Realitatea, pe care nu vor să o observe apărătorii valorilor înălțătoare. Partea 2

Europa riscă să-și piardă originalitatea etnoculturală. Problema este acută deja de ceva ani. După explodarea artificială a unor țări stabile ca Siria, Libia, Liban, masele imigranților se mișcă spre Europa.

Iar populația ei nu este în drept să se împotrivească. În caz contrar, imediat este acuzată de radicalism de extremă dreaptă sau stîngă. Vă distrug, dar nu aveți voie să –i certați, nici măcar să vă revoltați. Actualelor cercuri din culisele politicului li se permite orice. Dar să se revolte – nu. De ce? Pentru că pe măsura distrugerii vechilor elite ale Europei se formează elite noi, mai exact – contra-elite.

Schimbarea elitelor

Dacă privim sistemul geopolitic mondial ca pe un tot întreg, în el se reflectă roate legile analizei sistemice. Legea dezvoltării sistemelor închise este cea mai importantă aici, căci planeta noastră este un sistem închis, și uneori ea se întoarce cu susul în jos. Cum se poate autodistruge elita care guvernează lumea? Sau eu nu guvernează, ci doar administrează? Foarte probabil. Deci, teoria elitelor ne interesează din nou.

Unul dintre fondatorii teoriei elitelor a fost sociologul american Charles Ray Mills. Iată ce scria el: «Prin elita puterii noi subînțelegem acele cercuri politice, economice și militare, care într-o împletire complexă a grupărilor împărtășesc dreptul decizional, cel puțin de importanță națională ».

La formarea teoriei elitelor a participat și Vilfredo Pareto. El și-a expus ideile în lucrarea «Tratat de sociologie generală». Un alt sociolog, Gaetano Mosca, a contribuit la teoria elitelor cu lucrările «Clasa guvernantă» și «Bazele științei politice». Neamțul Robert Michels a formulat legea oligarhiei - cărămida principală în teoria elitelor. El credea că democrația este imposibilă în principiu, deoarece masele nu se pot autoorganiza, ele-s divizate și pot fi gestionate doar de puterea oligarhică.

În conceptul «societății postindustriale» sociologul Daniel Bell în cartea «viitoarea societate postindustrială» a descris societatea în raport cu cunoștințele. Anume cunoștințele structurează societatea postindustrială prin purtătorii lor. Societatea se împarte în administratori și administrați, de aceea puterea elitei este un informativă, este puterea cunoștințelor. Respectiv, azi guvernează elita intelectuală. Cunoștințele ei stau la baza puterii. Astăzi acest fel de elite nu păstrează, mai degrabă – slăbesc Occidentul. Vedem legătura dintre teoria elitelor și concepția societății postindustriale.

Dacă vorbim despre această teorie cu cuvinte proprii, ea nu e doar o descriere a rolurilor și statutelor lor sociale, nu doar o analiză a structurilor sociale, altceva contează. Adevărata cunoaștere, derivată din teoria elitelor, este despre putere și purtătorii ei. Despre aceea că elita trăiește într-o altă lume, foarte departe de problemele societății, deseori este contrapusă societății, uneori chiar o ucide. Azi Vestul estre ucis de o parte din propria elită. La fel a fost și în URSS, pe care o parte a elitei a trădat-o pur și simplu.

Deci, conform acestei teorii, societatea este condusă nu de națiuni, ci de elită. Periodic, aceasta degradează. Uneori, se vede, este ajutată să o facă și treptat cedează puterea, pleacă la periferie sau chiar în neantul politic. Dar cine vine în loc? Elitele noi, formate la periferiile politice. Așa scria Pareto, unul dintre Clubului de la Roma. Anume în spațiile marginale, îndepărtate, treptat este formată elita care cu timpul ajunge la putere. La început ea își cooptează agenții în elita guvernantă. Aceștia îi subminează temeliile. Transformă temeliile bazei și infrastructurii seculare. Distrug valorile spirituale și așteaptă clipa potrivită pentru a nimici prin revoluții vechea societate și a înlocui vechia elită.

Îl vom completa pe Pareto. Pentru ca teoria schimbării elitelor să fie cu adevărat corectă, trebuie să spunem că în elita guvernantă trebuie să existe cel care o va trăda. Altfel o elită periferică nu ar putea răsturna vechea piramidă. Coloana a cincea este problema. Azi ea este formată din reprezentanții societățile subversive secrete și lojele marginalilor și noilor valuri de imigranți. Iată răspunsul la esența ascunsă a prăbușirii.

