Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Nimic bun?

27 noi. 2018,, 18:01   Societate
28312 11

«Aici nu-i de trăit! Trebuie să plec într-o țară normală!» Foarte des auzim aceste cuvinte de la cetățenii disperați. Dar oare există aceste ”țări normale”, unde ne va fi bine, sau este o iluzie care nu ne permite să vedem realitatea?

Pîine și șampanie

Cu ceva timp în urmă în Moldova s-a aflat fiica cunoscutului scriitor sovietic Iulian Semionov, Olga. În fața auditoriului chișinăuian ea a exclamat: «Ce oraș minunat aveți! Cald, verde, frumos, confortabil!», și a trezit în sală un freamăt de indignare. Noi doar ne-am deprins să credem că la noi totul e rău, iar capitala Moldovei este un oraș murdar, slut, neadaptat vieții urbane. Dar uite că un observator dintr-o parte a văzut aici și lucruri bune.

Recent Chișinăul a fost vizitat și de un savant și jurnalist englez. Colegii care i-au asigurat programul cultural l-au dus la opera națională. Opera i-a plăcut, dar a fost vrăjit și de faptul că în antract la bufet puteai servi o șampanie bună. Dar cel mai mult l-au impresionat prețurile.

- Voi nu înțelegeți ce lux vă puteți permite! – a exclamat el. – Puteți audia o operă bună, de calitate, și servi o cupă de șampanie bună - și totul pentru 10 euro! Un londonez ar fi cheltuit de zece ori mai mult.


Desigur, opera și șampania nu prezintă indicele bunăstării, nu din ele este compusă viața de zi cu zi a unui om obișnuit.

Dar este un exemplu al lucrurilor pe care noi le considerăm firești și de aceea nu le prețuim.

Asemenea exemple avem destule. Spre exemplu, noi încă mai avem produsele noastre autohtone, naturale. Roșii veritabile, care au mirosul de tomate. Mere și căpșune veritabile. Care au și gust, și vitamine. Noi avem pîine foarte gustoasă.

- Ce să vă aduc de la Chișinău? – a fost întrebată una dintre compatrioatele noastre, stabilite în România.

- Pîine neagră! – a răspuns imediat. – Aici nu este așa de gustoasă.

Da noi ne-am deprins cu pîinea neagră de la noi și nu vedem nimic deosebit în prezența ei.

Ne-am deprins că viața nocturnă a capitalei clocotește – magazinele, cafenelele, restaurantele și cluburile de noapte lucrează la ore tîrzii, în teatre au loc concerte și spectacole, se plimbă îndrăgostiți, cupluri familiale cu copii, stoluri de tineri… Nici nu ne putem închipui că ar putea fi altfel. Iată că nu peste tot se trăiește așa. De exemplu, oamenii stabiliți de mulți ani într-un oraș din Germania povestesc: «Seara, după ora șase, aici se închide totul – cafenele, magazine. Străzile devin pustii, toată lumea stă acasă ».

E de bine sau e de rău? Posibil, nici una, nici alta. Oamenii s-au deprins să trăiască așa, noi – altfel. Alta este întrebarea: trebuie noi să copiem orbește așa numita ”experiență europeană”?

Și cel mai important – pentru ce?

Psihologii vorbesc despre două tipuri de personalitate – monoactivă și poliactivă. Aceiași nemți sau scandinavim spre exemplu, ca regulă fac parte din tipul monoactiv. Ce înseamnă aceasta ? Înseamnă că pentru ei este firesc și obilnuit să se trezească la patru dimineața, să meargă la servici devreme, să parcurgă zilnic același drum, să îndeplinească aceleași activități.

Din tipul poliactiv fac parte majoritatea popoarelor mediteraneene, balcanice și slave (inclusiv Moldova) – oameni cărora li-s caracteristice acțiuni improvizate, care suportă dificil rutina monotonă de zi cu zi. Ei așa s-au deprins, și psihologii susțin că ei își pot impune, pentru scurt timp, regimul monoactiv, însă mai devreme ori mai tîrziu natura va predomina totuși.

