Pentru eliberarea Chișinăului – la periferia orașului, la periferia memoriei

Tînăra generație de astăzi își amintește cu greu că, cîndva, în sectorul Botanica al capitalei a existat o stradă care purta numele comandantului militar sovietic, Erou al Uniunii Sovietice și Cetățean de Onoare al orașului Chișinău, colonelului Alexei Ilici Belski (1914-1970), sub comanda căruia în 1944, în timpul operațiunii Iași-Chișinău, un batalion de trupe sovietice a pătruns primul în orașul Chișinău eliberat de fasciști și a arborat în centrul orașului steagul Victoriei. Potrivit datelor istorice, drapelul a fost înălțat pe clădirea situată la intersecția bulevardului Lenin (astăzi Ștefan cel Mare) și strada Gogol (astăzi Mitropolitul Bănulescu-Bodoni).

Nu au rămas datori

Strada care leagă străzile Starogo (acum Sarmizegetusa) de Grenoble a fost numită în cinstea lui Alexei Belski în 1970, după moartea comandantului militar. Iar în Chișinău el a locuit din 1964, după ce a fost trecut în rezervă din motive de sănătate.

Lucrătorul emerit al culturii fizice și sportului RSSM, antrenorul emerit al RSSM, deputatul de primă legislatură a Parlamentului Republicii Moldova, Vladlen Ivanovici Lîiurov, a avut onoarea să-l cunoască personal pe Alexei Belski, din moment ce căile lor s-au intersectat în anii în care interlocutorul Noi.md activa în calitate de șef al departamentului Comitetului Central al Komsomolului, unde se ocupa cu toate lucrările militaro-patriotice, recrutarea în Forțele Armate Sovietice etc. Lîiurov are cele mai plăcute amintiri despre Belski, ca persoană și profesionist.

”A fost un om cu o disciplină interioară înaltă, omenos, responsabil în legătură cu îndeplinirea datoriei sale. Tot ce a făcut, a considerat că este datoria sa. Belski a condus Societatea voluntară militar-sportivă din Chișinău de asistență pentru armată, aviație și marină (DOSAAF), care se afla în subordinea Ministerului Apărării. El a adunat în jurul său veteranii-participanți la Marele Război pentru Patrie”, a spus V. Lîiurov.

Liderii de partid din Moldova aveau o atitudine foarte bună despre A. Belski. Ei, de fapt, și i-au propus să vină în republică după trecerea sa în rezervă. Și în anul sosirii sale, cu ocazia aniversării eliberării Moldovei de sub ocupația nazistă, la 24 august 1964, prin decizia Consiliului Municipal Chișinău, el a primit titlul de Cetățean de Onoare al Chișinăului. În semn de respect față de Belski, o stradă din sectorul Botanica a fost numită în cinstea sa.

Redenumire ”la pachet”

Timp de 20 de ani, niciunul dintre liderii țării nu a încercat să redenumească această stradă, dar totul s-a schimbat brusc după prăbușirea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova. Practic, printre primele sarcini ale susținătorilor Frontului Popular, care venise la putere, a fost redenumirea în masă a străzilor. În 1991, marea majoritate a străzilor din capitala Moldovei (mai mult de 500!) și-au schimbat denumirea. În primul rînd, au fost redenumite străzile care purtau numele oamenilor de stat, personalităților care aveau legătură cu perioada sovietică și anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei.

Pe lîngă Belski, reprezentanții de atunci ai Legislativului municipal au decis să șteargă din memoria oamenilor numele unor lideri militari sovietici precum colonelul general Nikolai Berzarin, mareșalii Semion Timoșenko, Feodor Tolbuhin, Rodion Malinovski. Dar dacă redenumirea străzilor Berzarin, Timoșenko, Tolbuhin și Malinovski nu a întîmpinat o rezistență deosebită, atunci pentru revenirea la denumirea străzii Alexei Belski din sectorul Botanica s-a dus o luptă activă.

