TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

MAI multeminimizează

Revoluția conservatoare. Confruntarea dintre Donald Trump și statul periferic. P. 1

La finele lunii martie a avut loc prima conferință de presă a lui Joe Biden ca președinte al SUA. Experții o apreciază diferit. Un lucru este indiscutabil: o asemenea ură față de Partidul republican, cum a răsunat în vorbele sale, nu a mai fost emanată de președinții-democrați americani. Și nu e ceva întîmplător. Pentru că de fapt este vorba nu despre confruntarea dintre două partide – se confruntă două abordări civilizaționale. Cum se vede, Trump cu echipa sa încă nu poate fi scos de pe tușă.

O altă internațională

De ceva ani, Statele Unite ale Americii au devenit epicentrul confruntării dintre forțele de dreapta și grupările globaliste de stînga, al căror centrul politic evident și un fel de far de forță se află în Partidul democrat din SUA. Nu e un secret că acest partid demult deja este controlat de internaționala financiară mondială. Acea internațională, care încercă să distrugă în Occident ultimele cercuri conservatoare și statul veritabil, acea internațională, care astăzi se opune Rusiei și încearcă să reducă refacerea valorilor conservatoare patriarhale religioase, acel centru politic și conspirologic, care distruge și subminează relațiile sănătoase, normale între Vestul și Estul continentului Euro-asiatic, prin distrugerea Nordului Unic Bogat Alb, și moștenirea civilizației vechi europene conservatoare. Și astfel subminează, cu ideile globaliste de stînga, nu doar lumea albă din Occident, dar și concepția tradiționalistă a revoluției conservatoare a lui Trump, care era susținută de toate cercurile conservatoare și de dreapta din America de Nord, Europa și Rusia.

Dacă analizăm detaliat situația politică creată în lume și în SUA după așa zisa învingere a lui Donald Trump în alegerile din a.2020, putem spune că astăzi în jurul ex-președintelui Trump se formează un fel de fortăreață politică de opunere acestei internaționale destructive. Aceasta are loc local în SUA, și extins - la nivel conspirologic mondial, unde azi au loc procese dure de rezistență și confruntare, unde ce ciocnesc două concepții total diferite de viziune asupra viitorului civilizației umane.

Forțele subversive care distrug civilizația nord-americană și, în special, elitele conservatoare nord-americane și împing cercurile politice superioare ale SUA în impasul confruntării cu Rusia, își conștientizează perfect scopurile. Esența acestor scopuri este dezmembrarea spațiului politic și economic unic și crearea temeliei pentru distrugerea fiecărei părți a fostei civilizații în parte. Sensul – distrugerea civilizației indo-europene, din care întotdeauna a făcut parte Rusia, și a vechii lumi post-bizantine a ortodoxiei .


Pe acest fondal se deteriorează orice relații sănătoase, care au existat între Rusia și SUA în timpul mandatului de președinte a lui Donald Trump. Iată de ce putem sprijini declarațiile ex-președintelui SUA despre aceea, că cercurile de stînga din SUA, din Partidul democrat și statul periferic din spatele lor nu este o simplă grupare a troțkiștilor și a globaliștilor. În spatele proiectului de distrugere a rămășițelor vechii lumi albe din Europa și America de Nord, în spatele proiectului de eroziune nu numai a bazelor etnice ale lumii atlantice, dar și a distrugerii în fapt a valorilor patriarhale creștine conservatoare, pe care s-a format lumea noastră secole în șir, stau structuri internaționale puternice.

Premisele unei revoluții conservatoare?

Donald Trump își critică oponenți tot mai activ. El adună tot mai mulți adepți și astfel creează baza unei noi mișcări politice în SUA. Ce-i asta, dacă nu o revoluție conservatoare? În tot cazul - germenii și premisele ei.

Ce este o revoluție conservatoare? Răspunsul la această întrebare ne va permite să înțelegem obiectiv schimbările care au loc în mentalitatea lui Trump și în societatea americană.

Termenul «revoluție conservatoare » a fost folosit în a. 1950 de istoricul și politicianul german, elvețian Armon Moler după Friedrich Enghels. De regulă, ideile înaintate de reprezentanții mișcării conservativ-revoluționare se examinează în contextul dezvoltării a. n. «ideologii a celei de-a treia căi» (sau «Poziția a treia»), contrapuse și marxismului, și liberalismului. Spre deosebire de dreapta obișnuită, istoricii «revoluționari conservatori» nu negau criza profundă în drumul politic și social al Europei, SUA, Americii latine, nu insistau pe valoarea incontestabilă a vechii lumi capitaliste. Vorbind cu vechea dreaptă, ei credeau că actuala criză politică și socială a lumii Occidentale nu este doar un produs al influenței externe ( provenind din forțele anticreștine, antimonarhice și antieuropene, numite în mod colectiv «paramasonism»). În opinia lor, această criză este urmarea politicii destructive și a capitalismului, și a socialismului. Fiecare dintre aceste formațiuni social-economice lucrează activ împotriva omului european și a civilizației create de el, căci nu poartă în sine careva valori tradiționale, conservatoare. Deci, - concluzionează revoluționarii conservatori, - trebuie să aibă loc o revoluție care se opune și lumii capitaliste cu societatea burgheză creată de ea, și celei socialiste cu egalitarismul ei.

