Roadele amare ale reformei

Roadele amare ale reformei

În ultimii ani, sistemul educațional din Republica Moldova a fost supus criticilor atît din partea experților, cît și din partea profesorilor înșiși. În opinia lor, reformele, care s-ar părea, ar trebui să ducă la o ameliorare a situației din acest domeniu, agravează doar situația.

Ceea ce avem, nu păstrăm ...

Tot ceea ce se face în domeniul educației în ultimii zece ani în Moldova, dar şi toţi cei care sînt implicați în acest proces, chiar și acei care au dorința foarte mare nu pot aduce laude domeniului vizat. Iar în presă, majoritatea profesorilor, sindicatele, experții și părinții elevilor critică şi optimizarea școlilor primare, gimnaziilor și liceelor, şi calitatea slabă, în opinia lor, a manualelor, și lipsa materialelor didactice. Ei atrag atenția asupra penuriei de personal pedagogic, care abandonează profesia, din cauza salariilor mici, dar şi asupra dorinței de a face reforme, de dragul de a se asemăna întru totul cu Europa, chiar şi dacă nu sîntem pregătiți deloc pentru acest lucru. Se aud şi reclamaţii cum că ne grăbim să renunțăm la tot ce a fost sovietic, fără să oferim nimic în schimb.

Este acum la modă să fie ponegrit trecutul sovietic în multe țări, chiar și în Rusia, pe care unii oameni încă o asociază cu URSS. Recent însă în una dintre emisiunile analitice de televiziune În Rusia au răsunat cuvinte de laudă la adresa sistemului educațional sovietic. Politologul israelian Jacob Kedmi consideră că educația sovietică era cea mai bună din lume.

"Țara noastră este cunoscută în întreaga lume pentru dezvoltarea furtunoasă a industriilor bazate pe elaborări ştiinţifice, care nu sînt inferioare celor americane, dar şi acelora dintre cele mai bune europene, ba chiar le şi depășesc - a menţionat Iakov Kedmi. - Iar acest lucru s-a întîmplat pentru că în Israel au sosit foștii cetățeni sovietici și au construit această industrie. Acest lucru vorbeşte despre faptul că URSS a avut cea mai bună educație generală și profesională din lume”.

În Moldova, a existat, de asemenea, cîndva o industrie, care a fost construită de către specialiștii, care aveau studii sovietice. Dar după ce şi-a dobîndit independența, Republica Moldova nu a reușit să o păstreze. Nu a putut proteja, dar nici nu s-a prea străduit nici sistemul de învățămînt sovietic. Nu a fost capabilă să-l adapteze la realitățile moderne. Odată cu declararea independenței, toate privirile s-au îndreptat spre instituțiile financiare europene, fundațiile și donatorii internaționali, în speranța că acestea vor oferi bani drept ajutor. În schimbul finanţelor sponsorii au cerut reforme, inclusiv în sistemul de învățămînt. Jurnalistul NOI.md a încercat să afle ce cred despre sistemului educațional modern din Moldova, cît şi despre cel sovietic diferite categorii de cetățeni, care au legătură nemijlocită cu acest domeniu.

Internetul nu ne va învața să gîndim

Lidia Kneagniţkaia, profesoară de limba și literatura rusă, în prezent pensionară, dînsa a predat la şcoala medie din Vulcăneşti atît în perioada sovietică, cît și după ce Moldova și-a dobîndit independența. Profesoara cu mare experiență aşa şi nu a putut accepta noul sistem de instruire a elevilor.

-Eu rămîn susținătoare a sistemului educațional sovietic - a menţionat Lidia Kneagniţkaia. - Dacă comparăm sistemul de la Bologna cu cel sovietic de învăţămînt, atunci primul este mai simplificat. Elevul, care nu are cunoștințe profunde îl poate alege, din răspunsurile sugerate, pe cel corect. Sistemul sovietic însă nu oferea nici un ajutor suplimentar, pentru ca să răspundă la întrebare, elevul trebuia să cunoască materialul. Atunci, elevii în cadrul programului de studii citeau lucrări literare, lucrau cu manuale și culegeri suplimentare, în timp ce se pregăteau pentru compuneri, le scriau de sine stătător, acum însă aproape toți sînt pe Internet, copiind de acolo. Din păcate, studiile moderne nu le oferă copiilor nici un fel de cunoştinţe. De cîte ori s-a întîmplat: le dai elevilor subiecte pentru eseuri ca apoi să clarifici că au scris totul dintr-o sursă găsită pe Internet. Înainte, elevii se pregăteau pentru eseuri, colectau materiale, mergeau la bibliotecă, citeau, învățau poezii și, în orice caz, chiar dacă elevul era slab, în cap oricum îi rămînea ceva. Cînd mă întîlnesc cu elevii mei, unii dintre ei pentru a demonstra temeinicia cunoștințelor dobîndite de ei la școală, îmi recită poeziile învăţate cîndva la şcoală. Elevul trebuie să citească, să înveţe, inclusiv să lucreze cu manualele, cu literatura, cu culegerile, iar dacă el nu are aceste abilități, el nu va învăța niciodată să gîndească.

