X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Marea Britanie: calea spre Avallon sau spre Armagheddon, proiect global , istorie și contemporaneitate

7 dec. 2022,, 09:32 (reactualizat 7 dec. 2022,, 13:02)   Analitică
6176 0

Reieșind din ordinea mondială globală, tendințele ei de dezvoltare, perspectivele și analizele personale ale celor mai importanți actori mondiali, noi în mod repetat am atras atenția cititorilor asupra Marii Britanii. Și de această dată vrem să ne adresăm acestei puteri mondiale, reieșind din recentele aspecte și schimbări în tabloul eu politic.

Am tot repetat, că Britania este cea mai ascunsă superputere a contemporaneității. Mulți au exclus-o din numărul principalelor țări ale lumii. Dar în opinia noastră aceasta este o apreciere incorectă a stării acestui regat.

Trecerea în umbră

Dacă la începutul sec. ХХ nimeni în lume nu se îndoia de rolul conducător al elitei britanice, după cel de-al doilea Război Mondial pozițiile ei în ochii comunității mondiale au început să pară mult mai slăbite.

Marea Britanie era în continuare una dintre principalele țări ale lumii capitaliste, însă ceda semnificativ SUA, URSS, Japoniei și chiar Franței, care la finele sec. ХХ depășea Marea Britanie din punct de vedere și economic, și militar, și al potențialului nuclear. Pe fundalul influenței sporite a RPC, pe care liderul PCC Deng Xiaoping a transformat-o într-un stat care se dezvoltă rapid și în plan economic, și în cel militar, pozițiile Londrei oficiale s-au estompat în general. Chiar și RFG, renăscută din cenușa postbelică, a depășit în a doua jumătate a sec. ХХ puterea, indestructibilă altă dată, a statalității britanice.


Însă așa arată doar conturul exterior al analizei geopolitice. În realitate, Marea Britanie a mimat reușit prăbușirea și a trecut parcă în umbră, părăsind arena de luptă a principalelor forțe geopolitice. Și a făcut-o în mod deliberat.

După a.n. «Revoluție glorioasă» a lui Willhelm de Orange , stadtholder al Țărilor de Jos și rege al Angliei și Scoției, această țară a detronat puterea olandezilor, devenind cea mai mare putere maritimă. După revoluția industrială de mai bine de 200 de ani în urmă, Marea Britanie a devenit avangarda progresului capitalist și un lider imperialist mondial. După zdrobirea Imperiului lui Napoleon Bonaparte, înainte de Primul Război Mondial ea era puterea mondială principală, în care Soarele nu apunea niciodată. Chiar și pe continentul European, înainte de formarea Imperiului German, nu exista un stat capabil să-i arunce mănușa conducerii britanice.

Planuri cu bătaie lungă

Mulți cred că toate acestea au rămas în trecutul îndepărtat , însă evenimentele recente ne spun, că elitele britanice nu numai că nu au părăsit harta politică a lumii, dar au ambiții serioase și planuri geopolitice cu bătaie lungă, care deseori permit să vorbim despre Britania ca despre o țară care tinde să-și recapete pozițiile, dacă nu de hegemon, atunci de principal actor mondial .

Cum este văzută Britania după ieșirea din UE? Să nu uităm, că Britania deține a cincea parte din PIB-ul Europei unite. Ieșirea Britaniei, desigur, a lovit dur economia UE. Dar a lovit și economia britanică, care a fost nevoită să se adapteze noilor realități economice. Desigur, din punct de vedere economic acestei țări îi era avantajoasă aflarea în UE, care este o piață enormă, a doua după SUA, în fond. Și totuși ei au decis.

De ce au ales calea dezvoltării de sine stătătoare? Poate, pentru că aveau nevoie de independență decizională și de dorința de a se distanța de problemele UE din ultimii ani – pandemia, criza energetică, hoardele de imigranți din Est? Da poate, știau despre viitorul război în Ucraina și și-ar fi dorit mai multă independență decizională? Un rol important îl au și recentele ambiții neo-imperiale ale Londrei.

