Plamen Pascov: COVID-19 – o operaţie specială la scară mondială

Plamen Pascov – activist civic, scriitor, politician (Bulgaria). În spotul său video el prezintă propria versiune a evenimentelor ce ţin de coronavirus.

El își argumentează dreptul la propria opinie prin faptul că are studii de medicină veterinară, a susţinut examene la disciplina virusologie şi imunologie, a studiat infecţiile cu coronavirus, are o experienţă de 30 ani de practică veterinară. Pe parcursul ei, a folosit vaccinurile împotriva infecţiilor cu coronavirus la animale. În plus, a activat în funcția de manager anticiză al celui mai mare laborator clinic de diagnosticare din Moscova, a colaborat cu savanţi din Canada, care elaborau metodici pentru numeroase clinici. Şi mai studiază concepţiile geopolitice şi politologice, posedă surse vaste de informaţii.

O neglijenţă criminală?

Eu cred că acest coronavirus este unul nefinisat, în sensul testărilor de laborator, şi că el a fost eliberat accidental, nu intenţionat. El a apărut în mediul uman înainte de vreme.

Această ipoteză are mai multe temeiuri şi raţionamente. Dacă virusul ar fi fost o armă biologică, - mai exact, el desigur este o armă biologică, însă dacă ea ar fi fost finisată, gata pentru terorismul biologic, mortalitatea lui, cel puţin la început, ar fi fost alta – între 30 şi 70 procente. Şi el nu ar fi fost atît de selectiv faţă de persoanele cu sistemul imunitar slăbit, adică faţă de cei trecuţi de 70 de ani. Dacă era o armă biologică, cum s-ar fi preconizat, el ar fi avut un alt comportament, iar eficienţa clinică a afecţiunilor ar fi fost alta.

Dacă priviţi harta, vedeţi că Wuhan este un oraş suficient de mare, al cincilea ca mărime din China, circa 12 mln. locuitori, plus 8 mln. în oraşul vecin, cu care practic este contopit. Adică, este vorba despre 20 mln. oameni. În plus, geografic şi logistic el are o amplasare importantă. El este un fel de intersecţie între nord şi sud, vest şi est. Logistic vorbind, este un oraş de o importanţă neverosimilă. Un oraş cu o industrie puternică – acolo se produc automobilele chineze. Respectiv, acolo există şi companii de bioinginerie.

În statul California, care comunică cu China foarte intens, se află nu doar Silicon Valley, unde se produce utilaj hitek, dar şi toate companiile bioinginereşti. Conform unor calcule, peste 90% dintre toate companiile bioinginereşti din lume au fost concentrate anume acolo, însă doar ca oficii de bază. De ce anume acolo? Legislaţia statului California interzice probele biologice, chiar şi experienţele cu șobolanii de laborator şi porcuşorii de India. Dacă şi vor să producă ceva, să cerceteze, să verifice in vivo, ei au obligaţia să o facă acolo, unde nu există asemenea restricții legislative.

Anume de aceea staff-ul se află în California, iar centrul de cercetări şi halele de producere – în China. Este foarte comod din punct de vedere al logisticii. China nu are asemenea restricţii legislative. De aceea pentru companiile de bioinginerie americane China este un centru de cercetare şi un spaţiu de producere. Inclusiv pentru companiile care deservesc complexul industrial-militar. Şi care elaborează arme biologice pentru terorismul biologic.

Adică, dacă acest virus este de producţie americană, şi ceva nu a mers, cineva a comis o neglijenţă criminală, noi avem situaţia din Wuhan şi din toată lumea. Evenimentele din China au adus Americii nu foloase, dar pierderi şi tensiune socială. Întreaga industrie americană lucrează cu materia primă chineză ori cu semifabricate chineze. Şi dacă toate aceste verigi tehnologice se întrerup în China, SUA vor resimţi o tensiune socială, economică şi financiară.

O cunoştinţă mai veche

De ce cred că acest coronavirus este cu adevărat o armă biologică? În lume există cca 37 tipuri de coronavirus, dintre care 2-3 – la oameni, 4-5 - la animalele domestice şi de companie, restul – în natura sălbatică. Ce este coronavirusul canin, să zicem? Este o afecţiune gastro-intestinală, nu respiratorie. Aceleaşi simptome le au şi porcii. Numai vitele mari cornute, viţeii nou-născuţi pot avea manifestări respiratorii. De cele mai multe ori acestea-s anume gastro-intestinale. Iar acum noi vedem o formă gripală de pneumonie respiratorie, oamenii se sufocă, mor de asfixie.

