COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 937 115   INFECTAȚI 365 713(+548)   TRATAȚI 349 581      DECESE 9192(+30)   Mai multe detalii 
Preşedintele stiri: 3020

Moldova a fost și trebuie să fie în continuare o putere spațială

11 oct. 10:00 (reactualizat 11 oct. 18:13)   Analitică
3790 1

Cu evenimentele tumultoase din ultimul timp, noi am scăpat din vedere o dată – la 4 octombrie, 1957 a fost lansat primul satelit artificial al pămîntului, a început era cosmică în istoria omenirii. Noi ne amintim despre această dată pentru că republica noastră are cea mai directă legătură cu acest eveniment.

Moldova în presimțirea cosmosului

Începutul erei cosmice este considerată ziua de 4 octombrie, 1957. În acea zi, la ora 22, 28 minute și 3 secunde ora Moscovei, de pe poligonul științific de cercetare nr.5 al Ministerului apărării «Tiura-Tam», redenumit ulterior în «Baiconur», Uniunea Sovietică a lansat primul satelit artificial al Pămîntului. Acesta a existat 92 de zile, în care a făcut cca 1440 de rotații, ceea ce este egal cu cca 60 milioane de kilometri. Pentru prima oară în istorie, oamenii au putut urmări, în lumina soarelui care răsărea sau apunea, o stea creată de om, care trimitea în spațiul cosmic semnale victorioase : «BIP! BIP! BIP!» Lansarea «ПС-1» («Простейший Спутник-1»), acesta era numele codificat al ”stelei” noi, a fost pregătită prin munca intensă și de durată a unei armate mari de specialiști. Însă azi puțină lume cunoaște, că la această muncă au participa și chișinăuienii.

Cu puțin timp înainte de lansarea satelitului, la Chișinău a fost creat un grup de pregătire a punctului de supraveghere a lui. Iurii Mihaolovici Cicunschii, unul dintre participanții acestei pregătiri, pe atunci student în anul doi al facultății de fizică și matematică a Universității de stat din Chișinău, își amintește că a fost format un grup din 10 persoane – studenți în anul doi și trei. În august, 1957 ei au fost convocați la decanatul facultății. Profesoara Maia Mihailovna Lavrova i-a anunțat, că li se încredințează echiparea unui punct de supraveghere astronomică a obiectelor cerești. Ulterior ea a condus activitatea acestui grup. Rolul M. M. Lavrova era unul firesc, deoarece ea preda astronomia. Termenul "satelit" nu a răsunat, studenților nu le era clară predestinația acelui punct de supraveghere. Totuși, interesați de misterul acelei misiuni, ei au urcat entuziasmați într-un camion militar, care i-a dus în afara orașului. Mașina a trecut de gară și a întors de pe str. Muncești pe un drum de țară, spre Costiujeni. A rătăcit mult timp printre vii, în preajma taberelor de pionieri în numele lui Pavlic Morozov și "Строитель", și a ajuns în regiunea fabricii de vin.

