Сu ”tehnologiile” prin viață: ”Raiul electronic” sau ”fascismul electronic”?

Сu ”tehnologiile” prin viață: ”Raiul electronic” sau ”fascismul electronic”?

Partea a doua

Noile tehnologii schimbă lumea, transformînd-o în una de nerecunoscut. Ce plusuri și minusuri au acestea, cu ce pericole se poate confrunta omenirea, construind o economie digitală? Are oare Moldova șansa să ocupe un loc onorabil în această lume nouă?

Ei ar fi putut deveni primii

Precum se știe, tot ce e nou nu este altceva decît ce e vechi, dar uitat. Spre exemplu, în anul 1970 în Chile Guvernul lui Salvador Allende a încercat să construiască o societate bazată de economia digitală. Atunci Allende a adunat tineretul progresist și i-a pus sarcina să facă ceva cu adevărat valoros pentru țară. Pe post de consultant a fost invitat Stafford Beer, autorul cărții ”Creierul companiei”, în care el descria elementele economiei digitale, pentru o anumită companie. Membrii Guvernului Allende i-au propus să aplice aceste metode nu într-o companie separată, ci în toată țara. În scurt timp a fost creat un proiect cu adevărat viguros numit ”Cybersyn”. Era preconizat că staff-ul se va afla la Santiago, iar în toate orașele vor fi amplasate filiale, computere, care vor acumula informații. În pofida înapoierii economice a țării, în anul 1972 sistemul era deja creat și funcționa. Potrivit cercetătorilor, în acei ani CIA, care își dorea răsturnarea Guvernului Allende, a organizat expres un șir de greve, cea mai mare dintre care a fost Greva conducătorilor de camioane. În opinia organizatorilor, aceasta trebuia să provoace în țară un colaps economic. Dar, spre uimirea neprietenilor, Allende s-a isprăvit! Asta pentru că Guvernul a lansat proiectul ”Cybersyn” și a făcut tot posibilul, pentru a compensa pierderile prin administrarea optimală a puţinelor resurse rămase. Atunci tot ce au putut face dușmanii a fost să răstoarne Guvernul cu forța. În timpul loviturii militare de stat din anul 1973 staff-ul ”Cybersyn” a fost nimicit și toți angajații uciși.

Acesta a fost primul proiect de acest gen, realizat la scara unei țări care administra întreaga economie și o făcea într-un mod foarte eficient.

Și Uniunea Sovietică lucra, în taină, la crearea unui sistem de acest fel. La începutul anilor '50 ai secolului trecut, imediat după încheierea războiului, în timp ce computerele încă nu existau, la Ministerul Apărării activa un inginer – colonelul Anatolie Kitov. Era un mare propagandist al computerelor. Deși cibernetica a fost declarată ”pseudoștiință” și ”depravata capitalismului”, el a editat manualul «Bazele MEC» și a alcătuit un program de transformare a economiei sovietice, bazat de mașinile electronice de calcul. Kitov i-a adresat lui Hruşciov propunerea de a modifica structura guvernării țării cu ajutorul așa-numitului OGAS – sistemelor automatizate de contabilizare și procesare a informației de către stat. Proiectul ar fi trebuit să arate ca un sistem de planificare teritorială de ramură în toate verigile economiei (de la Comitetul de Stat pentru planificare al URSS pînă la orice secție, sector, iar în cazul planificării pe termen scurt pînă la fiecare loc de muncă). Autorul considera că sistemul va funcționa în interesele economiei naționale, dar va fi gestionat de militari. Însă deoarece Kitov a criticat metodele existente de guvernare, el a fost exclus din partid și din Forțele Armate. Dar grație intervenției academicianului Victor Glușcov, directorul Institutului de Cibernetică al RSSU, care l-a numit pe Kitov în funcția de adjunct al său, a fost luată decizia ca sistemul să fie totuși creat. În URSS se făceau pregătiri pentru lansarea acestui proiect, apăruseră centre de calcul și informare. Însă la etapa inițială Guvernul nu a riscat să facă modificări cardinale: au fost adoptate decizii șovăielnice, care totuși s-au soldat cu efecte pozitive. Sistemul a fost implementat pînă a început „perestroika”. Dar ideologii acesteia nu aveau nevoie de controlul și de planificarea economiei, ei au declarat că deoarece în țară nu există un management vertical, tema în cauză nu mai este actuală, iar economistul liberal Gavriil Popov a numit-o chiar ”fascism electronic”. Proiectul așa și a murit înainte de a fi implementat. Specialiștii spun că dacă în anii '90 URSS ar fi reușit să implementeze OGAS, e posibil că istoria mondială ar fi mers pe o cale total diferită.