Forțele de dreapta aflate la putere în Moldova nici nu vroiau să audă despre asta. Îmi amintesc acea perioadă, începînd cu 2011, cînd periodic la ședințele Consiliului municipal în timpul declarațiilor făcute de reprezentanții fracțiunilor din diferite partide politice, era ridicată periodic și tema întoarcerii fostelor străzi a numelor liderilor militari sovietici.

Împotriva memoriei generațiilor

Pentru strada Belski au luptat activ și activiștii Ligii Tineretului Rus, conduși atunci de Igor Tulianțev. Într-o discuție cu Noi.md activistul civic a reîmprospătat memoria jurnalistului despre evenimentele de acum 11 ani. El a spus că, în toamna anului 2011, activiștii Ligii Tineretului Rus au efectuat un sondaj în rîndul locuitorilor străzii Cuza Vodă (fosta Belski) pentru a afla care este atitudinea lor față de redenumire. Majoritatea respondenților au regretat că numele comandantului militar care a eliberat orașul nostru a fost șters pe nedrept din lista numelor străzilor.

Asigurîndu-și sprijinul cetățenilor, în octombrie 2011, Liga Tineretului Rus a lansat proiectul "Memoria generațiilor", una dintre sarcinile căreia a fost revenirea mai multor străzi din Chișinău la numele lor anterioare, inclusiv Belski. După aceea, a început adunarea semnăturilor. Potrivit lui Igor Tulianțev, de la locuitorii străzii care anterior purta numele comandantului militar, au fost adunate 5 mii de semnături. S-a planificat prezentarea acestora Consiliului Municipal Chișinău, pentru ca aleșii locali, ținînd cont de dorințele cetățenilor, să ia o decizie corespunzătoare.

Cu toate acestea, la acea vreme, în municipiu la putere se aflau liberalii în frunte cu Dorin Chirtoacă, care au încercat prin toate mijloacele să împiedice revenirea la fostele denumiri, chiar și a cîteva străzi. De asemenea, pe conducerea liberală a orașului nu a costat-o nimic să promită și apoi să renunțe la cuvintele lor. Exact asta a făcut primarul de atunci Dorin Chirtoacă: la început i-a promis văduvei lui Alexei Belski, Lidia Alekseevna Belskaia, că va redenumi strada în numele soțului său, iar după un timp oarecare, a spus că administrația locală nu intenționează să schimbe nimic.

După finalizarea etapei de adunare a semnăturilor pentru ca strada să fie redenumită în Belski, numită astfel timp de două decenii, activiștii Ligii Tineretului Rus s-au adunat la Primărie pentru a transmite listele primarului de atunci D. Chirtoacă. Era aprilie 2012. Primarul nu a îndrăznit să iasă în fața manifestanților, de aceea listele au fost depuse la secretariatul primarului general.

În mai 2012, D. Chirtoacă, fiind invitat, cu ocazia Zilei Victoriei, la unul dintre posturile locale de televiziune, la întrebarea prezentatorului despre promisiunea făcută văduvei lui Belski, a pus capăt acestui subiect, spunînd că tema a fost închisă încă la începutul anilor 1990, cînd a avut loc redenumirea în masă a străzilor capitalei.

Avem destule alte probleme

Peste ani, mulți locuitori ai Chișinăului care locuiau pe strada care purta anterior numele Belski, încă sînt gata să susțină inițiativa de a reveni la numele său anterior. În urmă cu aproape cinci ani, cu ocazia sărbătoririi următoarei aniversări a operațiunii Iași-Chișinău, echipa de filmare a portalului Noi.md a efectuat un sondaj în rîndul locuitorilor sectorului Botanica, cerîndu-le să răspundă la întrebarea dacă sînt gata să susțină inițiativa de a redenumi strada în cinstea lui Alexei Belski, în cazul în care va fi propusă oficial cetățenilor. S-a dovedit că majoritatea persoanelor de vîrstă mijlocie și în etate erau gata să susțină această propunere. Unii respondenți au spus că încă mai numesc strada cu numele său vechi, iar numele Cuza Vodă mai mult figurează în documente.

