Moldova – stat eșuat sau perlă a Europei?

Moldova – stat eșuat sau perlă a Europei?

Auzim, tot mai des, declarațiile unei serii de politicieni, pe cele ale oamenilor de afaceri, ale jurnaliștilor, diplomaților precum că Republica Moldova este un stat eșuat. Aceste declarații tulbură societatea, ele fiind foarte iresponsabile și neconstructive.

Răzbind prin mărăcinișuri

Recent, ziarul rusesc «Kommersant» a publicat articolul intitulat «Ghibridnaia strana» (Țara hibrid), în care este analizată situația din Moldova. „Operațiunea specială a fost efectuată în văzul tuturor. În format divers, la aceasta au participat: UE, SUA și Rusia. Acum toate instituțiile statului au fost capturate definitiv: Moldova a devenit un teritoriu imprevizibil, fără drepturi, reguli și legi. Nu este o dictatură, nu este o democrație, uneori se pare că nu este nici stat - scrie autorul.- E evident că să proclami un stat încă nu înseamnă să-l și creezi. Desigur, în Moldova multe se cer schimbate, multe perfecționate, însă, în general, Moldova nu poate fi numită nici stat eșuat, dar nici, cu atît mai mult, țară-hibrid”.

Patria noastră, mica Moldova, are tradiții statale clare, formate în timp. În evul mediu a fost unul dintre cele mai puternice state ale Europei de Est. Da, în perioada dominației Porții Otomane a existat o slăbire a tradiției statale și Istanbulul a tot distrus secole în șir statalitatea Moldovei, însă niciodată nu a reușit să-și atingă scopul în totalitate. Statalitatea moldovenească, fie și controlată de turci, a existat în continuare. Acelaşi lucru se poate spune şi referitor la cultura, tradițiile și biserica noastră, chiar și sub jugul Imperiului Otoman spiritul moldovenilor trăia în conformitate cu obiceiurile poporului, respectînd tradițiile naționale. Despre Curtea domnitorilor moldoveni și guvernarea moldovenească se poate spune la fel că: aceasta promulga în continuare legi, emitea bani, dispunea de un aparat de stat și chiar dacă foarte mici de Armata și Poliția proprie. Răzbind prin mărăcinișurile vremurilor vitregi, Moldova şi-a consolidat independența, cultura națională, industria, ba chiar avea și propria Flotă.

Punctul crucial

Totuși în declarațiile unui șir de politicieni și jurnaliști există și un grăunte de adevăr. Acesta constă în faptul că noi am început să ne pierdem sentimentul de responsabilitate faţă de stat, dar și pe cel al patriotismului. Îngrijorează, cu adevărat, atitudinea disprețuitoare a multora dintre cetățenii și politicienii noștri față de Patrie. Devalorizarea sentimentelor patriotice, pe care autorul nu le confundă cu naționalismul, a atins cote maxime. Astăzi ne aflăm în punctul crucial, de bifurcaţie a căilor. Ori vom forma un patriotism normal, viu și firesc, ori ne vom pierde, cu adevărat, statalitatea și cultura. Fiecare dintre noi trebuie să dezvolte imaginea pozitivă a statului nostru și să lupte pentru aceasta. Firește, pentru noi e dificil să cîştigăm notorietate pe arena politică internațională. Dar există țări mici, cum ar fi: Danemarca, Olanda, Elveția, care au reușit să-i oblige pe potențații lumii să le respecte statalitatea. În special, ne uimește Elveția, s-ar părea, ce poate crește pe aceste pante montane abrupte? Și totuși Elveția a creat una dintre cele mai puternice economii din Europa, iar agricultura ei impresionează prin productivitate. Dar micuța Olandă, care secole în șir metru cu metru rupea din ocean bucăți de sol? În această ţară este prețuit orice petic de pămînt și pe parcursul secolelor oamenii luptă pentru pămînt cu stihia marină, care dă năvală.

În ţara noastră totul e altfel. Noi avem soluri fertile minunate. În perioada sovietică în țara noastră a fost creată o bază industrială serioasă. Noi ne mîndream, pe drept cuvînt, cu nivelul înalt al intelectualilor și inginerilor noștri. Nivelul educaţiei multor reprezentanți ai generației în etate astăzi nu este mai prejos decît al acelora din Marea Britanie sau America. Dacă America pregătește cadre cu specializare îngustă, în ţara noastră orice persoană cu studii superioare sau medii de specialitate înțelege evoluția istoriei, cunoaște bazele filosofiei, culturologiei și cel puțin o limbă străină. În SUA sau Marea Britanie un specialist în cultura maya sau în cea a incașilor poate să nu cunoască deloc istoria altor țări și să confunde Austria cu Australia. Educația oamenilor noștri este capitalul nostru. Însă nouă ni se impun alte forme de educație.

