Puterea ignoranței? Ignoranța puterii?

"Noua ordine sacrală și Piramida Mondială a Puterii". Partea a 2-a. (partea I citiți aici).

În lume se formează o nouă piramidă a puterii, pe care autorii ei o văd ca pe o vizualizare sacral-infernală, adică ritualo-satanică, a noii ordini. Se presupune că această piramidă va sta la baza noului feudalism, a societății divizate în două clase – de domni și de robi.

Fantasticul va deveni realitate?

Putem presupune că acest sistem nou va deveni o ierarhie de-a-ndoaselea – un fel de reflectare a venirii definitive la putere a unei caste preotești speciale. În societatea tradițională, această așa-numită preoțime neagră a fost scoasă din piramida sacră clasică a puterii. Astăzi, ea a căpătat putere. Și dorește să-și constituie și să-și sacralizeze pe vecie drepturile și împuternicirile.

Dar înainte ca această preoțime neagră să-și poată realiza planurile, societatea trebuie să se polarizeze și atomizeze, să se debaraseze de colectivism, corporativism și rolul social major al subiectului. Cu alte cuvinte, ea trebuie să treacă prin haosul social, însoțit de haosul psihologic.

Dar deoarece adevărata putere poate veni doar de sus, iar adevăratele înălțimi ale existenței acestei piramide inversate nu se cunosc, mai mult - ea se confruntă cu ele, înălțimile vor să schimbe realitatea cu una infernală, întunecată. Dacă pentru lumea sacră realitatea este principala noțiune filozofică și de idei, în cazul dat Neantul va deveni o astfel de realitate.

Această construcție complicată, tristă, satanică a lumii viitoare este descrisă reușit în romanul-ficțiune a scriitorului sovietic Ivan Efremov ”Ora taurului”. În această operă serioasă este arătată societatea în care un grup mic de oameni conduce o planetă îndepărtată, pierdută în cosmos. Masele deservesc această elită, dar ajunse la o anumită vîrstă merg singure spre distrugere. Pe această planetă neantul este scopul existenței și principala caracteristică morală a societății. Păturile sociale inferioare, care locuiesc pe planeta Tormans și nu-s incorporate în piramida elitară a puterii, la finalul vîrstei social-active merg la abator ca la sărbătoare. Locuitorii planetei constituie trei clase de bază: „kji” (cei cu termenul de viață scurt), ”dji” (longevivii) și ”purtătorii șarpelui” (guvernanții). Societatea este condusă de demnitari-purtători ai șarpelui (cu galoane în formă de șarpe).

Nu vă amintește nimic din teoria conspirației? Spre exemplu, de Ordinul Dragonului, ce aparținea societăților secrete, dezbătute activ în multe teorii ale conspirației. Amintiți-vă măcar de pălăriile Elisavetei II, regina Marii Britanii, împodobite adesea cu figuri sau imagini de șerpi. Amintiți-vă de regizorul Roman Polanski și filmul său ”A noua poartă”. Acolo este dezvăluită perfect loja secretă a aristocraților europeni, numită ”Societatea șarpelui de argint”. Oare nu pentru această operă marele, talentatul regizor a fost ostracizat? Ne mai putem aminti și despre mitologia zoroastriană și confruntarea dintre regele Yima Vivahvant și dragonul Ahu Dahaki. Și ”societatea șarpelui” egipteană, și ”principalul mit indo-european” care povestește despre războiul total dintre forțele infernale și cele ale cosmosului, și despre Sf. Gheoghe Purtătorul de Biruință, care în tradiția creștină învinge balaurul, și multe, multe altele…

Dar să revenim la tema păturilor social inferioare, desemnate în romanul lui Efremov ca ”kji”. Ele formează populația cea mai defavorizată, rolul lor social și durata vieții se stabilesc de la naștere. ”Kji” nu învață, muncesc doar fizic și au obligația să moară în Templul Morții Gingașe înainte de a împlini 25 de ani sau dacă devin invalizi. Există alte grupuri, care ajung la 30 de ani – cei care muncesc în sfera distracțiilor și promovează structura existentă a societății. Invalizii merg la ”moarte gingașă” înainte de termen. ”Kji” este sursa forței de muncă care poate fi completată repede, nu creează societății o povară în plus de genul asistenței medicale sau asigurare cu pensii (majoritatea moare devreme și sănătoasă).

