Rezultat inițial (partea 1)

Rezultat inițial (partea 1)

Despre faptul că în ultimii ani, emigrarea din Moldova a căpătat proporții amenințătoare se vorbește la diferite niveluri, începînd cu sursele mass-media pînă la politicieni și experți. Însă cine, unde exact și de ce pleacă, dar şi care sînt consecințele acestui proces au fost analizate de către Noi.md.

Aplicabil pentru toţi

Legislația moldovenească permite cetățenia dublă, datorită căreia o parte semnificativă a populației Republicii Moldova are dublă cetățenie (română, rusă, bulgară, ucraineană etc). În majoritatea cazurilor, cetățenii reușesc să-și păstreze cetățenia moldovenească, în pofida faptului că unele țări solicită renunțarea la cetățenia țării de origine a solicitantului. De aceea, în analiza prezentată aici nu numai că au folosite datele privind populația țării, dar au fost luate, de asemenea, în considerare realitățile de emigrare ale categoriei cetățenilor Republicii Moldova cu dublă cetățenie. În esență, definiția "cetățeni ai Moldovei" sau "cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului" este aplicabilă pentru întreaga populație a țării.

Emigrarea în scopul de a învăța, a lucra sau, pur şi simplu, fuga din ţară

Instabilitatea politică și economică din țară, criza economică europeană, Brexit-ul, conflictul din estul Ucrainei, obţinerea regimului fără vize de la Uniunea Europeană, precum și politica de stat a României privind lichidarea statalității Republicii Moldova - toți acești factori luaţi împreună, dar și fiecare în parte, au influențat, dinamica principalelor tipuri-forme de emigrare din Moldova.

Emigrare în scopul obţinerii studiilor. Numărul cetățenilor moldoveni, care studiază în străinătate (inclusiv în baza acordurilor internaționale în domeniul educației, semnat de Ministerul Educației Culturii și Cercetării al Republicii Moldova) a crescut în mod semnificativ, iar în ultimii cinci ani s-a mărit considerabil. Acest lucru a fost facilitat de simplificarea regimului de trecere a frontierelor și de accesibilitatea studiilor în străinătate. Aproximativ 90% din numărul total al cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului învaţă în România, 6% în Rusia, restul - în țările UE. De remarcat faptul că România le oferă anual aproximativ 6 000 de burse tinerilor din Moldova, ceea ce este aproape egal cu admiterea la una din universitățile din Moldova. Acest lucru duce la faptul că Moldova pierde cîte o universitate în fiecare an. Principalele rute pentru migrația educațională de pe "Malul stîng al Nistrului" sînt Rusia şi Ucraina. Emigrația educațională, ca fenomen social complex, are beneficii și cheltuieli. Studiul la universitățile străine permite creșterea capitalului uman și social al emigrantului, sosit pentru studii. Această categorie, la revenirea în ţară, ar putea contribui semnificativ la dezvoltarea socio-economică a țării. Pe de altă parte, emigranții, care pleacă pentru a învăţa, de pe ambele maluri ale Nistrului, sînt naturalizați în afara țării, cauzînd în acest mod un "exod al creierelor". Statisticile fluxului studenților în străinătate sînt deprimante, deoarece mulți studenți pleacă și nu se mai întorc în țară.

Emigrarea forţată (refugiații). Potrivit datelor raportului, publicat de Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), începînd cu anul 2015, numărul cetăţenilor Moldovei cu statut de refugiați creşte anual.

Majoritatea cetățenilor Republicii Moldova solicită azil în țările UE. Statele Unite ale Americii sau Canada sînt mai puțin populare, deoarece regulile de intrare în aceste țări sînt foarte stricte. În special, sînt de remarcat Statele Unite ale Americii, în contextul înăspririi politicii de migrațiune a președintelui Trump. Țările UE sînt mai deschise, iar cetățenii noștri fac abuz uneori de acest lucru.