Ceva asemănător încearcă acum să implementeze China și nu doar în comerțul electronic. Sarcina pusă este construirea în China a unui sistem de evaluare a loialității sau altfel spus, de evaluare a statutului social al fiecărui chinez. În prezent se fac încercări de a-l implementa în mai multe provincii. Este vorba despre aceea, că rețelele neuronale colectează date despre fiecare locuitor, pentru fiecare parametru posibil, inclusiv dacă el încalcă regulile circulației rutiere și dacă îşi achită facturile la timp, iar la finele anului oferă nu doar concluzii privind loialitatea lui, ci și recomandări: cine poate fi înmatriculat gratis la universitate, cui nu trebuie să-i fie permisă ieșirea din țară etc. Aceste concluzii generează anumite temeri, deoarece factorul uman este total exclus, ”sentința” aparține mașinii. Totuși, deocamdată, inteligența umană poate amăgi mașina. În paralel cu sistemul dat apare un nou gen de afaceri – crearea avatarelor artificiale. Spre exemplu, dacă doriți să arătați bine în lumea virtuală, procurați de la o companie specializată un avatar cu o istorie creditară bună și cu caracteristici bune și îl prezentați.

Pronosticuri și provocări

Influența tehnologiilor digitale se face simțită și la nivel global, și la cel local. Pe de o parte, economia digitală este o parte a economiei globale tradiționale, care se dezvoltă rapid. Pe de alta noile tehnologii impun transformări în anumite aspecte ale activității entităților economice stabilite, care, în fond, se manifestă prin înlocuirea mecanismelor analogice ale muncii, indiferent dacă este vorba despre mijloace de comunicare sau mașini industriale, cu cele digitale sau care dispun de elemente digitale, precum și prin modernizarea ulterioară, de exemplu, a software-ului existent.
 
Zaur Mamediarov, colaborator științific al Institutului Economiei Mondiale și a Relațiilor Internaționale din Rusia, prognozează că în cel puțin 10-15 ani economia digitală va mai depinde în mare măsură de cea tradițională. La etapa actuală de dezvoltare a tehnologiilor și reieșind din starea actuală a piețelor, economia digitală trebuie privită nu ca un scop, ci ca un mijloc de sporire a eficienței activității economice. Economia digitală modernă oferă noi modele de afaceri și subliniază necesitatea transformării mecanismelor de gestiune reieșind din realitatea, care se schimbă. În unele ramuri implementarea tehnologiilor digitale are loc extrem de rapid.

Savantul rus crede că problema nu constă în faptul că metodele existente de estimare a PIB-ului și a activității economice pot fi inadecvate condițiilor noi de muncă și structurii consumului. Spre exemplu, un internet-service oferă servicii noi, utilizatorii transferă banii direct unul altuia, un vast asortiment de mărfuri și servicii ajunge la consumator pe alte căi logistice. Mai mult, anumite servicii devin gratuite din contul publicității directe sau indirecte ca în cazul poștei electronice și a serviciilor sociale. Cele mai noi sisteme de mesagerie permit utilizatorilor să comunice gratuit, ceea ce îi obligă pe furnizorii de servicii mobile și de Internet să-și schimbe modelele de afaceri. Se dezvoltă activ televiziunea on-line, alte segmente digitale ale economiei și fiecare dintre acestea dețin în PIB o cotă tot mai mare. Respectiv, indicatorii actuali ai PIB-ului multor țări pot fi subestimați.

Competitivitatea țărilor va fi determinată de flexibilitatea guvernării și de capacitatea de a prevedea impactul noilor tehnologii și de a răspunde rapid schimbărilor. Noile tehnologii extind posibilitățile participanților pieței, dar comportă și anumite provocări. O deosebită atenție cere impactul digitalizării asupra mediului concurențial și al pieței muncii – economia digitală automatizează procesele de muncă, în rezultat crește cererea pentru locurile de muncă de o calificare înaltă și a celor de calificare joasă și este redus numărul de angajați de calificare medie.

