COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

”Sinonimul fărădelegii”: Curtea Constituţională iar s-a rătăcit în spaţiu

”Sinonimul fărădelegii”: Curtea Constituţională iar s-a rătăcit în spaţiu

Recentele evenimente în jurul Curţii Constituţionale a Moldovei (CC) au confirmat o dată în plus, că în deceniul care s-a scurs aceasta s-a transformat într-o instituţie suprastatală, aflată în afara controlului sau a responsabilităţii, capabilă să blocheze activitatea guvernului şi a altor instituţii publice şi care tălmăceşte şi modifică Constituţia în mod arbitrar.

Legislaţia, formată pe parcursul ultimilor ani de actori politici interesaţi, protejează CC de orice imixtiune în activitatea ei şi lasă judecătorii nepedepsiţi în căzul comiterii unor abuzuri. O asemenea super-imunitate permite membrilor CC, care nu au fost aleși de popor, să nu se teamă de a fi traşi la răspundere în orice situaţie, chiar dacă poziţia lor depăşeşte evident normele juridice.

Numeroasele verdicte discutabile şi chiar absurde demonstrează că în Moldova sustemul justiţiei constituţionale necesită o „resetare” serioasă şi o reformă, care să formeze garanţii veritabile de prioritate a Constituţiei, de respectare a principiului separării puterilor şi de responsabilitate a statului în faţa cetăţeanului. Astăzi devine tot mai clar că CC care activează în Moldova s-a rătăcit în spaţiul dintre politică şi justiţie, aşa că nu se isprăveşte cu funcţiile care i-au fost atribuite.


Profanarea Constituţiei

În Moldova, CC este unica instituţie de jurisdicţie constituţională, ea trebuie să fie independentă de orice altă putere în stat, să se supună doar Constituţiei şi să garanteze prioritatea acesteia. Cel puţin asta cer prevederile fixate în Constituţia însăşi. Dar în ultimii ani în adresa înaltei curţi mereu răsună acuzaţii de susţinere a anumitor interese politice şi chiar dacă antistatale, care prezintă pericol pentru securitatea naţională a ţării.

În februarie, curent, Curtea Constituţională a marcat 25 de ani de la fondare. Evenimentul a fost sărbătorit cu fast, totuşi, foarte mulţi politicieni şi experţi au criticat dur activitatea ei. Spre exemplu, ex-preşedintele Vladimir Voronin a caracterizat acele evenimente festive ca pe „un spectacol ruşinos”. Pe site-ul PCRM a fost plasată declaraţia în care se susţinea, că în ultimii 10 ani CC este „sinonimul fărădelegii, un instrument important de capturare a statului, de instaurare în Moldova a dictaturii oligarhice ruşinoase” care, ”cu slugărnicia unui chelner de birt deserveşte interesele mafiote ale următorilor guvernanţi”.

Voronin este sigur că pe parcursul multor ani CC desfăşoară o „activitate subversivă” care adesea se soldează cu apariţia unor situaţii absurde, fără analogii în ţările europene. El consideră că „statul poate supravieţui numai dacă va reveni la cadrul constituţional, care a existat înainte de a2009”. Din calculele ex-preşedintelui, ”în esenţă, CC a batjocorit Constituţia de 12 ori, i-a minimizat rolul în viaţa statului şi a societăţii moldoveneşti, inclusiv prin îndreptăţirea oricăror crime ale autorităţilor împotriva drepturilor politice, democratice, economice, sociale ale cetăţenilor”. Caracteristici similare au fost făcute de mulţi experţi şi politicieni.

Printre numeroasele exemple ce demonstrează transformarea CC într-un instrument de luptă politică şi de răfuială, adesea este pomenit un şir de verdicte emise pe fondalul îndelungatei crize politice din perioada anilor 2009-2012. Pe parcursul mai multor ani, parlamentul nu putea alege preşedintele, uneori dezvoltarea situaţiei depindea anume de decizia CC. Alegerea lui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului a fost posibilă datorită faptului că CC a anulat încercarea precedentă de alegere a preşedintelui pe motiv că deputaţii au încălcat taina votului şi au arătat colegilor buletinele lor. Dacă pe atunci Constituţia permitea parlamentului doar două încercări de vot pentru candidatul la preşedinţie, datorită CC numărul încercărilor s-a dublat.

Curtea Constituţională a început să se implice activ şi în soluţionarea problemelor de personal la nivelul celor mai importante funcţii publice şi în instituţiile-cheie. Cea mai strălucită dovadă a fost lipsirea lui Vladimir Filat de dreptul de a mai candida, în 2013, la funcţia de prim-ministru după demiterea guvernului său în urma suspiciunilor de corupţie. Experţii au ajuns la concluzia că CC a îndeplinit o comandă politică şi a încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei, fixat în Constituţie.

