X 
Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

O nouă eră în Regatul Britanic. Prințul Charles a devenit regele Charles III

16 sep. 2022,, 09:12 (reactualizat 16 sep. 2022,, 18:00)   Analitică
9012 0

S-a făcut, prințul a devenit rege! În Regatul Britanic și Commonwealth-ul națiunilor, în țările unde domnește monarhul britanic, începe o nouă eră. Noul rege Charles III, fiul regretatei regine Elisabeta II, urcă pe tron. Mult, foarte mult timp a așteptat prințul Charles acest moment al vieții. Evident, acest om bun și blajin, primul rege al Britaniei care are, putea deveni conducătorul Regatului Unit și al țărilor din Commonwealth-ul Națiunilor mult mai devreme, dar soarta a dispus altfel. Probabil, dacă el ar fi devenit rege cu douăzeci de ani în urmă, britanicii și alți supuși ai Măriei Sale ar fi primit un monarh minunat și cult, o persoană neobișnuită, neordinară și spirituală.

Cine este el, noul rege?

Așa dar, în septembrie, 2022 s-a schimbat situația în una dintre cele mai dezvoltate și influente țări din lume. O nouă eră și un nou monarh. Din 8 septembrie, acesta va fi Charles III, numele deplin Charles Philip Arthur Georg — regele Marii Britanii, Irlandei de Nord și a regatelor Commonwealth ale dinastiei Windsor, comandant suprem al forțelor armate ale Marii Britanii, conducător suprem al Bisericii Angliei, șeful Commonwealth-ului Națiunilor. El va fi și suveran în 14 state ale lumii - Australia, Antigua și Barbude, Insulele Bahamas, Belize, Grenada, Canada, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Saint Vincent și Grenadine, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia , Insulele Solomon, Tuvalu și Jamaica. Charles devine șeful Commonwealth-ului Națiunilor – asociația a 56 de țări independente, cu o populație de 2,4 mlrd. de oameni. În afară de Marea Britanie, el va fi șeful a 14 state.

E de menționat, că inițial în limba latină numele german Carl suna Carolus, în Anglia se pronunța «Charles», în Franța «Charles», în Spania «Carlos». De aceea în Anglia au fost regi Carl I (Charles I of England,1625-1649) și Carl II (Charles II, 1660-1685). La preluarea tronului, noul rege a declarat: «Oriunde ați locui, în Regatul Unit sau în țările și teritoriile din toată lumea, și oricare ar fi originea și convingerile voastre, au mă voi strădui să vă slujesc cu fidelitate, respect și dragoste, cum am făcut-o de-a lungul vieții mele. Desigur, viața mea se va schimba după ce îmi voi asuma noile obligațiuni. Nu voi mai acorda așa de mult timp și energie organizațiilor de binefacere și chestiunilor care mă neliniștesc profund. Dar știu că această activitate importantă o vor continua cu siguranță alții ».

Prințul Charles, fiul reginei Elisabeta II (1926—2022) și a lui Philip, Duce de Edinburgh (1921—2021), a trebuit să aștepte acest moment crucial în istoria monarhiei britanice un timp foarte îndelungat. În principiu, în anii 30 ai sec. ХХ nimeni în lume nu se aștepta ca la putere să vină această ramură a dinastiei Windsor, deoarece în Britania domnea Eduard VIII. Însă de dragul iubirii pentru americana Wallis Simpson el a abdicat în favoarea fratelui mai mic, care devine regele George VI. În a.1952 regele George moare, foarte neașteptat, la 52 de ani, și puterea trece la fiica sa Elisabeta. Din această clipă micul Charles devine moștenitorul tronului și obține primul săi titlu – Alteța sa regală, Ducele de Cornwall.


Un prinț timid

Micul prinț a copilărit înconjurat de educatori și guvernante. El trăiește în atmosfera deosebită a celei mai înalte aristocrații, fiind înconjurat de atenția și grija întregii curți, a mamei domnitoare și a consortului ei Filip, Duce de Edingurg. În acea perioadă prințul devine apropiat de Lordul Mountbaten, care îi era mai înțeles și mai aproape ca tatăl nativ. Anii îndelungați de prietenie și înțelegere reciprocă vor avea o influență mare asupra formării vederilor prințului, a filosofiei sale de viață, a psihologiei și viziunii asupra lumii.

La 10 ani băiatul este dat la o școală privată în Scoția. Nu-i este ușor, căci copiii încercau să-l tot ofenseze pe copilul blajin și timid. Viața reală departe de casă devine pentru prințul Charles un adevărat șoc. El se regăsește cu greu în colectivul colegilor, petrece timpul în plimbări solitare, desen și pasiunea pentru muzică. De pe atunci, prințul pictează minunat în acuarelă și practică muzica. Mstislav Rostropovich, celebrul violoncelist sovietic și rus, care i-a predat muzica, spunea ulterior, că prințul Charles poseda minunat violoncelul și era un muzician talentat și promițător.