În toată lumea guvernele creează e-ministere speciale, autoritățile de reglementare lansează inițiative în sensul respectării regulilor comune de către participanții la afaceri digitale, serviciile speciale suferă schimbări. Din inițiativele actuale fac parte: e-guvernarea, digitalizarea sistemelor de ocrotire a sănătății/ educație/ gospodărie comunală, pregătirea legilor în vederea reglementării noilor elemente ale economiei digitale.
Cel mai complicat aspect al reglementării proceselor inovaționale este faptul că tehnologiile se dezvoltă mai rapid ca regimurile politice. Totuși multe țări dezvoltate au și adoptat anumite programe de reglementare a economiei digitale. Scopurile acestei reglementări: stimularea noilor forme de comunicare - internetul, m2m, promovarea concurenței în sectorul digital și în industriile tradiționale, protejarea intereselor și siguranței consumatorilor-utilizatori. Deciziile pot avea și efect invers: spre exemplu, înăsprirea controlului informației poate reține dezvoltarea internetului, iar susținerea unui anumit format al comunicațiilor digitale poate duce la fortificarea unui anumit model de afaceri și crearea piedicilor pentru apariția unor modele noi.

Mamediarov evidențiază trei provocări ale economiei digitale pentru sistemul reglementării de stat.

Prima – sectorul digital, internetul și noile forme de comunicare se dezvoltă foarte rapid. Apar noi platforme și servicii, care necesită atenție din partea autorităților de reglementare și noi abordări. Respectiv, normele legislative adoptate pot pierde rapid din actualitate și eficiență, ceea ce sporește presiunea asupra autorităților de reglementare.

A doua – are loc convergența mass-media. Internetul, televiziunea, comunicarea mobilă devin tot mai interconectate. Aceasta implică o confuzie a piețelor, care în mod tradițional erau reglementate separat și, de asemenea, creează noi provocări pentru autoritățile antimonopol.

A treia – natura decentralizată a internetului și a economiei digitale, lipsa unor hotare geografice evidente creează probleme de jurisdicție și abordări coordonate ale autorităților de reglementare din diferite țări. Din problemele nesoluționate ale reglementării fac parte proxy-serverele, conținutul piratat, «darknet», tranzacțiile prin țări-terțe. Devin acute și problemele impozitării și a responsabilității părților.
Reieșind din aceste provocări, principală problemă, pe care trebuie să o soluționeze autoritățile de reglementare, este alegerea modului de abordare – de la autoreglementare la reglementarea administrativă. Autoreglementarea are avantajul unei flexibilități mai mari decît în cazul celei administrative, fapt care se potrivește economiei digitale dinamice. Dar există și minusuri: în cazul autoreglementării reprezentanții ramurii pot să nu țină cont de interesele celorlalți subiecți ai economiei, inclusiv de cele ale consumatorilor. Deci, abordarea optimă este reglementarea comună.

Deși economia digitală ne influențează viața din ce în ce mai mult, proporțiile ei încă nu-s foarte mari și este prematur să vorbim despre rolul ei determinant în dezvoltarea economiei mondiale. Mereu apar noi tehnologii, care vor schimba în continuare peisajul economic și instituțional.

Încercările diferitor țări să susțină inovațiile și creșterea economică deocamdată nu au elaborat o abordare eficientă unică. Mediul instituțional în domeniul tehnologiilor digitale este fragmentat. În diverse țări adesea funcționează principii contradictorii de reglementare TIC. Sarcina primordială este elaborarea unei abordări echilibrate, capabile să maximizeze efectul pozitiv al economiei digitale și să minimizeze riscurile extinderii tehnologiilor avansate - șomajul, inegalitatea socială și multe altele.

Să studiem cu adevărat noile tehnologii într-un mod adecvat

În ce măsură pronosticurile și problemele enunţate mai sus afectează Republica Moldova?

„Și la noi, ca în orice altă țară, economia digitală este un derivat al stării societății, industriei, științei, educației. Moldova este destul de dezvoltată în acest sens. Noi deja avem multe registre digitale – a populației, a proprietății, a automobilelor, a companiilor, a imobilelor etc. Toate acestea ar putea fi automatizate, spre a minimiza numărul actelor, certificatelor necesare. În acest domeniu avem loc pentru activitate prodigioasă”, spune candidatul în științe tehnice, docentul Iurie Pușneac.