Timpul prorocilor și al mesianicilor

Deci, vedem adevărata esență a mișcărilor sociale. Așa a trăit lumea de secole. Așa a trăit Occidentul. El a devenit elita sistemului geopolitic universal sec. XVIII, înlocuind elitele regionale asiatice. Cu timpul, și-a format aparatul puterii. A creat o temelie nouă și a construit pe ea clădirea Timpurilor Noi. Dar a trecut prin focul unor probleme istorice, prin două războaie mondiale, și azi, în ajunul celui de-al treilea, își pierde puterea. Tacit și neobservat, moare, căci elitele care l-au structurat au fost treptat înlăturate de la putere.

În Rusia, a fost în anii timpul războiului civil. În Occident - mai multe etape, dintre care prima a fost revoluția burgheză din Anglia și Olanda, ultima – evenimentele a. 1968. Anume atunci elita formată de școala din Frankfurt a început să distrugă corpul vechii Europe. În 4- de ani a obținut ce a vrut. Conform teoriei lui Marcuse, Adorno și Horkheimer, această elită trebuie să fie revoluționară, din punctul nostru de vedere ea a fost o forță profund destructivă antisocială, căci următoarea etapă a zguduirilor revoluționare ei o vedeau în marginalii politici și sociali.

Urmații școlii din Frankfurt care credeau că istoria o fac revoluționarii progresiști, înțelegeau că muncitorul american și european sătul nu va merge împotriva puterii. Și atunci au mizat pe marginalii sociali. Aceștia, minoritățile sexuale, religioase-sectare, care nu s-au integrat în societate, au primit carte blanche pentru răzvrătiri și transformări revoluționare. Uneori erau calmi. Uneori chemau la violențe, ca pe baricadele a. 1968. Și iar rezultatul: hipioții și proscrișii de ieri au devenit fortăreața socială a Occidentului. Azi ei formează majoritatea în mașina de stat și cea economică. Tații familiilor. Șefii partidelor și companiilor. Dar iată întrebarea: ce pot ei oferi viitoarei generații? Au învățat ei oare să construiască și să creeze? Nu, este o clasă muribundă și descompusă. Înlocuirea ei nu cere efort. Asta vedem acum.

În același timp, în Est se formează lumea orientată spiritual, fanată, pasionară a islamului. Ea nu a interpretat baladele Beatles și Pink Floyd. Nu a distrus străzile Parisului în a.1968. Nu s-a alcoolizat în localurile din Liverpool. Nu a învățat să-și urască țara și să se roage la tot ce e străin. Azi această lume este formată și voinică. Puternică și sănătoasă. Ea a crescut citind Coranul și sufiții. Ea crede în sine și propria misiune. Și principalul – ea crede în Dumnezeu, pe care îl numește Allah. Ea este a doua reincarnare a califatului arab, mai puternică, căci nu-i contravin aristocrații care sfidau moartea, templierii și maltezii, dragonii lui Jan Sobessky și cavalerii teutoni. Azi lor nimeni nu le stă în față. Nu există cetăți pe care nu le-a supus, căci au ajuns deja aici. Și nu există voință să-i oprească. Nici voința Europei, care demult nu mai are voință. Pentru Europa, minoritățile sexuale contează mai mult ca stabilitatea și păstrarea identității proprii. Pe cei care, ca Marin Le Pen, apără originalitatea națiunilor europene, azi îi profanează și calomniază. Îi numesc xenofobi și șovini. E ca și cum ai acuza un om care folosește arma pentru a-și apără casa de hoți.

În SUA lucrurile stau ceva mai bine. Dar și acolo azi are loc surparea, și se surpă de sus. Americanii au mai multă voință și puteri, căci au o elită rațională și economic independentă, și eu se pot apăra. De aceea mai rezistă. În Europa pieirea este doar o chestiune de timp. Un timp scurt. Elita periferică, marginală ieri în Est, bate la ușă și își așteaptă ora. Ora misiunii sale și a mesiei sale. Ceea ce e foarte important. Aceste evenimente –s foarte mistice, căci se desfășoară pe fundalul prorocirilor escatologice. Azi este timpul prorocilor. În Est, de la Ierusalim la Bagdad, asta o știe fiecare. Nu o știu doar oamenii-manechini europeni, care pășesc pe pasarela istorică. Elemente antropologice semi-vii, fără chip și voință. Amnezia și anorexia spirituală – iată diagnoza lor socială. Li se opune un om puternic care ține o Carte și un automat. Acest om cunoaște esența timpului. Știe că azi este timpul prorocilor, timpul lui Mahdi, al Adventului și al luptei mărețe. Și dacă acest om nu va vedea în voi voința și forța, el vă va obliga să uitați trecutul, valorile marginale, faptul că încă sunteți stăpîni în casa europeană, care demult nu mai este prosperă, care își blestemă străbunii și istoria. .