Majoritatea cetățenilor, dintre acei care doresc să rămînă în statele UE, folosesc pentru obținerea statutului de refugiat, astfel de motive precum discriminarea de gen sau intoleranța sexuală din societate. Problema obținerii statutului de refugiat, de regulă, nu este legată de probleme existente, ci de orice posibilitate de a rămîne și de a se stabili în țările UE. De fapt, locuitorii Moldovei nu sînt mulțumiți de situația economică din țară, care se deteriorează constant.

Potrivit Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, din anul 1996 pînă în prezent, circa 10 mii de cetățeni de pe ambele maluri ale Nistrului au solicitat azil în străinătate.

În 99% dintre cazuri, cererile lor au fost respinse, deoarece ţineau de migrația economică. Adică, persoanele în cauză nu au avut posibilitatea de a-şi justifica statutul lor, rămînînd pe teritoriul țării gazdă. Statutul de refugiat presupune mai multe înlesniri. Tendința, care a fost observată în ultimii doi ani este legată de un alt fenomen. De fapt, țările UE acceptă toate cererile de acordare a statutului de refugiat, examinîndu-le prin procedura de identificare a persoanei stabilită. Specialiștii încearcă să înțeleagă problemele cetățenilor Moldovei, pentru a lua decizia finală, privind acordarea sau nu a statutului de refugiat.

În cadrul acestei proceduri a fost stabilit că aproximativ 80-90% dintre potențialii candidați fie nu știu deloc cine sînt refugiații sau aceştia sînt cetățeni ai altor țări, care încearcă să se prezinte în calitate de cetăţeni ai Moldovei, pentru ca să nu fie deportați și să li se permită să rămînă în Europa. Astfel de cazuri au fost înregistrate destul de des. Emigrarea economică temporară (emigrarea de muncă) în Rusia și în UE. Principalii factori determinanți ai emigrației cetățenilor moldoveni sînt economici, în special din cauza salariilor mici din țară, precum și tendința crescîndă de reunificare a familiilor în străinătate.

Fluxul de migrație este foarte clar împărțit în două părți: 60% în țările CSI (de regulă în Rusia), iar 40% în țările UE. Potrivit statisticilor, 2/3 din totalul emigranților, plecaţi în CSI sînt bărbați, dintre care majoritatea provin din mediul rural, mulți cu studii medii și profesionale speciale. Emigrația în CSI este, în general, sezonieră, de pînă la 12 luni, cu întreruperi. În țările UE, dimpotrivă, pleacă, în mare parte, femeile - 70% din totalul emigranților. Din numărul emigranților în țările UE, în medie 19% au studii superioare. Migrația temporară în UE durează, de regulă, de la 2 ani (date generale pentru bărbați), pînă la 2,3 ani (date generale pentru femei).

Practic, în toate studiile internaționale, Republica Moldova și-a menținut rolul de lider în emigrarea populației în Europa. Potrivit unui studiu publicat pe site-ul Factmaps, către anul 2050 în Republica Moldova va rămîne cu 44% mai puțină populație decît acum. Iar conform previziunilor Institutului de Demografie din Viena, populația țării va scădea cu 42,7%, constituind 1,7 milioane de locuitori. Aceeași opinie este împărtășită şi de Asociația Sociologilor și Demografilor din Moldova, ai cărei experți prognozează către mijlocul anului 2050 lipsa forţei de muncă în țară. Potrivit datelor acestora, peste 40-50 de ani autoritățile republicii vor fi nevoite să invite la lucru forţă de muncă din străinătate. Vor veni oamenii de alte rase și religii să lucreze. În acest caz se va conta pe coreeni și pe chinezi, care vor putea să lucreze în condiții mai dificile, cu un salariu mai mic. Iar cea mai mare parte a populației țării se va stabili în Rusia, Italia, Canada, Portugalia și în alte țări.

Studiile în domeniul migrației arată că Moldova se află deja în pragul confruntării cu criza demografică. Angajatorii din Moldova se confruntă de cîțiva ani cu problema lipsei forței de muncă în țară, lipsa specialiștilor în diverse domenii, chiar dacă li se oferă salarii decente, care nu sînt mai rele decît în România vecină.

