X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

„Nota doi” pentru orgasm

30 aug. 2018,, 19:00   Societate
27363 4

Ceea ce adineauri era o temă foarte intimă, care nu se discuta public, astăzi în multe țări devine o disciplină școlară obligatorie. Iar vîrsta copiilor obligați să studieze sîrguincios filozofia relațiilor sexuale scade de la an la an. Și în unele școli din Moldova, cu titlu de experiment, a fost introdusă educația sexuală.

Kama Sutra – obligatorie

La început de august zeci de mii de canadieni au ieșit în stradă în cadrul unor proteste de amploare. Ei pledau împotriva noului curs școlar de educație sexuală: de la 1 septembrie, în școlile de stat, copiilor li se va preda ceea ce adineauri era considerat perversitate. Pedagogilor li se ordonă să le indice copiilor de 9 ani "o modalitate plăcută de a-ți cunoaște corpul" și să le vorbească despre diverse modalități de dezmierdare homosexuală.

În prezent, în Canada așa-numita vîrstă a consimțămîntului sexual este de 16 ani, însă funcționarii, în frunte cu guvernatorul provinciei Ontario, reprezentanta comunității LGBT Kathleen Win, intenționează să o reducă la 6. În Ontario, programul educației sexuale deja prevede că în clasa 1 trebuie studiată identitatea de gen, într-a doua – consimțămîntul pentru sex, într-a treia – relațiile homosexuale. Părinții care consideră că la școală copiii trebuie să învețe citirea și scrierea, nu particularitățile dragostei homosexuale, sînt extrem de neliniștiți. Cei mai înstăriți își înscriu copiii la școli private, cei mai săraci îi transferă la externat.

La început articolele, cu predilecție din presa rusă, despre faptul că în școlile din Europa și America de Nord copiii mici sînt inițiați în tainele sexului erau percepute ca niște falsuri, ca parte a faimoasei ”propagande rusești” de discreditare a valorilor occidentale.


Cititorii nu doreau să creadă că e adevărat. Cu timpul însă aceste articole au devenit atît de numeroase, iar sursele – atît de neîndoielnice, încît nu mai puteau fi catalogate drept ”falsuri”, ”propagandă” sau ”traduceri eronate”.

În Marea Britanie lecțiile de sex și construire a relațiilor (Sex and relationship education) sînt obligatorii pentru copiii de la 11 ani, ele cuprind și aspectele biologice ale comportamentului sexual. Disciplina este inclusă în orarul lecțiilor în conformitate cu planul național de instruire. După orele de educație sexuală, copiilor li se propune să ”consolideze materialul studiat” în camere izolate, fără prezența adulților.

Recentul sondaj efectuat de Institutul de Cercetări Social-Politice (IPPR) printre adolescenți a arătat că majoritatea absolută a fetelor și băieților se plîng de faptul că, adesea, în cadrul acestor ore depravarea este prezentată ca normă și că asupra lor se fac presiuni pentru ca ei să înceapă viața sexuală înainte de maturitate.

Părinții elvețieni care luptau contra educației sexuale în grădinițele de copii și în clasa 1 au suferit eșec după ce Curtea de Apel a cantonului Basel-Stadt a respins cererea părinților din Basel de a-i scuti pe copiii lor de lecțiile de educație sexuală pînă în clasa a doua a școlii primare.

Jurații au considerat că aceste lecții ”nu contravin drepturilor de bază”. Curtea Supremă subliniază importanța și scopul profilacticii educației sexuale. Ea a amintit că aceste lecții au menirea de ”a-i proteja pe copii de riscul abuzurilor și de a crește gradul de conștientizare a aspectelor legate de sănătate și sexualitate”. În plus, aceste ore de școală ”completează educația dată de părinți”.

Educația sexuală în școli a provocat agitație la Basel-Stadt în urma demonstrării publice a ”valizei de instruire” a profesorilor, cu un penis de lemn și un vagin de pluș. A fost creat un comitet părintesc pentru a da start inițiativei populare federale de interzicere a ”sexualizării școlii”.

Și în Polonia, Italia, Spania există lecții de educație sexuală. În multe țări aceasta este obligatorie, și doar anumite documente care atestă că familia este foarte religioasă și copiilor ei nu li se permite prezența la asemenea lecții, îi poate scuti de necesitatea frecventării lor. Absențele fără motiv nu se admit.

