Stresul copilului din clasa I – cum ajutăm micuțul să se adapteze școlii?

"Prima dată-n prima clasă" – un eveniment social alarmant în viața unui copil. Cum îl ajutăm să se isprăvească cu stresul ?

Înscrierea copilului la școală este un eveniment inevitabil și destul de critic pentru orice familie, el perturbă mersul obișnuit al lucrurilor și impune întreaga familie să se adapteze noilor condiții, susțin psihologii. Pentru diferite familii el decurge în mod diferit, dar întotdeauna deloc simplu. Majoritatea elevilor din cl. I vin la școală de la grădiniță, unde au avut un regim liniștit - jocuri, plimbări, somnul de zi. Da la școală micuții se pomenesc în o cu totul altă atmosferă, unde vor fi nevoiți să muncească în regimul tensionat a mai multor lecții pe zi, cu mici recreații, le va fi impus un nou sistem de cerințe, cu care ei nu-s familiarizați. Unde mai pui, că micuțul vine într-un colectiv de copii și maturi total nou, în care el trebuie să stabilească contacte și să-și găsească locul.

Experiența părinților, a psihologilor practicieni și a pedagogilor arată, că nu toți copiii o pot face ușor. Pentru mulți dintre ei, în special cei de șase ani, adaptarea socială este dificilă, dat fiind că încă nu s-a format personalitatea copilului , capabilă să audă, să înțeleagă și să respecte regimul școlar, normele de conduită și obligațiunile.

Anume de aceea mulți elevi din cl.1, fie și cu un nivel înalt de dezvoltare intelectuală, percep prost materialul școlar și suportă cu greu povara școlarizării. Evident, încep să se îmbolnăvească des. În primele luni de școlarizare copiii acuză deosebit de des oboseală, dureri de cap, ei devin irascibili, capricioși, plîngăreți, isterici. Scade apetitul, copii pierd în greutate, dorm prost.

În această perioadă la mulți copii apare sentimentul de frică față de frecventarea școlii, atitudinea negativă față de colegi și profesori, neliniști și temeri că nu are suficiente aptitudini.

Toate aceste simptome se numesc "boala adaptării", "șoc școlar" și "stres școlar".

Trei grupuri de elevi din cl.1

De obicei, perioada de adaptare a copilului durează de la 3 săptămîmi la jumătate de an și mai bine. Depinde de numeroși factori: caracterul copilului, gradul de complexitate al curriculum-ui școlar, nivelul de pregătire al copilului pentru școală. Pentru a se adapta noilor condiții, desigur, e nevoie de multă atenție și de dragoste din partea celor apropiați. În funcție de gradul de adaptare, copiii se împart condiționat în trei grupuri.

Primul grup – copiii care se adaptează în primele săptămîni de studii. Ei intră ușor în colectiv, acceptă noile reguli și își fac cu ușurință prieteni. Și-s calmi, prietenoși și ascultători. Deja la a doua lună de studii acești copii se adaptează deplin noului lor rol, noilor cerințe și noului regim.

Al doilea grup – copiii cu o perioadă de adaptare mai îndelungată. Ei nu pot accepta noua situație de studii și comunicare cu profesorul, deseori nu ascultă, în timpul orelor se joacă sau clarifică relațiile cu prietenii, nu aud ce li se spune, nu reacționează la observațiile învățătorilor sau se supără și lăcrimează. Reacțiile acestor copii devin adecvate cam peste jumătate de an de studii.

Al treilea grup este cel al copiilor ”dificili”. Un timp îndelungat, ei nu se pot împăca cu evenimentele școlare, se comportă negativ, manifestă deschis emoții negative sau din contra, pozitive, cum ar fi hohote zgomotoase în timpul lecției, provocarea deliberată a învățătorului, nu însușesc sau însușesc foarte dificil programul școlar. Anume de acești copii de cele mai multe ori se arată nemulțumiți învățătorii, și dacă elevii din primele două grupuri cu timpul se adaptează de sine stătător, cei din grupul al treilea au nevoie de ajutorul adulților și a psihologului.

Problemele tipice ale elevilor din cl.1

Nereușita cronică

Deseori, faptul că elevul nu reușește la învățătură se explică prin atitudinea părinților. Spre exemplu, așteptarea și chiar cerința ca elevul să aducă doar note bune, nemulțumirea demonstrativă pentru faptul că el nu se isprăvește cu ceva. Copilul devine "bun" dacă reușește, și "rău", dacă aduce note proaste. Mulți părinți au convingerea, că asta presupune educația corectă, că astfel ei încurajează copilul să învețe mai bine, însă sub influența acestei atitudini evaluative elevul din al.1 pierde încrederea în sine, îi sporește anxietatea și-i apare frica suplimentară de a provoca nemulțumire acasă. El devine neliniștit, nu se poate concentra, este dezorganizat în timp ce îndeplinește lucrul pentru acasă, ceea ce duce la nereușita școlară. Pentru fiecare eșec primește ocară, neliniștea sporește, se formează un cerc vicios în care copilul se teme să se manifeste și se deprinde cu rolul de neisprăvit. În cazul acestor copii, nereușita școlară devine cronică.

