X 
Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Nu mînca, roagă-te, iubește

13 mar. 2019,, 18:32   Societate
9093 1

Luni, 11 martie, a început Postul cel Mare, care în anul 2019 se va termina la 27 aprilie.

Pe 28 aprilie, credincioșii vor sărbători Învierea Domnului – cea mai importantă sărbătoare a creștinilor ortodocși. Republica Moldova este o țară ortodoxă, în care această religie o mărturisesc 98% dintre locuitori. Adevărații credincioși trebuie să vină la sărbătoarea Învierii după o perioadă de curățare sufletească, pocăință, rugăciuni, cumpătare în mîncare, renunțare la manifestări de agresivitate și alte emoții negative și fapte rele.

Regăsirea de sine

În ultimul timp, generația actuală, reprezentanții căreia de multe ori nu merg la biserică cu regularitate, au tendința de a posti, însă nu de dragul ideii de curățare spirituală, da pentru că e la modă sau pentru că, influențați de viziunile creștine, caută o anumită experiență spirituală. Am avut ocazia să aud de la unii, că au mers la asemenea ”sacrificii” și au postit toate cele 48 de zile din Postul Mare, pentru a încerca astfel să-și ispășească păcatul în fața lui Dumnezeu.

Dar care este, de fapt, rolul postului în viața creștinului ortodox? Ce sens pune biserica în această noțiune? Cum trebuie să postim corect? Cum trebuie omul să înceapă postul, ce trebuie să facă cei care încearcă să postească, dar se tem că nu vor rezista, deoarece astăzi există tentații la fiecare pas? Oare teama de a încălca postul nu este o mărturie a faptului că omul nu este gata, nu a înțeles definitiv de ce trebuie să postească?


”Postul este cunoscut tuturor popoarelor, sistemelor și tradițiilor religioase, așa că el nu este ceva nou, ci este ceva evident, de care omul se folosește de mult timp în relațiile sale cu Dumnezeu, cu lumea și cu sine însuși”, spune protoiereul Vitalie Șincari, parohul Bisericii Sf. Gheorghe din Chișinău.

”Principala diferență dintre post și tot felul de diete, veganism și vegetarianism este faptul, că el este un fenomen în exclusivitate religios și se referă nu la om ca persoană. Tot ce ține de religiozitate este viziunea omului asupra cerului, adresarea sa către Creator. Tot ce nu trece de acest filtru nu are atribuție la post. Dacă noi am fi corecți și am funcționa corect, nu am avea nevoie de acest efort. Postul ridică o problemă foarte importantă – cine-s eu, cît de sănătos sînt, în ce măsură mă cunosc pe mine însumi și cunosc eu oare ceva despre mine?”, explică părintele Vitalie.

Experiența umană întotdeauna a demonstrat că anume înfometarea face vizibile tainele importante și grozave ale omului. Dacă omul este sătul și sănătos, prea puține poate spune despre sine, dar e suficient să-l lipsești de bunăstare și vor deveni evidente toate manifestările lui adevărate.

”Omul mereu se confruntă cu faptul că în el există un adevărat parlament, că are în cap numeroase voci, care reprezintă diverse fracțiuni: mintea, stomacul, fericirea, sexul etc. Și fiecare își cere dreptul, figurat vorbind. Îl cere, la drept vorbind, legitim, deoarece există, și asta e realitatea. Dar ele adesea nu se înțeleg: fracțiunea stomacului zice că e timpul mesei, iar cea a minții întreabă ce anume se va servi la masă, cea a sănătății amintește despre restricțiile alimentare etc. De fapt, postul este momentul important pentru a te aduce la senzația ieșirii din zona de confort, bunăstare, pentru a te revedea cu tine cel adevărat”, explică parohul bisericii Sf. Gheorghe.

”De aceea, prima sarcină a postului este să nu reduci alimentația la o formulă de dietă, ci să înțelegi că e necesar să limitezi hrana în sine, nu contează care anume. Dacă e să vorbim despre noțiunea creștină a postului, restricțiile alimentare presupun și o economie pe seama propriei persoane. Iar mijloacele economisite să le cheltui nu pentru tine cel drag, dar pentru oamenii care au nevoie de ele, în caz contrar nu mai vorbim despre un post. Deci, a doua componentă importantă a postului este să vezi oamenii din jurul tău și să-i servești”, continuă părintele Vitalie.