Deosebit de multe scandaluri privind orele de educație sexuală s-au iscat în ultimul timp în Germania, iar la adresa sistemului educațional german răsună tot mai multe critici. În special, anume privind lecțiile de educație sexuală. În programul școlar obligatoriu acestea apar în clasa a patra. Cu ajutorul unor ilustrații expresive, a unor programe video și a materialelor didactice intuitive, elevilor li se spune despre Kama Sutra, dragostea dintre persoanele de același sex și maternitatea surogat.

În unele școli din Berlin chiar și cei mai mici copii pot avea lecții de sex. Elevii din clasele 1-2, cu ajutorul unor manuale intuitive al căror conținut uneori este acceptabil doar în cazul revistelor pentru adulți, află despre diferite metode de satisfacere sexuală. Jenați, copiii adesea refuză să mai meargă la ore. Acum cîțiva ani, la o școală din or. Borhen, în timpul unei lecții de acest fel 8 elevi au leșinat la vederea imaginii organelor sexuale.

În școlile din Chicago (SUA) elevilor din cl.5-a li se predau particularitățile sexului anal. În prezentare au fost incluse diapozitive evident nepotrivite pentru copii, precum și ”demonstrarea” utilizării prezervativelor masculine și a celor feminine. În cadrul programului dat, copiilor li se spune că ”tinerii de 12 ani și mai mult pot apela la serviciile de sănătate sexuală fără acordul părinților”. În statul Nebraska, pedagogilor li se recomandă cu insistență să nu utilizeze ”expresii de gen” cum ar fi ”băieți și fete” sau ”doamne și domni”. Ele trebuie înlocuite cu noțiuni comune: „cititori”, „sportivi” etc. Această abordare, cică, ar reduce acuitatea problemelor de gen.

Nu putem spune că aceste inovații în programul școlar nu au trezit împotrivirea elevilor și a părinților lor. În Canada acțiuni masive de protest ale elevilor s-au desfășurat în anul curent deja de trei ori. Mii de oameni manifestează pentru păstrarea familiei tradiționale și a moralei în Franța și alte țări. Însă, deși acestea au loc în țări cu democrație dezvoltată, autoritățile nu iau în seamă părerea părinților și a copiilor. Mai mult – mass-media a scris de multe ori că părinții care refuză să-și trimită copiii la orele de educație sexuală au fost amendați și chiar condamnați la închisoare sau decăzuți din drepturile părintești.

Despre asemenea cazuri au vorbit mult „Mamele ruse” – mișcare internațională ce unește familiile ruse care în alte țări au avut de suferit din cauza justiției juvenile, adică părinții au fost despărțiți de copiii lor. „Mamele ruse” numesc „Lecțiile de emancipare” pervertire a minorilor și publică articole și adresări video la acest subiect. Neliniștea lor este provocată de faptul că în Europa se încearcă diminuarea maximă a rolului părinților, reducerea lui la funcțiile biologice, în timp ce sarcinile de educare și le asumă serviciile sociale. Tot ele distribuie copiii sechestrați în internate sau în alte familii. Adesea – de același sex. În opinia „Mamelor ruse”, este vorba despre o rețea globală de pedofilie, în care nimeresc copiii sechestrați de la părinții lor. Spre exemplu, un copil înfiat de un cuplu de homosexuali a devenit starul unui film porno la doar 2 ani! Reprezentanții organizației cred că trebuie să lupte contra acestor lucruri.

„Pînă cînd nu ne-au recodificat și nu ne-au sechestrat copiii, trebuie să declarăm cine sîntem, trebuie să fim mîndri că sîntem bărbați, femei, mame, tați, bunici, și că avem dreptul să educăm copiii noștri așa cum se obișnuiește la noi: în spiritul castității și a valorilor morale”, spun ei.

La început copiii se jenau

De anul trecut, educația sexuală a început să fie predată și în unele școli de la noi – în gimnaziile din s. Vînători, Nisporeni, și la Liceul „Spiru Haret” din capitală. Reprezentanții Ministerului Educației au făcut-o cu multă precauție. Unu – este vorba despre niște lecții facultative, doi – acestea îi vizează pe elevii din clasele 8-10. În plus, ne-a declarat Rodica Comendant, directorul Centrului de Instruire în Domeniul Sănătăţii Reproductive (CIDSR), această disciplină nu presupune că adolescenților li se va explica cum anume se face sex. „Categoric nu. Educația sexuală este o disciplină despre relațiile dintre un bărbat și o femeie”, a explicat ea.