Pe ce se bazează aceste ambiții ale elitelor britanice? Desigur, pe experiența istorică a britanicilor, care au mai condus lumea, sau măcar o parte a lumii. Au mai fost centrul deciziilor geopolitice . Îi ajută și faptul, că Londra și acum este un centru financiar și economic al lumii. Faptul că monarhia britanică Windsor controlează comunitatea britanică a națiunilor și, principalul, că Britania este centrul instituțiilor de analiză, a centrelor de cercetări și cel mai mare trust intelectual al serviciilor speciale .

Iată un exemplu foarte semnificativ cum SUA, Britania și Australia își unesc eforturile în sfera strategică. La 16 septembrie, 2021 a fost semnat Tratatul trilateral al Washingtonului,Londrei și Canberrei privind parteneriatul în sfera apărării și securității. Despre el au declarat în comun președintele SUA John Biden, premierul Marii Britanii Boris Johnson și premierul Australiei Scott Morrison. Acordul a fost numit AUKUS (abrevierea denumirilor celor trei țări-participante: Australia, Regatul Unit, Statele Unite). Mulți cred că este copilul politic al americanilor, dar uită că trei țări din acest bloc nou se află sub controlul coroanei britanice și în mare parte depind de politica Londrei. Vedem aici un proiect global nou, un curs global nou al Britaniei.

Cum a ajuns Britania la această politică? După alegerile parlamentare din a.2010, reușite pentru Partidul conservator, care i-au permis lui David Cameron să formeze guvernul în coaliție cu democrații liberali, apoi și după victoria în alegerile a. 2015 , în care conservatorii au obținut majoritatea locurilor din parlament și au putut forma un guvern conservator în totalitate, și după alegerile din anii 2017 și 2019 a început noua epocă în cursul de politică externă a țării.

Noua politică a Britaniei se bazează pe un șir de documente, multe dintre care ascunse, care poartă parafa «strict secret». Dar există excepții. Bazele conceptuale ale politicii externe a Marii Britanii după a. 2010 au fost fixate în mai multe documente - cheie. În a.2010 a văzut lumina «Securizarea Regatului Unit în epoca incertitudinii. Analiza strategică de apărare și securitate». În a. 2015 – Strategia securității naționale și Analiza strategică de apărare și securitate în a. 2015. În martie, 2021 a apărut «Britania globală în epoca concurenței. Analiza complexă a securității, apărării, dezvoltării și a politicii externe». Acest document, susține site-ul guvernului, reflectă viziunea lui asupra locului Regatului Unit în lume. Un document important este și «Apărarea în epoca concurenței», apărut în scurt timp după Analiza complexă, tot în martie, 2021. Deja din titlurile acestor documente putem observa, că în ceva mai mult de un deceniu Regatul Unit s-a transformat din Marea Britanie în a.2010 în «Britania globală» în a.2021 .

Vedem, așa dar, unele avantaje importante ale statalității britanice. Vom mai menționa că azi, pentru a fi influent, nu-i neapărat să ai teritorii enorme. Exemple concludente: Israel, Japonia, Confederația Elvețiană, Vaticanul .

O figură nouă

Totuși, cum intenționează azi elitele britanice să-și exprime noul proiect geopolitic, sau poate și imperial?

În acest scop, elitele și finanțatorii lor îl aduc la putere pe noul premier Rishi Sunak. Acest urmaș al originarilor din India , mai concret – din Punjab, unul dintre tinerii care în anii de Brexit au reușit să ajungă la putere. El a înlocuit-o în funcția de premier pe Liz Truss, care era manifestarea liniei libertariene în partidul conservator al Marii Britanii. Liz Truss a fost acuzată că a schimbat politica economică și fiscală, a demis un șir de miniștri, și nu avea un acord cu Banca Angliei și Direcția responsabilității bugetare (un departament special pentru probleme bugetare - nota aut.) În tot cazul, aflarea ei de scurtă durată în funcția de șefă a cabinetului de miniștri s-a terminat. Dar ce e cu Rishi Sunak?

