Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Sărbătoarea solstițiului de vară. Ivan Kupala și tradiția solară. Partea 2

25 iun. 2023,, 10:00   Analitică
10507 0

Iulie este creștetul verii – Soarele, deosebit de strălucitor, amintește oamenilor despre existența sa și deci este timpul potrivit pentru a continua tema începută în partea 1 a studiului nostru, și să vorbim despre cultul soarelui. Una dintre cele mai iubite sărbători populare este Ivan Kupala.

Natura triumfă

Sărbătoarea Ivan Kupala, marcată pe 24 iunie (7 iulie) este punctul culminant al solstițiului și triumful naturii și a tot ce este viu. Dacă alte sărbători ale ciclului solar și ale tradiției solare așa sau altfel țineau de tradiția creștină, apoi Ivan Kupala a fost și este o sărbătoare profund populară. Este sărbătoarea păgînă, păstrată cel mai bine de timp și de societatea umană. Vremea triumfului naturii, a bucuriei, a creșterii, înfloririi și iubirii.

Sărbătoarea Ivan Kupala, supranumită uneori Ziua lui Ivan, este universală pentru întreaga Eurasie. Dar se evidențiază pe fondalul comun al sărbătorilor și tradițiilor solare, căci lăudarea naturii, dragostea trupească, jocurile ritualice și orgiile nu erau o denaturare a esenței omului, ci încercarea lui de a venera zorii universului, natura, triumful creativității și nemuririi ei. Nu numai Soarele era pus în centrul atenției – natura însăși devenea pentru om o zeitate. Această sărbătoare poate fi calificată drept glorificarea principiilor panteiste în tradițiile populare arhaice, așa cum în ”Război și pare” de scriitorul și cugetătorul rus Lev Tolstoi eroul principal Pier Bezuhov exclamă: «Și toate acestea-s ale mele, toate-s în mine, toate-s eu !» Triumful materialului ce aparținuse acestei lumi, acestui univers, triumful naturii ca templu al lui Dumnezeu este esența zilei lui Ivan Kupala. Nu în zadar se credea, că în zilele solstițiului de vară în păduri, noaptea, înflorește «floarea-ferigă»,care îndeplinește toate dorințele celui care a cules-o.

Serghei Maximov, cunoscut cercetător al tradițiilor și datinilor populare, scria: «Plus la epitetele «drăgăstos», «vesel» și «curat», Ivan Kupala mai este numit pretutindeni și «ierborist». Această denumire indică credința populară, că toate ierburile miraculoase și de leac înfloresc anume în noaptea de Ivan Kupala, în apogeul forțelor creatoare ale planetei. De aceea oamenii cunoscători și experimentați, în special vracii și doftoroaiele din sate, nu scapă deloc această noapte și adună ierburi cum ar fi: 1) «Crucea lui Petru» — o iarbă asemănătoare mazării fără păstăi. (Crucea este în rădăcină, la doi arșini în adîncime și te păzește de vrăjitori și spirite rele). 2) «Certogonul» — iarba are aceleași proprietăți: este băgată în crăpătura de deasupra porții și portiței – împotriva vrăjitorilor, și sub acoperiș - pentru a-l izgoni pe necuratul. 3) «Iarba neagră». Aceasta este împletită în vrejuri și pusă «sub roua lui Ivan » cu cuvintele: «Mamă-sol, tată-cer dați-le robilor voștri sănătatea acestei ierbi». 4) «Zeablița» — ajută de strigătele copiilor și de insomnie, dar pentru eficiență trebuie fiartă în lapte. 5) «Rasperstița» — iarba este uscată, și pulberea ei se presură pe locurile dureroase (tăieturi, bube, tumori). Foarte întrebuințate erau și ierburile «divii sil», «maria-magdalina» (de dor), «bogorodscaia» (pentru afumarea vacilor după fătare), precum și o anumită rădăcină cu o denumire riscantă, menită să scape tinerii de deochi».


Un alt cercetător - Dmitrii Șeping - în lucrarea «Miturile păgînismului slav» menționa, că «în ziua de Kupala se curăță oamenii și vitele de boli și influența spiritelor rele prin scăldare și sărituri peste focul căruia îi aduc ofrande de recunoștință din adevăratele bogății ale naturii, cum ar fi florile și ierburile aromate ».

În cinstea marelui sfînt

Să vedem mai detaliat ce știm despre ziua lui Ivan Kupala. Unu: putem spune că această sărbătoare este a tuturor slavilor. Drept că unele popoare slave nu aprind ruguri în această zi și în noaptea din ajun. Este cunoscută la nemți, celți, iranieni, români, moldoveni și popoarele romane occidentale.