Potrivit ei, disciplina în cauză îi va ajuta pe copii să înțeleagă cum se dezvoltă omul din punct de vedere sexual-reproductiv. „Este disciplina despre schimbările la care este supus corpul la anumite etape, despre aceea ce înseamnă un om pregătit să aibă relații sexuale, ce este graviditatea, cum apar copiii pe lume, de ce nu-i aduce barza sau părinții nu-i găsesc în vărzărie și multe alte lucruri pe care trebuie să le știe un om”, a menționat Comendant.

Proiectul-pilot a fost lansat cu susținerea reprezentanței Fondului ONU pentru Populaţie în Moldova, iar prelegerile au fost prezentate de experții organizației „Reţeaua de Tineri Educatori”. „Elevii claselor superioare au căpătat cunoștințe privind protejarea de infecțiile sexual-transmisibile, unde se por adresa dacă apar probleme. Cursul a finalizat cu teste și mulți au scris că, în caz de necesitate, vor merge la medic cu partenerul sau partenera”, a relatat Liuba Chirilov, director executiv Y-PEER Moldova.

„Educația sexuală este o metodă de a ne convinge că tinerii au acces la informație, că ei însușesc deprinderile de viață. Astfel, ei știu cum să se protejeze de o graviditate nedorită, de bolile sexual-transmisibile, de avorturi”, a menționat reprezentanta UNFPA în Moldova, Rita Columbia.

Elevii înșiși au recunoscut să se jenau la lecții. Potrivit unui diriginte, copiii se jenau să vorbească la lecții despre maturizarea sexuală, despre schimbările fiziologice din organism, despre relațiile dintre băieți și fete. Acum însă, spune pedagogul, ei discută deschis despre sentimentele lor.

Prima tentativă de a introduce în programul elevilor moldoveni o disciplină din care aceștia ar afla mai multe despre pubertate, viață sexuală, bolile sexual-transmisibile, precum și despre pericolele utilizării drogurilor, tutunului și alcoolului a fost făcută încă în 2005. Atunci propunerea nu a găsit susținere. Acum Biserica s-a împotrivit introducerii acestei discipline facultative. Chestiunea despre predarea unui curs de educație sexuală și eliminarea lui din programul școlar a fost dezbătută la ședința Sinodului Mitropoliei Moldovei, care s-a și adresat în scris Ministerului Educației cu cererea de a exclude această disciplină din programul școlar.

Nici părinții nu au o abordare univocă a posibilității introducerii noii discipline. Ina Petraru, mamă a doi adolescenți, spune că are o ”atitudine ambiguă, fiind pentru alfabetizarea în anatomie și problemele de siguranță în cazul relațiilor sexuale timpurii, dar împotriva standardelor pe care așa-numita societate tolerantă încearcă să ni le impună. Cu siguranță, trebuie să fie o oră facultativă, nu obligatorie. Programul trebuie aprobat de părinți și predat sub controlul acestora. Sub nicio formă să nu fie introdus rapid, fără testări și, desigur, nu de la 9 ani – nu mai devreme de 12”.

„Toate relele se trag din analfabetismul sexual”

Culturologul Irina Portnaia consideră că copii au dreptul la plăceri, inclusiv sexuale.

- Noi am fost un timp îndelungat educați în paradigma respingerii corpului și a tot ce ține de plăcerile corporale. Am fost deprinși că corpul gol e ceva rușinos, că plăcerea sexuală este un păcat. Observați – în antichitate omul dezgolit, bine făcut, frumos, care face sport – nu era ceva rușinos, din contra, era un lucru demn de laudă! Iar în epoca medievală atitudinea s-a schimbat. Practic toate părțile corpului trebuiau ascunse sub haine, ca să arate mai puțin atrăgătoare și să nu provoace poftele bărbaților. Orice discuții despre sex erau tabu. Viața sexuală era permisă doar pentru reproducere, în niciun caz pentru plăcere. O astfel de atitudine față de corp este caracteristică anume tradiției creștine, căci în unele culturi din Orient (India, Japonia) vedem o cu totul altă abordare, acolo abilitatea de a ”face dragoste” se consideră o artă veritabilă.