Nu te încrede în forțele proprii

Potrivit părintelui Vitalie, este importantă și perioada dinaintea postului. În post trebuie să intri cu judecată. Anume de aceea toate posturile-s precedate de un anumit ritm. Spre exemplu, pregătirea pentru Postul cel Mare a început cîteva săptămîni mai devreme. Între 18 și 24 februarie a fost o săptămînă fără posturile de o zi, se putea consuma carne, așa numitul lăsat al secului. Între 25 februarie și 3 martie au apărut două zile de post – miercuri și vineri. Între 4 și 10 martie – săptămîna albă, care precede Postul Mare, timp în care nu se mai consumă carne. După care treptat se intră în post.

Postul este respectat strict în primele 7 zile și în săptămîna patimilor. În Lunea curată trebuie să renunțăm total la hrană. În celelalte zile meniul variază: luni, miercuri, vineri consumăm hrană rece (apă, pită, fructe, legume, compot); marți și joi – hrană fierbinte fără ulei; sîmbătă și duminică se permite hrana cu ulei vegetal. Peștele este permis la Buna vestire (7 aprilie) și în Duminica Floriilor (în 2019 - 21 aprilie). În sîmbăta lui Lazăr (în 2019 - 20 aprilie) putem consuma icre de pește. În vinerea patimilor (în 2019 - 26 aprilie) nu avem voie să mîncăm pînă la scoaterea giulgiului.

”Există trei condiții ale postului: prima – să cunoști scopul; a doua – să te pregătești pentru intrarea în post; a treia – să-ți stabilești raționamentul ca să știi de ce și pentru ce faci asta. Cu alte cuvinte, postul este o gardă, în care omul încearcă să se dumerească în sine, să se înțeleagă pe sine însuși și să găsească ceea ce îi place. Iar pentru o persoană religioasă, cel mai important este Dumnezeu. Postul este timpul în care poți înțelege ce-i place inimii tale mai mult – o bucată de carne sau Dumnezeu. Unde se păstrează dragostea mea pentru oameni, pentru mine însumi, pentru Dumnezeu. Este timpul perfect de testare, real, frumos. De aceea este așa de lung și obositor. De aceea cea de-a treia componentă a postului o constituie rugăciunile neîncetate și prezența la liturghii, căci omul nu poate și nu trebuie să se bizuiască doar pe forțele proprii. Ne-o demonstrează cele mai simple exemple. Putem să jurăm că de mîine nu ne vom mai înfuria, însă a doua zi să încălcăm promisiunea pentru că cineva ne-a ghiontit sau ne-a călcat pe picior. Este încă o dovadă că omul nu este stăpînul simțurilor sale: el nu vrea să se înfurie, vrea să-i iubească pe toți cei din jur, dar simte ură, vrea să nu invidieze, dar invidiază”, explică părintele Vitalie.

Principalul e să nu bei sînge omenesc”

Adesea auzim cum unii oameni se jeluiesc că ar dori să postească, să se curețe fizic și spiritual, dar nu reușesc deoarece le lipsește puterea de voință. Unii postesc prima și ultima săptămînă a Postului Mare, oamenii bolnavi aleg o zi pe săptămînă, în care consumă doar produse de post.

Protoiereul Vitalie Șincari amintește că postul nu se reduce doar la hrană. Pentru cei bolnavi el poate fi adaptat regimului de produse alimentare permise. Dar dacă persoana bolnavă nu poate ține post, ea poate barem să renunțe la alimentele care îi plac cel mai mult.

”Poți cere sfatul preotului din biserică pentru a înțelege ideea personală a postului, principalul e să determini exact, pentru tine, scopul postului. Dacă ai nevoie de o simplă dietă, pentru ca peste 48 de zile să te lauzi singur pe tine, mai bine nu posti, căci în acest caz rezultatul postului este trufia”, subliniază interlocutorul nostru una din rătăcirile a celor care postesc.