Cum e corect să procedăm: nu reacționați prea emotiv la notele proaste sau bune ale copilului Dvs. Ocara pentru nereușită și lauda pentru reușită nu este practica de care el are nevoie la moment. El are nevoie de sprijinul Dvs. binevoitor, pentru ca să se poată adapta normal și prinde ritmul studiilor, pentru care chiar are capacități.

Închiderea în sine

Este situația în care copilul parcă este prezent la lecție, dar în același timp parcă absentează. El nu percepe materialul, nu aude și nu îndeplinește sarcinile puse de pedagog. Și asta nu pentru că atenția lui este concentrată asupra altor activități și obiecte, mai degrabă este vorba despre o închidere în sine, în propria lume interioară, în imaginație și fantezii. Asta fac copiii care acasă nu primesc destulă atenție și dragoste - pentru că nu găsesc sprijin în lumea exterioară ei preferă o lume fictivă mai bună.

Ce este de făcut: de cele mai multe ori părinții trebuie să-și revadă relațiile cu copilul, să-i acorde mai multă atenție, să se intereseze de jocurile lui, să se joace cu el, să-i vorbească, să nu-l lase de unul singur un timp îndelungat.

Ieșiri negative

Un comportament demonstrativ negativ, anume pentru a-i supăra de maturi, a simți plăcerea unei fapte interzise, a încălca ordinea, a provoca furia învățătorilor, a perturba lecțiile. Deseori nemulțumirea provocată de acești copii ține nu de nereușită, da de comportamentul incorect și încălcarea disciplinei. Maturii îl pedepsesc, dar paradoxal – asupra unui așa copil pedeapsa acționează ca o încurajare să se comporte anume așa. Acest comportament este caracteristic copiilor care au nevoie acută de atenție. Să atragi atenția maturilor prin comportament pozitiv este dificil, de aceea ei o fac printr-un comportament negativ și primesc satisfacție dacă le reușește. Dar adevărata pedeapsă pentru acești copii este lipsirea lor de atenție. E logic să ținem cont de aceasta în reacțiile noastre la comportamentul acestor copii.

Cum e corect să procedăm: ca și în cazul precedent, pentru părinți cel mai corect este să-și revadă relațiile cu copilul, să înțeleagă unde au pierdut contactul cu el și nu i-au acordat suficientă atenție acasă. Evident, rețeta optimă este afecțiunea, dragostea, înțelegerea și acceptarea.

Verbalismul

Un grad înalt de dezvoltare a vorbirii, dar cu retard mintal. Verbalismul se formează la preșcolari, de cele mai multe ori se datorează eforturilor depuse de părinți pentru ca micuțul să învețe mai repede a vorbi bine – să citească cărți, să recite poezii, să evolueze cu ele în fața maturilor, etc. Asta în timp ce dezvoltarea gîndirii asociative și a celei logice se reține.

Vorbirea fluentă și răspunsurile clare la întrebări atrag atenția adulților, care mereu încurajează copilul pentru asta, ceea ce îi formează o autoapreciere sporită, în ciuda abilităților mediocre de a rezolva probleme logice sau asociative mai profunde . Evident, la școală acest lucru provoacă dificultăți. Fără a înțelege cauza, părinții acuză copilul de nereușită – "doar ești deștept, de ce nu înțelegi?" – și-l impun să învețe mai mult, dar îi provoacă doar nesiguranță și neliniște. Iar aceasta, cum am mai spus, duce la nereușita cronică și teama față de școală.

Cum e corect să procedăm: trebuie să acordăm mai mult timp dezvoltării gîndirii copilului. Să ne ocupăm cu el de muzică, desen, design, sculptură. Tactica de bază aici este să reținem fluxul vorbirii și să stimulăm activitățile productive.

Bolile persistente

IVRA una după alta, copilul ba are dureri de cap, ba de burtă, dermatite ciudate și erupții cutanate, devine capricios, plîngăreț, doarme prost. În timpul îndeplinirii sarcinilor pentru acasă vrea ba să mănînce, ba să doarmă, ba îl doare ceva. Iar în timpul vacanței, jocurilor la computer sau cu prietenii, nu are nimic. Cauza este una – copilul nu vrea să meargă la școală. Iar organismul lui este total de acord cu el.