Să auzim chemarea strămoșilor

Cum să ne împotrivim? Ce putem propune, rezonabil și constructiv?

Îl vom cita pe Charles III, regele marii Britanii. Acest monarh este unul dintre puținii occidentali, care înțelege esența lucrurilor, întreaga tragedie a timpurilor și a ultimelor noastre generații europene. Prinț fiind încă, el a scris într-un articol : «Cred că pentru a rezolva problemele care amenință omenirea ca rezultat al progresului și a le garanta popoarelor țărilor în curs de dezvoltare, dar și copiilor și nepoților noștri un viitor demn, trebuie să ne revizuim opinia despre lume și locul nostru în ea. Este vorba despre reunirea cu jumătatea pierdută a firii noastre umane».

Despre ce vorbește prințul, viitorul monarh britanic ? Despre reunirea cu care jumătate pierdută ? El se referă la sufletul nostru, acea temelie metafizică a firii, care de mult timp este aruncată din viața actualei societăți. Sufletul care este parte a eu-lui nostru, deși principalele școli științifice de azi nu o recunosc. Sufletul, părticică a Dumnezeului negat de știința progresistă. Sufletul care este rațiunea supremă generatoare a voinței de viață. Forța ce nu interesează pe cei din vîrful piramidei, căci ea poate trezi în om tot ce a fost scos și uitat, , dar totuși în afara timpului și cu adevărat veșnic. Ea poate trezi cunoștințele despre ciclurile reincarnării, și astfel influența problema puterii. Anume această forță, sufletul nostru, este nimicită și negată de sistem. El pur și simplu nu o vede și nu o recunoaște. Astfel, reîntoarcerea dreptului la suflet, la veșnicul ”eu”, la viața spirituală este ceea ce urăște actualul sistem politic.

Dar asta-i metafizică, însă există lucruri simple, și revenirea omului la valorile spirituale este unica lui cale de salvare și deci de armonizare. Este dreptul de a fi, căci existența este profund legară de suflet. A spus altă dată Aristotel, că sufletul este prima entelehie a corpului firesc, care are viața în posibilitate.

Dar azi Occidentul cunoaște un om dezmembrat, căci progresul și valorile materiale au sacrificat demiurgului o parte a firii umane. O parte inutilă și nocivă pentru sistem. Armonizarea lumii și deci a omului, revenirea la unitatea inițială a firii sale, și la unitatea ontologică a primei întruchipări. Dar sistemul strigă: «Este imposibilă revenirea la inițial». Cu asta nu este de acord școala tradiționaliștilor - Rene Guenon, Julius Evola. Și un șir de savanți recunoscuți, printre care și Mircea Eliade. În lucrarea «Mitul eternei întoarceri» acest mare savant , originar din Moldove de peste Prut, scria că esența precede existența și deci pierderea esenței inițiale strică și denaturează lumea noastră integră altă dată. Această deformare este rezultatul pierderii integrității omului și îndepărtării voinței și rațiunii sale de modelul original paradigmatic. În opinia noastră, această îndepărtare influențează deformarea societății, care degradează în urma pierderii legăturii cu rădăcinile și tradiția, ci revelația inițială, și cu misiunea inițială, adevărată, a omului.

Nimic asemănător nu vedem în cazul omului din societatea tradițională. Acolo valorile patriarhale consolidează unitatea dintre om și societate, misiunea și revelația. Ele oferă acestui om unitatea spirituală pierdută. Îi oferă dreptul la activitate socială. În Europa orice om care tinde să restabilească valorile tradiționale și deci spre plinătatea spirituală a existenței, este declarat reacționar și obscurantist.

O astfel de societate nu va putea supraviețui, ea va fi distrusă de noul Turan sau de fundamentalismul islamic renovat. O așa Europă înseamnă o putere care neutralizează masele în mod deliberat, și își pregătește popoarele pentru viitoarea invazie. Această putere coboară nivelul omului nostru și astfel îi reduce voința, care ar putea sta la baza împotrivirii lui în fața viitoarelor invazii civilizaționale. Iar ele-s realitatea viitorului apropiat. Scopul acelor brigăzi militare, care azi se antrenează în luptele contra rămășițelor popular-socialiste din Magreb și lumea arabă în ansamblu. După ce vor cădea aceste ultime focare de rezistență, dar ele vor cădea deoarece cineva a plătit pentru căderea lor, aceste mase instruite și profund religioase vor merge spre Europa.