După cum se vede, ceva asemănător a pregătit viitoarea elită neagră pentru clasa inferioară a lumii noastre. La început omul va fi localizat în spațiul micului său teritoriu și va munci cît timp va fi interesant elitelor. Această atomizare și localizare socială va fi solicitată pînă cînd individul va fi necesar pentru soluționarea anumitor probleme. După care, pe măsura devalorizării însemnătății sale, a actualității muncii lui, acesta va fi localizat social-politic. După care pe măsură ce va pierde relevanța existenței sale în societate, va fi îndepărtat treptat de muncă, de sursele de existență, cu izolarea ulterioară. În final, omul însuși va cere să-i fie apropiat sfîrșitul, măcar de dragul bunăstării sociale a rudelor și apropiaților.

Libera cugetare va fi pedepsită

Evident că în această societate poporul nu va fi o sursă de putere. Deci, piramida va avea nevoie de un rang mesianic, regal, căci numai el va constitui noul totalitarism. Democrația, înțeleasă ca autoadministrare totală a poporului, nu-și va mai avea rostul. Cu ea va dispăre și necesitatea păstrării egalității sociale, căci oamenii din născare nu vor fi egali. Ca în orice sistem de castă, trecerea dintr-o castă în alta va fi, practic, imposibilă.

Dar asta, repetăm, va fi o ierarhie de-a-ndoaselea, o sacralitate perversă și manifestare a forțelor contrare inițierii. Încă Oswald Spengler în ideile sale geniale spunea că la finele lumii noastre va apărea o nouă sacralitate. El credea că stadiile finale ale civilizației vor ține anume de un nou misticism și o nouă spiritualitate. Această ”a doua religiozitate” a lumii noastre va deveni, potrivit lui Spengler, nu semnul vindecării societății, ci un semn al degradării ei definitive. Civilizația organică, de calitate va fi înlocuită cu o spiritualitate mistică, inițiată de forțele contrare tradiției. Sensul celei de-a ”doua religiozități” va deveni izolarea totală a acestei lumi inversate de influența Ordinii sacrale supreme.

Julius Evola în lucrarea ”A înșeua tigrul”, găsim cugetări similare: «Occidentul de azi se află în stadiul mort, colectivist și materialist al dezvoltării sale, care marchează finalul ciclului civilizației, la fel este adevărat faptul că cea mai mare parte a fenomenelor tălmăcite ca preludiul noii spiritualități are trăsăturile caracteristice doar celei de-a ”doua religiozități”. Aceste fenomene au un caracter mixt, zdrobit, subconștient și amintesc acea luminiscență care însoțește descompunerea cadaverică… Dacă în antichitate cunoștințele sacre erau prerogativa tipului uman suprem, a castelor regale și preoți, azi împotriva materialismului se pronunță tot felul de medii, duhovnici, antroposofiști, teosofi, astrologi și clarvăzători, care își fac publicitate în paginile ziarelor, ”vindecători”, vulgarizatori de yoga americanizată etc.”.

Dacă analizăm noua sacralitate a viitoarei ordini mondiale, să ne amintim de vorbele lui Aldous Huxley despre ”autodepășirea descendentă”. Viitoarea elită neagră va încerca să reducă la zero lumea materială din trecut și să o cimenteze cu noua spiritualitate și noile misterii întunecate. În același timp, spiritualitatea veritabilă, adevăratele cunoștințe sacre vor fi egalate cu perversitățile pedepsite de viitorul aparat polițienesc pentru libertatea cugetului și acțiunile ce duc la subminarea ordinii existente. Își va aduce contribuția noua contra-inițiere a omului.