Ce-i de făcut: este o tactică proastă să lași mereu copilul acasă și să tratezi una după alta bolile psihosomatice. În acest fel sănătatea copilului poate fi deteriorată grav. Trebuie să clarificați ce anume provoacă ne-dorința copilului de a merge la școală. Relațiile proaste cu colegii sau neîncrederea în forțele proprii, frica de a primi note proaste sau faptul că preferă propria lume interioară și obișnuita singurătate de acasă zgomotoasei lumi exterioare a școlii – are rost să descoperiți adevărul. În acest caz, să nu vă fie frică să apelați la psihologul școlii sau la un psiholog independent pentru copii.

Lenea

De obicei, ceea ce învățătorii și părinții numesc lenea copilului, ascunde mai multe procese total diferite.

Lipsa încrederii în forțele proprii – "nu voi face asta pentru că oricum nu voi reuși ", dar pentru că este impus să facă asta – "voi întinde totul din răsputeri". Acest proces este lesne de înțeles, dacă în situațiile ce nu țin de studii copilul Dvs. este de obicei ager și activ.

Cum e corect să procedăm: nu-l mai învinuiți pentru nereușite, poate revizuiți propria atitudine față de ele, pentru că dacă le veți trece prefăcut sub tăcere, copilul oricum va citi învinuirile prin canalele non-verbale.

Particularități de temperament – poate, copilul Dvs. muncește conștiincios, însă o face în felul său, ceva mai încet, da părinților li se pare că lui îi este lene să se miște, ei încep să-l grăbească, se irită, își arată nemulțumirea. Copilul simte că este inutil, că el este "altfel".

Cum e corect să procedăm: dacă copilul Dvs. este încetișor ca atare, nu-l ajutați cu nimic grăbindu-l. Cu timpul, asta s-ar putea schimba, dar deocamdată acceptați-i temperamentul și dacă e necesar, temperați învățătorii care încearcă să-l grăbească prea mult.

"Nu știm cum să fac" – și neliniștea mare, provocată de acest sentiment, uneori este apreciată de părinți ca fiind lene. Spre exemplu, copilul nu poate scrie o frază, pentru că nu este sigur ce și cum trebuie să scrie. Este altă întrebare de ce anume el se teme să concretizeze. Dar pentru că este mereu nesigur, el se eschivează de orice acțiune de răspundere sau o tergiversează la infinit.

Cum e corect să procedăm: trebuie să clarificăm de ce anume se teme copilul. Să facă ceva incorect, sau să întrebe ? De ce se teme așa de tare? Oare nu cereți prea multe de la el? Oare nu-l învinuiți?

Alintarea – copilul lenevește pentru că nu a fost deprins cu disciplina și s-a obișnuit să facă doar ceea ce îi place.

Cum e corect să procedăm: numai în acest caz metoda impunerii este eficientă cu adevărat.

Recomandări comune

În primele zile de aflare a elevului de cl.1 în școală, cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru el e să-l ajutați să creadă în sine și în forțele proprii. Manifestați interes pentru el, pentru școala lui, pentru clasa lui, întrebați-l cum a trecut ziua, ce i-a plăcut și ce – nu. Este foarte util să-l ascultați pe copil pur și simplu.

Nu criticați copilul dacă el scrie, citește, socotește prost, dacă nu este îngrijit. O veți putea face ulterior, însă acum critica, mai ales făcută în prezența altor persoane, doar îi va amplifica problemele.

Țineți cont de temperamentul copilului. Copiii lenți au dificultăți dacă li se cere să îndeplinească repede sarcinile de la școală, cei activi nu pot ședea locului un timp îndelungat. Dați-le spațiu și un loc pentru a se reface. Poate că după școală copiii activi au nevoie să mai strige și să mai alerge pe stradă, cei lenți – să șadă în odaia lor și să se joace în modul lor obișnuit. Nu-i așezați pe copiii activi să facă temele imediat după școală, și nu-i grăbiți pe cei lenți să-și facă temele mai repede.

Lăudați copilul nu numai pentru notele bune. Pe cele proaste luați-le în mod filozofic și transmiteți această atitudine și copilului.

Nu-l comparați pe copilul Dvs. cu alții – orice formă de comparație nu se va solda cu ceva bun. Pot fi comparate doar succesele lui precedente cu cele actuale.

Acordați o atenție deosebită dietei copilului în perioada stresului școlar. Aceasta trebuie să fie maxim variată, și să conțină multe vitamine și substanțe folositoare. Dați-i mai multe legume și fructe proaspete, sucuri.

Indiferent de distanța la care se află școala, chiar dacă e pe strada vecină, iar Dvs. nu dispuneți de timp, este incorect să obligați copilul să meargă de sine stătător la școală din primele zile. Conduceți-l la școală și întîmpinați-l de la școală. Un copil așa de mic are nevoie de timp pentru a memoriza drumul, unde mai pui că pe fundalul altor copii, pe care părinții îi aduc și îi iau de la școală, el se va simți la fel de protejat și sigur.