Anterior, CC a decis soarta lui Serafim Urechean, care a fost lăsat în fotoliul de preşedinte al Curţii de Contruri, deşi în opinia deputaţilor PCRM – autori ai interpelării, el a obţinut funcţia ilegal, deoarece nu corespundea cenzului de vîrstă şi timp de doi ani înainte de aceasta el a ocupat o funcţie publică. Mulţi îşi amintesc şi de faptul cum, cu susţinerea CC, Corneliu Gurin, demis de parlament, a revenit în fotoliul de procuror general. Astfel, controlul asupra Procuraturii Generale a fost cedat PDM-ului. De nenumărate ori, CC s-a implicat şi în soluţionarea altor probleme de personal: de la anularea demisiei directorilor Agenţiei naţionale pentru reglementare în energetică pînă la indicaţii date parlamentului privind necesitatea alegerii imediate a unui nou spicher şi sprijinirea scoaterii persoanelor nedorite din principalul fotoliu al legislativului.

Contra suveranităţii şi statalităţii

În anul 2013, CC a emis decizia scandaloasă privind denumirea limbii de stat, ce presupunea că în RM limba oficială este româna, şi nu moldoveneasca, cum este scris în Legea Fundamentală. CC a stabilit că textul Declaraţiei de independenţă a Moldovei, aprobat în 1991, ca simplă lege organică, este prioritar textului Constituţiei, adoptat peste trei ani. Decizia a fost emisă în condiţiile unui conflict de interese evident: cel puţin cinci din şase judecători aveau cetăţenie română şi juraseră credinţă statului vecin. Majoritatea experţilor şi comentatorilor au criticat dur decizia CC, au considerat-o ilegală, contrară nu doar Constituţiei, ci şi realităţilor istorice, precum şi poziţiei majorităţii cetăţenilor (conform sondajelor sociologice, pe atunci 60% dintre locuitorii Moldovei îşi numeau limba moldovenească, nu română, fără a susţine că este vorba despre două limbi diferite). În adresa CC au răsunat epitete de genul „înaltă trădare”, „ameninţare securităţii naţionale”.

În anii următori, CC a continuat să promoveze în societate idei care distrugeau suveranitatea naţională şi statalitatea moldovenească. În 2014 ea a adoptat hotărîrea privind controlul constituţionalităţii Acordului de asociere dintre RM şi UE, prin care a proclamat că „procesul eurointegrării RM corespunde identităţii Republicii Moldova şi orice altă orientare este apriori neconstituţională”. Şi în Moldova, şi peste hotare a fost menţionată ilegalitatea acestei hotărîri. Verdictul dat nu corespunde art.5 din Constituţie, care garantează cetăţenilor pluralismul politic şi interzice stabilirea unei ideologii pe post de ideologie de stat oficială. În plus, art.2 din Constituţie spune că „suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova”. CC a limitat nu doar libertatea de exprimare, garantată de Constituţie şi Convenţia europeană privind drepturile omului, dar şi dreptul la alegerea politică. În fond, ea a interzis promovarea oricărui alt vector de integrare, în afară de cel european.

În 2016, în ajunul expirării mandatului preşedintelui Timofti, CC a modificat procedura de alegere a şefului statului şi, astfel, a declarat, de facto, neconstituţional un întreg capitol din Constituţie. Această decizie a devenit încă un precedent, judecătorii au făcut trimitere la încălcările de procedură comise cu 15 ani în urmă, la introducerea amendamentelor în Legea Fundamentală. În acelaşi timp, CC a readus în Constituţie procedura de alegere a preşedintelui prin votul direct al întregului popor. În opinia multor experţi, astfel CC a vrut să asigure păstrarea „statului capturat” în interesele fostului şef al PDM, Vlad Plahotniuc.

În scurt timp a devenit clar că preşedintele ales de cetăţeni poate crea piedici considerabile în caz că nu este de acord cu acţiunile majorităţii parlamentare. Igor Dodon a refuzat de mai multe ori să promulge legile şi hotărîrile parlamentului, şi pentru a ocoli acest obstacol, CC a născocit un mecanism necunoscut altor ţări – cel de suspendare temporară din funcţia de preşedinte, care în Moldova a fost aplicat de şase ori. Constituţia nu prevede un asemenea scenariu, dar procedura este descrisă foarte clar. Din text reiese că refuzul de a aproba legea propusă repetat spre promulgare, este o încălcare a Constituţiei. Dacă majoritatea parlamentară nu se poate înţelege cu şeful statului, ea are dreptul să lanseze procesul de demitere a preşedintelui prin referendum. Dat fiind că acest mecanism este destul de complicat şi de durată, s-a decis simplificarea lui prin CC controlată.