Fluxurile de emigranți din zonele urbane şi rurale. Ponderea relativă a emigranților din zonele rurale, în comparație cu zonele urbane, a înregistrat o creștere continuă pînă în anul 2010. După aceasta, indicatorul în cauză a început să scadă constant.

Din anii 2014-2015, populația urbană a început să emigreze. În actualul val de emigrație, poziţiile de lideri le deţin orașele Chișinău și capitala nordică, orașul Bălţi. Din anul 2015, numărul emigranților urbani a crescut în comparație cu numărul emigranților din mediul rural. Acest declin se datorează și faptului că numărul potențialilor emigranți din zonele rurale se diminuează semnificativ. Ei tind, în mod activ, să se mute cu familiile lor la oraș. Astfel, cine a putut, a emigrat, cine nu a putut sau nu a vrut s-a mutat la oraș. Emigrații de muncă, care vin din mediul rural, în timp ce se află în străinătate, investesc, de asemenea, în proprietăți imobiliare urbane, mutîdu-și familiile rămase în mediul urban. Deoarece majoritatea dintre ei au dorința ascunsă de a se întoarce odată în țara natală sau în caz de nereușită în străinătate să aibă "căi de retragere" în ţară, tendința de a cumpăra proprietăți imobiliare în orașe (în special, în capitală) este, de asemenea, observată de familiile moldovenești, care s-au reunit în străinătate.

Cine alege Vestul, dar cine cealaltă direcție

Emigrarea în Rusia. Începînd cu anul 2014, Rusia a continuat, în mod constant, să-şi menţină statutul uneia dintre principalele țări de destinație pentru emigranții moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului. Iar aceasta contrar devalorizării rublei rusești, înăsprirea condițiilor de ședere a emigranților în Federația Rusă. În pofida scăderii puternice a remitențelor din Rusia din anul 2014, pînă în prezent partea cea mai mare a remitențelor în Moldova din străinătate este deținută de emigranții moldoveni, aflaţi în Rusia. Potrivit statisticilor Băncii Naționale a Republicii Moldova, la distribuția pe țările de origine a transferurilor către persoane fizice partener principal al Republicii Moldova rămîne Federația Rusă.

De remarcat faptul că pentru emigrarea moldovenilor în Rusia sînt caracteristice toate tipurile de emigrație. Atractivitatea acesteia pentru cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului este condiționată de un complex de factori. Este vorba aici şi de regimul fără vize din cadrul CSI, care a intrat în vigoare începînd cu anul 1992, fiind vorba şi de pachetul minim de documente solicitate la intrarea în țară și de oportunitățile de angajare ilegală pe piața muncii.

În calitate de factori politico-legali e de menţionat posibilitatea obținerii cetățeniei Rusiei înainte de începutul emigrației și fără experiența obligatorie de a trăi pe teritoriul acesteia, precum și existența Programului de Stat al Rusiei cu privire la repatrierea compatrioților, iar în ceea ce privește economia - disponibilitatea locurilor de muncă, posibilitatea găsirii unui loc de muncă pe specialitate; venituri înalte. Printre factorii socio-culturali se numără: cunoașterea limbii ruse, aflarea în Rusia a rudelor, prietenilor, cunoștințelor, atitudinea pozitivă faţă de originarii din Transnistria, a opiniei publice a populației Rusiei faţă de aceștia. De asemenea, este important ca o parte a populației, în special, locuitorii din Transnistria, în marea lor parte, se identifică ca fiind parte a marii Lumi Rusești cu o viziune comună asupra lumii, idealurilor și a modului de viață.

Criza economică din UE i-a făcut pe mulți emigranți moldoveni să-și reconsidere șederea sa în Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda și Cipru. În mare parte aceştia optînd pentru Germania, Anglia și Canada, precum și spre țările scandinave. Însă cea mai mare parte a ales Rusia.

