Tăcerea pruncilor

Pe parcursul ultimului deceniu, a crescut numărul copiilor cu retard de vorbire. Specialiștii numesc diferite cauze, una dintre acestea este utilizarea timpurie a gadgeturilor. Și uneori este foarte dificil să-l faci pe un copil taciturn să vorbească . Inclusiv pentru că lipsesc specialiștii de profil.

Nu e o gîngureală de copil

Ce fericire e, dacă în familie se naște un copil! Fiecare părinte așteaptă ca micuțul lui să fie cel mai bun, irepetabil: dacă e fetiță – neapărat o prințesă, dacă e băiat – neapărat un prinț. Dar trece un an, al doilea, și părinții văd că micuțul lor nu vorbește deloc. Unii nu se neliniștesc, alții încet să bată alarma. Primii cred că anume acesta este specificul prinților și prințeselor, - ei se deosebesc de alții, de a ceea vor începe să vorbească mai tîrziu. Dar pe alții această întîrziere a vorbirii după doi ani începe să-i neliniștească în serios.

Și nu în zadar. Părinții care studiază problema înțeleg, că trebuie să faci ceva, dacă micuțul nu începe să vorbească la timp, trebuie să înțelegi dacă această problemă ține de scenariul individual de dezvoltare a copilului, sau acesta are o problemă care trebuie soluționată urgent.

Aceste neliniști ale părinților au o justificare. În Republica Moldova nu s-au efectuat investigații speciale cu stabilirea unor statistici privind reținerea dezvoltării vorbirii la copii, dar medicii vorbesc despre aceea, că printre copii numărul taciturnilor este în creștere. Această problemă este actuală pentru multe țări. Spre exemplu, în Rusia cercetările recente au arătat, că la cca 25% dintre copiii de 4 ani au fost depistate probleme de dezvoltare a vorbirii. Această cifră este de șase (!) ori mai mare ca cea de acum 20 de ani.


Neurologul Svetlana Stratulat recomandă părinților să se adreseze specialiștilor – neurologului și logopedului – dacă copilul ajuns la doi ani încă nu vorbește. Cauze pot fi multe, de aceea e bine să înțelegem mai devreme de ce copilul tace așa de mult timp.

De la sunete răzlețe la fraze întregi

Pediatrul Ala Hioară, în comentariul pentru noi.md a spus că, reieșind din etapele de dezvoltare a copilului, trebuie să menționăm că în prima jumătate de an acesta aude sunetele și distinge intonația. Mamele observă, că micuții reacționează mulțumiți la vorbele rostite încet, îi sperie un zgomot neașteptat și se concentrează dacă aud muzică. Anume în această perioadă pruncul începe să pronunțe vocalele - «а», «о», «e». Apoi în trilurile vocale ale micuților apar consoanele, gînguritul, care treptat trece în silabe. Copilașii ascultă atent vorbirea adulților, încearcă să le repete pronunția și articulația.

– La împlinirea unui an, copilul trebuie să înțeleagă cca 200 cuvinte, dar să pronunțe aproximativ 10, - spune pediatrul. – Această prevalare a vocabularului pasiv se menține timp de un an. La doi ani copilul poate pronunța între 50 și 100 de cuvinte, dar face tot ce i se cere și înțelege chiar și propozițiile complicate. Dacă la 2 ani el alcătuiește propoziții simple, uneori din două cuvinte, și vorbește despre sine la persoana a treia, în al treilea an de viață apar fraze mai complicate, vorbește despre sine la persoana întîi, pune întrebări și povestește mai exact.

Normele de dezvoltare prevăd și faptul, că la trei ani bagajul de cuvinte al copilului trebuie să includă între 1000 și 1500 cuvinte, el trebuie să folosească în vorbire adjective, adverbe, să formeze corect pluralul și formele de gen. Dacă micuții tac, este important să aflăm cauza.

Fenomenul infantilizării

În comentariul pentru Noi.md psihologul-logoped Elena Ceban a menționat, că în ultimii 10 ani specialiștii se confruntă tot mai des cu diagnoza reținere în dezvoltarea vorbirii.

– Reținerea în dezvoltarea vorbirii poate fi prezentă la copiii cu tulburări ale spectrului autist (TSA), retard mintal, deficiențe de auz, dar și la copiii tipici cu intelect normal, – menționează Elena Ceban. – Dacă în cazul tulburărilor combinate cauzele retardului în dezvoltarea vorbirii sau lipsa vorbirii se pot ascunde în specificul dezvoltării fizice și psihice a copilului, atunci în cazul dezvoltării intelectuale normale a preșcolarului cauzele nu-s așa de evidente și se ascund în mediul educațional inadecvat al copilului.