Schimbarea statutului

Inițierea veritabilă, tradițională, în esența ei avea tangențe cu schimbarea statutului social al omului. Era motivată de legile și cunoștințele supreme, sporea spiritualitatea și rolul subiectului în societate. În lumea tradițională, potrivit marelui savant religios și etnograf polonez Bronislav Malinovsky, inițierea servea la introducerea noului dedicat în lumea sacrului și transformarea omului primitiv într-un supra-om, într-un membru egal al societății în ochii lumii tradiționale arhaice. «Astfel, noi putem determina funcția de bază a obiceiurilor de inițiere: ele exprimă, dramatic și ritual, puterea supremă și valorile tradiției în societățile primitive; ele au menirea să fixeze această putere și aceste valori în mințile fiecărei generații și în același timp servesc transmiterii moștenirii spirituale a seminției către noile generații, asigurarea continuității tradițiilor pentru menținerea unității și a solidarității neamului… inițierea este o acțiune tipic religioasă și noi putem vedea clar cum ritualul și scopul lui se contopesc, cum scopul este atins prin actul în sine. Și mai putem vedea funcția unor asemenea acțiuni în societate, care constă în formarea mentalității și a bazelor sociale foarte prețioase pentru grupul dat și civilizația sa…”, scria Malinovsky (B.Malinovsky, ”Magia, știința și religia”).

În lumea tradiției, inițierea a actualizat omul în plan social, în raport cu alți membrii ai societății tradiționale, ea a format statutul spiritual și social al lui. El își căpăta locul în cadrul tradiției sacre, devenea parte a universului spiritual al acestei societăți, își modifica statutul, sporea nivelul spiritualității sale, înțelegerea universului, el căpăta dreptul să se manifeste în lumea tradiției, în societate.

Și marele filozof și propăvăduitor Mircea Eliade a studiat această problemă. În lucrarea sa conceptuală ”Societățile secrete. Ritualuri de inițiere și consacrare” el scria: «Ca regulă, inițierea presupune totalitatea datinilor și recomandărilor orale, scopul cărora este schimbarea radicală a statutului religios și social al celui inițiat. În termini filozofici, inițierea este echivalentă schimbării ontologice a stării existențiale. Spre finalul încercărilor, neofitul capătă o cu totul altă existență: el devine altul” (M.Eliade. Societățile secrete. Ritualuri de inițiere și consacrare)

Însă acum lumea ordinii sacre a fost înlocuită cu profanismul. Dar nu pentru toți. Elita superioară a acestei lumi admitea în cercul său numai persoanele trecute prin stadiul învierii sociale. Inițierea lor a devenit o manifestare a nivelelor infernale, despre care vorbesc martorii prezenți în cluburile și misteriile închise. Această forță deja este construită pe contra-inițiere, atunci tu nu ești înălțat, ci înjosit cu transformarea ulterioară a statutului tău social și mistic.

Creștinismul ca simbol al împotrivirii

Noul sistem totalitar, care este construit în ochii noștri, va fi elementul-cheie și cel mai important în răsturnarea tuturor regulilor tradiționale ale ființării. Va fi o lume pe dos, lume în care exegetica creștină o numea epoca ”Fiul Prăpădului”. Desigur, actuala criză are rădăcini. Ele se ascund în societățile ascunse de ochii profanilor. Numai aflarea în aceste societăți oferă dreptul de participare la administrarea acestei ordini mondiale. Vom menționa, că anume aceste organizații secrete și ascunse controlează mersul dezvoltării societății și a sistemului social-economic. Anume acolo, în cercurile suspuse, ascunse în spatele cortinei istoriei, este formată actuala și viitoarea lume. Anume acolo are loc reducerea la zero a forțelor tradiției și manifestarea forțelor contra-inițierii. Acolo a fost elaborat planul de construire a Noii Ordini Mondiale și a acelui viitor care ne așteaptă. Și pandemia de coronavirus și următoarele schimbări ale sistemului, de asemenea, au ieșit din acest leagăn diabolic.