În Europa, sărbătoarea se numea focurile solstițiului de vară. Era marcată în ajunul și în ziua solstițiului de vară. În Europa, unde în evul mediu creștinarea atinsese apogeul, sărbătoarea a fost transformată în conformitate cu canoanele bisericești și numită în cinstea lui Ioan Botezătorul, care a botezat oamenii în apa Iordanului înaintea Celui care va veni și va boteza omenirea cu Duhul Sacru. Adică, înaintea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vom menționa, că Ioan Botezătorul este unul dintre puținii sfinți, statutul căruia era comparabil cu cel al lui Hristos însuși. Nu în zadar membrii Ordinului medieval al Templierilor - templierii, cavalerii lui, capelanii - îl venerau mai presus oricui. Nu în zadar marele pictor al renașterii Rafael (Raffaello Santi) în una dintre cele mai mărețe picturi ale sale, «Madonna în verde», creată pentru biserica Sf. Marcu din Florența, i-a pictat pe pruncii Isus Hristos și Ioan alături. Este interesant simbolismul sacru al acestei imagini, căci unul dintre prunci îi dă celuilalt crucea.

Cunoaștem superbele lucrări ale lui Perugino, Caravaggio, Michelangelo, Leonardo da Vinci, dar și a pictorului rus Alexandr Ivanov, consacrate lui Ioan Botezătorul.

Mai cunoaștem, că secta mandeilor în Iran și Irak credea că Ioan Botezătorul este Mesia, trimisul lui Dumnezeu, și nu doar cel care l-a scăldat-botezat pe Isus Hristos. Această sectă, care se trage de la «ucenicii lui Hristos», îl venerează sub numele Yahya .Conform «Sidra d-Yahya» (Cartea lui Ioan), el a fost ultimul și cel mai mare proroc. Astfel, Sf. Ioan era înțeles ca prorocul care a trasat calea sacră pentru Fiul lui Dumnezeu. În tradiția creștină, de un așa nivel de înțelegere nu s-a bucurat o altă persoană sacră a lumii creștine.

O atare abordare a lui Ioan Botezătorul exista și în Ordinul de Malta, iar scoțienii marchează cea mai mare victorie a lor asupra cavalerismului englez, în bătălia de la Bannockburn, anume pe 24 iunie, în ziua Sf. Ioan Botezătorul. În Scoția, aceasta este o zi sacră, ziua celei mai importante sărbători a Scoției – Ziua Independenței acestui regat.

Vedem, așa dar, că ziua de Ivan Kupala - ziua solstițiului de vară – este una dintre cele mai mari sărbători creștine.

Timpul petrecerilor frenetice

Dar să revenim la esența inițială a zilelor lui Ivan Kupala, zile care poartă în sine amprenta tradiției solare antice a popoarelor eurasiatice și vedice. Cunoscutul etnograf englez James George Fraser , în lucrarea-i fundamentală «Ramura de aur» scria: «De cele mai multe ori, aceste sărbătorierau organizate în toată Europa în ajunul solstițiului de vară (23 iunie) sau în ziua solstițiului de vară (24 iunie). Pentru a conferi acestor petreceri o ușoară nuanță creștină, ziua solstițiului de vară a fost numită în cinstea Sf. Ioan Botezătorul; dar nu încape îndoială, că aceste sărbători au început a fi marcate înainte de era noastră… De altfel, oricare ar fi originea lor, le marchează întreaga Europă — de la Irlanda în vest la Rusia în est și de la Norvegia în nord la Spania și Grecia în sud. Din mărturiile unui autor medieval, sărbătoarea Sf. Ion avea trei trăsături caracteristice: rugurile, procesiunile cu torțe în jurul lanurilor și rostogolirea roții … Conform unui autor din prima jumătate a sec. XVI, mai în fiecare sat și oraș al Germaniei în ajunul zilei de Sf. Ion locuitorii clădeau ruguri, bărbați și femei se adunau în jurul lor, dansau și se veseleau. Cu această ocazie, își puneau coronițe din cernobîl și verbină și priveau focul printre ramurile pintenului, pentru a-și proteja ochii de boli anul împrejur. Înainte de plecare, fiecare arunca coronița pe foc, cu cuvintele: «Să mă înconjoare toate nenorocirile, să ardă ele împreună cu această coroniță… Chiar și la mijlocul sec. XIX obiceiul rugurilor de vară era popular în Franța, că nu era un oraș sau sat în care ele să nu fie aprinse. Oamenii dansau în jurul rugurilor, săreau peste ele, luau cu ei buștenii arși în credința că asta le va salva casa de fulger, incendiu sau farmece. În Bretania obiceiul de a aprinde ruguri la mijlocul verii există, probabil, și azi».