Spoiala de cunoştinţe "profeții nu promite"

Confirmă cuvintele profesoarei pensionate și pedagogul mai tînăr, filolog, profesoară la un liceul din capitală, Victoria V. Potrivit părerii profesoarei, "mulțumită" numeroaselor reforme, aforismul atribuit lui Faina Ranevskaia: "Tinere, am uitat mai multe decît veţi afla dumneavoastră vreo dată", astăzi nu mai sună ca o glumă.

-Se pare că în prezent procesul de învățare nu implică crearea unei careva baze intelectuale și culturale - spune interlocutoarea NOI.md. - Nici conținutul acestuia (vedeţi manualele copiilor dvs.), nici metodologia nu are ca scop formarea unei imagini complete asupra lumii și înțelegerea locului omului în aceasta. Sînt propuse cîteva informații fragmentare și puțin legate între ele din diverse domenii ale cunoașterii, iar după cum ştim spoiala de cunoştinţe "profeții nu promite.

Victoria vede pînă acum doar un singur rezultat al reformelor - educația în societatea noastră a încetat să mai fie o valoare, fapt confirmat de statistici relevante: în opinia BNS, locuitorii țării cheltuie în medie 0,4% din venitul, pe care îl au pentru acestea.

 „Da, acum e secolul tehnologiilor avansate și vitezelor înalte, Google știe totul, atunci merită oare să ne deranjăm cu memorarea tabelului de înmulțire sau a proprietăților elementelor din tabelul periodic al lui Mendeleev? – se întreabă Victoria V. - Educația devine din ce în ce mai utilitară – toate astea sînt necesare, dar de acest lucru nu vom avea nevoie în viață. Dar cine poate spune cu certitudine ce anume ne va fi de folos mîine și ce nu ne va trebui, în mod sigur, mîiine? Utilitarismul este un concept relativ: ceea ce este necesar astăzi nu va fi necesar neapărat mîine. Anume din această cauză educația clasică este atît de conservatoare: pentru că este una fundamentală pentru viață. Aceasta a fost educația în școlile bune din secolul al XIX-lea, aproape aceeași – în timpurile sovietice, care este ponegrită, de obicei, pentru a nu fi obscuri și plini de obscurantism. Aceeași educație o oferă astăzi școlile din Finlanda, Germania, unele instituții de învățământ din SUA. Știu oare reformatorii noștri de frunte că utilizarea calculatoarelor în școlile din Silicon Valley est interzisă, pentru ca copiii să învețe să lucreze cu o carte și să rezolve de sine stătător problemele?

Profesorul – sclav al sistemului

Natalia Viţinskaia, profesoară de colegiu, are propria viziune asupra sistemului educațional din Moldova. A predat cîndva istoria la școala medie №.55, astăzi, în afară de această disciplină predă „Psihologie” și „Educație civică” la Centrele de Excelență, fostele colegii. În timpul liber, ea e preparator la discipline deloc umanitare: matematică, fizică și chimie. Natalia Viţinskaia, anticipînd întrebarea mea, a remarcat că a studiat bine la școala sovietică, unde predau profesori înalt calificaţi, buni profesionişti, fiind oferite toate manualele, culegerile și materialele necesare pentru studiu.

- Pe timpurile sovietice, elevii la lecţiile de fizică, chimie și biologie efectuau experimente, exerciții practice, lucrări de laborator, astăzi însă există atît de multe transformări, dar elevii nu mai au astfel de oportunități, din cauza lipsei de fonduri, se tînguie Natalia. - Profesorii buni caută videoclipuri cu experimente chimice pe Internet, ca să le arate elevilor săi ca aceştia să le poată vedea cel puțin la monitorul computerului. Eu însă le demonstrez, uneori, experimentele elevilor mei, pentru că profesorul meu de fizică încă mai trăiește şi dlui mai are încă unele materiale, machete și obiecte pentru demonstrații, pe care le împrumut de la el.