Pentru ca coronavirusul canin să devină o problemă medicală, el trebuie să fie continuatorul şi complicele principalului vinovat. Adică, el se suprapune afecţiunii de bază şi o poate acutiza şi agrava. Dar de sine stătător nu poate provoca animalului vre-o boală de temut. E important să înţelegem acest lucru.

În anii 90 eu am aplicat mii de vaccinuri contra coronavirusului canin. Toate erau produse doar în SUA, de o singură companie. Însă, dacă descrierea coronavirusului a nimerit în manuale pe timpurile în care studiam eu, în anii 80, înseamnă că el era bine cunoscut, studiat şi descris de specialişti cu cel puţin 5-10 ani mai înainte. Şi dacă în anii 90 eu aplicam vaccinul care fusese produs nu ieri-alaltăieri, dar cel puţin cu 5 ani înainte de a ajunge la noi, înseamnă că coronavirusul exista şi exista o metodă de a cultiva o imunitate împotriva lui.

Adică, coronavirusul nu este o noutate, un factor necunoscut şi de temut. Coronavirusul sălbatic, în special în America, este atît de bine studiat, încît companiile americane de bioinginerie produceau vaccinuri canine şi pentru vitele mari cornute încă în anii 80, 90 şi la începutul anilor 2000... Vaccin împotriva coronavirusului există. Nimic supranatural.

Pe noi însă ne sperie, ne ţin în tensiune, cum că supraviețuim pandemiei straşnice, care poate contamina şi ucide toată lumea. Ne demonstrează reportaje anume de acolo, unde există focare pregătite special, ele-s demonstrate conform legilor genului, pentru a amplifica emoţiile, a ne îngrozi. Nu se sinchisesc să filmeze video-uri înscenate, nici să prezinte nişte noutăţi false mai vechi, ca fiind proaspete. Este evident că se doreşte tensionarea noastră. De ce nu ne este arătată situaţia din Europa de Est? Deoarece din punct de vedere al medicinii, acolo nu-i nimic straşnic.

Straşnic – din punctul de vedere al panicii, al mass-mediei, al arestelor populaţiei şi tuturor măsurilor, numite în unele locuri - carantină, în altele – stare de urgenţă, dar în fond esenţa este una şi aceeaşi, se dau citirii aceleaşi cuvinte rostite cu aceeaşi expresie funerară, aceleaşi fraze în care neapărat răsună „vor muri mii de oameni dragi, părinţii noştri, noi ntrebuie să-i protejăm, asupra noastră vine un pericol foarte mare şi nemilos...”. Iar tu vezi şi înţelegi: nu există o mortalitate masivă a oamenilor. Zilnic auzim rapoarte despre nişte teste pozitive ale unor „oameni infectaţi”. „Infectaţi”! Adică, aproape „condamnaţi”, deci trebuie să ne pregătim de procesiuni funerare, să ne temem şi să ne panicăm! Trebuie să ne panicăm, pentru ca să devenim docili şi ascultători şi să facem tot ce ni se va spune.

Iată aproximativ care este lanţul cauză-efect, foarte simplu şi scurt. Pentru că peste tot unde oamenii caută vre-o confirmare medicală a acestui caz, nu doar virusologii, imunologii, epidemiologii, infecţioniştii, dar şi toată lumea care înţelege despre ce este vorba vede divergenţa evidentă dintre logica bunului simţ şi măsurile care timp de decenii, dacă nu secole, s-au dovedit a fi eficiente în cazurile unor probleme veritabile.

Ei au sarcinile lor

Uitaţi-vă, este vorba despre o înlocuire brutală a noţiunilor. Pentru a fi în drept să spui „epidemie”, trebuie să fie infectate nu mai puţin de 5% din populaţie. Ei însă imediat anunţă pandemie în toată lumea! De unde?! Cine ţi-a permis, la naiba, să foloseşti acest termen? Oare oamenii nu înţeleg, nu vor începe să caute în Wikipedia şi să compare ce este epidemia, prin ce se deosebeşte de pandemie, care-s parametrii ce permit să vorbim despre ea? A, nu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a spus-o! Dar anume OMS, care altădată a stabilit aceste standarde şi criterii, acum le încalcă pe toate în scopul acestei propagande şi manipulări.

Dar cine, în mijlocul sec.XX, a creat această organizaţie? Şi azi acolo figurează fondul Rockefellerilor. Deci, este opera lor – că e Clubul Romei, că e OMS, că e o groază de alte organizaţii similare, care-s nişte instrumente de deservire a intereselor globale ale unor grupuri de persoane. Nu a unui nume. Nu a unei familii –a unui grup de clanuri. Ele-s cunoscute şi documentate, au scopuri foarte clare, pe care le-au discutat încă în anii 70 ai secolului trecut şi care, ulterior, au început a fi aplicate la nivel de planuri, decizii, instrumente, date calendaristice.

