Merită oare să vedem un terorist în fiecare client?

Merită oare să vedem un terorist în fiecare client?

În Moldova, nivelul amenințării teroriste este definit ca fiind foarte scăzut - asta susținea la finele lunii martie Serviciul informații și securitate. Totuși, în țară se iau măsuri drastice de combatere a acestui fenomen, a fost chiar format Serviciul de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, avem adoptată și o lege în acest domeniu.  

UE printre primele și-a asumat misiunea de reglementare globală a fluxurilor financiare ilegale. Încă în anul 2016 toate companiile înregistrate în UE au fost obligate să transmită datele despre beneficiarii lor finali într-un registru special, precum și să înnoiască, în caz de necesitate, datele din rapoartele anuale. Și dacă, spre exemplu, în registrul central britanic informația despre beneficiar este deschisă și accesibilă publicului, apoi în țările europene, în Olanda, spre exemplu, această informație este eliberată la cerere, în forma unui extras din registru. Comunitatea experților este îngrijorată de faptul că o asemenea transparență publică poate afecta dezvoltarea businessului în țările europene. Un surplus de deschidere va face ca proprietarii afacerilor să le transfere în alte țări, care asigură un minim de confidențialitate, iar aceasta se va solda cu refluxul investițiilor și a veniturilor fiscale din Europa. 

Ne amenință oare și pe noi un astfel de pericol?  

Pentru a nu nimeri în lista neagră 

În spațiul informațional moldovenesc, Legea despre prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului a rămas aproape neobservată, deși indirect i-ar putea afecta practic pe toți, - nu doar pe reprezentanții mediului de afaceri, dar și pe persoanele fizice, care vor fi nevoite să justifice proveniența propriilor bani. Dacă nu au un venit suficient, cumpărăturile și tranzacțiile lor pot deveni suspecte.   

Legea a fost adoptată în februarie, trecut, iar în următoarea jumătate de an guvernul a elaborat regulamente și formulare de evidență, pe care trebuie să le îndeplinească așa-numitele ”unități de raportare”. Asta pentru a clarifica niște prevederi legislative, care i-au îngrijorat pe noii figuranți, însă experții și acum dau aprecieri ambigue.     

În Moldova, vechea Lege nr.190 ”Privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului” este aplicată din 2007, varianta ei nouă a fost elaborată în conformitate cu legislația europeană din domeniu, așa cum o cere Acordul de asociere cu UE. Pînă acum un an, țara noastră a și implementat unele stipulări ale directivelor europene ”Privind spălarea banilor” și măsurile pe care urmau să le întreprindă țările-membre ale UE și candidatele la membru a UE, de aceea a fost luată decizia ca ele să nu fie incluse în legea veche, ci să fie elaborată una nouă. 

În plus, vechea lege nu reflecta recomandările misiunii de evaluare FATF (Grupul pentru elaborarea măsurilor financiare de combatere a spălării banilor), pe care Moldova deja le implementase. În 2012, în RM a activat misiunea Comitetului de experți UE Moneyval. Următoarea evaluare a fost făcută în perioada martie-octombrie 2018. ”Este a cincea rundă de evaluare a RM, rezultatele ei vor influența viitorul sectoarelor financiar și bancar în Moldova. În iulie, Moldova va fi iarăși evaluată de misiunea Moneyval, iar în octombrie se va încerca evaluarea sistemului de depistare a riscurilor și a măsurilor de reducere a acestora. Cred că vor mai fi necesare ajustări ale legislației în sectoarele de supraveghere, de aplicare a legii și în justiție”, spune Vasile Șarco, directorul Serviciului de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

Vasile Șarco subliniază că Moldova nu face parte din regiunea unde există riscuri ale terorismului. ”La noi este posibil doar tranzitul, dar nu de bani, ci de persoane. Însă în prezent lumea întreagă se desfășoară lupta cu zonele offshore, este îmbunătățită activitatea ce ține de trecerea banilor în numerar. Țările care nu doresc să implementeze aceste standarde nimeresc în lista neagră a UE și a grupului FATF. În rezultat, din ele pleacă instituțiile financiare internaționale și li se reduc posibilitățile de atragere a investițiilor”, continuă el.