Vechii slavi consacrau sărbătoarea solstițiului de vară lui Kupala și Costroma, în care vedem o aluzie la grecul Apollo, zeul soarelui și a hiperboreenilor, învingătorul lui Python, ucigașul dragonilor. Phoebus, cel care nu tunde părul, era și analogul zeului slav Veles, și spre deosebire de Perun, zeul drujinei princiare, era zeul Rusiei Antice, Gardarika, țara orașelor, țara magicienilor legendari antici. Solemnitatea Kupala, cum numeau slavii această sărbătoare, era nu numai sărbătoarea Soarelui și a Zeului său – era o urare de drum bun primăverii. Drept dovadă avem apropierea dintre melodiile de primară și cele de Kupala. Spre exemplu: «Весна, весна, весняночка, де твоя дочка паняночка»= «купалочка, где твоя дочка», «Купаленка, темная ночка! Идзе твоя дочка»! (Înscrierile societății geografice imperiale ruse. Convorbire. 1872 cartea V.).

E de menționat, că sărbătorile de Kupala erau precedate de două zile solemne. De fapt, aceste două sărbători, deși legate reciproc, diferă. Prima – în cinstea lui Kupala și Agrafena (23 iunie). A doua (24 iunie) – Ivan Kupala, Ian Kupala. Oamenii serbau și intonau: «Сегодни Купала, завтра иван, будзець, дзевочки, лихонько нам». Erau făcute paralele între zilele solstițiului, Ivan Kupala și Ioan Botezătorul. Spre exemplu, cercetătorii ruși spun că în Malorosia sărbătoarea lui Ioan Botezătorul ține de cultul lui Yarila și Pereplut (veche zeitate slavă). Ele se numesc simplu: Ivan petrecărețul. Nu e de mirare, căci în Belarus, spre exemplu, Ian (Ivan) Kupala era zeitatea frenetică a petrecerilor și destrăbălării.

Din antichitate, popoarele slave credeau că în ciclul calendaristic există momente tainice, în care cerurile se deschid. Atunci are locr fertilizarea naturii de către cer, după care comorile Pămîntului încolțesc și ies la suprafață. Baza sexuală a acestor mituri a stat la temelia ritualurilor de Ivan Kupala, pline de simbolism erotic și sacru.

V.C.Zelenin, un etnograf din sec.ХХ, cel mai mare cercetător al mitologiei, ritualismului și istoriei slavilor orientali, în minunata-i lucrare «Etnografia slavilor orientali explică esența zilelor lui Kupala: «…dacă analizăm datinile și credințele asociate zilei lui Ivan, descoperim o bază similară credinței în cerurile deschise. Se pare că în ziua lui Ivan toată natura se deschide, în special forțele tainice, minunate ale solului. În noaptea spre Ivan Kupala ies la suprafață toate comorile ascunse. La miezul nopții pentru o clipă înflorește feriga; omul care o culege este omniscient, vede toate comorile ascunse, înțelege limba animalelor și a copacilor. Tot în acel moment înflorește și iarba fiarelor, atingerea căreia dă omului capacitatea de a deschide toate lacătele și zăvoarele (Efimenco, I, p. 142). În această noapte și roua are putere tămăduitoare minunată; în ea se scaldă pentru a păstra sănătatea și frumusețea, din ea se adapă vacile , pentru ca să aibă mult lapte (Kirkor, p. 158). În această noapte joacă răsăritul soarelui. Copacii, animalele, tot ce este viu comunică reciproc (Krachikovsky, p. 124). Ierburile culese în această noapte au putele tămăduitoare, rușii din nord deseori numesc sărbătoarea Ivan -ierboristul. În general, regnul vregetal atinge în această noapte apogeul dezvoltării, puterii, înfloririi și strălucirii. Rușii nu cosesc iarba înainte de această zi, căci fînul acesta nu va fi destul de hrănitor. Ucrainenii au următoarea credință: dacă în dimineața acestei zile, înainte de răsăritul soarelui, vei găsi în lan două spice pe o singură tulpină, în gropița de sub ea vei găsi cornițe de aur, cu putere de talisman ».

Petrecerile de Ival Kupala nu erau o destrăbălare, ci o sărbătorire a triumfului naturii, înfloririi și freneziei ei. Erau zile de revelații și realizări mistice, în care străbunii vin în lumea noastră, zile în care aveau loc și se întruchipau în destinele umane minuni de genul înflorirea ferigii . Frenezia naturii, un fel de manifestare a inconștientului superior, căci conform teoriilor brahmanilor indieni natura (prakriti), inconștientă de fapt, provoca frenezia vieții umane, care uneori ajungea la orgii ași petreceri nesăbuite.