"Acei "tovarăși" care au redenumit strada Belski la începutul anilor 90 s-au bătut cu pumnul în piept că restabilesc justiția istorică. Și ce? Oamenii o numesc ca în perioada sovietică. Acesta nu este singurul caz în care ei preferă să folosească numele vechi. Să luăm aceeași stradă Sarmisegetusa, numele căreia nici măcar nu-l pot pronunța din prima toți moldovenii. De aceea ei continuă s-o numească strada Starogo", a menționat respondentul.

Au fost și respondenți care au exprimat o atitudine neutră față de o astfel de inițiativă. "Există destul de multe alte probleme în afară de redenumirea străzilor. Trebuie să înțelegem că acesta este un eveniment costisitor. Pe strada Cuza Vodă sunt înregistrate multe case și persoane juridice, iar în cazul redenumirii, va trebui de răsfoit registre, documentație oficială și de schimbat planul urbanistic zonal. Această inițiativă, chiar dacă va fi supusă discuțiilor oficiale, se va "îneca" pur și simplu în firele birocratice", și-a împărtășit opinia un tînăr.

Au trecut deja mulți ani, iar pentru mulți reprezentanți ai generației tinere, această problemă nu este deloc importantă, unii nici măcar nu știu cine este Alexei Belski și ce a făcut bine pentru Chișinău și Moldova. Treptat s-a redus la zero dorința și aspirația unui număr de partide și organizații de a restabili justiția istorică.

Muzeul a repetat soarta străzii

Aceeași soartă ca strada Belski a avut-o și muzeul cu același nume, care a funcționat la mijlocul anilor 2000 în incinta școlii ruso-moldovenești nr.57, redenumită ulterior în liceul Traian, care se află pe strada Cuza Vodă. Potrivit directoarei de atunci a școlii Nr. 57, Aglaia Ivanovna Koloskova, muzeul a fost creat cu efortul profesorilor și elevilor. Acesta conținea scrisori de pe front, obiecte personale ale participanților la război, diferite standuri tematice și multe alte exponate. Acolo aveau loc adesea lecții de educație militaro-patriotică pentru elevi, întîlniri cu veteranii celui de-al Doilea Război Mondial.

Jurnalistul Noi.md a avut șansa să-l găsească și să-l întrebe despre muzeul școlii și pe directorul său, Evghenii Tiseev, care era obsedat de ideea păstrării memoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Potrivit interlocutorului, el a condus acest colț patriotic școlar aproximativ șase ani.

”Acolo erau colectate datele istorice ale participanților și eroilor războiului care au trăit în sectorul Botanica, existau standuri cu fotografii ale veteranilor, conaționalii noștri emeriți, bustul și exponate care aveau legătură cu numele lui Alexei Belski, în cinstea căruia a fost numit muzeul și strada. Eu am făcut un stand mare cu machete ale ordinelor comandantului militar, era expusă uniforma sa. De asemenea, în muzeu erau create standuri dedicate istoriei trupelor sovietice și germane, cu demonstrarea medaliilor, steagurilor și echipamentului lor. Erau expuse machete ale avioanelor care au participat la eliberarea Moldovei în timpul operațiunii Iași-Chișinău. De asemenea, am pregătit un stand separat dedicat eliberării Moldovei și Chișinăului în timpul operațiunii Iași-Chișinău, cu o hartă și informații despre trupele care au atacat și eliberat republica noastră și capitala”, a spus E. Tiseev.