În conformitate cu procedura de identificare, stabilită anterior, banca expediază serviciului informația privind tranzacția efectuată, banca națională verifică veridicitatea ei, iar serviciul o analizează. Dacă apar îndoieli, tranzacția ajunge în grupul de risc, este inițiată o investigație financiară și informația ajunge la procuratură, poliție, serviciul fiscal ori vamal  – în funcție de încălcarea depistată. Toate fac parte din sistem, iar Moldova este membră a rețelei internaționale pentru schimbul de informații respective. 

Cine va evalua riscurile?

Noua Lege privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului conține mai multe inovații semnificative.

Una dintre cele mai importante dintre acestea este faptul că acum sarcina de a identifica riscurile este responsabilitatea exclusivă a unităților de raportare. 

Identificarea riscurilor presupune că unitățile de raportare au obligația să întreprindă acțiuni de depistare și evaluare a riscurilor spălării banilor și finanțării terorismului în propria sferă de activitate, reieșind din evaluarea riscurilor spălării banilor și finanțării terorismului la nivel național, dar și din criteriile și factorii stabiliți de instanțele cu funcții de supraveghere. Unitatea de raportare aprobă rezultatele evaluării riscurilor în sfera de activitate respectivă, le actualizează periodic și le prezintă la cererea Serviciului de prevenire și combatere a spălării banilor sau instanțelor cu funcții de supraveghere a unităților de raportare. 

Unitățile de raportare a rezultatelor evaluării riscurilor spălării banilor  și finanțării terorismului folosesc abordarea bazată pe risc, pentru ca acțiunile de prevenire și reducere a spălării banilor și finanțării terorismului să corespundă riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului, depistate în respectiva sferă de activitate.  

Unitățile de raportare aplică anumite măsuri de precauție în funcție de client, riscul depistat al spălării banilor și finanțării terorismului, țară (jurisdicție), relații de afaceri, proprietate, serviciu sau tranzacție și de rețeaua de distribuție. 

Măsurile de precauție pentru clienți pot fi foarte extinse. Este vorba și despre prezentarea informației statistice privind transferurile bănești de la 500 mii lei și mai mult, cum cerea și legea precedentă și privind operațiile în numerar. Unitățile de raportare trebuie să urmărească circuitul lor începînd de la 200 mii lei și mai mult. Și despre stabilirea și confirmarea identității clientului în baza actelor personale, dar și a documentelor, datelor și informațiilor obținute din surse sigure și independente. Există și un punct privind necesitatea identificării beneficiarului efectiv și măsurile de confirmare a identității lui în așa fel, încît unitatea de raportare să se convingă că știe cine este beneficiarul efectiv, - unitatea de raportare fiind obligată să ”întreprindă măsuri rezonabile pentru a înțelege structura proprietății și structura controlului asupra clientului”. Este necesară și înțelegerea scopului și a naturii presupuse a relațiilor de afaceri, iar în caz de necesitate – obținerea și evaluarea informației despre ele. Unitatea de raportare trebuie să ”monitorizeze relațiile de afaceri, inclusiv să studieze tranzacțiile încheiate în cadrul acestor relații, pentru a se convinge că tranzacțiile încheiate corespund informațiilor despre client, profilului de activitate și profilului riscului, inclusiv sursa proprietății, precum și de actualitatea documentelor, datelor și informației”.

Unitățile de raportare aplică măsurile de precauție nu doar față de clienții noi, dar și față de cei existenți, în funcție de riscuri și la necesitate, inclusiv la modificarea condițiilor semnificative pentru client.  

Unitățile de raportare trebuie să aibă posibilitatea de a demonstra Serviciului de prevenire și combatere a spălării banilor și instanțelor cu funcții de supraveghere a unităților de raportare proporționalitatea măsurilor de precauție față de clienți, întreprinse în conformitate cu legislația în vigoare. 

Și asta nu e tot. Unitățile de raportare au obligația să păstreze, pe parcursul a cinci ani după încetarea relațiilor de afaceri, toate datele privind activitatea și tranzacțiile naționale și internaționale în volumul, care permite o reacționare promptă la cererile Serviciului de prevenire și combatere a spălării banilor, organelor cu funcții de supraveghere a unităților de raportare și a organelor de aplicare a legii. Iar ”datele stocate trebuie să fie suficiente pentru a asigura posibilitatea restabilirii fiecărei acțiuni sau tranzacții în așa fel, ca ele să poată servi drept probe în procedurile penale, administrative și alte proceduri judiciare”.

