Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Premierul. Anotimpurile dificile ale anului

11 noi. 2020,, 08:01   Analitică
41929 9

Pe 14 noiembrie Guvernului Chicu va împlini un an. Cum a fost anul acesta?

După întrevederea de sîmbătă cu unii ambasadori occidentali, democrații au declarat că, după 15 noiembrie, își retrag reprezentanții din guvern. S-ar părea - cum va rezista Cabinetul Ion Chicu în acestă situație? Însă premierul moldovean, așa cum s-a întîmplat de mai multe ori, a demonstrat că poate ieși imediat din situația de criză, iar luni au fost numiți deja cinci miniștri noi.

Nimeni dintre premierii moldoveni nu a mai fost nevoit să muncească în asemenea condiţii extreme şi în adresa niciunuia dintre ei nu au răsunat atît de multe critici, ca în adresa lui Ion Chicu.

El a ocupat fotoliul de premier practic cu un an în urmă – la 14 noiembrie 2019, după ce lidera PAS Maia Sandu a demisionat. Iar în scurt timp lumea a fost atacată de beleaua numită coronavirus, care nu a cruţat nici mica noastră republică.

Proteste zilnice


Cabinetului Chicu a avut parte de nenoroc. Probabil, nu a mai existat un alt guvern, pe care să fie puse aşa de multe presiuni. Asta chiar dacă el a moştenit numeroase probleme grave cu caracter sistemic, care nu pot fi rezolvate nici într-o sută de zile, şi nici măcar în cîţiva ani.

Fiind un guvern minoritar, fără susţinere parlamentară, el din start nu a fost considerat unul de durată. Însă anume lui i-au revenit provocările şi încercările cele mai mari.

Să începem cu aceea, că aşa zişii ”parteneri de dezvoltare” - în special, reprezentanţii UE şi SUA în Moldova - au primit cu duşmănie cabinetul Chicu. Şi nici nu au încercat să ascundă aceasta. Se spune, că Peter Michalko, de obicei indulgent faţă de orice autorităţi moldovene, a mers personal prin cabinetele europene pentru a cere ca guvernul Chicu să nu fie sprijinit – nici politic, nici financiar.

În toate apariţiile sale în mass-media, şeful delegaţiei UE în Moldova nu obosea să sublinieze că actualul guvern nu obţine succese. Europenii din start au promovat şi continuă să promoveze o politică de presiune asupra guvernului în acţiune, învinuindu-l de toate păcatele şi greşelile, şi susţinea apriori că el nu este capabil să realizere reforme adevărate şi să îndeplinească condiţiile Acordului de asociere.

Şi Derek Hogan, ambasadorul SUA în Moldova, în emisia unui post TV local, a declarat ameninţător că dacă actualul guvern nu va demonstra reforme, va avea probleme. Cum s-ar spune, dacă vrei să distrugi ceva – reformează.

Şi problemele au început imediat, parcă dirijate de o baghetă.

Primii au ieşit la proteste angajaţii puţin cunoscutului Muzeu al zemstvei, cu revendicarea să fie observaţi. Pe timpul guvernului precedent ei nu au făcut acest lucru.

Apoi au declarat grevă şoferii de maxi-taxiuri interurbane, care cereau majorarea tarifelor pentru călătorie. Cererea le-a fost satisfăcută cu condiţia că ei vor presta servicii mai calitative. Însă este o mare întrebare, dacă ei au îndeplinit această condiţie.

Apoi reprezentanţii blocului Unirea au început să vină la proteste ca la serviciu.

Apoi pe scenă au ieşit participanţii la conflictul armat de pe Nistru şi huliganii care au aderat la ei, au spart geamurile clădirii guvernului şi au blocat pentru toată ziua centrul capitalei. Şi ei cereau înlesniri, bani şi atenţie sporită. De ce anume acum? De ce nu şi pe timpul cabinetului Filat, Streleţ, Gaburici, Filip, Sandu?

Тotuşi, la o întrevedere cu reprezentanţii lor premierul a promis că le vor fi alocate mijloace suplimentare. Acest pas a fost făcut nu doar pentru combatanţi, dar şi pentru partenerii de dezvoltare - vedeţi ce democraţie avem, nu alungăm pe nimeni cu forţa, facem cedări. Dar au fost oare satisfăcuţi partenerii?