Dumnealui crede că economia digitală, mai exact, unele elemente ale ei pot ajunge la noi și din afară.

„Ne-o pot aduce corporațiile internaționale mari, însă cui va servi ea în acest caz? Căci nu va fi o economie, care servește statul, vor fi elemente aparte, care servesc acelor corporații și acționează în interesul lor. Pentru noi însă va fi mai degrabă nu un avantaj, ci un pericol, deoarece vom fi în totalitate dependenți de ele. Eu văd aici un pericol.

Un alt pericol, în opinia expertului, este pierderea locurilor de muncă. Din practică vedem că economia digitală se soldează cu reducerea locurilor de muncă și nu este vorba despre disponibilizarea unor salahori: vor fi disponibilizați juriștii, cum are loc acum în Japonia, unde intelectul artificial preia activitățile ce țin de legislație, contabilitate, alte specialități care necesită specialiști calificați. Da, apar alte specialități, însă nu este la fel de simplu.

Deocamdată, nu este clar cum trebuie să fie instruiți noii specialiști. Mai devreme sau mai tîrziu universitățile actuale vor începe să dispară, deoarece nu vor putea instrui specialiștii, de care are nevoie lumea în continuă schimbare. Va trebui să învățăm rapid, să fim foarte flexibili în acest sens și să fim gata să învăţăm toată viața.

„Sistemul trebuie construit în așa fel ca oamenii să dorească și să poată învăța toată viața, - crede Pușneac. – Apar tehnologii care trăiesc, să zicem, cinci ani și mor, însă pe perioada acestor cinci ani va fi nevoie de specialiști bine instruiți, care să le utilizeze. Și pe urmă ce vor face? Deci, ei trebuie să aibă posibilitatea de a studia altceva, și nu doar o singură dată. Unde și cum poți învăța aceste noi specialități? Cum poate fi stabilit numărul și profilul reprezentanților acestor profesii noi? Aceste probleme nu pot fi rezolvate pe cont propriu. Pentru soluționarea lor este nevoie de un program de stat, e nevoie ca întreaga societate să muncească pentru ideile și scopurile naționale noi. Așa că fără voință politică și fără participarea statului va fi imposibil. Dacă țara noastră va putea construi o asemenea strategie națională, totul va fi bine.

Viața ”în zone”

Expertul în tehnologii digitale Veaceslav Cunev are în acest context propria teorie, pe care o expune în cadrul lecțiilor și seminarelor.

„Economia digitală a pătruns în viața noastră, chiar dacă noi nu întotdeauna înțelegem asta. De tehnologiile digitale deja se folosesc foarte mulți oameni, ele devin tot mai accesibile și mai ieftine. Deja nu ne închipuim viața fără principala dintre acestea – internetul. Dacă una dintre companiile, care le deţine le va deconecta într-o țară oarecare, vom avea o situaţie de forță majoră, economia acelei țări se va prăbuși. Închipuiți-vă că v-a fost deconectată poșta electronică. Ce veți face? Cum veți comunica? La noi deja segmente enorme ale pieței funcționează în baza tehnologiilor digitale”, spune expertul.

Dat fiind că principalele companii tehnologice din lume au cifre de afaceri enorme, comparabile cu PIB-ul unor țări, ele privesc lumea în felul lor și, în opinia lui Cunev, vor tinde să o facă așa, cum și-o închipuie ei.

Potrivit acestei teorii, lumea este împărțită în patru zone.

„Prima se numește «Cluster Valley». De tot în aceste ”văi” se vor afla maxim jumătate de miliard de persoane. Vor fi zonele cu cel mai înalt nivel de trai, unde se vor concentra companiile cele mai avansate tehnologic din lume.

Conform calculelor lui Cunev, vor exista cel mult 10 asemenea zone: una-două în SUA, una-două în China, una-două în Europa, inclusiv Anglia, posibil, una în Rusia, una în India, una în Australia, s-ar putea să fie și în Israel, Coreea de Sud, Japonia. Probabil, acolo va exista cel mai înalt nivel de trai și securitate, pentru aceste zone vor fi selectați specialiștii cei mai buni, mai deștepți, capabili să elaboreze idei noi. Adică, de la restul lumii ele vor lua doar talentele – este tot de ce vor avea nevoie.