Pe fundalul lui Liz Truss el pare a fi salvatorul națiunii, dar și pe soare există pete. Rishi Sunak are în spate participarea la o petrecere în lockdown (amendă pentru contravenție administrativă), iar răuvoitorii spun că fotografia de la o petrecere în grădina lui Johnson de pe Downing Street,10 a fost făcută din fereastra reședinței ministrului de finanțe Sunak de pe Downing Street,11. La început Sunak l-a sprijinit pe Johnson, apoi anume după demisia benevolă a cancelarului trezoreriei a început plecarea masivă din guvern a miniștrilor, pentru care multă lume îl consideră trădător. Sunak este acuzat că «s-a rupt de popor»: cel mai bogat membru al parlamentului (mai bogat chiar ca monarhul Charles III). Încă fiind student la universitatea americană, el a obținut permis de ședere în SUA, cartea verde . Devenind ministru în a. 2019, el era obligat să renunțe șa permisul de ședere, dar a făcut-o doar înainte de vizita în SUA în a. 2021. Soția lui, fiica unui miliardar indian, posedă o avere de multe milioane și este rezident fiscal al Indiei. Pentru că soțul ei avea funcția de ministru, în special – de ministru al finanțelor, ar fi fost corect să achite impozitele în Britania. Această decizie a fost luată doar după gălăgia din mass-media. Sunak a mai fost acuzat și de relații cu Rusia: socrul lui avea la Moscova o reprezentanță a companiei Infosys, pe care a închis-o după publicațiile din mass-media.

Cum se vede, Rishi Sunak va trebuie să realizeze nu numai proiectele economice și financiare ale Londrei oficiale, ci și Doctrina securității globale, despre care am scris ceva mai sus. În doctrina politicii externe a statului, conceptul «Britania globală» s-a format definitiv după desfășurarea referendumului privind Brexit.

Proiectul «Britania globală»

Încă fiind ministrul de externe în guvernul Theresei May, Boris Johnson a prezentat la 2 decembrie,2016 raportul «Britania globală. Politica externă a Regatului Unit în epoca Brexit». La 17 martire, 2021, imediat după publicarea Analizei complexe, ministrul de externe Domenic Raab a expus conceptul «Britania globală». Conform acestei doctrine, Britania trebuie să construiască relații constructive, dar dure cu așa actori de pe piața petrolului și a gazelor, ca SUA, Rusia, UE, China, Indonezia. Scopul – reducerea necesităților lor și ale Britaniei de petrol și gaze. Securitatea energetică este pusă în frunte. O altă problemă este rezistența în fața Rusiei, dar reieșind din evenimentele de ultimă oră ritorica Londrei oficiale devine și mai dură. La 17 martie, 2021 după consolidarea concepției de securitate în doctrina statului, Raab constată: «Noi ne vom opune în continuare lipsei hrăpărețe de principialitate a unor așa țări ca Rusia, Iran, Coreea de Nord și le». Probabil, aici au fost identificați principalii oponenți politici ai Britaniei.

În plan militar, doctrina este un document deosebit. Organizația militară are menirea să asigure apărarea a trei interese naționale de bază, numite în strategia complexă: suveranitate, securitate,creștere economică. Pentru asta forțele armate ale Marii Britanii trebuie să fie apte de a îndeplini următoarele sarcini: să asigure superioritatea față de un potențial adversar; să influențeze dezvoltarea situației militar-politice; să sprijine cooperarea militar-politică și militar-tehnică cu aliații și partenerii; să descurajeze agresiunea și, la necesitate, să o respingă cu aplicarea forței militare în apărarea integrității teritoriale a țării și a intereselor naționale.

În continuarea studiului asupra doctrinei globale de securitate a Britaniei, vom menționa încă un șir de chestiuni importante și actuale. O atenție sporită se acordă dezvoltării parteneriatului multilateral și bilateral privind asigurarea trecerii proclamate spre regiunea Indo - Pacificului, inclusiv în cadrul alianței de cercetare «Cinci perechi de ochi» (Five Eyes), care plus la Marea Britanie include SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă; în cadrul înțelegerilor privind apărarea colectivă (Five Power Defence Arrangements, FPDA), participă Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Malaezia și Singapore; în cadrul Asociației statelor din Asia de Sud-Est (АСЕАН); în cadrul acordurilor interguvernamentale cu Japonia, Coreea, India, Pakistan, Afganistan și Oman. Se subliniază, că cooperarea militar-politică și militar-tehnică este elementul-cheie al propunerii complexe a Marii Britanii statelor din regiunea Indo-Pacificului.