Acum e dificil să-ți închipui acel traseu: el este acoperit în totalitate de asfaltul bulevardelor Dacia, Traian și Decebal, pe care circulă automobile și troleibuze. Blocuri cu nouă etaje au crescut în locul viilor și lanurilor de porumb, astfel peisajul localității de pe timpuri a fost total schimbat. Mașina s-a oprit cam pe la capătul actualei străzi Grenoble, unde drumul întoarce spre Costiujeni, a intrat în curtea fabricii de vin , unde printre lăzi se vedea o clădire destul de nearătoasă. Două dintre odăile de acolo au fost puse la dispoziția echipei. Aici viitorii observatori și-au depozitat lopețile, alte instrumente , lemnul, aparatul de telefon și bobinele cu cablul telefonic. Tot acolo – aparatul de radio "Рига", destul de ”avansat” pe atunci. Cu ajutorul lui la semnalele orei exacte urma să fie instalat mecanismul de ceas pentru fixarea timpului de observare. Ulterior studenților le-au fost aduse două binocluri marine minunate, prin care ei priveau cu plăcere Chișinăul de pe cel mai înalt punct al lui. Dar cel mai mare interes au trezit, evident, telescoapele de sistem Maxutov. Pe un teren nu prea mare, cam de 20 pe 20 metri, au fost instalate 49 de mese, în pătrate de 7 într-un șir. Mesele erau dintre cele mai simple, de lemn. Menirea lor era instalarea telescoapelor în timpul desfășurării observațiilor, reieșind din sistemul coordonatelor cerești. Apoi geodezii , cu ajutorul aparatelor lor, au efectuat orientarea meselor: pe fiecare dintre ele cu creionul au trasat linia exactă "nord - sud". Apoi au instalat cablul telefonic de la teren spre oraș. L-au tras direct peste lanuri și vii, fără a-l îngropa, îl puneau direct pe sol, îl acopereau ușor cu frunziș, sau îl aninau de coroana copacilor din preajmă. Nu exista necesitatea de a secretiza cumva această activitate, dat fiind că în jur nu prea era lume. Cablul fiind vechi, cu rupturi, mereu trebuia să reparăm conexiunile deteriorate, să verificăm legătura cu punctul de observare, unde întotdeauna se afla cineva. De aceea am tot făcut asta vre-o două săptămîni, în paralel savuram rodul viilor din jur. Uneori chiar spălam mîinile cu must. Către 20 septembrie cablul a ajuns la unitatea militară. Aceasta era amplasată cam pe unde azi este spitalul orășenesc nr.1, alături de viaductul spre Botanica. Dar această activitate a fost doar un ghid pentru specialiștii în comunicații, care au instalat rapid stîlpii de telegraf, au aninat de ei un cablu integru și astfel au stabilit profesionist conexiunea. În ultimele zile de septembrie punctul de observare a fost pregătit definitiv. Băieții au fost trimiși acasă. Pentru ei, lansarea primului satelit artificial, care s-a produs în scurt timp, a fost ceva neașteptat. În schimb, au înțeles totuși sensul lucrărilor efectuate de ei. Ulterior, studenților le-au fost conferite diplome de laudă pentru participarea la pregătirea punctului de observare a primului satelit al pămîntului


Grupul de observatori a fost format din studenții anului I ai facultății de matematică. Era primul satelit, și nu se știa cum va fi orbita, cum se va schimba ea în timpul frînării în straturile superioare ale atmosferei. Nu existau mijloace avansate radio-tehnice de observare a orbitei lui. Și nici satelitul nu era dotat cu careva mijloace de navigare performante. Așa că observarea de la sol era, poate, unicul mijloc de control al trecerii sputnicului pe orbită. De aceea pe teritoriul URSS fuseseră echipate mai multe puncte de acest fel. Ulterior, numărul lor trecuse de sute. Da cel din Chișinău fusese unul dintre primele. Cele mai apropiate se aflau la Odessa și Ujgorod. Activitatea observatorilor era organizată în felul următor: punctul central de control anunța la ce oră satelitul va trece deasupra Chișinăului, și cum va arăta orbita lui printre stele. Telescoapele erau din timp orientate în așa fel, ca să garanteze urmărirea satelitului în unul sau mai multe puncte ale orbitei, accesibile observării. Ele erau orientata așa, ca să poată acoperi întreaga regiune în care satelitul ar fi putut apărea.

La ora fixată observatorii, fiecare cu cronometrul său, veneau la punctul de observare și se așezau în fața telescoapelor. Satelitul arăta ca un punct luminos, care se mișca rapid pe cerul întunecat. În clipa trecerii lui prin reticulul sistemului optic al telescopului, observatorul care avusese norocul să ocupe poziția dată pornea cronometrul și în transmitea șefului de echipă. Acela determina momentul trecerii satelitului prin coordonatele cerului, asupra cărora era țintit telescopul. Cu aceasta activitatea punctului se termina. Ulterior sistemul de fixare a fost perfectat: era suficient ca observatorul să apese butonul în clipa trecerii satelitului prin vizorul telescopului. În continuare informația era procesată automat. Desigur, pentru ca observarea să fie reușită, satelitul trebuia să treacă deasupra Chișinăului pe timp de noapte sau măcar în amurg, și pe vreme bună. Deseori ”cancelaria cerească” nu asigura aceste condiții, simultan. De aceea ieșirile la punctul de observare erau imprevizibile, de 1-2 ori pe săptămînă. Pentru a îmbunătăți condițiile de observare era important să diminuăm influența luminii împrăștiate și a aerului urban plin de praf. Anume de aceea punctul de observare a fost amplasat departe de centrul orașului, pe un loc înalt. La Chișinău, observarea vizuală a sateliților a continuat apoi încă vre-o 20 de ani, și asta merită să fie povestit.