În pofida numeroaselor înlesniri suplimentare (majorarea indemnizaţiilor, tratament balneo-sanatorial anual, asigurarea medicală gratuită etc.), combatanţilor le-a părut puţin şi în vară ei iarăşi pichetau clădirea parlamentului. Dar lozincile sociale au fost înlocuite cu cele politice – spre exemplu, de demitere a preşedintelui şi a guvernului. Adică, guvernul şi parlamentul trebuie să le ofere toate acele înlesniri, şi apoi să demisioneze imediat. După care au apărut alte lozinci şi cerinţe – „jos ruşii” şi „unirea”. A devenit clar că, orice înlesniri le-ar oferi guvernul, scopul lor este altul.

Apoi la protestele din faţa guvernului au aderat taximetriştii, care la fel cereau reformarea ramurii.

După care a intrat în luptă ”artileria grea” în persoana pensionarelor adunate de Șor şi aduse organizat cu autocarele pentru protestele din faţa Curţii de Apel – împotriva eliminării candidatului acestui partid din alegerile de la Hînceşti. (Asta în timp ce devenise clar că pericolul infectării cu coronavirus îi paşte în special pe oamenii în etate şi în ziua în care toate manifestaţiile în masă au fost interzise din cauza pericolului de epidemie).

Apoi s-a dovedit că şi agrarienii au nemulţumiri, deşi în timp ce premier era Sandu, care nu a alocat un bănuţ pentru necesităţile lor, erau satisfăcuţi pe deplin. Iar în timpul guvernului Chicu, care le-a alocat de trei ori mai mult, au devenit nemulţumiţi. Ei au blocat drumurile cu tehnica agricolă şi au ameninţat că ”merg la Chişinău”.

Şi tot aşa aproape în fiecare zi.

O încercare grea

O grea încercare pentru orice ţară şi pentru orice guvern a devenit răspîndirea coronavirusului.

Acum multă lume a uitat cum începea totul, cum autorităţile Moldovei, lipsite de experienţă în asemenea situaţii, dirijate de recomandările OMS (destul de contradictorii, să recunoaştem) erau nevoite să decidă pe riscul şi răspunderea proprie, căci era imposibil să prevezi din timp care pas va fi corect, care – nu. Dar fiecare pas, orice acţiune, orice vorbă a guvernului erau criticate dur. În Moldova încă nu existau cazuri de infectare cu coronavirus, dar multe mijloace media erau isterizate – de ce guvernul nu declară carantină, nu închide hotarele, nu ia nişte măsuri excepţionale.

În special, vociferau liderii partidelor marginale, compuse din 1-2 persoane. Se crea impresia, că aceasta este munca lor de bază – să urmărească acţiunile guvernului şi imediat să le comenteze negativ pe reţelele sociale.

Guvernul nu instituie carantina? E rău!

Guvernul expediază sms cu cererea de respectare a măsurilor de precauţie? E rău din nou! Chipurile, noi, contribuabilii nu dorim să fim anunţaţi despre situaţiile de urgenţă din contul nostru.

S-ar putea să nu existe suficiente locuri pentru internarea celor contaminaţi? Guvernul e rău! De ce nu i-a asigurat?

Au găsit o instituţie suplimentară pentru tratamentul bolnavilor? Rău din nou! ”Un buncăr să fi găsit„, - ironizează comentatorii activi fără a explica de ce este rău şi ce ar mai fi de dorit, în opinia lor.

Guvernul nu anulează lecţiile în instituţiile de învățămînt? Este un guvern rău! El scuipă pe sănătatea copiilor noştri!

Guvernul a anulat lecţiile? Din nou e rău! Părinţi nemulţumiţi – pentru că nu au cu cine lăsa copiii, şi profesori la fel – pentru că nu se ştie cum vor fi apoi compensate orele pierdute.

Guvernul a creat o comisie specială de sănătate publică pentru controlul infecţiei cu coronavirus. ”Ce folos de şedinţele lor? Mai bine ar face treabă!”

Premierul a inspectat spitalul de boli infecţioase pentru a stabili gradul de pregătire pentru internarea bolnavilor? ”Cui trebuie această demonstraţie de ochii lumii? Mai bine ar face treabă!”. Aşa şi se cere întrebarea – băieţi, dar poate voi faceţi ceva util?