Psihologul-logoped a numit următoarele tulburări educaționale:

– organizarea incorectă a mediului de vorbire al copilului – cu el se vorbește puțin sau deloc;

– aprecierea neadecvată a posibilităților copilului, subestimarea lor – un timp îndelungat copilul este considerat micuț, de la care e prematur să ceri o reacție verbală sau comunicare verbală ;

– organizarea necorespunzătoare a vieții și în forma activităților dezvoltatoare, dar și prin a-i oferi posibilitatea să se joace de sine stătător cu ajutorul gadgeturilor.

– În ambele cazuri sistemul nervos al copilului este supraîncărcat cu informații vizuale și auditive, cu impresii, în rezultat el este supra-surmenat, ceea ce inhibă activitatea altor zone ale creierului, inclusiv cele ale vorbirii și cele motorii, - menționează psihologul-logoped E.Ceban. – Astfel se formează un retard în dezvoltarea vorbirii , dar și în dezvoltarea motorie fină și brută. Din cauza unei așa abordări a organizării mediului educațional, avem de a face cu fenomenul infantilizării copiilor, adică perceperea îndelungată a lui ca pe un micuț, incapabil să manifeste funcții umane ”complexe”. Pasiunea părinților pentru gadgeturi și deprinderea copiilor cu această formă de petrecere a timpului se soldează cu creșterea numărului de preșcolari cu retard în dezvoltarea vorbirii și a elevilor școlii primare cu vorbirea subdezvoltată. Retardul în dezvoltarea vorbirii provoacă și un retard al altor procese psihice, cum ar fi intelectul, atenția vorbirii, memoria vorbirii, imaginația, pe viitor complică și procesul de învățare a cititului și scrisului. În plus, necesitatea nesatisfăcută de comunicare verbală deplină provoacă reacții emoționale necontrolate ale copilului – isterie, agresivitate, neascultare, sensibilitate, lacrimi.

Singuri cu problemele lor

Pregătind acest material, jurnalista Noi.md a discutat cu mai multe mame care ducă copii tăcuți. Două cintre ele au recunoscut imediat că poate una dintre cauzele ne-dorinței copilului de a vorbi se ascunde în gadgeturile pe care ele se văd nevoite să i le ofere pentru a avea posibilitatea să lucreze în liniște o vreme oarecare.

Prima interlocutoare a Noi.md, Ecaterina I., a recunoscut că Fetița ei are aproape 4 ani, dar nu se grăbește să vorbească. Cu părinții comunică prin gesturi, dacă cere ceva – îi conduce spre acel loc. În schimb, de pe la 1,5 ani fetița se orientează perfect în spațiul virtual, folosește lejer gadgeturile. Încearcă să i-l ei, va fi scandal, acasă fiecare membru al familiei are propriul notebook la care lucrează. Fetița știe cum să descarce programe, desene animate, înțelege condițiile jocurilor. În telefonul mamei a găsit funcții despre care aceasta nici nu bănuia.

La doi ani împliniți copila nu vorbea și mama îngrijorată s-a adresat specialiștilor.

– Neurologul de la policlinică a pus diagnoza reținere în dezvoltarea psihică și a prescris pastile pentru o jumătate de an, - spune Ecaterina. – Dar și peste 6 luni fetița nu a început să vorbească, și medicul a recomandat să continuăm tratamentul cu alte preparate. O asemenea abordare, sincer vorbind, m-a alarmat. Fără o examinare elementară a copilului, pentru a depista cauzele tăcerii lui? Atunci am decis să mergem la o clinică privată pentru a consulta un alt specialist. După ce a examinat copilul, medicul privat mi-a recomandat să merg la cel de familie pentru a lua o îndreptare la neurologul de la Centrul mamei și copilului, care ne va da îndreptare pentru o examinare completă. Așa am și făcut, am consultat numeroși medici, și m-am dezamăgit total. Să zicem, geneticianul la care am fost îndreptați. A întrebat doar dacă în familie sau cineva dintre rude are tulburări, boli ereditare, și dacă am răspuns că nu, ne-a recomandat să-i citim copilului povești, să ne ocupăm cu el mai mult, a pus ștampila în cartelă și ne-a trimis acasă. Ce fel de geneticieni? La ce mai trebuie ei? Copilul a mai fost controlat și la spitalul pentru copii, dacă stă bine cu auzul, ca să se convingă că nu este vorba despre o surditate congenitală. Și au diagnosticat fetița cu retard mintal cu tulburări ale spectrului autist. La noi așa e: una-două, și medicii consideră că e autism. Din nou ne-au prescris numeroase pastile și ne-au trimis să ne lecuim. Însă pe mine pastilele în număr așa de mare m-au neliniștit.