Din nou pe calea spre dominația mondială

La începutul a. 2020 guvernul britanic a anunțat că începe elaborarea unui nou document strategic, pe care premierul Johnson l-a numit «cea mai extinsă analiză de acest fel de după Războiul rece ». Strategia a fost publicată la 16 martie, 2021 cu titlul «Britania globală în epoca concurenței. Analiza complexă a securității, apărării, dezvoltării și a politicii externe». Apoi pe 24 martie a fost prezentată Cartea albă în probleme de apărare – «Apărarea în secolul concurenței ». La fel de actual este formatul parteneriatului cu giganții europeni – Franța, Germania și Italia; se arată îngrijorați și aliații de bază din alte regiuni ale lumii — Ucraina, Turcia, Arabia saudită, Qatar, Irak, Kenia, Somalia, Nigeria și Ghana.

Ce altceva mai trebuie menționat în doctrina de securitate? Vom enumera următoarele :

1. Rolul-cheie al relațiilor cu SUA;

2. Respectarea angajamentelor privind securitatea colectivă a țărilor-membre NATO ;

3. Combaterea terorismului și a criminalității organizate ;

4. Sprijinirea drepturilor omului pe plan internațional ;

5. Devotament scopurilor dezvoltării stabile;

6. Crearea economiei digitale deschise .

În linii mari, conceptul «Britania globală» are ca scop obținerea pozițiilor de actor mondial, lider pe arena politică mondială. Încercarea de a formula rolul deosebit al statului, făcută în cadrul conceptului «Britania globală», este apreciată de specialiști drept una nu tocmai adecvată posibilităților reale ale țării.

Noi o apreciem altfel, căci Britania are poziții statale vechi în lume, și o practică în realizarea lor, are o elită orientată spre soluționarea multor probleme geopolitice importante.

Pe ce, așa dar, se bazează această reincarnare politică, și va deveni oare Britania temelia unei mari puteri?

1.Primul lucru este dominația Britaniei în propria comunitate a națiunilor, care în continuare este condusă de familia monarhică și de regele Charles III.

2. După zdrobirea Reichului III, Britania este liderul lumii anglosaxone. Dacă cineva crede că aici lider este SUA, el greșește. SUA niciodată nu au fost o putere anglosaxonă pură. În State, o poziție puternică au irlandezii și scoțienii, care niciodată nu s-au considerat anglosaxoni, la fel și italienii și latinii. SUA s-a format ca rebeliune a lojelor scoțiene și irlandeze împotriva Londrei. E de menționat, că în finanțarea și sprijinirea politică a tinerelor State Unite un rol important a avut Franța, care a contribuit la victoria revoluției americane și în plan militar, și în cel economic.

3.Monarhia britanică este liderul și bastionul altor monarhii actuale în Europa, care se sprijină pe puterea și influența ei mondială. Ca putere și semnificație geopolitică, nici Danemarca, nici Suedia, nici Spania și familiile lor regale nu se pot compara cu monarhia britanică. Poate doar Vaticanul, dar acesta este un stat teocratic.

4. Londra este în continuare centrul elitei financiare mondiale. Rothschilzii își țin la Londra bursa de aur, unde zilnic stabilesc prețul aurului, iar orașul Londra chiar și pentru monarhul britanic este o zonă de extrateritorialitate. Aici contează specificul social istoric al Britaniei - fuziunea elitei financiare cu cea aristocrată.

5. Britania în sens larg, și Londra în particular este centrul conspirologic mondial, tentaculele gestionării masoneriei mondiale și a altor loje tainice le controlează «Marea Lojă a Angliei». Excepție face «Marele Est al Franței», dar opoziția lui este incomparabil mai slabă.