Şi ei îşi realizează planurile. Ei au o imagine a viitorului, înţeleg ce fac şi utilizează instrumentele de care dispun pentru a-şi atinge scopurile. Nu pe ale noastre – pe ale lor!

Respectiv, cel mai puternic şi sistemic aliat al acestor domni este prostia noastră! În ultimii 30 de ani, aceşti inşi, în mod organizat şi sistematic, au înlocuit sistemul educaţional cu cel dezeducaţional, adică de dresaj. Mijloacele de informare în masă - cu mijloacele de publicitate, agitaţie şi dezinformare în masă – adică, tot de dresaj. Şi cu ajutorul acestor instrumente foarte influente au obţinut două din cele cinci „de”-uri ale colonizării anglosaxone moderne. Şi anume:

- Deraţionalizarea, adică prostirea,

- Debilizarea, adică îndobitocirea raţiunii populaţiei .

Pentru ca populaţia să nu se împotrivească, să nu înţeleagă că i se pregăteşte un măcel ca pentru dobitoace sau că va fi folosită obraznic, ea trebuie îndobitocită. Şi pentru ca să nu se trezească simpla şi fireasca judecată logică, aceste sisteme – sursele obişnuite de instruire şi educare – trebuie înlocuite. În rezultat, obţinem o populaţie care docil, fără vre-o lesă mai lungă ori mai scurtă, îşi pune „botniţe”, se plimbă cu priviri de sticlă şi aşteaptă – de unde va năvăli virusul, unde-s cadavrele celor căzuţi în stradă, unde-s oamenii în scafandre şi costume de protecţie... Poporul este gata! El deja a fost „fiert”.

1. Nu există nici pandemie, nici epidemie.
2. Nu există un virus îngrozitor, capabil să se alinieze acelor viruşi, care nu demult, acum cinci-zece ani, îşi culegeau roadele mortale înzecit faţă de ziua de azi. Nu există temeiuri medicale pentru această sălbătăcie administrativă, acest asasinat economic, executat de oamenii care îşi nimicesc prezentul şi îşi distrug viitorul. Cu propriile mîini, cu propria îngăduinţă, cu propriul comportament de robi. Cu propriul refuz de a cugeta raţional şi critic. Că doar au spus aceşti neni serioşi, deci hai să ne supunem lor.

Dacă mass-media tensionează disproporţionat situaţia, înseamnă că doreşte să introducă panica. Dacă ea foloseşte această panică pentru a nărui indicatorii bursieri, înseamnă că acest COVID 19 este un instrument geopolitic, folosit de clanurile şi structurile care au anumite scopuri şi sarcini.

Fără panică

Pentru a înţelege cine este avantajat, cine o poate face şi în ce scop, să examinăm măsurile restrictive, declarate în diferite ţări şi efectele lor.

Dacă luăm ţările-metropole, suverane, care de sine stătător iau decizii raţionale şi folositoare în avantajul propriu, pentru populaţia de pe propriul teritoriu, vedem imediat că aceste ţări acţionează destul de operativ, dar calm, fără panică.

China a introdus anumite măsuri dure, deoarece la început a fost incertitudinea, de aceea s-au temut de așa-numitul MERS (Middle East respiratory syndrome), sindromul respirator din orientul apropiat. Acesta s-a extins acum un deceniu, în special în Coreea de Sud, mortalitatea a fost foarte înaltă, cca 40% dintre cei infectaţi. A fost o mare nenorocire, de aceea chinezii au decis să se protejeze.

Ei dispun de resurse administrative, pe care le-au utilizat sută la sută, respectiv – au obţinut rezultate. Nu au fost bolnavi noi, au revenit la viaţa normală, recuperează ciclurile de producere.

Coreea de Sud, chiar dacă este administrată din exterior şi este o colonie a SUA, la fel acţionează operativ şi raţional, dat fiind că alături este China, care arată ce fel de nenorocire este aceasta şi cum trebuie combătută. Japonia se comportă cam la fel. Iranul suveran, care de 38 ani se află în izolare şi într-un mediu duşmănos, nu se teme să recunoască că în parlament şi guvern există persoane infectate, care poartă măşti pentru a nu-i contamina pe alţii. Pentru ceilalţi – zero restricţii, muncesc, trăiesc fără panică.