Programarea și calculatoarele îi captivează pe tinerii noștri mai mult decît studiul științelor fundamentale, umaniste. Cărțile dispar din bibliotecile noastre, iar odată cu ele și memoria noastră istorică, cultura, poezia, literatura, dar anume aceste sfere ale educației formează psihotipul național, spiritul poporului, chipul istoric al acestuia. Noi trebuie să ne modificăm total sistemul de învăţămînt și să readucem în școli și universități acele discipline, care formează în fiecare om cetățeanul, care cultivă cultura și moralitatea societății. Atunci oamenii nu vor mai pleca din țară, vor conștientiza frumusețea și originalitatea Patriei, mîndria istorică a moldovenilor. Credeți-mă, e mai ușor să-ți faci casă în țara ta, şi nu printre străini. Pereții natali încălzesc, aici multe lucruri pot fi realizate în viață fără a-ți supune riscului soarta și viitorul. Dar pentru ca toate acestea să se îndeplinească, noi trebuie să înțelegem că avem o națiune normală, stabilită istoric; că avem un stat normal, cu tradiții istorice; că avem rădăcini și memoria faptelor eroice a străbunilor noștri; că pămîntul nostru e sacru, fiind perlă a Europei; că am avut un trecut glorios și că vom avea un viitor reușit.

Purtători ai unei mari taine

Dacă vom arunca o privire asupra istoriei țării noastre și a tradițiilor ei sacre, vom vedea că avem o țară încă neînțeleasă – o «terra incognita» pentru întreaga lume și că avem cu ce ne mîndri.

Încă în antichitate pe aici înflorea o civilizație foarte dezvoltată. Revoluția neolitică din Europa, în care omul a început să treacă de la gospodăria de consum la una de producere, a avut loc pe teritoriul nostru. Milenii în șir civilizația Cucuteni-Tripolie a fost cea mai dezvoltată în estul Europei, cu orașele, meșterii și templele sale. Ceramica ei și azi îi uimește pe istorici și arheologi. (Cultura tripoliană — cultură arheologică a eneoliticului, cunoscută în mileniul VI-III î.Hr. în interfluviul Dunăre-Nipru, a cunoscut apogeul înfloririi în perioada cuprinsă între 5500 și 2750 î.Hr.). Statul lui Burebista și Decebal - cel mai mare imperiu din Europa de Est -  sfida Roma și își revendica supremația în această parte a continentului. După hinduși, tracii erau cel mai numeros popor din lume. Despre asta a scris Herodot, iar religia dacică a zeilor Gebeleizis și Zamolxis dovedește profundele cunoștințe filosofice și metafizice ale geto-dacilor.

În evul mediu strămoșii noștri au construit un stat puternic. La baza acestuia e o mare taină. Posibil, multă lume va fi mirată, însă reprezentanții rămăși ai Ordinului Templierilor anume aici au găsit tovarăși de idei. Magii moldoveni le-au dezvăluit acestor cavaleri tainele pămîntului nostru, păstrate de Bourul Alb al Moldovei. Despre aceasta a povestit frumos Mihai Sadoveanu în romanul său fundamental ”Frații Jderi”. Anume templierii cu simbolurile lor tainice au stat la baza cavalerismului moldovenesc medieval, iar cunoștințele lor sfinte, acumulate în Palestina de la ismailiți, zoroastrieni și misticii evrei, au format imaginea intelectuală și spirituală a protipendadei și nobilimii noastre. Elena Voloșanca, devenită Mare Cneaghină și soție a moștenitorului tronului rus Ivan cel Tînăr, a adus aceste cunoștințe în Rusia Moscovită, însă nu a fost înțeleasă acolo, deoarece acele cunoștințe depășeau potențialul intelectual al Rusiei Moscovite de pe atunci. Cunoștințe, pe care Elena le-a absorbit la curtea tatălui său Ștefan Cel Mare, domnitorul Moldovei, cel care a creat în Moldova una dintre cele mai puternice economii și una dinte cele mai puternice armate din Europa de Est. La vizitarea Moldovei, ambasadorul țarului moscovit diacul Fiodor Kurițîn a rămas surprins de nivelul de trai, editarea cărților, focurile de artificii, comerț, industrie, de dezvoltarea Curții domnești și a Moldovei, în general. Despre aceasta pomenește cercetătorul rus Victor Smirnov în lucrarea sa istorică „Gosudarevî volinodumţî” (Liber-cugetătorii domnitorului).