În a. 1958 obține titlul de prinț de Wales, aprobat solemn în a.1969 prin actul de învestitură, în cadrul căruia Elisabeta II a pus pe capul fiului coroana prințului de Wales, la 1 iulie, 1969 în castelul Caernarvon din Wales.

Vremea iubirii

După absolvirea școlii prințul aplică la prestigioasa Universitate din Cambridge. Aici, la fel, are relații dificile cu colectivul . Dar se regăsește în cercul prietenilor-aristocrați din societatea înaltă.

În acea vreme în viața lui survine prima dragoste. Era Lucia Santa Cruz, fiica ambasadorului din Chile. În a. 1970 prințul Charles obține diploma de «licențiat în artă» (adică, științe umanitare). În a. 1975, conform tradiției universitare, a primit diploma de «master în arte». În paralel, între anii 1971—1976, Charles a făcut serviciul militar: a învățat meseria de pilot de luptă și pilot de elicopter militar, a fost și în marină. Conform tradiției familiale, prințul Charles aplică la școala navală în care a studiat și tatăl său, prințul Filip. Dar anii petrecuți în armată l-au convins că această cale nu este pentru el, și Charles renunță la cariera militară, chiar dacă și azi este amiral al flotei și mareșal.

Părăsește flota și începe să ducă un mod de viață destul de liber. Prințul se îndrăgostește de verișoara de gradul doi Amanda Knathbull, nepoata ultimului vice-rege al Indiei Luis Mauntbetten, însă Amanda nu este de acord să-i fie soție. Apropo, ne amintim că lordul Mauntbetten, unchiul tatălui lui Charles, a fost pentru prinț o persoană deosebită, care a influențat formarea viitorului monarh și viziunile sale asupra lumii. Istoricii dinastiei și familiei Windsor îl numeau pe lord tată de onoare al prințului, care în fond i-a înlocuit atenția părinților, ocupați cu treburile statului și problemele regale.

Ultimul vice-rege al Indiei, apoi și primul lord al Amiralității, era văduv și a consacrat mult timp educării nepotului său. Anume la el venea prințul tinerel după un sfat și un sprijin. Apropo, însuși Charles a fost primul, care l-a numit pe lord tată de onoare și în a. 1979, lordul fiind ucis de militarii irlandezi, teroriștii Armatei republicane Irlandeze, prințul Charles a trăit o adevărată tragedie. Ulterior el va spune: «Eu am pierdut o persoană infinit de scumpă, care putea să-mi spună lucruri neplăcute, dar căreia eu puteam să-i încredințez toate problemele și amărăciunile mele, și să primesc drept răspuns sfaturi și îndrumări înțelepte ».

Tot lordul Mauntbaten a format și chipul alesei prințului, căci mereu spunea că aceasta trebuie să fie o domnișoară crescută la țară, bună și cumsecade, căreia îi place viața la țară, călăritul, vînătoarea și sportul. Părea că o atare domnișoară a fost găsită! Camilla Parker Bowles. Mult timp societatea nu a cunoscut prea multe despre ea. Era numită «domnișoara-țărancă». Niciodată nu a acordat interviuri și nu a atras atenția asupra sa. După divorț, în a.1995 și-a cumpărat o casă la țară și își petrecea timpul călare, la vînătoare sau îngrijindu-și livada. Un adevărat ideal pentru prințul Charles. Din spusele unei prieten al ei, «Camillei îi place să sară din șa direct într-o rochie de seară, chiar fără a face baie». Și mai avea o pasiune, care o apropia de prințul Charles – peisajele în acuarelă.

Dar în a. 1977 în casa prietenei sale Sarah Spencer prințul a cunoscut-o pe Lady Diana și a fost entuziasmat de faptul, că chipul Dianei a coincis cu idealul iubitei sale. Ulterior, după ce s-au revăzut peste trei ani , prințul a spus că Diana a avut «o influență vindecătoare asupra singurătății și înstrăinării sale ». Lady Diana provenea din familia veche și nobilă a aristocraților Spencer. Avea sînge regal. Se spune, că strămoșii conților Spencer au fost urmașii templierilor, care altă dată au venit în regatul Scoției din Franța. Cu mult timp în urmă, ei au fost prezentați curții regale scoțiene și engleze, și aveau atribuție directă la tradiția monarhică a Britaniei. La cei 33 de ani, prințul Charles decide să se însoare cu o Ledy de 19 ani. El compară această decizie cu o săritură în apă. La întrebarea jurnaliștilor dacă Diana dorește să se mărite cu prințul, ea a răspuns «desigur». Prințul însă a dat un răspuns mai abstract: «Putem spune și așa». Prietena Dianei, Patti Palmer-Tomkinson susținea: «Diana a iubit nu omul, ci visul său de a iubi moștenitorul tronului. Iar Charles nu cred să fi iubit pe cineva de-adevăratelea, cu excepția Camillei ».