Interlocutoarea NOI.md a remarcat imediat că nu este împotriva reformelor în învăţămînt, dar că nu ar trebui să scape de toate lucrurile vechi fără să se gîndească și să se grăbească să introducă tot ce e nou. Funcționarii din cadrul ministerului, elaborînd programele, manualele, nu ar trebui să fie "foarte departe de popor", ci să vină la instituțiile de învățămînt, pentru a vedea și a auzi tot cu ce se confruntă profesorii și elevii.

- Se doreşte astăzi ca învățămîntul actual să fie ajustat la cerințele timpurilor de azi, dar în același timp profesorului nu îi sînt oferite manuale și materiale didactice, pentru ca acesta să poată preda disciplina în mod adecvat -  spune Natalia Viţinskaia. - Una dintre disciplinele pe care am predat-o pînă acum se numea "Educația civică", iar acum aceasta a fost înlocuită cu "Educația pentru societate". Iar cînd citești ce oferă experții de la Ministerul Educației pentru noua disciplină te îngrozeşti. De fiecare dată aceştia inventează cîte ceva, dar nu dau nici manual după care elevul să poate învăța, nici materiale didactice, astfel încît profesorul să știe ce trebuie să citească copilul. În cazul meu, în lista cu temele de studiu îmi sînt sugerate cîteva lecţii identice, doar că spuse cu alte cuvinte. Și trebuie să inventez singură ce să le spun copiilor. Ești aruncat pe ambrazura noii discipline și eşti obligat să îndeplineşti curicula.

Reieşind din experienţa sa de muncă de 34 de ani, Natalia Viţinskaia poate preda disciplina, dar ce ar trebui să facă tinerii profesori? Doar profesorul nu numai că trebuie să vorbească timp de 45 de minute, ci și să scrie planul lecției, să descrie competențele și subcompetențele.

Astăzi, profesorul la școală mai mult aminteşte de un lucrător al Cancelariei, pentru că trebuie să scrie o mulţime de rapoarte, note, să completeze registre, formulare și multe altele.

 -Ce însemnă aprecierea muncii unui profesor? La ora actuală aceasta este o categorie pe care profesorul şi-o elaborează de sine stătător - ne explică Viţinskaia. - Pentru a primi o categorie sau o calificare mai înaltă, e nevoie de credite. Tot ceea ce se întîmplă în clasă, fiecare pas al comunicării cu elevii, trebuie să fie scris în note, pe care sînt aplicate sigiliul şi semnătura. Și numai după aceea creditele sînt luate în calcul. Colectînd un anumit număr de credite, puteți obține o categorie mai mare. Astăzi, profesorul este sclav al sistemului, acesta constînd din rapoarte, planuri, statistici.

Profesorii îşi petrec zilele și nopţile în instituțiile de învățămînt, pentru a reuşi să se ocupe şi de completarea documentelor şi să ţină lecţiile copiilor și să verifice temele / evaluările. Tinerii părăsesc sistemul educațional, uneori nereuşind să ţină pasul cu un astfel de ritm de muncă contra unor salarii deloc mari. Oamenii din generația mai în vîrstă rămîn fideli profesiei lor, motiv pentru care au dreptul să tragă concluziile corespunzătoare.

-În școala sovietică, profesorii predau nu numai disciplina lor, ci îi pregăteau pe elevi de viaţă,- subliniază profesoara Viţinskaia. - Astăzi, întrebați mulți oameni, care au absolvit școala sovietică, puțini oameni vor răspunde exact de ce îşi iubeau profesorul. Aceasta este ceva ce nu poate fi explicat, pentru care suntem recunoscători sistemului sovietic. Iar în sistemul actual nu este aşa. Profesorul este o funcție, acesta transmite cunoștințele, aptitudinile, deprinderile, în conformitate cu sistemul de la Bologna, primind puncte și credite pentru acestea, dar deja nu mai are dreptul să vină și să pună mîna uneori pe umărul elevului, dar mai ales să-l mîngîie pe cap, deoarece acest lucru este considerat ca fiind violare a spaţiului personal.