”În acest caz este chiar mai bine să consumi carne și să te consideri un rău, decît să ai sentimentul acestei trufii. Căci una dintre condițiile postului este să-ți înțelegi inima, să te resemnezi, să nu te mai crezi centrul universului. Omul postește pentru a-și schimba inima, pentru a obține niște rezultate. Pentru el postul este un fel de cîrjă. Credința, rugăciunea, micile fapte eroice tot cîrje sînt. Dacă ele nu te aduc la dragoste nici pentru Dumnezeu, nici pentru o altă persoană, este o cale greșită. Înseamnă că faci ceva greșit. Iată de ce condițiile postului pot fi exprimate așa: „poți mînca orice, principalul e să nu bei sînge omenesc”.

Nu e de ajuns ca cel care ține post să nu fie o povară pentru cineva, nu trebuie să afișezi renunțarea la alimentele de frupt, căci asta este o chestie tainică, personală. Nu trebuie să afișezi o mutră posacă, din contra – fii vioi, luminos, caută adevărul, bazează-te pe rugăciune, încearcă să ajungi la împărtășanie, să te spovedești. Protoiereul Vitalie Șincari susține că postul este încercarea omului care s-a trezit și este neliniștit pentru propria soartă să se înțeleagă pe sine însuși. Dacă e sătul, e și surd, și postul îi este categoric contraindicat.

Psihologia celor care postesc

Psihologul Alina Dubina confirmă spusele preotului din punctul său de vedere.

”La noi mult timp a domnit ateismul, apoi el a fost înlocuit de cultura religioasă. Dar, deoarece multă lume nu înțelege esența ei, ea a început să se reducă la niște ritualuri exterioare. Da, pentru un credincios adevărat postul devine o parte a existenței, firește și fără sacrificii. Dar există oameni care postesc doar pentru că e la modă, ”așa e primit” sau ”așa e tradiția”, în aceste cazuri nu pot fi evitate eșecurile, ispitele, sacrificiul fățarnic”, crede psihologul.

”Este altceva, dacă postul devine parte a existenței oamenilor, deprinși cu el din copilărie”, continuă A. Dubina.

”Pentru mulți copii, familiile cărora promovează valorile creștine, părinții blagoslovesc masa prin rugăciune, în zilele de post nu consumă carne și respectă anumite reguli, postul devine un algoritm firesc al vieții. La început ei îl înțeleg ca pe o parte firească a vieții, apoi el devine un ritual obișnuit. Dar dacă copilul va fi presat să o facă, rezultatul va fi unul negativ”.

Important e cum se comportă persoana în perioada postului – încearcă să ascundă faptul că ține post sau vorbește despre aceasta în gura mare și îi dojenește pe alții. Psihologul consideră că, fiind în ospeție, poți găsi o metodă de a refuza cuviincios produsele care nu se înscriu în meniul de post, fără a supăra gazdele.

”Dacă vorbim despre componenta spirituală, atunci ospețiile pe timp de post înseamnă ispite, iar dacă vorbim de componenta psihologică, este important să înțelegem motivul deciziei. Pentru cel care postește conștient, deoarece aceasta este o valoare pentru el, nu constituie o problemă să renunțe la un anumit fel de bucate. Iar pentru cel care o face din alte motive, este greu să găsească argumentele pentru a refuza. Mulți dintre cei care postesc ”pentru că e la modă”, ”pentru că așa fac toți”, ”pentru că este primit să spui asta” o fac din dorința de a-și demonstra superioritatea față de ceilalți: ”voi, iată, sînteți păcătoși, vă permiteți să consumați carne și alte produse de frupt, dar eu sîntr foarte corect, eu nu voi consuma nimic din această masă, pentru că țin postul”. Aici putem vorbi despre motive ce țin de trufie, de superioritate, de devalorizarea anumitor lucruri sau persoane”, spune A. Dubina.