Misterioasele iele din Carpați

În Carpați, la moldoveni și români, în aceste zile ieșeau la suprafață străbunii și ielele misterioase, numite Zîne. Ele făceau parte din suita zeiței Diana. Unii cercetători o credeau pe Diana o zeiță pur tracică, care purta în sine forța sacră a naturii, componenta ei feminină. Mircea Eliade, un savant care nu are nevoie de prezentări, marele fiu al Carpaților și Codrilor, scria: «În România, însuși numele acestei zeițe suna ca zîna (< dziana ». Unde mai pui, că există și un alt termen cu aceeași rădăcină: zînatec, care înseamnă «necugetat, frivol sau nebun », adică posedat de Diana sau de iele. Posibil, numele Diana a fost folosit în locul numelui local al zeiței autohtone traco-getice. Oricum, arhaismul datinilor și credințelor asociate Dianei nu este pus la îndoială. Zînele, al căror nume indică provenirea lor de la Diana, au trăsături de caracter total opuse. Ele pot fi dure, de aceea e mai bine să nu le fie rostite numele. Ele-s numite «Sfinte», «Generoase», «Rozalii» sau simplu «Ele» (iele). Ielele-s nemuritoare, dar apar în chip de domnișoare minunate, jucăușe și fermecătoare. Poartă haine albe, cu pieptul dezgolit, iar ziua devin invizibile. Au aripi, zboară prin aer, mai ales noaptea. Le place să danseze și să cînte, pe locul unde au dansat iarba-i arsă ca de foc ». («Ocultism, vrăjitorie și moda în cultură»., pag. 130.).

În zilele solstițiului de vară tracii, geto-dacii, membrii misterelor tainice își atingeau apogeul sacru de contopire cu natura și esența ei inconștientă, profund feminină. În aceste zile sacre grație unui ritual dansant de curățare , interpretat de un grup de dansatori, ei chiar formează un fel de societate secretă (Männerbund, Frăția masculină), numit сălușаrii, de la cal (<Lat. caballus). De mirare e că protectoarea acestei societăți secrete de curățare este Doamna Zînelor — metamorfoza românească a Dianei.

În general, cum scria cercetătorul și scriitorul moldovean Alexei Mateevici, «moldovenii împart sărbătorile bisericești de peste an în mari și mici… Cele mari se referă la Hristos și Maica Domnului… nașterea Sf. Ioan Botezătorul (Sînzîenele)- 24 iunie». («Eseu despre tradițiile religioase și cotidiene moldovenești »). Potrivit lui Mateevici, semnificația moldovenească a sărbătorii Sf. Ioan Botezătorul, a solstițiilor și sărbătorilor religioase era mai apropiată ucraineanului «свято» și se deosebea de cea rusească. Putem presupune, că toate acestea priveau latura ritual - ceremonioasă a problemei.

La moldoveni și români, celebrarea solstițiului de vară și a zilei Sf. Ioan Botezătorul avea o conotație profund pozitivă sacră, care ține mai mult de tradițiile și datinile creștine, nu de cele păgîne. Dar în interior își avea propria esență nesăbuită, similară naturii, cu adevărat spontană, cu vrăji, minuni și farmece. Dansatorii din satele moldovenești erau purtătorii acestor ritualuri tainice, carpatine, cu rădăcini în vechile credințe geto-dacice despre Zamolxis și Gebeleisis, zeii Soarelui și a naturii.

***

Așa dar, am examinat esența zilelor solstițiului de vară. Le-am dezvăluit rolul universal. Esența acestor zile, desigur, are rădăcini în credințele păgîne vechi și în tradiția solară veche a indo-europenilor. Zilele lui Ivan Kupala erau apogeul triumfului Soarelui ca lumină și forță a triumfului naturii. Ele aveau și chip creștin, dar cel mai mult erau marcate de petreceri fără limită, jocurile dragostei, veselie și hohote totale. Impetuozitatea lor ca triumf al forțelor naturii și vieții, a fost bine definită de cuvintele strămoșilor noștri: «Vom trăi, vom petrece, iar de va veni timpul – vom muri ». Așa a trăit omul din lumea tradițională secole, și chiar milenii. El știa că viața e scurtă, plină de muncă și sudoare, dar ea are ceva nemuritor, perfect, așa cum este astrul nostru , Soarele divin, celebrat de om în zilele lui Kupala, în zilele solstițiului de vară, în care natura triumfă și își sărbătorește triumful și apogeul sacru.

Veaceslav Matveev

4
1
0
0
2

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?