Asta în timp ce revoluția conservatoare nu avea sens în societățile lipsite de o idee națională. De aceea revoluționarii conservatori au transformat în fortăreață națiunea ca un tot politic, social și etnic. Și azi, vorbind despre revoluția conservatoare, Donald Trump face apel la valorile tradiționale ale națiunii americane. Să se formeze oare în SUA o nouă națiune? Cum se vede, da! Nu o comunitate de cetățeni și alegători, uniți doar de alegeri, economie și politica reglementării sociale, nu «națiunea civilă», ci o comunitate etnică, căci azi și neamțul, și polonezul, și irlandezul într-o măsură tot mai mare se simt nu originari din Irlanda sau Polonia, ci anume americani. Acestor oameni li se adresează Trump. Și pentru aceasta are el nevoie de ideile revoluției conservatoare.

Iată ce scrie despre ideile revoluției conservatoare cunoscutul filozof-tradiționalist rus Alexandr Dughin: «Ca și celelalte ideologii politice contemporane, conceptul Revoluției Conservatoare a început să se formeze după Revoluția Franceză, ca un posibil răspuns la ea, ca o reacție deosebităSpre deosebire de dreapta obișnuită, revoluționarii conservatori” nu negau criza profundă din calea politică și socială a Europei... Din contra, dacă cei de stînga tind să radicalizeze tezele Libertății, Egalității, Fraternității, prin transpunerea lor pe cele mai largi și în același timp cele mai de jos realități sociopolitice, atunci “revoluționarii conservatori” insistă pe o abordare total opusă și din contra, tind să revină la ordinea care a precedat nu doar Revoluția, ci și apariția cauzelor ei. În acest sens adepții Căii a treia par mai de dreapta ca dreapta în sine. Și totuși “revoluționarii conservatori ” nu pot fi identificați cu cei din “extrema dreaptă”, dat fiind că prăpastia care se lărgește între lumea crizei postrevoluționare și cea a crizei prerevoluționare pe de o parte și lumea ideală non-criză, pre-criză a Tradiției, pe de altă parte, face inevitabil nu ”conservatismul”, nu păstrarea (chiar și cea mai înverșunată) a precedentei, dar anume Revoluția totală, înnoitoare, radicală, dar orientată totuși în direcția opusă Revoluției celor de stînga. Anume asta a fost concluzia paradoxală privind Calea a treia, ce reiese din lecțiile istoriei europene a sec. XVIII. Aceste teme se întrevăd deja la cei mai radicali conservatori, critici aprigi ai Revoluției Franceze, cum este Josepf de Mastre, Louis Bonald și Donoso Rortes. Cu toții, înainte de a ajunge să nege în totalitate ideile de stînga, au trecut prin perioade în care au fost pasionați de ele. Ceea ce vorbește despre faptul, că ei au simțit profunzimea crizei social-politice din interior, au conștientizat întregul ei volum. Nu-i de mirare deci, că acești clasici ai conservatismului chemau la revizuirea fundamentală a valorilor de dreapta, în sensul radicalizării lor extreme și aproape revoluționare ».

Astăzi anume noua dreaptă poartă ideile revoluției conservatoare, cu vechile mișcări de dreapta și de extremă dreaptă. E adevărat că ele au rădăcini care duc spre Arthur Miller și Oswald Spengler, și chiar spre generalul de Gaulle. În Europa, această mișcare este destul de puternică. Din ea făcea parte și Jacques Chirac, ultimul gaullist al Europei, cu critica sa cunoscută în anii 80 ai secolului trecut în adresa masoneriei mondiale și a influenței acesteia asupra vieții politice și culturale a Franței. Anume sub ”conducerea atentă” a sa, la Paris a fost creat un centru special, staff-ul politic al noii drepte - «Clubul ceasurilor potrivite». Un timp îndelungat el a dirijat mișcarea noii drepte în Europa și în lume. A influențat și militanții ruși din perioada perestroicăi și a reformelor.

Din nou «urma rusească»?

În acest context vom menționa următoarea circumstanță, actuală pentru studiul nostru. Puțin cunosc că asupra ideilor «Clubului ceasurilor potrivite» și asupra ideilor revoluției conservatoare și noii drepte a avut o influență enormă Rusia. Căci pentru prima dată concepția academică privind Calea a Treia a revoluției conservatoare au format-o slavofilii ruși. Însuși termenul “conservatism revoluționar ” a fost folosit pentru prima dată de publicistul filozof slavofil Iurii Samarin în a.1875. Această definiție a folosit-o deseori în lucrările sale și Fiodor Dostoievschii pentru a-și caracteriza propriile viziuni. În principiu, mai toți slavofilii ruși, inclusiv Constantin Leontiev și Nicolai Danilevschii, se înscriu perfect în cadrul ideologilor revoluției conservatoare.