Scriu şi spun că avem un sistem de sănătate foarte prost, că nu avem destui specialişti, personal, echipamente, medicamente. Şi orice argument că nu este vina actualului guvern, că sfera sănătăţii a fost distrusă pe parcursul unui deceniu, nu se acceptă. Face impresia, că unii au nevoie nu de protejare reală de pericolul bolii, ci de destabilizarea maximă a situaţiei. Asta în timp ce, spre deosebire de multe ţări europene, guvernul a reuşit să ţină sub control situaţia epidemiologică în ţară. Foarte rapid, a fost creat Centrul COVID la Moldexpo, care a jucat un rol important în organizarea testării în masă a populaţiei, plasarea temporară a cetăţenilor infectaţi şi repartizarea lor prin spitale. Toţi bolnavii primesc ajutor adecvat. În spitale şi în secţiile de terapie intensivă există o rezervă de paturi. Au fost pregătite pentru primirea bolnavilor mai multe sanatorii. În ţara noastră mortalitatea de Covid este, în medie, mai joasă decît în majoritatea ţărilor europene. Însă politicienii ”liberali” şi presa tensionează situaţia, creează o impresie total inadecvată despre ea, mai ales la emigranţii moldoveni, şi astfel le formează cetăţenilor preferinţele politice dorite. În complicata situaţie în care s-a pomenit ţara, politicienii de dreapta şi presa de dreapta în loc să ajute, îşi rezolvă problemele electorale şi împiedică activitatea guvernului.

În afară de informaţiile false şi contradictorii despre boala în sine, isteria de pe segmentul moldovenesc este completată cu falsuri evidente – ba în numele Ministerului Sănătăţii, ba a pasagerilor din aeroport. Desigur, oamenii care au o judecată critică nu le-au crezut, dar alţii le difuzează fără a se dumeri, şi critică „guvernul rău”.

Dar fie Chicu cu stea în frunte, el nu este un magician pentru ca timp de 3-4 luni să scoată de undeva o economie bine pusă la punct, un buget plin, o medicină performantă, preţuri mici şi salarii mari. El însă a avut mereu un comportament adecvat, calm, la acuzaţii reacţiona fără isterii şi ieşiri nervoase. Fără declaraţii politice. Găsea cumva mijloace pentru a majora salariile, indemnizaţiile, pentru programele sociale, atrăgea investiţii. Stingea focarele de incendii politice, care apăreau pe alocuri. Și, din mărturiile celor din preajmă, în primele două luni ale Stării de urgenţă înnopta în biroul său din clădirea guvernului şi dormea 3-4 ore pe noapte – aşa de mult a muncit. Dar cine cunoaşte aceste fapte?

Plus la toate, am avut o secetă nemaivăzută, şi un flux mare de gastarbiteri – conaţionalii noştri pe care pandemia i-a impus să revină în Moldova. Chiar dacă anume aceşti oameni puteau deveni „cobustibilul ideal” pentru protestele din toamnă, guvernul a acceptat revenirea lor. În opinia multora, primirea nelimitată a cetăţenilor noştri reveniţi de peste hotare a fost un gest curajos, principial al unor adevăraţi oameni de stat, care nu a fost condiţionat de motive politice.

Plus la toate - creditul rusesc blocat de Curtea Constituţională la moftul opoziţiei ”principiale , care ne putea salva într-o perioadă dificilă.

Toate acestea ar fu fost de ajuns pentru mai multe guverne, nu doar pentru unul. Dar şi asta nu e tot. Au mai existat ”mărunţişuri”, de genul poliţiştilor molodoveni răpiţi de structurile de forţă din Transnistria, Filarmonica mistuită de incendiu sau ministrul de Externe care a demisionat cu trei zile înainte de scrutinul prezidenţial.

Ion Chicu s-a făcut memorabil şi pentru alte evenimente de rezonanţă.

”Nu-s vorbele unui copil, ci a unui bărbat”

Chicu şi-a creat o imagine de persoană foarte corectă şi cumpătată, care nu aruncă vorbe nechibzuite şi nu face mişcări în plus. Iată de ce scandalul, în epicentrul căruia s-a pomenit premierul moldovean, a fost total neaşteptat.

La 23 mai europarlamentarul Siegfried Mureşan, vice-preşedinte al Partidului popular european din Parlamentul european şi preşedinte al delegaţiei Parlamentului european în Comitetul parlamentar de asociere UE-RM, a scris pe pagina sa de Facebook, că guvernul Moldovei „eşuează în lupta cu criza COVID-19, deoarece a suferit un eşec în realizarea reformelor”.

Potrivit europarlamentarului, în ultimii cinci ani Moldova a avut parte de ”cabinete de miniştri slabe”, iar ”unicul guvern care şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate, a implementat proiecte şi a obţinut progrese semnificative a fost guvernul condus de Maia Sandu”.

Nimic nou în faptul că fraţii de peste Prut ne tot învaţă să trăim – a devenit o obişnuinţă. Dar acum s-a produs ceva neaşteptat.