În anul 2018, Curtea Constituţională a declarat învechită şi neconformă realităţilor Legea privind funcţionarea limbilor pe teritoriul ţării noastre, printr-o procedură inexistentă în legislaţie. În opinia judecătorilor constituţionali, ea este inaplicabilă, dat fiind că Moldova nu mai este parte a URSS. Mulţi comentatori au numit atunci anticonstituţional verdictul CC, iar preşedintele Igor Dodon l-a caracterizat ca fiind „un demers politic din partea persoanelor cu cetăţenia altui stat”. La examinarea acestui caz, Curtea a mers contrar propriei parctici: în 2002, la solicitarea unui grup de deputaţi, CC a constatat că Legea privind funcţionarea limbilor se bucură de un statut special comparativ cu alte acte normative, de aceea este recunoscută validă şi principală în reglementarea funcţionării limbilor pe teritoriul ţării.

Dar „laurii” deciziilor scandaloase ale CC aparţin verdictelor emise între 7 şi 9 iunie, trecut. La acel moment majoritatea judecătorilor din componenţa CC, înainte de numire, fuseseră membri sau deputaţi PDM. CC a emis decizia privind modificarea termenelor de dizolvare a parlamentului, privind neconstituţionalitatea noii majorităţi parlamentare, privind destituirea preşedintelui Igor Dodon şi transmiterea temporară a atribuţiilor lui primului ministru pentru dizolvarea parlamentului şi numirea unor alegeri noi. CC nu numai că a mers împotriva Constituţiei, ea a încălcat propriile reguli de procedură, deciziile fiind luate în grabă, fără o examinare a evenimentelor şi fără a avea acces la documente.

Ulterior, Comisia de la Veneţia a criticat dur acţiunile CC şi a confirmat, că acestea nu se bazează pe Constituţia RM şi jurisprudenţa proprie a instanţei. Tălmăcirile juridice dubioase au dus la criza politică şi instituţională în Moldova. Experţii menţionează că în iunie 2019, CC, chiar dacă nu a putut menţine puterea PDM-ului lui Plahotniuc, a asigurat rezerva de timp necesară pregătirii căilor de retragere. Pe parcursul zilelor dualităţii puterii de stat, persoanele interesate au reușit să „şteargă urmele” şi să ascundă sau să distrugă materialele compromiţătoare. În scurt timp după emiterea acestor decizii, CC a demisionat in corpore. A fost pentru prima oară în istoria Curţii Constituţionale a Moldovei.

Surprizelenoii CC

După schimbarea puterii în ţară, multă lume a primit cu optimism formarea noii componenţe a CC, deşi faţă de procesul de selectare a judecătorilor constituţionali au existat numeroase pretenţii, inslusiv acuzaţii de angajament politic al candidaţilor. Reprezentanţii societăţii civile aveau impresia că noile autorităţi au renunţat la ideea alegerii judecătorilor CC în bază de concurs şi au împărţit majoritatea locurilor conform criteriilor partinităţii. În acelaşi timp, contrar aşteptărilor societăţii, componenţa nouă a CC nu se grăbea să revizuiască deciziile dubioase şi contradictorii ale predecesorilor.

După declararea stării de urgenţă în ţară, toate forţele fiind îndreptate spre combaterea pandemiei de coronavirus, CC declară pe neaşteptate neconstituţional pachetul de măsuri în susţinerea antreprenorilor şi cetăţenilor, pentru care guvernul Chicu îşi asuma răspunderea. Era la începutul lunii aprilie, la solicitarea deputaţilor din opoziţie, care făceau trimitere la nerespectarea procedurilor: proiectul de lege nu a fost prezentat parlamentului, dat fiind că coaliţia de guvernare nu s-a prezentat la şedinţă. Juriştii şi experţii menţionează că CC iarăşi a depăşit cadrul constituţional, care prevede doar două scenarii. Primul – parlamentul nu înaintează guvernului moţiunea de cenzură în timpul stabilit şi legea intră în vigoare. Al doilea – deputaţii demit guvernul şi legea nu intră în vigoare. Dar CC a mai inventat o variantă, prin care întreaga procedură de asumare a răspunderii de către guvern îşi pierde sensul.