Vedem astfel continuitatea și succesiunea acestei tradiții sacre în regiunea noastră. Anume ea, trezită la viață de cavalerii templieri fugari, formează la noi nu un simplu stat, ci un «Stat-Ordin», care era legat istoric și succeda Ordinul Templierilor. Nu în zadar Ștefan cel Mare, după un șir de victorii, a refuzat oferta Papei de la Roma de a accepta titlul de rege.

Așa putea proceda doar urmașul templierilor, al cavalerilor Templului, care i-au întors spatele prestolului papal. Așa putea proceda doar acel care purta un titlu nu mai puțin important, comparabil cu cel de mare magistru. Așa a fost creat noul stat puternic, grănicerul Europei. În evul mediu acest stat a avut diverse denumiri: Bogdania, Caravlahia, Slaveanovlahia, Moldovlahia, ulterior – Moldova.

Anume pe stema Principatului Moldovei, pentru secole, s-a înrădăcinat simbolul cu chipul capului de bour sau zimbru, definind țara noastră drept centru de inițiere înaltă și de cunoaștere ezoterică sacră. În acea perioadă țara-perlă a Europei de Est devine independentă, la fel ca Scoția și Valahia.

Așadar, la formarea istorică a Moldovei populația și domnitorii ei au fost ajutați de rămășițele Ordinului Templierilor, care s-au retras încoace din Ungaria, unde domina odioasa dinastie Anjou. Mulți templieri veniseră din regatul Galicia-Volîn, care anterior găzduise o parte a Ordinului Templierilor, oferindu-le cetăți și soldă. Această țară nouă păstra vechile tradiții ale geto-dacilor și tracilor, goților și slavilor. Tradițiile zeului încornorat al celților și vlahilor, în slava veche numit Veles, care o proteja prin imaginea zimbrului, a bourului.

Vaticanul îi acuza pe templieri anume de închinarea acestui simbol al tradiției venusiene a titanilor - simbolul lui Baphomet, care ascundea taina vechii tradiții moștenite de la titani. Cum am mai spus, în arabă «Baphomet» însemna «vițel». Vițelul dintotdeauna a fost simbolul Zeului Marduk. În mitologia sumeriană-akkadiană el este divinitatea supremă a panteonului Babilonului, zeul suprem în vechea Mesopotamie, zeul-patron al orașului Babilon după anul 2024 î.Hr. Vorbind despre etimologia acestui termen, istoricul francez Marcel Lobe în lucrarea «Tragedia Ordinului Templierilor» scria: «Nu există o opinie unică despre proveniența acestui termen. Cineva vede în el numele denaturat al lui Mahomed. Alții îi atribuie originea arabă de la «bahoumed», care înseamnă vițel. Astfel, idolul templierilor parcă ar proveni de la boul sfînt al egiptenilor Apis, vaca indiană, taurul asirian, vițelul de aur al evreilor și Piatra sacră sub forma unui vițel, pe care druizii o purtau la piept ca amuletă».

Unii cercetători și azi consideră că druizii fac parte din rămășițele cavalerilor templieri, care au rămas în Orient și nu au putut ajunge în Europa. Posibil, simbolul Taurului Sfînt leagă Ordinul Templierilor cu tradiția babiloneană și zoroastriană, în care taurul era simbolul Zeului. Țarul Iranului antic Şah-Şahin-ul Yima se autodefinea drept Zeu-Taur. Divinitatea Geush Urvan, "suflet de taur", era simbol al zoroastrismului și a tradiției antice a titanilor, deoarece în Atlantida, cum scria Platon, a existat cultul Zeului-Taur.

În plus, templierii erau legați de revelația lui Zarathushtra prin purtarea centurii sacre. Această centură împletită era semnul distinctiv al zoroastrienilor. Tot ea era impusă obligatoriu de statutul Ordinului Templului. Pe timp de noapte, ea trebuia pusă deasupra cămășii «ca să nu contacteze cu trupul lor ». Era simbolul castității, dar avea și un sens mai profund. Înainte de a o pune pe un cavaler, la inițiere, ea era trecută peste idolul lui Baphomet. Acest lucru a fost mărturisit în cadrul interogatoriilor de cavalerul Guy Dauphin, care a explicat: «Am folosit aceste centuri, care au atins Piatra Albă, ce poate fi văzută la Nazaret, pe locul unde îngerul i-a adus Sfintei Maria vestea cea bună».