Premierul moldovean a răspuns cu critici dure în adresa lui Siegfried Mureşan. ”Stau și mă uit eu la băiețașii ăștia români oploșiți prin structurile europene, care vin cu „patronajul” peste noi. Ratați, nimic în viață și în țară realizat, numai de „adus mingi" buni”, a scris premierul pe pagina sa socială.

Ca răspuns la acuzaţiile că ar gestiona prost ţara pe timp de criză, Ion Chicu a întrebat ce a făcut Mureşan pentru ca în România să fie mai puţine cazuri de infecție cu COVID-19. ” Ce-ai făcut, june, în țara ta, că geme de cea mai mare corupție din Europa? Ai numai în județul Suceava jumate din numărul de bolnavi COVID-19 înregistrați în toată țara mea. Si medici, cam tot atâți. Județele moldovenești au 40% din decedați din total pe România. Și de două ori mai mulți decedați moldoveni în dreapta Prutului, decât în stânga, deși numărul populației este egal”, a scris Ion Chicu.

Şeful cabinetului a menţionat, că pentru el conteză doar opinia şi criticile cetăţenilor moldoveni. ”Atacurile concertate ale unor personaje, cu pretenții de avocați ai Moldovei, pot să-i impresioneze doar pe patronii lor. Pe mine - deloc”, a subliniat el.

În replică, MAE român l-a blamat pe premierul nostru, numindu-i declaraţiile „total inadmisibile” şi „calomnioase”.

Este pentru prima oară, într-o perioadă îndelungată, ca un demnitar de rang înalt din Moldova să nu se lase umilit de politicienii români şi să răspundă cu demnitate. După asta mulţi dintre concetăţenii noştri au spus că Chicu ”este bravo, un bărbat adevărat”. Dar anume după asta opoziţia de dreapta l-a duşmănit şi mai mult. Pentru ea orice vorbă spusă pe malul drept al Prutului este ca o revelaţie divină şi o indicaţie cum să acţioneze.

Există şi un alt episod în care Chicu s-a exprimat la fel de limpede şi nepărtinitor, el ţine de deputaţi. ”Cred că rezultatul vorbeşte în mare măsură despre situaţia proastă în care ne-am pomenit ca ţară, ca societate, în special elitele, care prin definiţie trebuie să fie un exemplu, uneori să ne înveţe cum nu trebuie să procedăm. Cu regret, vedem exemple cum nu trebuie să facem. Acest fum, toată epopeea acasta trezeşte doar repulsie şi regrete. Noi am degradat ca societate în aşa măsură, că nu mai vedem soluţii, ieşire. Este foarte grav, nu vreau să fac comparaţii dar nu ne putem vinde, nu putem permite să fim cumpăraţi. Mă dezgustă să vorbesc despre aceasta”, a declarat Chicu în emisia unui post TV. Şi a promis că va face tot posibilul pentru ca după prezidenţiale parlamentul să fie dizolvat – deoarece ”fiecare zi în plus a acestui legislativ înseamnă nevoi şi probleme pentru oameni şi ţară”.

Încercarea de demitere

Reieşind din toate acestea, nu e de mirare că mereu au avut loc încercări de a demite guvernul Chicu. În lunile mai şi iunie opoziţia parlamentară a tot prevenit şi ameninţat executivul: iată-iată, încă puţin şi noi vă vom demite. Timp de două luni liderul Pro Moldova Andrian Candu a tot declarat că grupul lui de deputaţi va vota pentru orice cabinet de miniştri, doar să plece actuala echipă guvernamentală. Pentru aceasta deputaţii Pro Moldova au „muncit” activ pe parcursul lunilor mai-iunie, ademenind şi chiar, cum se zvoneşte, mituind colegii din majoritatea parlamentară PSRM-PDM. La început procesul era destul de rapid. Totul se proptea în poziţia specială a partidului Maiei Sandu.

Şi iată că la 16 iulie la închiderea sesiunii de vară în parlament a fost totuşi iniţiată moţiunea de cenzură guvernului Chicu. În opinia observatorilor, a fost o ruşine. De la încăierarea cu serviciul pază, provocată de Marina Tauber de la partidul „Şor”, cu ţipetele ”Domnule Hogan, am fost agresată!” care a încercat să ofere presei posibilitatea de a pătrunde în sala de şedinţe, la fluierăturile şi huiduielile aleşilor poporului din opoziţie, cu care aceştia au primit raportul premierului. În această atmosferă el a fost nevoit să citească raportul de activitate, calm şi sobru.