Așadar, statul a pus în seama unităților de raportare (inclusiv businessul privat, notarii și avocații) funcțiile de depistare și investigare a circumstanțelor unor posibile încălcări. 

Este foarte discutabilă această abordare. În principiu, businessul trebuie să obțină venituri, notarii și avocații – să presteze servicii, iar organele de aplicare a legii – să depisteze încălcări.    

Și mai discutabilă este includerea avocaților în lista unităților de raportare. În cazul avocaților întotdeauna a funcționat principiul ”secretului profesional”. Pe de o parte, există Legea privind avocatura și Codul de procedură penală, care stabilesc că avocatul nu este în drept să divulge datele confidențiale, pe care le-a aflat în procesul prestării serviciilor juridice și să transmită unor terțe persoane documentele ce țin de executarea instrucțiunilor fără acordul clientului. Obligativitatea păstrării secretului profesional nu este limitată în timp. 

Pe de altă parte, Legea privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului obligă avocații să depisteze toate detaliile și toate persoanele implicate, fie și indirect, în tranzacție și să informeze despre aceasta, fără știrea clientului, Serviciul de prevenire și combatere a spălării banilor. 

Anterior, în Moldova era valabilă instrucțiunea de identificare, care conținea cinci liste de jurisdicții ce nu implementează standardele internaționale de combatere a spălării banilor, implicate în traficul cu droguri, sistemul internațional al criminalității organizate, precum și țările cu un nivel sporit de corupție, conform Тransparency international. Unitățile de raportare erau obligate să raporteze despre toate tranzacțiile efectuate cu aceste țări.  

 Noua lege a anulat listele, deoarece unitățile de raportare, în special băncile, le-au inclus în soft-urile lor și dacă un client din țara indicată efectua o tranzacție, în mod automat programul anunța serviciul respectiv. La finele anului, în baza de date se acumulau informații despre un număr enorm de tranzacții, însă real periculoase erau nu mai mult de 10% dintre ele, ba chiar mai puține. 

Spre exemplu, banca expedia serviciului dat informația despre toate cumpărăturile unui turist venit în Moldova din Turcia, care nu implementează standardele internaționale de combatere a spălării banilor, inclusiv cafeaua băută de acesta. În rezultat, statistica moldovenească a tranzacțiilor dubioase conținea un volum enorm de informații inutile și era ireală, investigații erau puține și apărea întrebarea: la ce bun și cui îi trebuie aceasta? 

”Noi am recomandat unităților de raportare să folosească aceste liste în procesul de supraveghere a clienților, dar să raporteze despre riscuri doar în cazul depistării lor. În conformitate cu noua lege, a fost modificată procedura de identificare. Fiecare unitate de raportare trebuie să evalueze de sine stătător riscurile clienților săi, a instrumentelor și serviciilor și doar după aceasta să decidă dacă va avea relații comerciale cu ei. Luarea deciziei și responsabilitatea pentru ea aparține unităților de raportare. Anterior ele doar raportau despre toate tranzacțiile, iar de investigații se ocupa serviciul. Așa a fost în cazul ”Landromat-ului” și a jafului bancar”, concretizează V.Șarco.

Unitățile de raportare pot refuza să intre în relații comerciale cu o anumită companie sau să înghețe mijloacele bănești. Dacă banca a stabilit că banii au o origine dubioasă, ea îi poate bloca de sine stătător, după care va informa serviciul. Iar clientului i se spune că nu este clară proveniența banilor sau tranzacția inițiată de el este dubioasă, sau lipsită de logică economică. Spre exemplu, dacă o companie de producere a cimentului decide să aducă în țară lapte...  

Dar practica internațională dovedește că băncilor le este suficient doar unul din sutele de semne de suspecție, pentru a respinge plata. Și tocmai abordarea formală a blocărilor de către băncile care nu cer acte/date de la clienți poate transforma lupta împotriva spălării banilor într-o ”vînătoare de vrăjitoare”. 

Mai larg cercul

În noua lege a fost modificat și intervalul de timp rezervat identificării tranzacțiilor suspecte. Anterior, serviciul putea să blocheze mijloacele pentru 5 zile, după care să ceară în instanță prelungirea acestui termen pînă la 30 de zile. Conform noii legi, termenul total de identificare este de 65 zile: 5 zile lucrătoare la decizia unității de raportare care a depistat riscul, plus 30 - la decizia directorului serviciului și alte 30 – la prelungirea termenului prin decizia instanței de judecată. 