«Cosmosul moldovenesc»

În așa fel la capătul terestrul al podului aerian începea odiseea cosmică moldovenească. A urmat un timp, în care Moldova împreună cu alte republici sovietice a devenit parte a unei puteri cosmice. Și nu doar în cuvinte. Să pomenim doar cele mai cunoscute elaborări cosmice moldovenești:

- Alimentația cosmonauților, cu un meniu variat de deserturi. Miraculosul balsam tonic medicinal ”Sănătatea”, creat la solicitarea cosmonauților și devenit pentru ei un veritabil elixir al sănătății.

- Tuburi pentru alimente ”spațiale” cu diametrul de ieșire de 8 mm, care au permis alimentarea cosmonauților cu pateu din carne, legume și fructe tocate.

- Același creion «КИМЕК» - «Кишинёвский механический карандаш», elaborat în anii 70 ai secolului trecut la uzina mecanică din Chișinău. Apropo, el este și azi folosit de ”muncitorii aerieni din spațiu”. Că doar acolo nu poți scrie cu tocul, deoarece în imponderabilitate cerneala se transformă în bulbuci.

- Pelicula foto, fiecare cadru al căreia era acoperit cu multe straturi de un compus special sensibil la lumină, care a permis utilizarea ei pînă la 1000 de ori. Această inovație a profesorilor L.M.Panasiuc și O.Ia.Corșac a fost făcută și confecționată în laboratorul Universității de stat din Chișinău. Tot eu au elaborat și montat, împreună cu biroul de construcție al Institutului energetic din Moscova, aparatul de înregistrare pe peliculă a imaginii suprafeței terestre de pe bordul satelitului. Acesta a fost denumit “Парус”.

Un asemenea aparat a fost instalat pe stația spațialăМИР”. Iar cosmonautul Vladimir Djanibecov chiar a făcut un curs de pregătire specială privind exploatarea lui, ținut de angajații laboratorului.

- Termocuplurile unice de ”telur-bismut”, concepute pentru analizatoarele oxigenului atomar și a ozonului în spațiul cosmic dincolo de bordul satelitului, elaborate și cercetate de academicianul moldovean Dumitru Ghițu. În anii 70 ai secolului trecut ele au fost utilizate activ în proiectele cosmice.

- Dispozitivul pentru creșterea biomasei la bordul navei spațiale în condiții de imponderabilitate, numit Oază”. El a fost creat de V.Cotelev, compatriotul nostru – colaborator al Institutului de biologie al AȘ din RSSM. Pe nava cosmică «Союз-13»cosmonautul Lebedev a gătit chifteluțe din ”carnea cosmică” crescută cu ajutorul acestui dispozitiv.

- Cercetări la scară largă privind observarea stării terenurilor agricole, coacerea roadelor, conținutul de umezeală în sol, starea stratului de zăpadă pe terenurile agricole și pășuni. În cadrul acestor cercetări savanții au comparat datele acumulate de agronomi cu imaginile făcute din spațiu, ceea ce nu era o procedură simplă. S-a dovedit, că de pe orbita cosmică este destul de dificil să stabilești legătura dintre rezerva de umiditate din sol și aspectul exterior al terenurilor. Și mai dificilă a fost sarcina de a prognoza roadele în baza observărilor de pe satelit. La Academia de științe a RSSM de această activitate vastă s-a ocupat O.P.Perecrest sub conducerea nemijlocită a fito-geneticianului Alexandru Jucenco, care a stat în fruntea AȘ RSSM mai bine de un deceniu.