Să fii om e mai complicat ca să-ți restricționezi hrana

Olesea Rudeaghina, președinta Asociației scriitorilor ruși din Republica Moldova, Maestru al literaturii, face parte din numărul celor pentru care Postul Mare este o mare responsabilitate și o mare bucurie. Ca persoană creștinată, recent, ea spunea că așteaptă Postul Mare cu bucuria care îi deschide lumea minunată a vieții bisericești.

Postul a devenit partea a traiului ei în anul 1990, în timp ce totul în jur se năruia - și în țară, și în familie. În acel an, împreună cu mama, cum se obișnuia la Paște, coceau cozonaci ”conform rețetei vechi – frumoși, rumeni”. Iar noaptea Olesea a mers pentru prima oară să-i sfințească la biserică.

”Am avut un sentiment inexplicabil – nou, scump - și la biserică, și cînd am adus acasă flacăra lumînării, și cînd le-am stropit cu agheasmă pe mama și bunica care se treziră cu : ”Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcînd și celor din morminte viață dăruindu-le”…Apoi am simțit nevoia să mă creștinesc. M-am creștinat la Biserica Ciuflea. După asta am ținut post. De atunci nu-mi închipui să vin altfel către Învierea Domnului. Din motive de sănătate, nu întotdeauna reușeam să țin strict Postul mare. Dar mă strădui. Este o încercare, o responsabilitate și o bucurie. Nu poți privi Postul Mare ca pe ceva aplicat. Desigur, apropierea Postului Mare este un motiv pentru a încerca să corectezi ceva în tine. Odată, în ajunul postului Crăciunului eu, păcătoasa, am lăsat fumatul. Cu ajutorul Domnului, am reușit”, își amintește ea.

Potrivit O. Rudeaghina, restricțiile alimentare nu-s cele mai importante, nu-s un scop în sine, mult mai greu e să fii om.

”De fapt, este greu să fii om, cel pentru care Fiul lui Dumnezeu a primit moartea în chinuri. E greu să-ți înfrunți trufia, orgoliul.În condițiile noastre, e greu să nu te înrăiești, să nu fii nervos, să nu răbufnești. E greu să nu judeci pe alții. E greu să fii milostiv. Să nu fii mereu cel drept. E greu să înțelegi, să iubești oamenii. Nu numai în timpul Postului Mare, dar întotdeauna. Odată am auzit în predica preotului: ”Principalul, nu vă mîncați între voi!”. Ar fi bine să învățăm asta!”, spune interlocutoarea Noi.md.

Hrana corpului influențează cugetul

Pentru o altă interlocutoare a Noi.md, Aliona, postul nu a devenit parte a vieții. Ea spune că, probabil, încă nu s-a maturizat suficient pentru o asemenea încercare. Chiar dacă vrea să postească, pentru a se curăța spiritual, uneori se concentrează în așa măsură asupra părții fizice, adică are grijă să nu consume ceva interzis, că iută de scopul inițial.

”Uneori te superi, uneori ridici vocea, judeci oamenii, în același timp consumi varză murată și cartofi în coajă. Bine dacă reușești să-ți dai seama la timp și să te oprești, căci eu cred că pentru curățarea spirituală e mai bine să consumi o bucată de carne, dar să ai lumină în suflet. Dar nu reușesc întotdeauna… Însă trebuie să recunosc că hrana pentru trup influențează cugetul. Cel puțin, am avut experiența unui post ținut corect, din punct de vedere al hranei, și asta i-a fost de folos sufletului”, povestește interlocutoarea Noi.md.

Pentru a ține Postul Mare conform tuturor rigorilor, fără a-l transforma într-o lună și jumătate de dietă fără rost, slujitorii bisericii le recomandă creștinilor să respecte zece reguli de bază ale Postului Mare: 1) să se bucure, 2) să se roage încontinuu, 3) să meargă la liturghie, 4) să se căiască și să se curețe, 5) să aibă grijă de sănătate, 6) să se uite în propria farfurie, 7) să nu se gîndească la mîncare, 8) să facă mult bine, 9) dragostea pentru oameni să fie fără lingușire, 10) să țină minte care este scopul Postului Mare.

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?