Următoarea zonă – «Centura de confort». Acel așa-zis ”miliard de aur”. Sarcina de bază a acestor teritorii va fi furnizarea de bunuri și talente necesare zonei «Cluster Valley», plus – asigurarea securității acesteia.

Cea mai mare zonă, în opinia lui Cunev, va fi «Centura de asigurare», formată în jurul «Centurii de confort». Din ea vor face parte regiunile și țările orientate spre asigurarea zonelor cu „aglomerările economice de tip cluster” și a așa-numitelor «Regiuni verzi» cu resurse de tot felul: umane, minerale, diverse componente ale producerii. Aici confortul va fi menținut cu ajutorul mărfurilor și serviciilor din primele două zone, iar refluxul de talente va fi compensat cu importul a tot ce este necesar pentru viață. Stabilitatea va fi menținută de culturile naționale și de guverne.

„Care este locul țării noastre în viziunea viitorilor străpîni ai lumii? – se întreabă expertul. – Noi va trebui să stăm undeva în zona a treia. Și anume – creșterea economică nu trebuie să depășească 2% anual, în același timp noi va trebui să le livrăm talentele și resursele necesare.

Și ultima zonă – așa-numita «Centură a instabilității gestionate». Se referă la teritoriile, unde în prezent este imposibil să nu lupți: o parte din țările Africii, unele țări din Orientul Apropiat, Afganistan etc. Adică, cine dorește să lupte – luptă pe aceste teritorii. Deci, sarcina noastră este să nu lunecăm în această ultimă zonă. Iar eu doresc să trăiesc aici, în țara mea. Îmi convine volumul de libertate de aici și posibilitate de a mă autorealiza”.

Cunev consideră că într-o asemenea ordine mondială dispar noțiunile de geopolitică, alegerea nu va mai fi între Vest și Est, între Rusia și Europa. Liderii companiilor de tehnologii gîndesc în cu totul alte categorii.

De altfel, el însuși recunoaște că este vorba despre una din multele teorii despre cum poate evolua lumea. Reieșind din această teorie, există mai multe scenarii de dezvoltare în următorii 10-15 ani. Primul este cel singular, în care totul decurge așa cum au plănuit companiile. Posibilitatea realizării lui, în opinia lui Cunev, este de 10%. Alt scenariu se numește «Inchiziția».

„Elitelor din zonele doi și trei nu le place modul în care le folosesc cei din «Cluster Valley» și ele încearcă să preia controlul. Țărilor din zona trei nu le place că au fost separate de primele două și ele încearcă să cultive propriile tehnologii sau să ademenească pe cineva din zonele de «aglomerări economice de tip cluster” („Văilor de siliciu”). Încep războaiele hibride. Această stare de lucruri poate dura suficient de mult – 30-40 ani și se poate finaliza chiar cu războaie nucleare locale, în urma cărora toate elitele se vor epuiza, vor ajunge la concluzia că trebuie stopată dezvoltarea tehnologiilor și vor interzice orice elaborări noi. La putere vor fi în continuare guvernele naționale, companiile de tehnologii se vor afla sub un control strict, fiecare țară va încerca să-și creeze propriile companii de tehnologii. Apreciez probabilitatea acestui scenariu cu 60%. Varianta a treia – «Prăbușirea Romei». Toate încep la fel ca în varianta a doua, însă țările din zona a treia, nemulțumite de toate, oferă liderilor din zona a patra tehnologii serioase, în rezultat este creată o armă – să zicem, biogenetică, care distruge cea mai mare parte a populației Planetei. Cu regret, probabilitatea acestui scenariu este suficient de mare – cca 30%.

Potrivit prognozelor lui Cunev, Moldova are șansa să ocupe un loc onorabil în lumea digitală. El apreciază pozitiv perspectivele noastre, consideră că țara este bine dotată cu internet de mare viteză și dispune de un număr nu foarte mare de specialiști competitivi, care acum, ce-i drept, muncesc pentru companii internaționale, dar care vor putea utiliza aici, acasă, experiența căpătată, în clipa în care țara va dispune de platforme pentru utilizarea celor mai avansate tehnologii.

Svetlana Derevşcicova

 

 

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load