Evenimentele care au urmat au explicat dedesubturile acţiunilor actualei CC. La început s-a anunţat demiterea ex-deputatului socialist Vladimir Țurcan din funcţia de preşedinte al Curţii pe motivul discuției sale telefonice cu preşedintele Igor Dodon. Ţurcan a contestat demiterea sa şi a cerut anularea deciziei de alegere a noului preşedinte. Fotoliul a fost ocupat de Domnica Manole, care candidase în parlamentare pe listele PPDA şi în privinţa căreia înainte de a fi numită la CC au existat suspiciuni de integritate. După ce şi-a pus mantia de judecător constituţional, ea a dezvăluit secretul consfătuirilor şi a povestit cum a votat la alegerea preşedintelui CC. Şeful ei de partid, Andrei Năstase, recunoştea într-un interviu că a dat judecătoarei indicaţii privind luarea deciziilor şi că a discutat cu Manole funcţia de preşedinte CC şi i-a dat nişte sfaturi.

În scurt timp după remanierile de cadre, CC a suspendat Acordul dintre Rusia şi RM privind acordarea creditului de 200 mln. euro. După care acest acord a fost declarat neconstituţional. Marţi, 13 mai, CC a publicat partea motivaţională a deciziei sale. În opinia fostului vicepremier Alexandru Muravschi, aprecierea prevederilor Acordului a depins în măsură deplină de preferinţele politice ale componenţei curţii. „În altă configaraţie politică, instanţa ar fi putut decide că încălcările de procedură nu au avut un caracter important şi nu dau temeiuri pentru a considera Acordul neconstituţional”, - a scris el pe pagina sa socială. Iar concluziile privind conţinutul Acordului, potrivit lui Muravschi, prezintă o imixtiune grosolană în conţinutul unui acord internaţional de însemnătate politico-economică. „CC şi-a asumat samavolnic dreptul de a decide dacă documentul este util, oportun, dacă el influenţează suveranitatea şi independenţa economică a statului. Şi chiar dacă asta a fost ascuns de o demagogie juridică bombastică, urechile angajării politice şi a părtinirii se văd în fiecare propoziţie”, crede expertul.

Degrabă vom avea un nou verdict, foarte probabil îndreptat spre limitarea atribuţiilor şefului statului în sfera securităţii naţionale. Zilele trecute, deputatul Sergiu Sîrbu din grupul Pro Moldova a declarat pe o reţea socială, că s-a adresat la CC cu privire la depăşirea atribuţiilor Consiliului suprem de securitate (CSS) – organul consultativ al preşedintelui RM. Sîrbu vede „legătura directă dintre preşedinte, activitatea CSS şi uzurparea puterii”. Din spusele sale, este vorba despre „recentele amendamente la Legea privind securitatea statului, prin care preşedintele şi-a asumat atribuţiile în CSS” şi l-a transformat pe acesta într-o „structură suprastatală, care, fiind condusă de preşedinte, coordonează alte instituţii”. Sîrbu i-a recomandat preşedintelui ţării „să-şi ştie locul în sistemul de stat şi să nu uite că Moldova este o republică parlamentară”.

Solicitarea a fost expediată CC în ajunul şedinţei ordinare a CSS din 14 mai, care avea în agendă chestiunile privind furtul miliardului şi a concesionării Aeroportului Chişinău. Consilierul preşedintelui RM, politologul Ernest Vardanean scrie că e posibil, ca CC să se convoace foarte operativ în şedinţă pentru a „mai găsi ceva neconstituţional” în solicitarea „lui S.Sîrbu, deputat din partea unei grupări anticonstituţionale, care vegheză în numele lui Plahotniuc Curtea Constituţională”. El a menţionat că participanţii şi beneficiarii jafului secolului şi ai concesionării aeroportului nu-s interesaţi ca investigarea şi ieşirile publice pe marginea acestor teme să continue şi că el nu va fi mirat dacă „oamenii noştri” din CC „îl vor susţine pe Serioja Sîrbu şi vor face totul frumos”.

Deocamdată, CC a respins sesizarea lui Sîrbu de a suspenda competențele extinse ale Consiliului Suprem de Securitate (CSS) pînă la examinarea cauzei în fond. Data examinării cererii, CC o va anunța suplimentar.

Experţii nu exclud că în viitorul apropiat putem aştepta de la CC multe „surprize” cu caracter politic. Pavel Postica, director de programe la Asociaţia Promo-Lex aminteşte că deputaţii încă nu au ajustat sistemul electoral în conformitate cu adresările CC, expediate parlamentului în 2016, după alegerile prezidenţiale. Este vorba despre regulile de deschidere a secţiilor de votare peste hotare, rolul şi participarea bisericii la viaţa politică şi socială, participarea mass-mediei la reflectarea alegerilor şi alte probleme delicate. În aceste condiţii, fără o perfecţionare a procesului electoral, CC ar putea declara alegerile nevalide, crede expertul.

Ion Munteanu

P.S. Pe 18 mai citiţi continuarea temei la rubrica Analitică de pe site-ul Noi.md.

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load