Dacă moldoveanul, deprins să muncească propriul ogor, propriile podgorii, șede în propria curte, la umbra nucului bătrîn, își servește vecinul cu vin din propriul beci și tăifăsuiește cu el fără grabă, - în toate acestea există mult mai multă libertate, sens, bucurie, demnitate personală ca în munca zilnică, prestată la vre-o uzină din străinătate. Merită oare să ne lipsim de toate acestea?

Sezonul de neîncălzire

Ne arătăm nemulțumiți de tarifele foarte înalte pentru căldură. Este adevărat. Foarte înalte. Da unde e mai bine?

Englezii, spre exemplu, s-au deprins să locuiască în încăperi neîncălzite. Au instalate în casele lor centrale, care nu funcționează la capacitate deplină – pentru a reduce plățile. Pe timp de iarnă temperatura medie în încăperile de locuit este de cca 15 °С.

Iar în Japonia, care comparativ cu Moldova este mult mai dezvoltată economic, nici nu este prevăzută încălzirea caselor. Pentru a se încălzi pe timp de iarnă, japonezii includ climatizoarele, caloriferele electrice, sobe pe ulei, covoarele electrice, plapumele electrice, chiar și vechile termofoare.

În regiunile spaniole, unde este prevăzută încălzirea centrală, căldura este livrată doar seara, între orele 19:00 și 22:00 — atunci toată lumea revine acasă de la lucru. În restul zilei spaniolii se salvează cu radiatoarele și mesele cu încălzire.


Și în Olanda funcționează un sistem individual de încălzire: în fiecare casă stă un cazan cu gaze, care încălzește apa. Casa poate fi conectată la căldură oricînd , dar imediat trebuie să fii gata de cheltuieli mari. Spre exemplu, încălzirea pentru o lună costă în mediu € 200, iar un duș te va costa cca 50 eurocenți. De aceea olandezii fixează o temperatură nu foarte mare și încălzesc, în fond, doar bucătăria și salonul.
În Danemarca încălzirea este centralizată, dar costisitoare. Timp de un an poate ajunge la 4 000 €. De aceea localnicii ”suspendă” temporar caloriferele, instalează în case șemineuri și fac rezerve de lemne.

În aceeași Germanie nu toată lumea își permite să se încălzească în sezonul rece al anului. Da, acolo este foarte comod: nemijlocit în apartament, poți regla agentul termic livrat în mod centralizat. Dar deoarece acest agent termic este foarte scump, pentru a economisi, iarna ei stau în apartamente foarte reci și îmbracă două pulovere și șosete călduroase. Relatează aceeași fostă compatrioată a noastră: «Și apa fierbinte este foarte scumpă, de aceea ne spălăm și spălăm vesela doar cu apă rece. Uneori, dacă nu mai suport, scuip pe economie și cu vorbele: «Ard-o focul!» includ apa fierbinte ».

Despre o baie fierbinte nici nu vorbim. Cada este un lux inaccesibil. În multe case ele chiar lipsesc – doar cabine de duș. E de bine, e de rău – nu noi putem să ne dăm cu părerea. Economia este trăsătura caracteristică nemților și multe popoare scandinave. Dar face oare să urmăm acest exemplu?

«Mă voi stabili la Londra …»

Desigur, e mult mai interesaant să cunoști viața locuitorilor Albionului Nebulos din imaginile de la nunta prințului Harry cu Megan Markle. Iar despre englezii fără adăpost să nu știi nimic. Dar ei există și nu se știe dacă conștientizarea faptului să s-au născut pe teritoriul unui mare stat îi inspiră cumva.

Numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimii șapte ani, iar în a. 2017 în fiecare noapte în stradă dormeau cca 4750 persoane, - informează BBC.