Toate cele expuse mai sus sînt confirmate prin venirea păstorilor la pruncul Hristos, adică a magilor zoroastrieni, care veniseră să se închine lui Hristos ca păstor al Lumii, precum a prezis Zarathushtra. Marea revelație a prorocului zoroastrismului era parte a creștinismului ezoteric, cunoașterea lui tainică. Această revelație despre venirea Mîntuitorului și a Fiului lui Dumnezeu  a devenit axa inițierii primite de templieri în Orient, inițiere care a transformat membrii Ordinul Templului din simpli cavaleri în cavalerii Sfîntului Graal. Anume aceste taine sacrale au fost aduse în Moldova de către templieri, căci aici exista deja solul fertil ce ținea de tradițiile sfinte ale magilor din Moldova. Anume aici s-a produs marea sinteză a celor două sfinte misterii ale epocii medievale, iar moldovenii împreună cu rămășițele templierilor au început să edifice aici, în Carpați, în liniștea Codrilor, un nou Montsegur, statul-ordin numit Principatul Moldova. Tradiția a fost întreruptă de năvălirea turcilor și a fost tăinuită secole în șir, dar s-a păstrat în închinările de neam ale boierilor moldoveni. Nu în zadar capitală a Moldovei a devenit Chișinăul sau cum era numit acesta inițial Akbashev Keshenev, cu sensul de «Mausoleul Capului Alb», iar Capul Alb, conform misticii iudaice, pe arborele cabalistic este îngerul suprem, Îngerul Coroanei lui Resh - Hivra, punctul în care, potrivit geomanţiei, adică metodei de a ghici cu ajutorul Pămîntului, toți misticii acestei lumi așteaptă să vină Mesia. Capul Alb este simbolul lui Veles, anticul zeu slav al belșugului, vitelor și soarelui, analog cu Apollo – Belen, acel zeu, pe care întreaga Rusie jura în timpul negocierilor cu bizantinii. Anume Apollo este acel zeu suprem al hiperboreenilor, care conform prezicerilor Oracolului din Delfi, va salva această lume. Ultima predicție a oracolului spunea: «Apollo va reveni și de această dată pentru totdeauna».

Pămîntul așteaptă!

Să tragem concluziile cercetării noastre. Există ceva divin în noțiunea de Patrie, căci ea nu iartă trădătorii și paraziții. Ea nu iartă și șterge numele lor din memoria istorică, căci esența ei este sacrală, are spirit și idee, iar națiunea este vie cît este viu acest arhetip etnic dumnezeiesc. Fără pămînt el moare, cum moare și se usucă fără rădăcini omul, care şi-a pierdut Patria. Astăzi, este important să conștientizăm aceste principii și idei, tradiția noastră sacră. Acest lucru este important anume azi, căci jumătate din poporul nostru tinde să-și trăiască restul zilelor în alte țări, satele noastre devin pustii, întreprinderile staționează.

Pămîntul nostru așteaptă demult revenirea stăpînului harnic și patriot, căruia statul îi va permite să-și manifeste voința şi pentru care acest pămînt a fost mereu natal. Anume către acești oameni ne adresăm, către acei care țin minte și înțeleg pe deplin rolul exclusiv al Moldovei, rolul pe care îl cunoștea Papa de la Roma, marele polonez Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla), care a exclamat la vederea Moldovei pe harta Europei: «Ea totuși există!». Ce anume știa acest mare om despre tainele pămîntului Moldovei? Această întrebare își așteaptă propria cercetare. Iar pămîntul nostru își așteaptă stăpînul - patriot. Îl așteaptă pe acela, care va purta în sine taina sfintei tradiții a pămîntului nostru, a acelui Zeu al Soarelui, ascuns în umbra străvechilor Codri, ce păstrează în tainele sale misterul Sfîrșitului Istoriei, căci Apllo va reveni și de această dată pentru totdeauna. Iar acest lucru se va produce pe teritoriul sfintei noastre Patrii, a micului Graal al Europei, numit Moldova.

Veaceslav Matveev

 

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load