Căsătoria lui Charles și Diana a durat 11 ani - între 1981 și 1992. Ea a adus și bucurie, și amărăciune. Bucurie, desigur, a fost nașterea fiilor William și Harry, amărăciuni – certurile și reproșurile reciproce ale soților. În a. 1996 ei au divorțat, iar în 1997 Diana moare într-un accident rutier la Paris. La început toți îl învinuiau pe Charles și familia regală, dar ulterior societatea începe să înțeleagă mai profund chipul prințului ca tată bun, filantrop și personalitate publică populară.

Dar vechea dragoste a lui Charles pentru Camilla, păstrată în inima prințului peste anii de despărțire, a învins singurătatea. Prințul revine la vechile sentimente și acestea îl salvează de durere pe acest om romantic și profund sentimental. Pe 9 aprilie,2005 prințul Charles se însoară pentru a doua oară : cu femeia iubită demult, cu care a întreținut relații și înainte de căsătorie, și în timpul ei — Camilla Parker Bowles, născută Shand. Ceremonia căsătoriei a fost una civilă, nu bisericească — pentru prima oară în istoria familiei regale britanice. Căsătorindu-se cu Charles, Camilla a primit toate titlurile lui, dar preferă să nu folosească titlul de prințesă de Wales, pentru a evita asocieri neplăcute cu regretate prințesă Diana. Ea preferă să-l înlocuiască cu titlul de ducesă de Cornwall (în Anglia) și Rothesay (în Scoția).

Un revoluționar monarhic

Deceniile din urmă prințul Charles s-a consacrat activității publice și de binefacere. El a condus multe fonduri, a fost preocupat de probleme ale ecologiei și încălzirii globale. Ca persoană cu vederi conservative, a muncit mult în domeniul arhitecturii și a criticat dur arta arhitecturală modernă.

Un alt hobby al său este cultivarea produselor alimentare ecologic pure. În multe supermarket-uri din Britania și Canada pot fi procurate aceste produse curate din punct de vedere ecologic, crescute pe moșia sa Highgrove.

Cu ceva ani în urmă el și-a lansat cartea întitulată «Armonia: o nouă metodă de a privi lumea noastră ». Însuși prințul a numit această carte «îndemn la revoluție». Ea conține narativele conservatismului patriarhal al prințului, care ne duc spre restabilirea armoniei pierdute dintre om și natură. Azi mulți cercetători și politologi spun că viziunile prințului ar fi viziunile unui revoluționar monarhic, care se extinde de la conservatismul spiritual la ideologia mișcării « verzilor». Charles aparține bisericii anglicane. În același timp, el este interesat de ortodoxie, dat fiind că el, ca reprezentant al liniei grecești a dinastiei Oldenburg , a fost botezat în biserica ortodoxă, regele Charles a vizitat de multe ori muntele Athos din Grecia, a cumpărat o moșie în România și a vizitat Mănăstirea Solovetsky.

În așteptarea schimbărilor

8 septembrie, 2022 a dat peste cap lumea britanică. Regina a părăsit această lume amară, și la putere a venit un rege nou, neordinar, cu propriile viziuni asupra lumii, ecologiei, naturii și societății. Cum va fi domnia sa, cum se va schimba viața societății britanice? Este o întrebare serioasă și actuală. . Am putea face careva presupuneri în această direcție, amintindu-ne de vorbele prințului Charles, sonorizate ceva mai devreme. Vorbind la BBC, el e spus că nu va schimba semnificativ chipul monarhiei, și se va manifesta mai degrabă ca arhaist, conservator, nu inovator. Cuvintele sale au sunat în felul următor: «Se va schimba doar stilul, nu și esența. Eu vreau să fac monarhia mai puțin formală ».

Tot atunci el a declarat că nu intenționează să copieze modelul scandinav al monarhismului. Decesul Dianei, crede el, trebuie să servească motiv pentru limitarea imixtiunii mass-mediei în zona curții regale și a guvernării.

Este o declarație importantă și, cum se vede, noi trebuie să așteptăm schimbări profunde în stilul de guvernare a monarhului britanic. Acestea se vor extinde de la aprofundarea conservatismului monarhic la o influență mai globală asupra lumii coroanei britanice, și consolidarea pozițiilor Commonwealth-ul Națiunilor Britanice, care posibil va deveni un nou centru și un pol de influență în lume.

Posibil, va fi epoca revenirii Britaniei în mulțimea de superputeri și a transformării acestei țări în bastionul tradiționalismului – spiritual-filozofic, dar și politic. Oricum, în epoca lui Charles III, noul rege al Britaniei, rolul tradiționalismului și conservatismului va spori, și lumea noastră se poate aștepta la adevărate provocări din partea forțelor care încearcă să oprească influența nocivă a postmodernismului, radicalismului și progresismului pe planetă. Ceva nou și luminos pătrunde în lumea occidentală, sătulă de radicalii militanți, și acest ceva luminos va fi suflul spiritului vremurilor noi, ce reflectă dorința oamenilor de a trăi într-o societate armonioasă și luminoasă.

Veaceslav Matveev

1
1
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?