Și această tradiție medievală a fost perpetuată cu succes și în perioada sovietică. (da-da, acea frază celebră „În URSS nu există sex!”) . Și nimeni nu cunoaște numărul traumelor fiziologice și psihologice suportate de persoanele care începeau să facă dragoste fără a poseda noțiuni elementare despre anatomie și fără a ști cum trebuie să te comporți cu partenerul și cum este corect să o faci!

Am certitudinea că anume fățărnicia, lipsa pregătirii sexuale și a stimei față de această disciplină a dus (și mai duce) la faptul că adolescenții capătă cunoștințe despre această sferă a relațiilor umane în stradă, sub garduri și de aceea au o atitudine cinică față de ea, văd doar murdărie, și anume acest analfabetism și tabuism naște această mulțime de perverși, maniaci, violatori, în cel mai bun caz – oameni singuratici și nefericiți în viața lor intimă.

Ziceți că îi învață cum să atingă orgasmul? Ce-i rău, dacă primești plăcerile vieții, știi cum este construit corpul tău, știi cum să te protejezi? Să fie mai bine dacă fetițele de 15 ani devin gravide și întrerup sarcina, mutilîndu-se pentru toată viața, sau nasc fără să știe cum să educe și să întrețină un prunc?

Cred că trebuie să le vorbim copiilor despre această parte a vieții calm și competent, pentru a-i ajuta să evite multe greșeli și vieți distruse.

Toate la timpul lor

Pedagogul Liubovi Drujinina, manager de proiecte de educație, crede că educația sexuală este necesară, iar chestiunea constă în oportunitatea obținerii acestor cunoștințe.

În opinia ei, necesitatea educației sexuale este condiționată de următoarele motive.

- Unu – lipsa părinților în momentul oportun. Mulți părinți se află peste hotare, la muncă sau, cu regret, au decedat. În internate și casele de copii, de cele mai multe ori nu are cine răspunde la întrebările despre maturizarea sexuală. Dar și în familiile fericite părinții muncesc de dimineață pînă seara și au foarte puțin timp pentru a-l petrece cu copii lor.

Doi – mulți dintre adulți nu pot răspunde normal la întrebările adolescenților. Adesea părinții se emoționează și se jenează să le vorbească copiilor despre aceasta. Nouă ne spuneau despre berze și varză. Acum părinții încearcă să glumească sau apelează la fraze standard, de genul „mama și tata se iubesc și de aceea au apărut copiii”. Un asemenea răspuns poate mulțumi un copil de 3-5 ani, dar adolescentul care nu primește răspuns la întrebare îl caută în altă parte.

Respectiv, căutarea de sine stătătoare a răspunsurilor este cauza numărul trei. Copiii discută între ei temele care îi interesează, adesea este vorba despre glume și născociri. Adolescenții de azi caută informații în internet și, din păcate, nimeni nu poate controla ce fel de informații vor găsi.

Și dacă vorbim despre ani, eu aș diferenția copiii după principiul localității. În oraș avem adolescenți mai dezvoltați, lor această informație le-ar fi utilă la 12-14 ani. La sate, cred, ar fi mai potrivită la 14-15 ani.

Poate că ar trebui introdus un curs facultativ, care să fie frecventat la dorință. Cred că ar fi bine ca pentru această disciplină clasa să fie divizată în fete și băieți. Mulți adolescenți se jenează să pună în prezența colegilor de alt sex întrebările care îi interesează cu adevărat. Iar temele, materialele didactice și metodele de predare cred că trebuie elaborate împreună cu un grup de părinți, pedagogi, psihologi și medici. Și cea mai acută întrebare – cine va preda materialul? Cred că nu trebuie să o facă profesorii din școală. Mai bine ar face-o tinerii cu inițiativă, în timpul unor întrevederi neformale, în discuții confidențiale. Copiii trebuie să cunoască urmările. Cred că acest curs trebuie să abordeze nu doar întrebările despre sex, dar în special – despre sănătate, igienă. Cred că este important ca acest curs să-i învețe ce-i de făcut și unde trebuie să se adreseze în cazul unor urmări nedorite. Adică, un curs de educare sexuală în școli este necesar, totul depinde de modalitatea de implementare a acestei inițiative.

„Riscăm să înghițim otravă”

Părintele Vitalie, protoiereul Bisericii „Sf. Gheorghe”, crede că, înainte de a face asemenea schimbări radicale în programul școlar, trebuie să înțelegem pentru ce o facem și care vor fi urmările.