Cele mai multe îngrijorări au fost provocate de extinderea, în lege, a cercului ”unităților de raportare” obligate să prezinte informații despre tranzacțiile suspecte. La bănci, companii de asigurare și de leasing, alte instituții financiare, legislatorii au adăugat toate companiile care recepționează bani lichizi în sumă mai mare de 200 mii lei.

Unii specialiști s-au arătat îngrijorați de faptul că informația provenită din aceste filtre adăugătoare se va dubla. Spre exemplu, dacă tranzacția a fost efectuată prin bancă, datele cu privire la ea vor fi prezentate de însăși banca, dar și de compania care ține evidența contabilă. În rezultat, dezvoltatorii au încercat să delimiteze, în actele de reglementare, sferele de monitorizare ale unităților de raportare. 

Juriștii menționează că întru executarea legii, întreprinderile trebuie să-și modifice politica de comercializare și să treacă de la utilizarea banilor lichizi la cardurile bancare. Asta va permite ca circulația banilor să fie supravegheată, iar informația – analizată. ”Aceasta este practica internațională și unul dintre scopurile prezentei legi  eeste de a o implementa și la noi. În Italia, spre exemplu, poți achita o cumpărătură mai scumpă de 2 mii de euro doar cu utilizarea cardului bancar”, spune Ghenadie Madan, specialist în drept fiscal, directorul unui cabinet de avocați.

„Noii figuranți ai legii doar la prima vedere par numeroși. Deoarece suma de 200 este destul de mare, noi orientăm întreprinderile spre decontările fără numerar, atunci ele nu vor fi obligate să informeze despre aceasta serviciul respectiv. Iar dacă vor lucra cu bani în numerar, va trebui să angajeze un om și să-l instruiască în vederea procedurilor de identificare. Acesta ori cineva dintre angajații secției juridice va răspunde pentru expedierea informației în adresa serviciului”, spune directorul serviciului prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

Dacă apare un client care dorește să cumpere un apartament, un automobil sau bijuterii din metale prețioase, acesta trebuie să treacă prin primul filtru. Persoana trebuie identificată, ulterior – stabilită originea banilor și dacă cetățeanul va face dovada ”curățeniei” lor, tranzacția poate fi efectuată și serviciul - informat despre aceasta.    

Dar identificarea personală a clientului nu se limitează la nume, prenume, patronimic. Legea spune: compania trebuie să stabilească și să indice într-un formular special următoarele date despre clientul său: seria, numărul și data eliberării actului de identitate a persoanei care a efectuat tranzacția; denumirea/numele, codul fiscal/numărul înregistrării de stat a persoanei, locul de trai, seria și numărul actului de identitate, necesar pentru determinarea persoanei în numele căreia a fost efectuată tranzacția, datele de contact; datele privind activitatea juridică, conturile și jurisdicția persoanelor participante la activitate sau la tranzacție, inclusiv datele despre conturile instituțiilor financiare; genul de activitate sau al tranzacției; adresa IP a clientului pentru tranzacții la distanță; scopul plății și datele despre unitatea de raportare care a efectuat tranzacția; data și ora încheierii tranzacției sau perioada de activitate, suma tranzacției; numele și funcția persoanei care a înregistrat activitatea sau tranzacția; motivele de suspiciune. 

Pentru a aduna aceste date și a completa numeroasele formulare, companiile vor fi, probabil, nevoite să angajeze nu unul, ci o secție întreagă de colaboratori instruiți special în acest scop. Iar dacă ne închipuim, că pe post de client avem nu o persoană, ci o societate pe acțiuni, va trebui să fie acumulate toate aceste informații despre toți acționarii ei?     

Pedeapsa va fi dureroasă 

Noii figuranți ai legii au fost neliniștiți și de prevederea, că pentru neprezentarea informației ei poartă răspundere disciplinară, administrativă, civică sau, după caz, penală. Serviciul de prevenire și combatere a spălării banilor este în drept să depisteze încălcările și să aplice sancțiuni serioase, în funcție de intenția, durata și gravitatea încălcării, inclusiv rechemarea licenței întreprinderii și difuzarea informației respective în mass-media. Este prevăzută și ”interdicția temporară de a executa funcții  de conducere în unitățile de raportare pentru orice persoană din fruntea unității de raportare sau oricare altă persoană fizică, recunoscută responsabilă pentru încălcarea dată”.