Noua dreaptă a dezvoltat aceste idei la finele sec. ХХ. Ele au devenit actuale în a.1968, pe valul revoluțiilor troțkist-maoiste de stînga, care au trecut de la Paris la Budapesta și Praga. Atunci lumea avea nevoie de idei care să reziste așa zisei noii stîngi. Așa fel de idei au devenit doctrinele noii drepte. Dar devenit președinte al Franței, Jacques Chirac care anterior promova activ aceste idei, a părăsit platformele politice ale noii drepte, s-a transformat într-un adept al dreptei clasice și și-a uitat alocuțiunile radicale. Donald Trump însă – nu!

Trump nu cedează

Urmărind atent informațiile de ultimă oră privind situația din Occident și în special – din SUA, vedem un fel de reincarnare politică a lui Trump. În ultimul timp, el tot mai insistent își definește scopurile, temeliile rezistenței sale, formate pentru apărarea statului american unitar, al cărui temelie a fost pusă acum 200 de ani de părinții democrației americane și a statalității independente. El formează activ un fel de avanpost politic și social de opunere politicii destructive a cercurilor de stînga ale SUA. Putem menționa, că se face simțit un oarecare progres în dezvoltarea ideilor sale și în formarea unei doctrine politice integre. Astăzi tot mai mulți cetățeni SUA încep să înțeleagă esența ideilor sale politice, sociale, economice, și îl sprijină. Astfel, ei se salvează pe ei înșiși, salvează viitorul lor, viitorul copiilor lor, viitorul statului de un posibil haos în viața social-politică americană, care iminent va năvăli peste această țară în caz că pozițiile oponenților lui Trump se vor consolida.

Pornind de la populismul clasic de dreapta, Donal Trump a început să se miște spre categorii politice mai exacte, inteligența și pozițiile sale politice i-au permis să acumuleze tot ce a fost mai bun în mișcarea politică de dreapta și să o completeze apoi cu ideile noii drepte. Astăzi Trump nu poate fi numit nici populist, nici adept al vechii drepte clasice. Bătăliile luptei electorale l-au adus pe Trump la doctrine politice noi. Ascuțind tot mai mult lama ideilor, vorbelor și expresiilor sale, Trump se transformă în liderul revoluționarilor conservatori din SUA. Posibil, viitorul lui politic este rolul de lider al noii drepte din Occident, cam la fel cu cel al lui Vladimir Putin în spațiul CSI, și al Marine Le Pen în spațiul european.

Propriu zis, în cazul lui Donald Trump nici nu se putea altfel. Asta devine evident, dacă vom înțelege situația politică creată în SUA și în Partidul republican în timpul celor mai recente alegeri din a.2020.

Este foarte evident, că victoriei lui Trump în alegeri i-au încurcat nu vechea dreaptă sau democrații, care au rămas uimiți de propria reușită, da noua stîngă. Acei politicieni și tehnologi care au pătruns în Partidul republican din SUA în anii 70-80 ai secolului XX. Anume acești oameni, numiți azi neoconservatori, cu ideile troțkiste și maoiste aduse au schimbat radical înfățișarea vechiului Partid republican, măreț altă dată. Despre izvoarele acestei forțe politice, despre rolul ei în SUA și în Partidul republican, despre ideile și doctrinele politice ale ei vom vorbi ulterior, acum însă este important să înțelegem că anume neoconservatorii nu i-au permis lui Trump să învingă în alegeri. Ei și urmașii lor au influențat aranjamentele electorale, opinia multor congresmeni și senatori din partea Partidului republican. Anume acești oameni au subminat pozițiile politice și electorale ale lui Trump. Anume ei au făcut front comun contra forțelor care îl sprijineau pe Trump, contra acelor republicani și a mass-mediei care îl susținea, prin mobilizarea tuturor resurselor financiare și media, folosind chiar Hollywoodul, «fabrica de vise», care demult s-a transformat într-un propagandist al celor mai destructive idei și proiecte în viața culturală a Americii.

Presupunem că ex-președintele Donald Trump înțelege perfect că dușmanii săi nu-s numai cei care se află în fruntea Partidului democrat. Credem că el conștientizează, că principalii săi dușmani și strekbrecheri, cei mai serioși oponenți ai săi au ieșit din cercurile noii stîngi și au intrat în Partidul republican din SUA în a doua jumătate a sec. ХХ, iar pe timpurile lui Bush au ajuns în fruntea multor structuri ale acestui partid. De aceea anume în lupta contra lor își va începe el confruntarea decisivă. Și primul său pas va fi transformarea radicală și a Partidului republican din SUA, și a elitelor acestuia. De fapt, el a dezvăluit aceste planuri în recentele discursuri și declarații, dintre care cea mai importantă este alocuțiunea sa din Orlando (Florida) în cadrul Conferinței anuale a conservatorilor privind acțiunile politice (CPAC). Dar aceasta va fi tema părții 2 a studiului nostru, care ne va ajuta să înțelegem procesele social-politice care au loc astăzi în SUA, în Partidul republican, ce anume a devenit un obstacol în drumul lui Trump spre putere și ce va deveni baza viitoarei sale doctrine politice.

Veaceslav Matveev

(va urma)

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


MAI multe

Sondaj Toate

load