Puzderie de studenți cu zero cunoștințe  

Ana Monastîrskaia, docent la Departamentul Comunicare și Teoria Informării a Facultății de Jjurnalistică a Universității de Stat din Moldova, doctor în filologie, a menționat în comentariul pentru NOI.md că  programele educaționale moderne au introdus modificări semnificative în sistemul de învățămînt universitar, transferînd o parte din sarcinile instituțiilor de învățămînt superior liceelor. Spre exemplu, dacă anterior după admiterea la Facultatea de Jurnalistică studenții  studiau limba rusă contemporană, astăzi această disciplină nu există în program. Acum instruirea începe cu așa discipline ca: stilistica și redactarea, care anterior le erau predate studenților anului patru. 

- Există presupunerea că programul școlar le oferă studenților toate disciplinele de învățămînt general și că aceştia vin la universitate pentru a şlefui anumite cunoștințe, - povesteşte Ana Monastîrskaia. - Pentru unii trecerea la sistemul nou de instruire a fost un mare plus. Există studenți, care vin să facă studiile de masterat concomitent la mai multe specialități, pentru ca apoi să scrie în CV că a absolvit aproape că toate facultățile universității. Dar adesea niciunul dintre ei nu știe nimic. În prezent, la universităţi nu este studiată nici literatura rusă, nici cea sovietică, nici cea străină, deoarece acestea sînt incluse în curriculumul școlar. Nu există, de asemenea, cursurile de istorie, economie politică. Dacă la universitate vine un absolvent al liceului sau colegiului bine pregătit, el este instruit într-un domeniu  profesional concret, prin completarea cunoștințelor deja acumulate. Iar dacă la universitate este înmatriculat unul cu cunoștințe zero (aceștia, cu regret, constituie majoritatea studenților), acesta absolveşte cu aceleași cunoștințe zero.

Reforma vremurilor tulburi

Irina Gladun, mamă a trei copii, care cunoaște ambele sisteme de instruire, crede că deocamdată reformarea nu a dat rezultate deosebite: într-o oarecare măsură, pentru că la fel ca și alte reforme aceasta a distrus vechile forme și temelii, însă deocamdată nu a implementat și cizelat altele mai calitative.

- Eu am cu ce compara – am studiat în perioada sovietică; fiul mei mai mare a apucat perioada de tranziţie, cînd mai erau profesori din vechea gardă, iar fii mai mici deja au nimerit în perioada reformelor. Eu cred că actuala nereușită a reformelor are o explicație. Acestea au început în vremuri tulburi, mai degrabă sub presiunea politicului decît a necesităților reale. Euforia libertății a funcționat și în cazul adolescenților, și în cel al tinerilor de-abia ieşiţi de sub aripa părintească, cărora le părea că iată acum îşi vor lua avînt, vot trăi cu adevărat și voi face tot ce vor dori. Iar înțelegerea responsabilității a venit  mult mai tîrziu, după ce transformările începuseră și erau cosite fără discernămînt toate, și bune, și rele. S-a dovedit că este necesară o muncă enormă, detaliată și de calitate. Iar pentru aceasta este nevoie de timp.

Copiii și părinții lor resimt toate momentele negative ale reformelor. Confirmînd spusele pedagogului Natalia Viținskaia, Irina Gladun se plînge, de asemenea, de lipsa manualelor la un șir de discipline, iar dacă ele există, sînt ediții vechi, care se distrug deja. Nici manuale noi nu au fost editate, nici pe cele vechi nu le-au retipărit . Profesorii care nu-s indiferenți caută alternative, părinții se văd nevoiți să procure manuale scumpe. Dar mai există și dintre acei cărora nu le pasă, sau care au alte griji...

- Chiar dacă sînt mai mult adepta a sistemului educațional sovietic, eu înțeleg că reformele erau necesare, - recunoaște mama. - Viața nu stă în loc, multe lucruri s-au schimbat, au apărut noțiuni și discipline la care acum 20-40 de ani nici nu visam. S-au modificat hotarele teritoriale, denumirile țărilor, au dispărut unele profesii, au apărut altele. Sistemul educațional trebuie să țină cont de toate acestea, iar reformele se fac și pentru ca elevii să meargă într-un pas cu aceste procese, să se dumirească în ele. Dar e foarte complicat să oferi cunoștințe de calitate în epoca transformărilor. Mai ales că chiar și celor mai buni profesori, veniți în școală cu entuziasm și nu pentru că nu aveau de ales, le iau foarte mult timp diversele rapoarte, registre birocratice etc. Concluzia mea este că calitatea instruirii a scăzut mult, însă nu numai reformele sînt de vină şi nu doar în țara noastră are loc acest proces. De aceea, părinții nu trebuie să se lase pe tînjală, dacă vor să aibă copii culți, care să primească cît mai multe din ceea ce e posibil.

