X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Sfîrșitul hegemoniei Occidentului. Ce urmează?

8 noi. 2019,, 17:51   Externe
10765 8

Recent, președintele francez a făcut mai multe declarații de rezonanță cu privire la hegemonia politică și economică a Occidentului.

”Epoca dominației Occidentului se încheie din cauza schimbărilor geopolitice globale”, a declarat Emanuel Macron în alocuțiunea ținută în fașa ambasadorilor republicii. "Vedem sfîrșitul hegemoniei în lume. Circumstanțele se schimbă", a menționat liderul francez. Potrivit lui, astăzi pe arena mondială se consolidează "state noi". Să fie totul atît de simplu? Oare în lume numai vectorii politici își schimbă locul, sau la baza evenimentelor stau procese istorice și probleme civilizaționale mult mai complexe?

Apusul îndelungat al Europei

Genialul filozof german, conservatorul Oswald Spengler a prezis ceea ce se petrece în Occident în ultimii ani și ceea ce a înțeles recent președintele francez, încă la începutul secolului XX. În studiul său despre Apusul Occidentului el a pus bazele abordării critice a actualului model politic și social occidental, și bazele filozofiei revoluției conservatoare, care, din punctul lui de vedere, trebuia să oprească apusul continentului. Ideile sale de bază el le-a expus în monografia fundamentală ”Apusul Europei, publicată în 1918. Spengler scria în lucrarea sa: ”Pieirea Europei, fenomen limitat îndeaproape de loc și timp, la fel ca și pieirea analogică a antichității, devine astfel o temă filozofică, care, abordată în profunzime, include toate marile probleme ale existenței. Dacă dorim să cunoaștem cum anume se stinge cultura occidentală, pentru început trebuie să convenim ce este cultura, care este atitudinea ei față de istoria vizibilă, viață, suflet, natură, spirit, care-s formele ei și în ce măsură aceste forme - popoare, limbi, și epoci, bătălii și idei, state și zei, arte și opere de artă, științe, drept, forme economice și viziuni asupra lumii, oameni remarcabili și evenimente mărețe - reprezintă simboluri și trebuie tratate ca atare”.

Spengler vede în această perspectivă două forme de dezvoltare sau degradare a societății – cultura ca ascensiune și perfecționare a societății, și civilizația - ca etapă a degradării și decăderii ei. Anume prin prisma culturii trebuie examinate principalele forme ale degradării Europei și Occidentului în general.


În această privință poziții foarte importante a expus cugetătorul tradiționalist francez Rene Guenon, care a scris despre pieirea lumii occidentale și despre degradarea ei după prăbușirea formațiunii feudale, în care dominau principiile aristocratice și morala creștină. Civilizația modernă, în viziunea lui Rene Guenon, și-a pierdut axa sacrală și a profanat toate principiile tradiționale sacre. În lucrarea sa ”Criza lumii contemporane” al scria: ”Cei care spun că lumea modernă se află în criză, de obicei au în vedere că ea a atins nivelul critic în dezvoltarea sa și că transformarea totală este inevitabilă. Această transformare presupune schimbarea radicală a întregului curs de dezvoltare a ei, care trebuie neapărat să se producă, deși nu se știe dacă se va produce cu voința oamenilor sau contrar ei, pe neașteptate sau treptat, în rezultatul unui dezastru sau nu… faptul că un număr atît de mare de oameni astăzi este obsedat de ideea despre ”sfîrșitul lumii” nu este ceva întîmplător... Va ajunge oare lumea modernă la capătul fatal al drumului pe care a pornit? Sau înainte ca ea să se prăbușească în bezna în care se cufundă tot mai mult, va interveni din nou o forță corectivă, la fel ca în perioada declinului civilizației greco-latine? Credem că este deja imposibilă oprirea la jumătate de drum și, conform indicațiilor doctrinelor tradiționale, noi am intrat în ultimul stadiu Kali-yiga, în perioada cea mai sumbră a acestui ”secol sumbru”, în epoca dizolvării, din care poți ieși numai printr-un cataclism teribil. În acest caz noi avem nevoie nu de o corectare parțială a situației, ci de o renovare totală și radicală a ei. Haosul și dezordinea s-au extins și au atins un asemenea punct, că au depășit mult toate limitele cunoscute anterior. Începute în Occident, ele amenință să se extindă în întreaga lume”.

