​Nici pace, nici război: ce ar putea duce la escaladarea crizei din Taiwan?

În următorii doi ani militarii americani trebuie să fie gata pentru un nou război între SUA și China. RPC s-ar putea folosi de «abstracția» societății americane în alegerile prezidențiale din a. 2024 pentru a efectua o operațiune în Taiwan. Despre aceasta, într-o notă de serviciu, și-a anunțat subalternii generalul FAA Mike Minnihan.«Intuiția îmi șoptește că vom lupta în a.2025», — a scris generalul. Pentagonul a și confirmat autenticitatea documentului. În ce măsură-s îndreptățite aceste pronosticuri și cum va evolua situația?

Un teatru politic

Tema ciocnirii armate dintre China și SUA, motivul căreia va fi escaladarea problemei taiwaneze, nu estre nouă. Mass-media și oficialii din ambele părți au vorbit despre aceasta și anterior. Dar de anul trecut încoace conflictul potențial dintre două puteri nucleare a căpătat contururi concrete. Manevrele și exercițiile militare, alocuțiunile politicienilor de cel mai înalt rang, demersurile diplomatice tot mai mult se aseamănă cu manifestările publice ale pregătirii către un conflict deschis. Dar nu toate-s așa de evidente.

Din punctul de vedere al strategiei politice, tensionarea ține nemijlocit de extinderea crizei politice interne în SUA. De la campania prezidențială din 2016 încoace, Donald Trump a făcut din «imixtiunea chineză» în politica internă a SUA una dintre principalele probleme. Apropo, ea este așa și în ajunul alegerilor din a.2024. Trump a devenit primul lider american, care a avut o convorbire telefonică cu Tsai Ing-wen, șeful Taiwanului. Timp de 37 de ani, de la ruperea relațiilor diplomatice dintre Washington și Taipei în a.1979, nu a nai fost nimic asemănător.

Administrația Biden a preluat de la concurenți această temă, dar a uitat de acuzarea liderilor Partidului democrat de relații cu RPC. Toată lumea privea vrăjită ecranele monitoarelor și aștepta: vor doborî chinezii avionul la bordul căruia se afla președinta Camerei reprezentanților Nancy Pelosi? Dat fiind că rezultatele acestui experiment media pot fi numite reușite, peste o jumătate de an după el în Taiwan au mers delegațiile congresului și a bundestagului. Următorul «turist avia» ar putea fi republicanul Kevin McCarthi, care a înlocuit-o pe Pelosi în camera inferioară a congresului.

SUA tind nu să provoace China, ci să creeze fundalul informațional al «inevitabile invazii chineze », - crede expertul Alexei Maslov.

— Americanii încearcă să deprindă opinia publică cu ideea că ciocnirea dintre Beijing și Taipei este inevitabilă, și că va apare un nou focar de tensiune. Anume în acest scop se fac asemenea declarații. În același timp, RPC a întreprins măsuri pentru a reduce tensiunile în regiune și a redirecționa situația spre o fază prelungită , — a explicat el.

Doar o singură Chină

La 18 ianuarie, ministrul de externe al Taiwanului Jozeph Wu (Zhao Xie) a făcut o declarație de reper. Șeful MAE a spus că actualul status-quo al insulei nu poate dura veșnic. «Într-o zi Taiwan va deveni un stat independent sau va fi absorbit de China », — a declarat el.

Formal, nu există o altă variantă – doar ce de-a doua. Beijingul, în conformitate cu conceptul «o țară, două sisteme » și «legea privind contracararea scindării statului» din a.2005, insistă că insula este teritoriul lui. Și SUA, după semnarea în a. 1972 a comunicatului de la Shanghai, recunoaște o singură Chină, adică RPC. Peste cca 50 de ani, această poziție a fost confirmată oficial, dar cu o precizare.

În Strategia securității naționale a SUA, publicată la 12 octombrie, trecut se spune: «Noi ne pronunțăm împotriva oricăror modificări unilaterale a status-quo al oricărei țări, și nu sprijinim independența Taiwanului ». Astfel, deși SUA recunosc apartenența statală a insulei, legislația susține că nu permite să fie modificat status-quo fără participarea lor directă. În același document RPC este numită «cel mai important adversar strategic și principala provocare ». Așa că concluzia, cum că în actualele circumstanțe probabilitatea reunirii pașnice deja doar din punct de vedere normativ tinde spre zero, nu este unica contradicție în comportamentul Washingtonului, care indică adevărata lui strategie în regiune.

Iar poziția Chinei este în continuare constant dură. Despre fermitatea de a «curma separatismul și imixtiunea » a vorbit președintele RPC Xi Jinping, iar reprezentantul oficial al departamentului de apărare Tan Kefei a declarat că acaesta «permanent se pregătește pentru acțiuni militare ». Pentru Beijing, Taiwan este linia roșie declarată oficial. Care este momentul, în care SUA o vor trece – cel în care a treia persoană din stat zboară spre Taipei cu o vizită necoordonată, sau cel în care Washingtonul declară noi livrări de arme insulei? Conducerea RPC are destulă răbdare strategică, dar există circumstanțe în care această poate seca, a menționat A.Maslov.

— Reala «linie roșie» va fi referendumul privind independența Taiwanului. Restul nu este ceva extraordinar. China, evident, nu se aștepta la o așa duritate a SUA, care a reorientat un șir de țări să sprijine Taiwanul , — a adăugat el.