În plus, infractorii riscă amenzi usturătoare. Ele pot depăși mărimea beneficiului obținut chiar și de două ori sau pot constitui suma de pînă la 5 mln. lei ori 10% din cifra de afaceri a companiei.   

Ultima amendă mare a fost aplicată în 2016 BC Moldindconbank pentru neprezentarea unei anumite informații în cazul ”Landromatului”, care a constituit 3 mln.lei. 

În UE deja au crescut considerabil amenzile pentru asemenea încălcări. Conform directivei europene ”Privind spălarea banilor”, în cazul întreprinderilor din sectorul nebancar, amenzile constituie cca 1 mln. euro, în cazul băncilor – 5 mln. euro. Noul sistem de sancțiuni a fost introdus și în legislația noastră, dar pentru a-l putea aplica mai este nevoie de un regulament elaborat de serviciu. Proiectul documentului a fost transmis spre coordonare Ministerului justiției și tuturor celor interesați. În Moldova, probabilitatea sporirii amenzilor va depinde de îmbunătățirea indicatorilor economici, - atunci și amenzile s-ar putea alinia la cele europene.     

În același timp, executorii legii nu înțelegeau cum să declare tranzacțiile în numerar, care dintre ele pot fi considerate suspecte și care – nu. Unde mai pui că legea prevede o limită și mai mică (5 mii lei) în cazul utilizării banilor electronici. Nu era clar cum va fi acumulată această informație. În cazul unei tranzacții unice, documentele respective pot fi obținute, dar în cazul mai multor tranzacții - va fi mai dificil. Serviciul a dat unele explicații.  

Sistemul dat de raportare se încadrează parțial în metodele indirecte de determinare a bazei de impozitare, utilizate de agenții fiscali. Anterior, asemenea informații erau prezentate de companiile care comercializau automobile mai scumpe de  =200 mii lei. De anul trecut, întreprinderile trebuie să raporteze SFS despre împrumuturile mai mari de 200 mii lei, luate de la persoane fizice. Acum doi ani, agențiile de turism și notarii au fost obligați să prezinte aceste informații.

Totuși, există temeri că sistemul de monitorizare totală a circulației mijloacelor se poate solda cu reducerea numărului de clienți ai companiilor, care vor refuza să ”toarne” informația respectivă. 

Măsuri premature

Unii experți consideră că un astfel de sistem de raportare poate încetini dezvoltarea anumitor piețe, în special a celei imobiliare și propun ”să nu fie atinsă piața locuințelor”. În principiu, legea nu limitează acțiunile cetățeanului, dar notarul trebuie să-i aducă la cunoștință faptul că el cade sub incidența noii legi și la cumpărarea apartamentului trebuie să facă dovada provenienței banilor. 

”Trebuie sporite ”pragurile” de identificare a tranzacțiilor suspecte pentru unitățile de raportare, deoarece de atunci banii s-au devalorizat. Uneori creditarea persoanelor fizice ține de faptul că debitorii nu achită la timp, iar întreprinderea nu poate stopa procesul de producere, reutilare etc. De aceea, proprietarul este nevoit să împrumute mijloace și să investească”, spune Tatiana Grinic, directorul companiei de audit GR&TI.

Tatiana Grinic consideră premature, în țara noastră, asemenea măsuri de verificare a fluxurilor bănești. ”Crearea condițiilor de dezvoltare a afacerilor trebuie precedată de măsurile de control. În caz contrar, businessul, aidoma unui rîu, își va căuta un alt curs și statul nu va mai primi bani nici ”negri”, nici ”albi”. Aceste proceduri pot stopa dezvoltarea acolo unde se cer investiții în utilaje, spre exemplu, pentru a-i da întreprinderii șansa să se dezvolte”, continuă ea.

Însă noua Lege privind combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului a fost adoptată demult, treptat intră în vigoare și regulamentele. În prezent, Serviciul de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului organizează cursuri de formare pentru reprezentanții companiilor, repartizați conform genurilor de activitate – agenții imobiliare, dealeri auto etc. Supravegherea va fi următoarea etapă. În baza noii legi, serviciul va monitoriza activitatea companiilor de leasing (din iunie 2019, aceasta va fi competența Comisiei Naționale a Pieței Financiare), agențiile imobiliare și persoanele care prestează servicii sau comercializează mărfuri în sume mai mari de 200 mii lei în numerar. 