După cinci ore de dezbateri, timp în care şeful cabinetului a fost acuzat de toate relele, nu s-a reuşit demiterea guvernului Chicu. Opoziţia a putut găsi doar 46 voturi, din minimul de 51 necesare.

Fără a ţine cont de ceva

În pofida declaraţiilor oponenţilor, guvernul Chicu a reşit, printr-o minune, să menţină economia pe linia de plutire, să nu permită prăbuşirea sistemului de sănătate, care în acele zile suporta o povară colosală. Au fost majorate salariile medicilor şi profesorilor. Şcolile au primit peste 20 000 de computere pentru lecţiile online. Au fost indexate pensiile şi indemnizaţiile sociale. Familiile cu mulţi copii şi cele nevoiaşe au primit ajutoare. S-au majorat pensiile pentru pierderea întreţinătorului pentru copiii mai mici de 18 ani, şi indemnizaţiile unice la naşterea copilului. Au fost elaborate programe de susţinere a businessului, continuate proiectele „Prima casă” şi „Drumuri bune”. Agrarienii au primit de la stat ajutoare de trei ori mai mari ca cele plănuite.

Toate acesta – în rezultatul muncii colosale, zilnice şi intense în condiţii extrem de complicate. Dar puţini au fost cei care au scris şi au vorbit despre aceste lucruri plictisitoare şi neînţelese. În schimb, se poate face senzaţii din nimic, cum a fost cu nunta lui Ion Chicu.

Eh, această nuntă…

S-ar părea, o serată consacrată căsătoriei este un eveniment privat, de familie. Mai ales că ţinea nu de şeful cabinetului, ci de un membru al familiei sale. Fiul său (al cărui nume mulţi nici nu-l cunosc) – nu este o persoană publică. Societatea nu cunoaşte nici cu ce se ocupă el, nici cum arată. Nici măcar presa băgăreaţă nu l-a putut „prinde” nici în staţiuni balneare scumpe, nici la volanul unui automobil luxos. Dar omul a decis să se însoare – şi s-a început. Acest eveniment de familie, fără tradiţionalele datini caracteristice nunţilor moldoveneşti, care a avut loc la finele lui august, a fost organizat departe de oraş, cu un număr modest de oaspeţi, şi cu măsuri de securitate sporite.

Dar deja la intrare erau instalate camere video, care filmau maşinile cu oaspeţi, iar unii jurnalişti erau revoltaţi că nu au acces la „nuntă”. Deşi, repetăm, era un eveniment privat, de familie, şi doar familia decidea cui să permită accesul şi cui – nu.

Zile în şir acest eveniment important doar pentru un cerc îngust şi lipsit de importanţă pentru ţară a fost ştirea cea mai discutată. Să zicem, presa şi reţelele sociale mereu gata să vorbescă despre evenimentele din viaţa altora, dar a intervenit şi „artileria grea”. Maia Sandu, lidera PAS, a cerut ca Inspectoratul general de poliţie să-l sancţioneze pe premierul Ion Chicu şi a adresat Procuraturii generale cererea de a porni o investigaţie. Deputatul Radu Marian a adresat Procuraturii generale interpelarea în care susţinea că, în cazul nunţii fiului său primul ministru Ion Chicu a comis un abuz de serviciu.

Şi premierul, şi aşa împovărat cu numeroase treburi, a fost nevoit să ofere explicaţii şi chiar scuze. ..

În aşteptarea ”maidanului moldovenesc”

Alegerile prezidenţiale au tensionat şi mai mult activitatea deloc uşoară a primului ministru. În preajma lor, nu au existat zile în care să nu fie pomenit ”maidanul moldovenesc” şi o posibilă ”revoluţie colorată”.

Chicu a rămas ferm. ”Vom avea grijă ca în ajunul prezidenţialelor în Moldova să nu pătrundă organizatorii ”revoluţiilor colorate”. Structurile statului vor curma „oaspeţii” nechemaţi, care de obicei vin în ţară cu o lună şi jumătate înainte de alegeri, pentru a organiza dezordini masive, însă multe vor depinde de înţelepciunea şi responsabilitatea tuturor cetăţenilor şi a politicienilor din opoziţie”, a declarat el.

Să sperăm că nu vom avea parte de „maidane”, dezordini şi destabilizare. Iar orice tentative vor fi curmate politicos, dar ferm – în stilul actualului prim-ministru al Moldovei.

Iar domnului Ion Chicu îi dorim ca, după acest an foarte complicat de activitate în funcția de prim-ministru, următorul să fie mai uşor.

Cristina Agatu

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?