…și un noiembrie sumbru în față

Una dintre stratagemele chineze vechi spune: «Jefuiește în timpul incendiului». Sensul ei este posibilitatea de a trage foloase din haosul ce domnește în tabăra inamicului. În acest sens, e greu să nu-i dăm dreptate generalului Minnihan : prezidențialele din a. 2024 promit să fie «furtuna ideală». Situația politică internă în SUA evoluează astfel, că evenimentele așteptate în ajun și după 8 noiembrie,2024 vor atrage atenția întregii comunități mondiale, și deci vor fi oportunitatea perfectă pentru o escaladare ipotetică.

Strategia securității naționale a SUA în scopul «concurenței cu RPC și stăvilirea Rusiei» presupune, între altele, modernizarea masivă a armatei. În comentariul la vorbele lui Minnihan, generalul pensionat Jack Keene a spus că la moment SUA nu este gata pentru o confruntare deschisă cu China. «Noi nu avem pregătirea necesară. <...> China are mai multe nave, mai multe avioane și mai multe rachete ca SUA », —a recunoscut Keene.

De altfel, un șir de analiști prognozează escaladarea pentru altă dată — dar oricum recunosc incapacitatea SUA de a moderniza armata către a. 2027. De exemplu, Corey Schack, șeful departamentului de cercetare în politica externă la Institutul american al antreprenoriatului, menționează că «bugetul nu prevede o modernizare așa de rapidă » și că strategia nu va reuși să țină pasul cu «planul Chinei în raport cu Taiwanul, axat pe a. 2027».

Între timp, în a. 2024vor avea loc și alegerile șefului în Taiwan, și Beijingul va aștepta cu interes rezultatele , menționează A.Maslov.

— Dacă la putere va veni reprezentantul partidului moderat «Kuomintang», care este împotriva escaladării, RPC va fi satisfăcută și situația din nou va trece în faza lungă a procesului de negocieri , — crede el.

Sun Tsu este împotrivă

Dacă revenim la factorul tradiției politice din China, concluziile despre atacul iminent pot fi îndoielnice. În toată istoria sa modernă, China mereu a încercat să evite escaladarea și să nu iasă din cadrul unui conflict limitat, ceea ce este imposibil în cazul Taiwanului. În plus, există problema pregătirii Beijingului pentru o operațiune militară așa de complexă. China își cunoaște istoria, de aceea va căuta orice posibilitate de a învinge fără a intra în război, - a menționat orientalista Marina Cruglova.

— Dat fiind că 42% din exporturile taiwaneze și 22% din importuri revin anume Chinei, Beijingul poate apela la metode economice de influență. După vizita lui Pelosi, RPC a interzis un șir de articole de import de pe insulă. Din punct de vedere militar, Taiwan însuși este o metropolă enormă. De aceea costurile unei operațiuni militare de așa anvergură ar putea fi enorme, — subliniază ea.

Capcana lui Fucidide

Desigur, cauzele reale ale escaladării conflictului taiwanez se află în sfera geo-economică și au o istorie mult mai veche. Regionalizarea, pătrunderea capitalului chinez pe continentul African, prezența lui în Europa, inițiativa «O centură – o cale», care creează un bloc infrastructural și logistic enorm, — toate acestea impun SUA să răspundă, fie și tardiv.

Washingtonul dezvoltă energic recent asamblatul AUKUS. La 14 ianuarie s-a anunțat extinderea cooperării tehnico-militare cu Japonia, atrasă activ în noua alianță. NATO lucrează în aceeași direcție: zilele trecute secretarul general al organizației a vizitat Tokio și Seul. În situația în care Beijingul nu a fost învins în niciuna dintre problemele-cheie, SUA a început formarea unui bloc anti-chinez în regiune.

Pe acest fundal, Beijing demonstrează o poziție tot mai dură în problema ucraineană, cum nu a mai fost anterior. La 30 ianuarie reprezentanta oficială a MAE Mao Ning a respins dur acuzațiile privind sprijinirea Rusiei. «Noi nu stăm degeaba, nu punem gaz pe foc, nemaivorbind despre obținerea unor beneficii . <…> SUA este cel mai mare inițiator și promotor al crizei ucrainene, care mereu trimite în Ucraina arme grele și ofensive, astfel sporind durata și intensitatea conflictului », — a declarat ea. O declarație așa de dură, care nu caracterizează diplomația chineză, poate vorbi despre trecerea relațiilor bilaterale la un nivel nou, de escaladare.

De altfel, prezența globală a Chinei are și un revers, care poate reduce amploarea unei ciocniri potențiale. RPC este cel mai mare producător din lume, iar SUA — principalul consumator, și schimbul de mărfuri dintre cele două țări , în pofida «războiului economic», este în continuare cel mai mare din lume. Astfel, economiile Chinei și SUA depind reciproc una de cealaltă, iar acest factor de descurajare este cel mai puternic.

În rezultat, Washingtonul se confruntă cu aceeași alegere, ca și în cazul Rusiei: va putea oare hegemonul care își pierde pozițiile de lider să ridice în continuare miza, și unde este limita acestui risc, după care va începe adevărata confruntare a puterilor mondiale? Dar în realitate de soluționarea crizei taiwaneze într-un război adevărat nu este gata nimeni dintre potențialii lui participanți— nici din punct de vedere militar, nici din cel politic.