Nu e o senzație, ci o confirmare

Dar, spre deosebire de criticii contemporani ai Occidentului, Rene Guenon vedea toate formele degenerării în vremurile anterioare, încă păgîne. Evul Mediu, în special epoca carolingiană, au fost etapa de renaștere a tradiției sacre, a spiritualității și moralei. Ele au pus bazele unui model de civilizațiediferit de cel antic, bazat pe un etos aristocratic. Totul era construit pe înlocuirea idealurilor, căci, cum scria filozoful italian Wilfredo Pareto, în viața popoarelor nu există nimic mai real și mai practic ca idealul. În epoca în care domneau idealurile Sfîntului Graal anume etosul cavaleresc, născut de romanul francez de curtoazie, a fost temelia modelului carolingian. Chretien de Trois, von Eschenbach, Maria Franceză au întemeiat acest ideal pentru clasele superioare ale societății.

Epoca umanistă a renașterii a schimbat multe lucruri. Rene Guenon cria în acest context: ”Ceea ce noi numim Renaștere, cum am mai menționat, nu era renașterea, ci moartea multor lucruri. Chipurile revenind la civilizația greco-romană, ea a preluat doar cea mai superficială parte a ei, căci anume aceasta putea fi reflectată în sursele scrise. În tot cazul, o asemenea revenire, fiind incompletă, era ceva foarte artificial, deoarece însemna restabilirea formelor exterioare, părăsite de spiritul vieții multe secole în urmă. Iar științele tradiționale din Evul Mediu, cam în această perioadă de timp au dispărut irevocabil, la fel ca științele civilizațiilor îndepărtate, distruse de un cataclism sau altul. Dar de această dată în locul lor nu a mai apărut nimic asemănător. De atunci există doar "filozofia profană" și "știința profană", bazate pe negarea totală a intelectului veritabil, pe reducerea cunoașterii la nivelul cel mai jos –studierea empirică și analitică a faptelor ce nu au legătură cu Principiul” (Principiul suprem sacru -n.a.).

După care a venit Timpul Nou, cel al statelor naționale și a revoluțiilor, cel al dominației burgheziei cu idealurile ei. Iacobinismul a adus în el idealurile pragmatismului, a materialismului și setea de bani și lux – în locul noțiunilor cavalerești de onoare și slavă. În comunitatea cavalerească, lipsa bărbăției era cea mai gravă acuzație.

Modelul burghez a distrus aceste idealuri și a creat bazele profanării și degradării spirituale a Occidentului în secolul XX. Însă degradarea Occidentului nu s-a terminat aici. Au fost doar zdruncinate toate normele tradiționale. După care ele au cedat locul altor valori. Spre exemplu, filozoful Herbert Marcuse în cartea ”Eros și civilizația” a pus la baza societății contemporane așa-numitul ”principiu al plăcerii”. El a mai cerut eliminarea fostei ordini și a fostei morale. Marcuse a numit această acțiune socială ”marea negare”. L-a ajutat și psihologul austriac Wilhelm Reich, care a declarat că familia autoritară este un stat autoritar în miniatură, iar pentru aliatul său, filozoful german Theodore Adorno aceasta era leagănul fascismului.

Așa că informația despre viitorul deces al bătrînei și bolnavei paciente - Europa – nu este exagerată, doar că acest deces a fost pre-modelat de cei care urăsc lumea creștină, istoria, cultura, principiile și idealurile ei. Iar declarația lui Macron nu este o senzație, ci o constatare a stării care demult există în Occident. De facto, este o capitulare - acolo pur și simplu se dă lovitura de grație unei societăți care demult nu se mai poate împotrivi și genera idealuri pozitive. Ultimul ideal pozitiv și proiect politic a fost Europa Națiunilor a lui Otto von Habsburg și Jean Marie Le Pen. Dar și această idee, ca și ideea Habsburgilor despre Confederația Dunăreană conservativă, a fost nimicită și ștearsă din memoria contemporanilor. La fel și proiectul paneuropean al generalului De Golle. În general, în Europa este determinată o singură cale, și această cale duce spre o prăpastie spirituală, spre o degradare morală și socială, spre marginalizarea societății și cugetarea profana a elitelor europene.