Ar putea ajunge și în spațiul post-sovietic, unde au numeroși confrați etnici și religioși. Da Europa, unde încă pe timpurile lui Konrad Adenauer au fost aduși din Est, în condițiile șomajului postbelic, mase de muncitori , deja este minată. Aceste mase nu vor să trăiască conform valorilor civilizației liberale, care în viziunea lor este pe moarte. Și nici nu vor dori să trăiască conform valorilor tradiției iudeo-creștine. Ele-s gata să atace, gata de un război de partizani. După spiritualitatea europeană,această minare deliberată a Occidentului, efectuată timp de decenii împotriva națiunilor autohtone, este problema principală.

Salvarea noastră este în nimicirea acestui jug. În renunțarea la valorile marginale, lipsite de spiritualitate. În revenirea la valorile creștine antice ale vechii lumi a nobleței și voinței. A adevăratei libertăți și demnități. A adevăratului progres spiritual. A adevăratului umanism. Filozoful-tradiționalist italian Julius Evola scria: «Civilizația modernă »a Occidentului are nevoie de o răsturnare cardinală, fără care va fi sortită pieirii. Această civilizație a denaturat orice ordine rațională a lucrurilor. Ea s-a transformat în regatul cantității, a materiei, a banilor, a mașinilor în care nu nai există aer, libertate, lumină… Occidentul nu mai știe de Stat. .. Europa și-a pierdut simplitatea, ea și-a pierdut centrul de activitate, și-a pierdut viața ».

Filozoful italian a scris asta acum mulți ani, și de atunci situația a degradat și mai mult. Dacă ieri cineva nu vedea asta căci avea o viață sătulă și liniștită, azi este clar că e o minciună. Azi vedem că am fost blocați intenționat, neutralizați cu promisiuni despre un paradis. După ce au apărut noi formațiuni geopolitice, state capabile să preia capitalurile și industria occidentului, a început distrugerea Europei. Aceeași soartă le așteaptă și pe alte regiuni din spațiul indo-european. S-a terminat viața sătulă. Degrabă statele europene vor vinde propriile teritorii proprietarilor privați . Iar ei vor veni. Aceste hoarde vor sparge hotarele și vor veni în casele voastre. Cu noi valori și noi idealuri,și vai de cei care își vor aminti de vechea lume pierdută.

Ca să nu fie așa, ca lumea noastră să nu se răstoarne, trebuie să revenim la valorile vechi. La valorile spirituale supreme ale bunăvoinței umane, a onestității, binelui, a eticii creștine. La ierarhia veritabilă a păturilor sociale, în care suspuse vor fi nu elitele marginale, da cele spirituale, ca la Platon. Unde va fi creată noua aristocrație spirituală, despre care a scris Friedrich Nietzsche. Unde omul nu va fi rupt de pămîntul lui, care conține nomosul, chemarea strămoșilor, trupul și timpul lor. După ce omul își va aminte sensul voinței sale și a predestinației sale, noi vom obține speranța de a fi salvați.

Noi vom supraviețui și ne vom confrunta demn cu provocările destinului, dacă aerul spiritualității și al adevăratei tradiții strămoșești va rupe duhoarea actualei spălări de creier a maselor. Dacă lumina adevăratei libertăți va rupe barierele tradițiilor pseudo-spirituale. Dacă libertatea va deveni nu dreptul la depravare, și nu pentru depravați, nu pentru grupurile marginale, înnebunite de droguri și showuri interminabile, nu pentru cei care au pervertit modul de viață al strămoșilor noștri da pentru cei care ține minte menirea supremă a omului. Ține minte umanismul veritabil, idealurile lui Hristos, etica și estetica antichității, dragostea pentru natură și tradițiile străbunilor. Dacă omul occidentului își va recupera memoria pierdută, va restabili legătura timpurilor, va renaște idealurile Cosmosului spiritual, el va avea dreptul la viață și zeii înșiși în vor apăra. Un astfel de om este speranța noastră. Speranța și salvarea Europei, însă venirea lui este rezultatul voinței și onestității noastre. Doar noi putem salva casa noastră. Doar noi, copiii acestui pămînt. Doar noi putem sădi aici copacul lipsit de putregaiul spiritul și trupesc, unde fiecare fruct, floare sau ramură germinează din idealurile supreme ale lumii inițiale dumnezeiești, a voinței sfintelor rădăcini, a voinței strămoșilor noștri.

Azi fiecare om, căruia nu-i este indiferentă civilizația europeană, trebuie să conștientizeze dacă ea mai are viitor în starea actuală. Ori vom uita tradițiile strămoșilor și vom renunța la rădăcini, și atunci acest copac va putrezi în următoarele decenii, ori dacă vom crea o Europă în care crește un nou arbore al vieții, devenit o coroană confortabilă pentru toate popoarele, rasele și tradițiile.

Veaceslav Matveev