Emigrarea în UE. Din anul 2014 are loc schimbarea modalităților și posibilităților de a călători în UE. Viza turistică sau trecerea ilegală a frontierei a fost înlocuită cu intrarea fără viză în țara de destinație în baza pașaportului biometric moldovenesc. În consecință, creşte numeric volumul emigrației circulare a forței de muncă (intrarea legală și angajarea ilegală în cîmpul forței de muncă pe un termen de pînă la 3 luni) este în creștere și, totodată, înlocuirea în scopul păstrării locului de muncă al emigranților moldoveni, care trăiesc și muncesc în țările UE sau a acelora care pleacă pentru un timp în concediu, sau la tratament. Timp de patru ani, regimul fără vize cu Uniunea Europeană a fost utilizat de 1 milion 469 mii 917 de persoane. Nu le-a fost permisă intrarea în UE la circa 14 mii de cetățeni, iar 300 de mii de moldoveni (adică aproape 20%) nu au mai revenit în Moldova. Mulți cetățeni reușesc să ajungă să lucreze în țările UE, ocolind reglementările existente.

Cum se întîmplă acest lucru? O serie de state UE trec cu vederea faptul că moldovenii, care călătoresc în baza sistemului fără vize au loc de muncă pe termen lung, primind toate documentele necesare, care îi dau dreptul la muncă, în pofida faptului că au statut de turist. Potrivit normelor, cetățeanul Moldovei trebuie să obțină o viză corespunzătoare, pentru a fi angajat în cîmpul muncii. Aceasta înseamnă că după ce şi-a găsit loc muncă în timpul "călătoriei turistice", el trebuie să se întoarcă neapărat acasă și să solicite o viză de lucru. Dar această regulă este respectată numai în Germania și într-o serie de alte țări din UE.

Cu toate acestea, începînd din anul 2014 se îmbunătățesc datele statistice privind numărul cetățenilor moldoveni, care lucrează în străinătate în baza contractelor oficiale de muncă. De remarcat faptul că odată cu introducerea călătoriilor fără vize a crescut importanța reunificării familiei. Copiii și părinții emigranților se reunesc, din ce în ce mai mult, cu membrii familiilor lor din țările UE.

În legătură cu aceasta, emigrantul moldovean îşi schimbă planurile și, respectiv, termenul, cînd se întoarce în Patrie. Întoarcerea este amînată pentru viitor, pentru un viitor incert ("copiii învață aici", "am luat de la bancă și plătesc creditul pentru mașină, apartament, casă etc)". În ce privește motivațiile de reîntoarcere în Moldova, încep să domine factorii sociali: eficacitatea funcționării democrației și a economiei de piață în Moldova, starea drumurilor, nivelul ridicat al corupției și chiar iluminarea străzilor orașelor pe timp de noapte. Moldova în percepția compatrioților noștri cu privire la calitatea vieții ar trebui să fie comparabilă cu cea din țările UE. Iată atunci acesta promite să se întoarcă.

Mulți spun deja fără echivoc că nu se vor mai întoarce. Recunoscînd, totodată, că, inițial, încă de acasă au decis că nu se vor întoarce, ceea ce le facilitează procesul de integrare în țara gazdă. Astfel, emigrația temporară a forței de muncă a fost înțeleasă și percepută de ei ca fiind una permanentă.

Se poate presupune că angajatorii din țările UE sînt interesați de emigranții economici din Moldova, care au cetățenia dublă a unuia dintre statele membre ale UE.

În acest caz, în mare parte, cetățenia României, care nu este atît de dificil de obţinut pentru moldoveni, inclusiv nu numai pe căi legale.

În viitorul apropiat, Comisia Europeană intenționează să publice noile standarde de reglementare a acordării cetățeniei de către statele membre ale UE. În aceste state cetăţenii sînt îngrijoraţi de ultimele tendințe ale emigrării și solicită mai multă restrîngere atunci cînd acordă cetățenie imigranților din țări terțe. Aceasta se referă la așa-numitele "vize de aur", cetățenie pentru investiții, care sînt oferite de Malta, Grecia și Cipru.

Din păcate, aceste apeluri nu se referă în nici un fel la procedura simplificată de acordare a cetățeniei române, acest "cal troian" al României pentru Moldova, care poate, de asemenea, să dăuneze securității Europei.

(va continua)

Dănilă Voinarovschi

 

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load