- Dacă vorbim despre procesul educațional, fiecare popor își are propriul cod cultural. În interiorul lui, secole în șir a fost elaborată înțelegerea binelui și a răului. Temelia, desigur, mereu a fost religia, vrem noi sau nu vrem, și chiar dacă azi noi ne-am pierdut identitatea religioasă sau am păstrat-o doar aparent, ea oricum există. Noțiunile de bine și rău decurg din convingerile interne, profunde ale omului și treptat devin legi. Dacă noi în educație acceptăm sau nu anumite lucruri, întotdeauna o facem în baza convingerilor noastre cum că procesul educațional ori nu este suficient, ori nu trebuie să poarte acel nou, venit din afară, care ne poate distruge ca popor, cultură, națiune. Iată de ce asemenea inovații în procesul educațional trebuie să fie discutate pe larg și serios, cu participarea unui număr mare de specialiști și părinți ai căror copii vor fi supuși acestui experiment etc. Și cel mai important – trebuie să înțelegem pentru ce facem acest lucru. Ce scop va urmări această disciplină? Dacă e doar un scop utilitar – să prevenim avorturile timpurii, să-i învățăm pe copii cum se folosesc contraceptivele etc. – trebuie să obținem o apreciere serioasă a experților, pentru ca, în baza experienței altor țări, unde deja există această disciplină școlară, să înțelegem dacă ea s-a soldat cu rezultate bune sau nu. În caz contrar, ca părinte, am dreptul să particip la această discuție, pentru că școala nu înseamnă doar o cunoaștere detașată, cum cred unii, ea este o înțelegere profundă a lumii care, în principiu trebuie să fie predată. De aceea le predăm copiilor nu numai matematică, fizică sau chimie, dar și muzica, desenul, literatura, adică discipline nu atît de univoce ca științele exacte, însă care dezvoltă în om noțiunile de bine, frumos, despre rosturi.

Și iată aici chestiunea educației sexuale devine categorică. Noi, oamenii, trebuie să înțelegem că, în mediul agresiv în care ne-am pomenit, tema sexualității este una de frunte. Este o temă dură. Noi deja am gustat din experiența acestor vremi ”turbate”, de la anii 90 încoace, astăzi mulți părinți vorbesc despre uniforma școlară pentru că lipsa ei a creat o mulțime de probleme, în special – cu caracter sexual. Agresivitatea vestimentației, îmbrăcămintea strîmtă, ruptă, ultrascurtă provoacă creierul copilului, care poate nici nu înțelege la trebuie această goliciune. În loc să depună efort pentru a învăța, adolescentul este nevoit să reacționeze, el este provocat la alte acțiuni. Și noi vedem că azi copiii se maturizează mult mai repede decît acum 20 de ani. Este alta agresivitatea lumii: numeroase vitrine cu lenjerie pentru dame, contraceptivele din farmacii, publicitatea absorbantelor și a remediilor igienice la TV – toate influențează mintea emotivă a copilului. Și programul de educație sexuală, dacă nu-i vom ști contextul și nu-i vom vedea finalitatea, poate duce la acutizarea și mai mare a instinctelor și așa timpurii ale micuților. Chestiuni foarte complicate. Va fi o tehnologie deloc simplă. Și cel mai mare pericol îl constituie calea imitării, pe care cineva ne conduce din simplul motiv că există, cu siguranță, un grant care poate fi valorificat.

Adică trebuie să înțelegem dacă acest lucru este străin ori nu culturii noastre, dacă corespunde sau nu adevărului în care noi trăim. Nu am auzit încă niciun răspuns clar. Și experiența țărilor care au introdus asemenea discipline școlare, în măsura în care am reușit să citesc, să văd și să înțeleg această problemă, să fiu la anumite seminare la temă, este foarte contradictorie. Prea puține plusuri. Și acele plusuri care există în această experiență și fără asta există în cultura noastră. Mereu a existat o metodă de a vorbi cu copiii la această temă cu atenție și delicatețe. Eu nici acum nu pot pronunța față de copii cuvintele care desemnează organele sexuale, nu pentru că am complexe – eu am un anumit cod estetic. Pentru mine aceste cuvinte sînt urîte, ele nasc o lume dezgustătoare. E mult mai frumoasă lumea cărților noastre, a poveștilor noastre. Iar azi, în această civilizație informațională, copiii și așa se descurcă de minune în chestiunile care adesea par prea timpurii pentru înțelegerea lor.