Preoțimea neagră, eșaloanele de sus ale piramidei puterii în construcție nu numai că au transformat forțele lumii tradiției, ele au pătruns în structurile religiilor și instituțiilor tradiționale. De fapt, sistemul lor social nu numai va imita, distorsionat, lumea tradiției, - pentru vîrfurile viitoarei piramide el va deveni ieșirea spre nivelele mistice demonice ale ființării. Acesta va fi Triumful total al ”iadului terestru”, cu sacralizarea și, deci, legiferarea ordinii sociale a lui. Marele filozof-tradiționalist Rene Guenon credea că lumea lui contemporană, iar al a decedat în a.1951 în Orient, fiind profesor la Universitatea din Kairo, deja era făcătura forțelor contra-inițierii. Potrivit lui, etapele de creștere a acestor forțe în lumea noastră numără multe secole. Creștinismul a știut să stăvilească procesul degradării. Rene Guenon considera că în Evul Mediu a avit loc înflorirea forțelor pozitive. Misticismul creștin, scolasticismul, teoria bizantină a lui Grigore Palama, ”hesychamul” bizantin, adică askeza monahală, ca yoga creștinismului medieval, au schimbat lumea noastră.

La renașterea tradițiilor sacre și a forțelor inițierii au contribuit multe ordine de cavaleri. În special, potrivit lui Rene Guenon, Ordinul Templierilor, Ordinul Templului. Dar cu distrugerea acestui ordin de către monarhia franceză, căznirea la 18 martie 1314 a marelui maestru al Ordinului Templului, Jacques de Molay, și a perceptorului Normandiei, Geoffrey de Charne, care au refuzat să-și recunoască public erezia, a început un nou atac asupra forțelor contra-inițiatice, care s-a manifestat prin formarea absolutismului monarhic în Europa. Culmea au fost evenimentele Marii revoluții franceze, triumful ateismului, care în știință s-a manifestat în formarea teoriilor materialiste.

Cine-s acești oameni?

Dar cine-s ei, acești oameni care reprezintă forțele contra-inițierii și anti-tradiției? În acest context este interesant citatul din lucrarea cunoscutului filozof rus Alexandr Dughin cu referire la cercetările lui Rene Guenon. Dughin scrie: «Simbolic, Guenon îi descrie ca pe niște ființe speciale, care în cercetările lor ezoterice au ajuns la o anumită ”ușă”, care era încuiată. Au fost nevoiți să se întoarcă ”înapoi”, dar ființa lor a suferit totuși o transformare ireversibilă, iar capacitățile lor psihice depășesc cu mult nivelul oamenilor obișnuiți. Aceștia-s ”magii negri”, slujitorii cultului contra-inițiatic și purtătorii unor influențe și capacități deosebite. (Spre deosebire de vrăjitorii simpli, ei posedă o viziune globală a situației de pe planetă, iar capacitățile lor ating nivelul macrocosmic și microcosmic, la fel ca și capacitățile adevăraților inițiați”)”.

Anume acești inițiați au început să formeze lumea noastră, anume acești magi negri au creat noile mișcări spirituale. Neospiritualismul, ocultismul, freudismul, revoluția sexuală, tendințe ca arta-pop, dadaismul, primitivismul, anarhismul, neomarxismul și marianismul au devenit cărămizile din care s-a construit piramida răsturnată a puterii, societatea viitorului infernal pervers, în care, potrivit lui Rene Guenon, ”oul mondial” închis în partea superioară se va deschide în cea inferioară și va permite intrarea energiilor inferioare ale cosmosului întunecat în lumea noastră. Anume aceste practici oculte au închis accesul de pătrundere în lumea noastră a supraconștientului, manifestarea nivelelor superioare ale cosmosului divin. În locul lor au venit teoriile subconștientului și inconștientului colectiv, devenite doctrină dominantă pentru cei care au muncit pentru modificarea fluxurilor și energiilor spirituale.

Drept rezultat, piramida neagră a viitoarei ordini mondiale va deveni manifestarea inversă a spiritualității, o mare parodie a lumii sacre a Tradiției. În care, vorbind în termeni teologici, Satana capătă nivelul lui Dumnezeu, iar spiritualitatea falsă va deveni misterul și ideologia de bază a elitei negre. Această piramidă social-politică, această împărăție a forțelor negre care au renunțat la tot ce este omenesc, va deveni temelia venirii în lumea noastră a Celui care va perverti tot ce este divin și firesc în om, care se va transforma, ca pe planeta Tormans, într-un rob colectiv fără personalitate, un atom creat pentru a susține și roti volanta neagră a puterii.

Astea sînt planurile acestor creaturi.

Va urma

Veaceslav Matveev