Vom menționa aici cuvintele filozofului tradiționalist italian Julius Evola despre prăbușirea Occidentului, cuvinte ce caracterizează starea de lucruri în această societate, cuvinte devenite un diagnostic și un fel de rezumat. ”Toate valorile care triumfă azi în lume reprezintă contrariul acelor valori, care dominau în societățile tradiționale. De aceea, în condițiile actuale devine tot mai evident faptul că posibilitatea unei schimbări eficiente a situației - și prin acțiuni active, dar și prin împotrivirea organizată față de această lume într-o măsură sau alta, — în baza valorilor Tradiției (chiar dacă admitem că mai există oameni capabili să le înțeleagă și să și le asume), este puțin probabilă. Recentele zguduiri mondiale au demonstrat că de acum încolo toate încercările de a-ți găsi adepți printre națiuni, dar și în majoritatea indivizilor, vor suferi eșec; la fel de evident este că nici instituțiile moderne, nici starea generală a societății, dacă ținem cont de ideile, interesele și forțele care au învins în ea, nu ne lasă nici cea mai mică șansă pentru o atare schimbare”.

Sentința este definitivă?

Astăzi proiectul de distrugere a civilizației europene a ajuns în stadiul final. Europa nu mai prezintă interes. Occidentul într-adevăr moare, cel puțin în forma sa actuală. O înțeleg perfect și elitele europene. Dar ele-s la fel de departe de centrul decizional, ca și elita PCUS în anii 80 ai secolului trecut, în timp ce se destrăma marea URSS și nimeni, nici conducerea, nu putea face nimic. Același lucru are loc azi în Occident - aceleași probleme și provocări geopolitice. Iată de ce conducerea Europei nu se poate împotrivi proceselor create de om. Actuala bunăstare civilizațională a Europei și a Occidentului este în declin. Vorbind despre aceea că Occidentul nu mai este un lider mondial, Macron doar sonorizează opinia celor care au condamnat civilizația occidentală.

Nu în zădar această mărturisire a răsunat anume în Franța. Anume Franța a întemeiat marile revoluții și tulburări sociale, anume în această țară au apărut curentele filozofice capabile să răstoarne mințile europene, de la enciclopediștii Jean-Jacques Rousseau și Voltaire la existențialiștii Jan-Paul Sartre și Albert Camus. De la mijlocul sec. XX Occidentul european a încetat să mai elaboreze idei filozofice noi și s-a conformat tendințelor postmoderne și meta-moderne, impuse lumii. Acestea trebuie să-l obișnuiască pe om că nu mai există noțiuni ca adevăr, cinste, datorie, responsabilitate, idealuri – toate fiind erodate și ambivalente, că nu există nimic sacru, nimic pentru ce se merită să lupți.

Și le-a reușit. Europenii, care secole în șir au creat cea mai dezvoltată civilizație în baza principiilor unei munci asidue și oneste, a moralei creștine și a principiilor solide de familie, astăzi au pierdut aceste avantaje. Au devenit fragmentați, debusolați, orientați în exclusivitate spre consum, instituția familiei se află într-o criză profundă, ce, familia! – ei nu-și pot determina exact nici măcar sexul!

Desigur, o asemenea societate nu poate fi lider și hegemon mondial. În special, dacă privim la ceea ce se petrece în coastele ei. Europenii răsfățați se confruntă cu puternica structură islamică, în care domnește o ordine de fier și oamenii primesc fără ezitare moartea de dragul idealurilor lor.

Vor putea oare europenii să depășească această situație? Vedem semne că există anumite forțe capabile să lupte. Aceste forțe se manifestă în aceeași Franță – în persoana Marine le Pen și a Frontului național, în Italia, în Ungaria, vocile lor se fac auzite în Germania, iar britanicii precauți au decis în genere să se țină mai departe de problemele continentale.

Ideile noului conservatism și a noului euro-asiatism se conturează și în Rusia, apologetul lor este cugetătorul și filozoful Alexandr Dughin. Totuși, o viziune holistică a faptului cum anume trebuie să fie viitoarea lume, încă nu are nici una dintre aceste forțe, noul proiect de unificare este în curs de elaborare.

În același timp, toate aceste forțe trebuie să nu uite că azi lupta trebuie dată nu pentru Occident sau pentru niște țări aparte, dar pentru fiecare om sănătos din punct de vedere spiritual. Azi omul este miza, dar reieșind din faptul că el a fost creat, cum susține tradiția creștină, după duhul și asemănarea lui Dumnezeu, ne punem speranța în puterea bunăvoinței, credinței și rațiunii sale.

Veaceslav Matveev

1
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?