Cunoștințe pentru toată viața

Danila Suhoveev, care studiază la colegiu și nu a cunoscut sistemul educațional sovietic, crede că acesta a fost mai bun. La întrebarea de unde poate ști aceasta, dat fiind acel fapt că nu a studiat în acele timpuri, spune că judecă după  nivelul de cunoștințe al rudelor mai în vîrstă. 

- Pot aduce ca argument  nivelul de cunoștințe: al mamei și al buneilor mei, care este net superior  nivelului nostru, și din cîte știu ei nu au făcut lecții suplimentare, - spune Danila. – Mama și bunica și în prezent mă pot ajuta la așa discipline ca: matematica, fizica, chimia, se descurcă în biologie și geografie. Unde mai pui că am convingerea: dacă nu am fi călătorit cu familia, pentru mine toate atlasele ar fi o imensă pată albă.

Tineret de prisos

În opinia deputatei Ina Șupac, dacă la începutul drumului numit ”Reforma educațională” mai existau niște oameni naivi, care au crezut în promisiunile funcționarilor, astăzi nu prea se vor găsi din cei inspirați de experimentele riscante cu copiii și studenții.  

- E ușor să distrugi. Încercările interminabile de a eradica sistemul educațional sovietic pe motiv că luptăm cu ”regimul totalitar comunist” au arătat scopul real ale reformatorilor, - crede deputatul Parlamentului Moldovii. – unul simplu și cinic. Autoritățile nu au nevoie de un tineret talentat, care judecă şi care este predispus să critice. În ultimii ani tinerii au primit un semnal clar – plecați din țară, luați bilet doar dus. Să rămînă doar oamenii în etate și copiii. Copiii, care nu cunosc zicala ”șapte ani de acasă”, care au acces limitat la educație, care în continuare vor fi ușor de manipulat. În discuții informale îi întreb adesea pe profesori despre nivelul actualilor elevi/studenți, comparativ cu cel al predecesorii lor, care au studiat acum 5-10 ani. Cu regret, răspunsurile sînt la fel. Trebuie să înțelegem că în sistemul educațional nu face să așteptăm mari schimbări de situație atît timp cît în Moldova nu se vor produce schimbări pozitive în viața social-politică în general.

Într-o criză profundă

 Sistemul educațional din țara noastră se află într-o criză profundă, iar pentru a ieşi din ea sînt necesare măsuri radicale, sistemice. Astfel consideră  consilierul președintelui Republicii Moldova în domeniul educației, științei și culturii, Corneliu Popovici, declaraţia în cauză Dlui a făcut-o în cadrul unei emisiuni TV.

Consilierul a atras atenția la  reducerea catastrofală a numărului de studenți în universitățile republicii și la pesimismul profesorilor. «În acest an numărul de studenți s-a redus considerabil comparativ cu anii precedenți. Deci profesorilor le vor reveni un număr mai mic de ore, salarii mai mici, iar asta înseamnă falimentul învățămîntului superior din țara noastră», - concluzionează C. Popovici.


În opinia sa, sistemul de remunerare a muncii profesorilor trebuie schimbat radical, deoarece acum ei aproape că nu au mijloace de existență. «Despre ce calitate a predării putem vorbi în această situație?» se întreabă consilierul prezidențial.

Dumnealui consideră că în ultimii ani Republica Moldova „a alocat educației suficiente mijloace, însă acestea nu sînt administrate eficient. În rezultat, sistemul nu funcționează, profesorii nu-s motivați și avem ceea ce avem», constată C. Popovici.

Consilierul a adus următoarele cifre: în 7-8 ani din sistemul educațional au plecat cca 10 mii de profesori. În prezent doar 10% dintre absolvenții specialităților pedagogice aleg sistemul educațional. Respectiv, există riscul ca în anul 2021 la capitolul cadrelor pedagogice să fie înregistrat un deficit enorm, iar  peste 40% dintre pedagogi să fie de vîrstă pensionară. 

Se pare că în dorința de a scăpa de  moștenirea sovietică unii reformatori împreună cu apa din scăldătoare au aruncat și copilul. Și acum e nevoie de eforturi enorme pentru a întoarce tot ce a fost pozitiv și calitativ odinioară. Ca să atingem, barem, nivelul în care era imposibil ca jumătate dintre elevii claselor superioare să nu poată susține examenele de absolvire.
 

Lidia Ceban

 

 

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load