Potrivit lui John Sparks, șeful unei organizații obștești britanice, guvernul este pe calea corectă, căci dezvoltă programe de ajutor, oferă susținere psihologică, etc. «Însă aceasta nu soluționează cardinal problema oamenilor fără adăpost, - spune Sparks. – Pentru că noi nu avem suficiente locuințe sociale, sistemul nostru de asigurare socială nu acoperă cheltuielile pentru locuință, unde mai pui că există un grup mare de oameni excluși total din acest sistem. Și dacă chiar dorim să punem capăt vagabondajului, trebuie să rezolvăm aceste probleme».

Viața în Marea Britanie, în special în marile orașe, este scumpă. Și nu arareori oamenii care și-au supraapreciat posibilitățile, se pomenesc în stradă în sensul direct al cuvîntului. În rezultat, conform datelor celor mai recente recensăminte, în Anglia numărul oamenilor fără adăpost a trecut de 300 mii, mai bine de o jumătate dintre aceștia se concentrează la Londra.

O clasă foarte medie

Bine, să zicem că oamenii pierd locuința din propria vină – consumă alcool, nu vor să muncească, duc un mod de viață antisocial. Dar cei harnici, energici, cu inițiativă ar trebui să prospere? Așa ni se spunea.

Dа. Există clasa de mijloc, care adesea este numită scheletul și coloana vertebrală a societății capitaliste. Ea este considerată principalul producător al bunurilor materiale. Prosperitatea economică, libertatea întreprinzătorilor, hărnicia și inițiativa privată – iată pilonii pe care s-a format și a crescut clasa de mijloc în Europa și în America de Nord.

În idealitate – este vorba despre oameni liberi din punct de vedere al economiei, care își permit și economii mari, și cheltuieli mari. În realitate familiile americane cu un venit anual între 40 și 95 mii dolari, care se consideră clasă de mijloc, nu trăiesc cum și-ar dori. Adică – de la salariu la salariu, de la credit la credit, economisind pe pasta de dinți, pe înghețata pentru copii, pe ieșirile la un film…

La fel de economi se văd nevoiți a fi și reprezentanții țărilor europene. Despre aceasta mărturisesc oameni care trăiesc acolo o perioadă suficient de îndelungată, originari din țările post-sovietice - anume acelea, care-s considerate înapoiate comparativ cu mai dezvoltata Europă de Vest. Iată ce scrie unul dintre ei:

«Dacă trăiești în Germania, pe parcursul unei săptămîni aduni cupoane pentru cele mai bune oferte de la supermarketuri. Chiar dacă ai o ”familie bine îndestulată”. Pentru că îndestularea familiei presupune respectarea bugetului, iar bugetul îl formează acele cupoane. Dacă trăiești în Germania și vrei să pleci în concediu — alegi un hotel de mijloc, unde totul este inclus. Dacă nu ai familie – alegi o pensiune, nu un hotel de cinci stele. Dacă trăiești în Germania, seara după ora 10 nu mai faci zgomot. Da, și în ziua de naștere, da, și dacă faci reparație. Pentru că dacă nu te comporți așa ca să nu superi vecinii, te vei muta. La poliție.

Dacă trăiești în Franța, Germania sau Italia, cumperi doar produse de sezon și doar din regiunea ta. E logic. Nu are sens să ceri roșii coapte în ianuarie. Pentru că în regiunea ta roșiile nu se coc în ianuarie, iar cele din altă regiune costă scump.

Dacă trăiești în Franța, în baia ta cu tine va concubina liniștit mucegaiul negru. Tu știi, desigur, că mucegaiul negru atacă plămînii, însă eliminarea lui te costă prea scump, și tot ce este scump e irosire de bani.

Despre călătorii. Peste 80 procente dintre americani nu au ieșit vre-o dată dincolo de statul lor. Călătoria în Franța o singură dată în viață este considerată un eveniment. Majoritatea italienilor și a francezilor, nu călătoresc deloc. Familiile elvețiene preferă să-și petreacă vacanța de iarnă în Austria, cele germane – în Italia. Pentru că restul e foarte scump. Așa de scump, că devine inaccesibil ».