Ecaterina a început să caute alte variante de reabilitare a fetiței. Din fericire, a găsit un specialist – psiholog, care ajută copilașii cu asemenea probleme.

– Peste două luni, psihologul a spus că fata este gata pentru a fi dusă la logoped ,- povestește interlocutoarea Noi.md. – S-a dovedit, că la Chișinău este un mare deficit de logopezi. Practic, nu găsești vorbitori de limbă rusă. Majoritatea celor care activează în capitală, se specializează în corectarea vorbirii. Adică, dacă există careva defecte de vorbire, ei le corectează. Iar cei care pot dezvolta vorbirea de la zero, practic nu există.

Ecaterina a tot selectat numeroase variante, ca să găsească logopedul, apoi și psihologul-pedagog potrivit. I-au recomandat chiar să se adreseze unui cunoscut specialist din Kiev, care chipurile poate online înțelege problema și recomanda tratamentul necesar.

– Dar la început trebuie să facem o tomografie a creierului, numeroase analize, rezultatele să le expediem medicului prin poșta electronică. După ce le va studia pe toate, specialistul din Kiev va contacta familia care a depus solicitarea, o vreme va urmări online comportamentul copilului, după care va stabili diagnoza și va elabora un program individual. Acest serviciu costă 300 еurо. Noi cu soțul nu am dorit să dăm bani pe un diagnostic online, am avut îndoieli cum poate fi urmărit un copil pe monitorul computerului, și apoi diagnosticat corect. Noi am decis să găsim un logoped aici și din fericire am reușit. Am obținut deja niște succese, fiica pronunță cuvinte aparte, dar mai avem încă foarte mult de lucru cu ea.

Dar, a menționat Ecaterina I., primele rezultate au apărut deoarece copilul este purtat pe la specialiști plătiți, în instituții private de reabilitare. O ședință de 45 min. cu psihologul costă 200 de lei. Frecventează de trei ori pe săptămînă – plătesc 600 de lei. O ședință de 30 minute cu logopedul costă între 120 și 150 lei. Consultația medicului privind retardul în dezvoltarea copilului – 350 lei. Dacă nu reușesc să obțină de la medicul de familie o îndreptare pentru examinarea copilului, părinții vor fi nevoiți să achite mai bine de 2 mii de lei.

Interlocutoarea Noi.md zice că și ea, și soțul ei muncesc în mai multe locuri pentru a aduna banii necesari pentru dezvoltarea vorbirii copilei. În asemenea cazuri, statul nu numai că nu asigură sprijinirea deplină a părinților, dar nici nu le recomandă ce să facă, unde trebuie să meargă.

– La nivel de stat, nu există un lanț bine pus la punct pentru diagnosticarea copiilor cu retard în dezvoltarea vorbirii, - a concluzionat Ecaterina I. pentru portalul Noi.md. – Nicăieri nu găsești această informație. Eu cred că dacă există această problemă, medicul de familie trebuie să ne îndrepte la examinare, iar după ce vom obține rezultatele – la reabilitare. La noi nu există așa ceva. Dacă avem probleme, trebuie să alergăm pe la medici și să căutăm cine și unde ne poate ajuta. În Moldova nu există nici un sistem specializat, nici centre de reabilitare de stat. Instituțiile specializate ale statului pot fi numărate pe degete.

Să tratezi cu dragoste, nu prin forțare

Copilul celei de-a doua interlocutoare Noi.md a trecut de patru ani. Aliona P. povestește, că fiica ei este un copil tîrziu. A început să meargă tot tîrziu – la doi ani aproape. La patru ani, cunoaște alfabetul latin și chirilic, scrie toate literele, cifrele. Dar îi este lene să le pronunțe, nu are interes. La dorință, în limbaju-i copilăresc fredonează piese muzicale.

Potrivit Alionei, primul lucru pe care trebuie să-l facă părinții care au copii taciturni – este un examen medical, care ar exclude orice tulburări.

– Anume asta am făcut noi. Medicii nu au găsit nimic grozav. Dar problema cea mai mare a părinților este să recunoască că micuțul lor se deosebește de alții, și să accepte acest fapt, - menționează interlocutoarea Noi.md. – Dacă părinții înțeleg că copilul lor este altfel, ei nu trebuie să-l compare cu alții – numai cu succesele lui personale. Pentru prima oară, fiica mea mi-a spus «mama» la patru ani. Eram nevoită să explic și rudelor, că acum un an fetița nu vorbea deloc, iar acum începe deja… Cel mai important e să nu-ți insufli că ai un copil cu defecte, dar să urmărești progresul lui personal și să te bucuri.