Evgheni Alekseevici a spus că veteranii celui de-al Doilea Război Mondial și personalul militar în rezervă au lucrat cu documentele adunate în muzeu. Muzeul era un loc în care veteranilor le plăcea să se adune, să se întîlnească cu tinerii, să vorbească despre evenimentele războiului din 1941-1945. În legătură cu aceasta el a primit numele de muzeu-colț militar al veteranilor de război și, mai mult decît atît, a cîștigat premii la concursuri organizate la nivel de microraion, municipiu, republică.

”Muzeul nostru a găzduit întîlniri ale elevilor cu veterani, învățătorii aduceau elevii în excursii, în cadrul cărora le povesteam despre diverse evenimente militare, lupte, fapte și eroi. Am avut chiar și un caiet cu date despre excursiile organizate. Dar în 2008, muzeul a fost închis și eu am trecut într-o altă instituție de învățămînt. Am luat cu mine cîteva exponate, documente și fotografii și, o perioadă, pe 9 Mai le expuneam în foaierul liceului în care m-am mutat, povestind elevilor despre evenimentele legate de acestea. Tinerii ascultau, aflau date din istorie, făceau poze. Dar apoi au venit alte vremuri și interesul pentru acest subiect a dispărut”, a adăugat E. Tiseev.

Sterilizarea memoriei poporului

Dintr-o discuție cu președintele Clubului istorico-patriotic rus, Alexei Petrovici, am aflat că în muzeul "Gloria militară", creat de echipa de căutare August și clubul condus de aceasta, printre miile de obiecte din timpul războiului descoperite în timpul operațiunilor de căutare pe cîmpurile de luptă, s-a păstrat papaha și epoleții lui Alexei Belski, transmise de către fiul comandantului militar.

În același timp, Petrovici consideră că este nedrept ca în cinstea lui Belski, precum și a altor lideri militari, să fie numite străzile periferice, locația cărora puțini o cunosc.

”La periferia Chișinăului, în sectorul privat adiacent Universității Agrare, străzile pe care se află cel mult 8-10 case au fost numite în cinstea unor lideri militari remarcabili, eliberatori ai țării noastre – Belski, Tolbuhin, Timoșenko și Berzarin. Aceste străzi nu au fost încă cartografiate pe harta Chișinăului, deși decizia de a le atribui aceste nume a fost luată, dacă nu mă înșel, încă din 2008. Acesta este locul pe care autoritățile orașului l-au găsit pentru aceste personalități remarcabile, în acest mod - prin trimiterea lor la periferia orașului - a fost apreciată fapta lor. Apropo, acestea sînt singurele străzi care poartă numele comandanților Marelui Război Patriotic”, a spus A. Petrovici.

Potrivit șefului Clubului Istorico-patriotic Rus, în toți cei 30 de ani de independență, autoritățile au încercat să șteargă din memoria poporului pe cei care și-au apărat patria și și-au dat viața în timpul războiului.

”Au încercat să interzică ciocanul și secera, au eradicat formularea Marele Război pentru Apărarea Patriei, recunoscînd-o oficial în Parlament drept ofensatoare, au egalat în drepturi veteranii Armatei Roșii și veteranii care au luptat în rîndurile României Regale aliată a lui Hitler; au redus informațiile despre cel de-al Doilea Război Mondial la două ore academice la studierea în școală; l-au justificat pe Antonescu și au înălțat monumente celor care a comis crime împotriva umanității pe pămîntul moldovenesc”, este convins A. Petrovici.

Și oricît de trist ar fi, dar astăzi ajută la păstrarea memoriei oamenilor care au salvat lumea de fascism, uneori cu prețul vieții lor, nu atît statul, cît unele organizații neguvernamentale, unii compatrioți-entuziaști. Datorită cercetașilor, putem scoate din uitare numele soldaților care au dispărut fără urmă în timpul războiului din 1941-1945. Dar ne-am dori ca nu numai ei să contribuie la păstrarea memoriei celor care au eliberat orașul nostru. Va fi foarte trist și amar dacă numele și faptele lor vor dispărea din istoria noastră pentru totdeauna.

Lidia Ceban