”Nu va fi un control în sensul deplin, noi nu facem parte din numărul organelor de control, doar supraveghem executarea legii. Însă în rezultat noi putem lua anumite măsuri, putem iniția procedura unei infracțiuni administrative și aplica sancțiuni financiare”, precizează directorul serviciului V.Șarco.

Plus FATCA  

Legea privind spălarea banilor mai este completată de un factor – așa-numitul program FATCA (Foreign Account Tax Compliance act).

Este o lege a SUA privind respectarea legislației fiscale în cazul conturilor deschise peste hotare. În conformitate cu ea, instituțiile financiare străine (înregistrate peste hotarele SUA) trebuie să informeze serviciul fiscal al SUA (IRS) despre așa-zișii ”clienți SUA”, inclusiv cei care locuiesc în afara Statelor Unite.  

Instituțiile financiare ale Republicii Moldova aplică prevederile FATCA din 1 iulie 2014 – atunci a fost semnat acordul interguvernamental privind îndeplinirea prevederilor acestei legi.    

Reieșind din documentul semnat, instituțiile financiare ale Moldovei vor oferi informații despre conturile contribuabililor americani direct Serviciului fiscal al SUA.   

În conformitate cu cerințele FATCA, instituțiile financiare străine prezintă anual Serviciului fiscal SUA, direct sau indirect, prin guvernele lor, informații despre conturile financiare ale tuturor contribuabililor americani. Dacă informația dată nu este prezentată, contribuabilii vor achita un impozit de 30% din plățile efectuate în SUA. 

Așadar, guvernul SUA cere ca orice organizație străină, care se consideră instituție financiară, să încheie un contract privind schimbul de informații cu IRS. Adică, prin intermediul FATCA, SUA doresc să reglementeze tot ce fac companiile străine dincolo de hotarele SUA. Spre exemplu, banca X, licențiată într-o oarecare jurisdicție de offshore, nu va semna acordul cu fiscul SUA. Data viitoare, la efectuarea unei plăți, să zicem, de la JP Morgan în contul acestei bănci neascultătoare X, JP Morgan va trebui să rețină un impozit de 30% în folosul guvernului SUA.   

Unii experți în finanțe din străinătate consideră cerințele FATCA imposibile. Cum poate FIECARE instituție financiară din lume să semneze acordul privind schimbul de informații cu fiscul SUA?, se întreabă ei.    

Mai mult, fiecare instituție financiară străină, care va semna acordul cu fiscul SUA, trebuie să fie de acord să rețină 30% din toate plățile care vor trece prin ea, fiind predestinate unui cont din altă instituție financiară, care încă nu a semnat acordul cu fiscul SUA. În opinia analiștilor, acest lucru chiar este imposibil: zilnic au loc milioane de plăți străine. Cum ar putea băncile să știe care bănci-beneficiare au încheiat acordul cu fiscul SUA și care – nu?   

La ce bun, atunci, să faci o lege așa de controversată? Și dacă unicul ei beneficiar este Serviciul fiscal american, la ce bun le servește ea celorlalte state? 

Ce zice Constituția?

Drepturile și protecția proprietății private le garantează Constituția Moldovei – art. 46, p. 3 stipulează că ”bunurile obținute legal nu pot fi confiscate” și ”legalitatea averii acumulate se subînțelege”. Juriștii și oamenii de afaceri înțeleg această stipulare din Constituție în felul următor: din moment ce ”legalitatea averii (în cazul dat – a banilor) se subînțelege”, nu comit oare entitățile economice o încălcare a Constituției, dacă cer de la orice persoană, care efectuează tranzacții (inclusiv în numerar), dovada legalității provenirii averii lor? De aceasta trebuie să se ocupe în exclusivitate organele de drept. Activitatea lor este asigurată de p.4 al acestui articol din Constituție, care spune: ”Proprietatea care este predestinată, folosită la comiterea crimelor sau infracțiunilor, sau obținută în rezultatul comiterii crimelor sau infracțiunilor, poate fi confiscată numai în conformitate cu legea”, precum și de alte legi.  

Așadar, devine evident că tendința de a transpune atribuțiile statului privind suprimarea spălării ilicite a banilor pe umerii oamenilor de afaceri și a bancherilor, în cazul Republicii Moldova este o încălcare directă a Legii supreme a țării.  

Cristina Agatu

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load