Aliona P. recunoaște că și părinții poartă o vină pentru reținerea dezvoltării vorbirii copilului, căci le permit să se joace la telefon.

–Întrebare: cum să restricționezi accesul copilului la gadgeturi, dat fiind că acum multe mame muncesc de acasă. – Copiii noștri nu pot frecventa grădinița, deoarece nu corespund nivelului de dezvoltare a semenilor lor. Mulți micuți au doar reflexe, în timp ce intelectul încă nu s-a conectat. Reiese că noi stăm acasă cu micuții noștri, muncim în același timp, și nu avem posibilitatea să le acordăm mai mult timp. Noi înțelegem perfect copilașii, faptul că ei nu au un stimul pentru a începe să vorbească. Ei, și coronavirusul a creat o mare problemă, ne-a făcut ostatecii situației.

La fel ca prima noastră interlocutoare, Aliona P. s-a confruntat cu problema deficitului de specialiști, anume – a psihopedagogilor. Ea este nedumerită de ce în țară există un număr așa de mic de specialiști de profil, dacă cererea pentru serviciile lor este enormă?

– Multă lume recunoaște că reținerea dezvoltării vorbirii la copii nu este ceva ieșit din comun, este un fenomen foarte frecvent în Republica Moldova, - spune Aliona P. – Ni s-a recomandat să găsim pentru fetița noastră un psihopedagog, dar s-a dovedit a fi un lucru foarte complicat. Am consultat mai mulți specialiști și vreau să menționez că unii și acum lucrează conform sistemului sovietic de forțare a copilului, nu de educare prin dragoste. Eu personal nu vreau și nu-mi voi duce copilul la un așa specialist. În tot acest răstimp, am ajuns la concluzia că de fapt noi nu avem un sistem, nimeni nu dorește să se ocupe cu acești copii, iar cel mai grav este că mulți specialiști vor să obțină un rezultat rapid și încearcă să o facă prin forțarea copilului și a părinților.

O specialitate mixtă

Deficitul de cadre ni l-a confirmat și psihologul-logoped Elena Ceban. Ea a povestit jurnalistului Noi.md, că la universitatea de medicină specializare în domeniul logopediei și psihopedagogiei speciale există numai pentru masteranzi, și că această specialitate este una mixtă. Iar specialiști logopezi, aparte, Universitatea nu pregătește.

– În ultimii ani, calificarea profesională a logopezilor se face în cadrul ciclului doi al studiilor superioare și face parte din programul de pregătire a psihopedagogilor, - comentează E. Ceban. Conform practicii de dezvoltare a educației incluzive, grădinițele de copii specializate în vorbire își pierd profilul și se transformă în instituții preșcolare obișnuite, statele de personal ale cărora nu întotdeauna prevăd un logoped sau un psihopedagog special. Aceasta complică procesul de căutare a specialistului necesar unui copil care nu vorbește, în special în localitățile mici.

Totuși, psihologul-logoped Elena Ceban este convinsă că succesul corecției și dezvoltării vorbirii copilului depinde nu doar de profesionalismul specialiștilor, dar și de vîrsta băiatului sau a fetei în momentul adresării după ajutor logopedic (mai bine mai devreme, maxim la 2-2,5 ani) și de responsabilitatea părinților în respectarea recomandărilor specialistului privind organizarea mediului de vorbire și în îndeplinirea sarcinilor corecționale și de dezvoltare în familie.

Generația NEXT

Ei, dar cea de-a treia interlocutoare Noi.md, Victoria V., nepotul căreia a început să vorbească aproape la 4 ani și acum e dificil să-l oprești, crede că probabil generația actuală de copii așteaptă să fie studiată.

– Acum se nasc cu totul altfel de copii – copii-extratereștri, - crede Victoria V.- Nu știu cu ce literă vor nota savanții această generație. Se știe că generația Z există deja, ea crește și este ceva mai mare ca micuții care azi au 4-5 ani. Dar este vorba despre niște copii speciali. Trebuie să ne obișnuim cu ei, căci ei nu pot fi abordați conform criteriului comun de acum 30-40 de ani.

Copii de acest fel avem tot mai mulți. Există și versiunea care ține de speranța generală de viață a oamenilor. Să zicem, la 60 de ani o persoană nu mai este percepută ca fiind în etate, iar 30 de ani nu mai este vîrsta medie, este încă tinerețea. Așa că și perioada prunciei poate dura nu doi, da patru ani. Poate, peste un timp copilul care a început să vorbească tîrziu va fi perceput nu ca o abatere, ci ca o normă.

Lidia Ceban

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Mai multe

Sondaj Toate

load