Nu mai există statul social

«Este doar o opinie privată!», - va spune cineva. Posibil. Dar iată că și Christine Lagard, director general al Fondului Monetar Internațional, anunță la Forumul de la Davos, că pe parcursul deceniilor cota clasei de mijloc se reduce, iar majoritatea locurilor de muncă create nu pot asigura veniturile obișnuite pentru locuitorii țărilor dezvoltate.

Are loc descompunerea statului social. Economistul francez Tom Piketty în bestseller-ul său economic «Capitalul în sec. ХХI» a demonstrat că în prezent obținerea profitului se bazează tot mai mult nu pe inovații, da pe concentrarea bogățiilor deja acumulate. Sporește importanța moștenirii, iar «visul american» devine un mit neverosimil.

«Statul social din sec. ХХ nu mai există», — a declarat regele Olandei Willem- Alexander. El va fi înlocuit cu «societatea participării», în care oamenii înșiși poartă răspunderea pentru viitorul lor, deoarece «piața muncii și serviciile noastre sociale nu mai corespund cerințelor timpului».

«La cea de-a zecea aniversare a crizei globale, pe care încă nu am reușit să o depășim definitiv, lumea dezvoltată a venit cu aceeași agendă de reforme neoliberale și de demontare a statului social, implementarea căreia a și creat precondițiile acestei crize. Simptomele mai accentuate ale bolii impun doze mai mari ale medicamentului, ceea ce doar amplifică boala: un regim de economisire a bugetului, mai multă privatizare, mai puține programe sociale, mai puțină reglementarea de stat în economie », - scrie pentru publicația «Эксперт» cercetătorul rus Alexei Sahnin.

Potrivit lui, nenumărați "perdanți ai globalizării" - prekariatul (adică, lucrători zilieri), "noii săraci ", pensionarii, tineretul, clasa muncitoare, păturile de jos ale clasei de mijloc - au fost sacrificați de dragul lăudatei "creșteri economice". Astfel, conchide expertul, epoca demontării statului social suportă o criză evidentă la orice nivel - social, politic,economic, cultural.

«Ne despărțim de povești»

Iar noi nu ne putem detașa de ișluzii. Un timp îndelungat ni s-a insuflat – și noi am crezut bucuroși – că acolo, în vest, toată lumea trăiește sătulă, liberă și prosperă, frecventează centre comerciale luxoase, cinează în restaurante sofisticate, iar pensionarii nu au altceva de făcut –călătoresc în lumea întreagă.

Poate că nu demult era așa. Însă lumea s-a schimbat radical. Da nouă ne plăcea să știm, că undeva există «raiul pe pămînt», și tare nu vrem să ne despărțim de această idee și să primim realitatea așa cum este ea.

La ce bun? Criza mondială cuprinde toate țările și continentele. Nu este azi nici un locușor, unde poți să te refugiezi de toate problemele și nenorocirile, să-ți faci o vizuină sigură și să trăiești fără griji. Unicul loc, în care poți schimba ceva, te poți simți responsabil pentru prezentul și viitorul lui, este propria patrie.

Desigur, poți părăsi casa natală, căci ea nu va mai deveni un palat mare și bogat, poți lăsa în urmă un gol și pereții despuiați, pentru a merge să-i slujești pe proprietarii altor case. Da poți să-ți spui: «Da, nu vom transforma casa noastră într-un palat. Dar putem astupa fisurile din pereți, schimba acoperișul, șterge păienjenișul și praful ca să o facem bună de locuit, hrăni copiii – nu neapărat cu delicatese, da cu o supă sățioasă, fierbinte… Și să trăim».

Dacă majoritatea va cugeta astfel, în țara noastră, unde locuiesc oameni talentați, culți, harnici, unde există o climă favorabilă și un sol fertil, unde există experiența URSS și a Europei, poate fi creată o clasă de mijloc reală, care va constitui majoritatea populației.

Vladislav Bordeianu

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?