Patrimoniul «pierdut» al republicii

Toate acesta au existat, dar în 30 de ani de independență a Moldovei s-au ”pierdut”. Destrămarea URSS a dus la oprirea definitivă a cercetărilor științifice privind cosmosul. ”S-a pierdut” și producerea spațială. A fost desființat ICȘ unic al industriei alimentare. Și pentru Europa s-a dovedit a fi inutilă ”hrana spațială” moldovenească: la expoziția mondială "Expo-2000" din Hanovra a fost emis un verdict aspru: "Moldova nu este gata să-și comercializeze produsele ". Reiese că noi am putut lucra pentru cosmos, da pentru piața europeană – nu!

A fost restituit foștilor proprietari planetariul, în care vizualizarea cerului înstelat și studierea structurii galaxiilor cosmice era ocupația preferată a compatrioților noștri. A fost redenumit bulevardul Cosmonauților. Slavă Domnului, cu efortul cetățenilor neindiferenți s-a reușit păstrarea bulevardului Gagarin. Ar trebui să ne mîndrim că anume la Chișinău se află prima în lume stradă numită în cinstea primului cosmonaut al planetei. Această decizie istorică a Consiliului orășenesc al deputaților poporului din Chișinău, datată cu 12 aprilie, 1961 poate fi considerată cu adevărat înțeleaptă. Ea suna în felul următor: «Pentru comemorarea zborului navei spațiale “Восток” cu un om la bord, acestei realizări istorice a științei și tehnicii sovietice, comitetul executiv al consiliului orășenesc a decis să redenumească una dintre cele mai aglomerate magistrale din capitala Republicii Moldovenești, bulevardul Muncești. De azi el se va numi bulevardul Iurii Gagarin ».

Majoritatea tinerilor de azi , din păcate, nu știu că mulți cosmonauți s-au născut sau au trăit și studiat în Moldova. Anatolii Berezovoi, Iurii Ghidzenco, Victor Gorbatco și Vladimir Deturov, Iurii Malencenco și Evghrenii Hrunov. Întrebați-l azi pe un chișinăuian ce știe despre cele trei zile petrecute de Iurii Gagarin în capitala noastră în octombrie, 1966, la sărbătorirea celor 500 de ani ai Chișinăului. Împreună cu Centrul de tineret care purta numele primului ”om stelar”, distrus acum, s-a șters din memorie faptul că anume el a pus piatra de temelie a acelei frumoase clădiri din capitala noastră. Așa se obișnuia pe atunci – înalții oaspeți ai Chișinăului înnobilau imaginea orașului. Iată că și Iurii Gagarin în timpul vizitei sale a plantat doi arbori: unul în preajma cinematografului «Шипка» din sectorul Rîșcani, altul – pe Aleea prieteniei din parcul ”A.S.Pușkin”. Au existat și tăblițele respective: «Arborele a fost plantat de cosmonautul Iurii Gagarin, Erou al Uniunii Sovietice ». Ani în șir acești copaci au rămas fără nume, căci după destrămarea URSS tăblițele respective au fost distruse, desigur. De dragul corectitudinii, trebuie să spun că în acest an, de Ziua Cosmonauticii, ele au fost restabilite totuși.

Există și alte momente încurajatoare privind un posibil viitor spațial al țării noastre. În spațiul informațional al Moldovei din nou, la fel ca și acum opt ani, au apărut știri despre lansarea în acest an a primului satelit moldovenesc. Camera de industrie și comerț a Republicii Moldova pentru prima dată a eliberat carnetul ATA pentru nano-satelitul Centrului de tehnologii spațiale de la Universitatea tehnică din Moldova (CNTS UTM). Sperăm că acest eveniment va deveni un impuls energetic puternic, care să elibereze celei mai fantastice vise ale noastre. Principalul – va influența calitatea cercetărilor inginerești și integrarea Republicii Moldova în comunitatea țărilor care elaborează tehnologii spațiale. Atunci țara noastră va putea marca în modul cel mai demn viitorul jubileu de 70 de ani ai erei cosmice. Ludmila Borisova

0

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Adăuga comentariu

Se împlinește un an de președinție a Maiei Sandu. Evaluați munca ei în această funcție
 X