De aceea, înainte de a spune că strămoșii noștri erau oameni inferiori, proști, care nu știau cum să-și educe corect copiii, trebuie să cîntărim atent toate argumentele pro și contra. Înainte de a introduce un nou element al educației culturale, să cugetăm foarte profund. Dacă ne-a scăpat ceva – să compensăm, însă dacă e ceva impus și inutil, care deformează realitatea noastră, noi riscăm să luăm otrava pentru care organismul nostru nu are un antidot.

Modă sau deformări psihice?

Absența rușinii intime este un semn al schizofreniei. Așa crede Irina Medvedeva, directoarea Institutului Public pentru Siguranța Demografică din Rusia.

- Noi trăim într-o societate în care simptomele psihiatrice grosolane — anume acelea care țin de psihiatria veritabilă, ne sînt prezentate ca etaloane de modă și comportament, spune Irina Medvedeva.

Ea este convinsă că afecțiunile psihice duc la încălcări ale moralității, iar distorsiunile morale implică în mod obligatoriu deformări psihice.
Medvedeva este convinsă că are loc o intoxicare psihică artificială a poporului, în special a generației tinere și chiar a copiilor. Uneori aceasta este numită ”educație sexuală”, uneori se propune altceva, cert e că diverse potlogării toxice pentru moralitate, pentru psihicul uman ne apar în frumoase ”șiretlicuri umanistice”.

Ce este distrugerea rușinii intime din punctul de vedere al psihiatriei? Potrivit Irinei Medvedeva, „nu este doar o impunere a unor forme de perversiune de genul voaiorismulului (la televizor ne arată ce se petrece în dormitoare străine), dar și popularizarea anomaliilor sexopatologice. Iar sexopatologia este parte a psihopatologiei”.

Dar principalul în distrugerea rușinii intime este faptul că, vorbind despre sexul protejat, tinerii sînt împinși spre satisfacerea interesului sexual în detrimentul relațiilor de familie și căsătorie – elementul cel mai important în construirea unui psihic normal. În lipsa lui, devin inevitabile diverse anomalii foarte dureroase pentru psihic. În particular, asta duce la degradarea mentală a societății în întregime.

Era „omului nou”?

Potrivit unor cercetători, mai există un pericol, mai serios decît anomaliile psihice. Acest plan bine pus la punct și executat în mod consecvent are un scop mult mai important: educarea așa-numitului om nou. Acesta trebuie să difere radical de omul învechit. Omul tradițional este cel care a fost educat în familie, unde există o repartizare clară a rolurilor: tata, mama, buneii, frații, surorile, mătușile, moșii. Într-o asemenea familie omul este educat în înțelegerea deplină a sexului său și a regulilor și obligațiunilor care rezultă din aceasta („Tu ești fetiță! Tu trebuie să fii îngrijită!”, „Tu ești băiat! Tu trebuie să-i aperi pe cei mai slabi!” – aceste cuvinte le aud de mici copii oamenii „învechiți”). Într-o asemenea familie omul își cunoaște izvoarele și rădăcinile – de familie, de neam, și mai amplu – cele naționale, istorice. Anume o astfel de educație pe parcursul mileniilor a ajutat oamenii să se simtă parte e unui tot întreg și la nevoie să-și apere casa, familia, patria, țara.

„Omul nou” nu trebuie să aibă nimic din acestea – nici înțelegerea clară a sexului său, nici familie, nici istorie a neamului, nici patrie, în fond. Iar aceasta înseamnă că el nu mai are pe cine și pentru ce apăra. Este lesne să dezorientezi un astfel de om, să-i insufli orice, să-l transformi în orice produs plastic, căci el nu are un reper: nici înțelegerea tradițională a moralei, nici autoritatea generației precedente, nici valorile familiale și religioase.

Autorii și adepții proiectului acționează perseverent și agresiv, adversarii lui – adesea pasiv, deoarece nu vor să fie numiți "intoleranți", "retrograzi", "ipocriți" și "obscurantiști”. Între timp faimoasa "fereastră Overton" a fost deja deschisă atît de larg, că degrabă "noul vînt al schimbărilor" va scoate prin ea tot ce a stat la baza civilizației umane.

Svetlana Derevscicova

2
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?