Nu există panică nici în Marea Britanie. Acolo nu există măsuri restrictive prosteşti. Nu există panică nici în alte monarhii europene importante – Suedia, Danemarca, Ţările de Jos. Nişte ţări mici, dar care fac parte din acelaşi conglomerat cu Marea Britanie, respectiv – au un comportament calm. (Nota redacţiei: Deşi ţara noastră nu este o metropolă, conducerea ei acţionează destul de adecvat şi nu introduce restricţii iraţionale).

Virusul atacă

Apare întrebarea: de ce atunci s-a produs, chipurile, această mortalitate înaltă în Italia? De ce eu spun „chipurile”, nu este asta oare o cruzime şi o nedreptate din partea mea? Noi discutăm acum despre adevărul curat, nu exprimăm condoleanţe oamenilor suferinzi. Orice deces este o tragedie şi trebuie să-i analizăm cauzele. Iată de ce aici eu conştient trec din sfera emoţiilor, pe care toţi încearcă să o exploateze, la cea a raţiunii.

Să începem cu comportamentul acestui virus. Nu numai coronavirusul sălbatic, ci şi oricare virus de laborator, care este produsul ingineriei biologice şi căruia biotehnologii au reuşit să-i implanteze materialul genetic al agenţilor patogeni. Toate legăturile acestui cod genetic, ale acestui ADN, în special ale celui de laborator, nu au rezistenţă şi nu-s gata să existe în viaţa sălbatică, în stradă, în afara laboratorului. Şi dacă el va fi eliberat – conştinet sau nu, în stadiul final sau nefinisat, - peste un timp el inevitabil va muri şi va reveni la forma sa sălbatică. Pentru că legăturile formate între componentele acestor materiale genetice nu-s durabile în virtutea unor legi multiple.

Mai pe scurt, pentru orice virus, inclusiv pentru acesta, există două căi de dezvoltare, în caz că el nimereşte în mediul ambiant, cum a fost la Wuhan. Scenariul nr.1. Dacă virusul contactează cu oameni obişnuiţi şi 50-70% dintre aceştia au un sistem imunitar normal, virusul se comportă aidoma unei armate care trebuie să captureze o fortăreaţă, ai cărei apărători nu-i permit să o facă. Dacă acest virus poate contamina o persoană sănătoasă, cu un sistem imunitar normal, această persoană se va îmbolnăvi, va avea simptome clinice, dar nu va deceda, iar protecţia ei imunitară va reduce cantitativ şi calitativ capacităţile agresive ale acestui virus. Atunci virusul va ataca următoarea „fortăreaţă” cu un număr redus de „ostaşi”. Această proprietate a viruşilor de a-şi pierde capacităţile patogene în terminologia ştiinţifică se numeşte atenuare. Şi în momentul transmiterii acestui virus slăbit de la om la om, el nu se prea deosebeşte de un simplu guturai.

Dar dacă acelaşi virus va nimeri într-un mediu de victime cu capacitatea de rezistenţă redusă, el nu numai că va infecta persoana, - el o poate ucide. Şi atunci acest virus cu capacitate şi mortalitate sporită poate infecta următoarea persoană, slabă şi ea şi de fiecare dată puterea lui de a ucide creşte aidoma unui bulgăre de omăt. Dar asemenea condiţii artificiale, în care virusul poate nimeri numai în mediul unor oameni aleşi expres, cu sistem imunitar slăbit, în viaţa normală nu există. Oamenii cu sistem imunitar puternic mereu au în preajmă oameni cu sistem imunitar slab – în metrou, în sălile de concert, pe stadioane, în magazine. Şi atunci cei care au imunitate împotriva acestui virus îl transmit prin inducţie şi astfel creează aşa-numita imunitate pasivă. Această imunitate colectivă, de grup, se transmite fără injecţii.

Dar dacă virusul nimereşte într-un azil de bătrîni, într-un spital oncologic sau pentru diabetici, adică acolo unde oamenii au imunitate redusă, el poate deveni o adevărată fiară ucigătoare. Anume de aceea în nordul Italiei, deoarece oamenii se aflau în asemenea spitale, s-a produs această nepregătire organizaţională – insuficienţa echipamentelor şi a personalului, imposibilitatea de a spitaliza un anumit număr de persoane, şi virusul a început să-i ucidă chiar şi pe cei care aveau alte probleme, care nu aveau legătură cu acest virus. Respectiv, dacă numărul acestor persoane creşte, aparatele de respiraţie se epuizează, chiar şi medicii sănătoşi, mai tineri ca pacienţii lor, se pot infecta şi muri. Pentru că muncesc la limită, organismul este stresat, ei devin victime ale acestui virus cu putere sporită.

Adică, este o problemă care nu a fost admisă în China şi Coreea de Sud, Marea Britanie, Ţările de Jos, Danemarca. Este o problemă de organizare a luptei cu infecţia.

Pe siteurile oficiale ale municipalităţilor din Marea Britanie este indicat: dacă te simţi rău, stai acasă 7 zile, dacă ai febră sună la 111, vei fi ajutat pe loc. Şi lucrul cel mai important, scris cu majuscule de culoare roşie: nu mergeși la spital. Adică, Marea Britanie procedează diametral opus Italiei de nord. Anume de aceea acolo nu este nimic catastrofal, metroul funcţionează, unele companii activează de acasă. Au fost închise localurile de agrement, unde anterior se aduna multă lume. Dar viaţa nu se opreşte aici, activitatea economică continuă şi nu e nimic straşnic.

În Italia, cum numai cineva se simţea rău, şi pentru că mass-media îi ţinea mereu în stare de tensiune, oamenii imediat fugeau la spital şi, respectiv, nimereau în acest infern.

Cine va deveni mai bogat?

Şi ce vom avea într-un final? În ţările Europei de Est, cu mici excepţii, este cea mai gravă situaţie. Spre exemplu, în Bulgaria şi Serbia, care au intrat în stare de urgenţă, unde oamenii au voie să meargă la magazinul alimentar între orele 8 şi 10, unde pe alocuri au fost introduse restricţii de circulaţie, de parcă virusul are ore de muncă, iar după 20.00 el merge la plimbare activă. Şi întreaga activitate economică este stopată. Mai mult – în ţările Europei de Est nu există protecţie socială pentru cei care au fost forţaţi să înceteze activitatea economică. Ţi se spune: nu mai ai venituri, dar eşti obligat să achiţi în continuare arenda, electricitatea, impozitele. Se păstrează toate cheltuielile.

Cum procedează ţările Europei de Vest, în special metropolele suverane? Ele asigură toate amortizoarele sociale. Ele alocă bani grei, între 70-80% - compensaţii celor care-s nevoiţi să stea acasă şi nu au venituri. Ele prevăd termene de păsuire a plăţilor şi declară moratorii pentru creditele bancare. Adică, fac maximum pentru a păstra activitatea economică şi pentru ca oamenii să depăşească mai uşor această perioadă.

Aici vedem imediat ce va fi după ce trece această perioadă. Cei care au fost bogaţi – Marea Britanie şi restul, care se comportă calm, operativ, fără panică, vor ieşi din această perioadă cu pierderi minime sau nule. Ei au propriul centru de emisie, Bank of England, adică banca care emite propriile lire fără a întreba cum să o facă. Banca Centrală Europeană emite euro după ce întreabă organele de control – Sistemul Federal de Rezerve. SFR în genere nu întreabă pe nimeni, doar pe propriii fondatori. Adică, aceste airbaguri sociale şi financiare „pentru oamenii noştri, economiile noastre, structurile noastre” le vor asigura în aşa măsură, încît după ce în Europa de Est epidemia se va termina, cei care nu vor pieri sau nu se vor scufunda în prăpastia războaelor civile vor fi lipsiţi de întraga avere imobiliară (iar locuitorii Europei de Est încă mai au în proprietate apartamentele, casele, terenurile lor). Cu această isterie, noi îi vom face să cedeze toate aceste bunuri (imobilele şi terenurile) nu doar ieftin, ci chiar gratis, şi oricum vor rămîne datori.

Adică, în timp ce guvernele Europei de Est iau măsuri disproporţionate de super-restricţionare a fenomenului care, în general, nu depăşeşte cadrul unui guturai banal, iar cele din Europa de Vest procedează raţional, operativ, echilibrat şi cumpătat, vedem cine va beneficia după ce toate aceste măsuri se vor termina, şi cine va fi păgubaş. Nu pur şi simplu păgubaş, dar va fi un substrat nutritiv pentru cei care şi-au păstrat suveranitatea şi subiectivitatea politică.

Iată o istorie tristă, după care lumea va fi cu adevărat altfel. Şi toate faptele lanţului cauză-efect ne vorbesc despre faptul că unii au o abordare sinucigaşă (iar dacă asta arată ca o sinucidere, înseamnă că cineva din exterior a dictat acest comportament, căci nu poate exista un număr atît de mare de smintiţi la nivel de sistem), iar alţii pur şi simplu vor devora tot ce vor dori – nu ieftin, ci gratis.

Şi dacă noi nu vom înţelege aceasta, şi nu ne vom împotrivi – inteligent, organizat, corect şi împreună – vom deveni un mic dejun în această bătălie globală a jucătorilor globali.