6. Stabilitatea și tradițiile elitelor aristocrate britanice care timp de secole nu au cunoscut revoluții și epurări. Cu moșii colosale, terenuri, imobile, ele controlează finanțele și, principalul – Camera Lorzilor, în care nu poți fi ales, poți deveni membrul ai doar prin moștenire sau în baza unui verdict special al monarhului, ceea ce este ceva rarisim. Asta creează continuitatea istorică a elitelor și succesiunea seculară a aristocrației britanice.

7.Britania are servicii speciale extrem de puternice.

8. Britania este centrul intelectual al lumii atlantice. Aici găsim cele mai puternice universități și institute științifice .

9. Biserica anglicană unește elitele și populația. Tot ea este bastionul monarhiei.

10. Probabil, cel mai important. Britania este cea mai veche democrație a lumii occidentale. Ea are cel mai stabil model politic și parlamentar. Are partide vechi, stabile, care se trag de la tories și whigs, și o bază electorală stabilă. Aceste partide servesc drept etalon și model pentru sistemele parlamentare din alte țări.

11. În condițiile demontării capitalismului ca structură de clasă totalitară și dură, unde există lifturi sociale, în condițiile formării noii ordini feodale în lume, sistemul stabil de castă al britanicilor este un important factor de cimentare.

12. Britanicii controlează cluburile închise de discuții de genul Bilderberg, Masa rotundă, Aurora de aur , ele-s temelia și bastionul lor pentru a controla lumea.

13. În Britania există un fel de contract social tacit. Încrederea dintre cei superiori și cei inferiori. Țăranul britanic își respectă moșierul, spre deosebire de cel rus, spre exemplu, care dintotdeauna a tratat nobilimea cu scepticism, teamă și de la distanță. La baza acestor relații era forma de statalitate. Hobbes în Teoria statului l-a postulat ca fiind rezultatul unui anumit contract social, consolidat de tradiția istorică a statului și codificat în diverse acte oficiale.

Așa dar, vedem că Britania este din nou pe calea spre dominația mondială! Cum se vede, ea dispune de resursele necesare și de careva temeiuri politico-economice și sociale.

Vom menționa, că nouă nu ne este străină Britania, cultura și tradiția ei istorică. Este țara marilor culturi, a marilor filozofi, economiști, scriitori și poeți. Noi trebuie să apreciem moștenirea aceasta, iar britanicii ar trebui să apeleze la propriile tradiții și să le dezvolte. Au ce lua aminte și ce respecta.

Pentru noi azi e important să cugetăm critic, ca să nu devenim șuruburile sistemului, și să menținem viziunea sănătoasă asupra lucrurilor. Nu spunem că ne aflăm într-o matrice. Dar la sigur ne aflăm într-un sistem orientat spre o anumită elită, care nu este interesată de binele nostru, al moldovenilor. Vrem sau nu, Britania este în fruntea acestei piramide și elita ei este carcasa, care ține actuala lume occidentală.

În speranța unui rezultat pozitiv

Să concluzionăm. După eliberarea coloniilor britanice elitele britanice dominau total elitele naționale ale acestor state, iar familia monarhilor britanici a mimat destrămarea imperiului său colonizator, s-a prefăcut a fi un mic stat adormit, care se bazează, chipurile, doar pe forțele proprii. Dar nu este un secret, că orașul Londra și familia Rothschild controlează nu doar sistemul financiar mondial, dar și comerțul mondial cu aur, iar prin lojele masonice elitele britanice controlează toate lojele naționale din alte state, cu excepția «Marelui Est» al Franței și a «Ritului scoțian», care respectă moștenirea dinastiei Stuart, familia monarhică anglo-scoțiană detronată în sec. XVIII , care de atunci se află în exil. Am scris deja în alt studiu, că anume datorită sprijinului dinastiei Stuart în SUA a apărut revoluția, care a permis eliberarea de jugul britanic și crearea pe atunci a celui mai mare stat democratic din lume.

La finele sec. ХХ anume Britania și elitele sale au inițiat crearea Uniunii Europene, pe fundalul consolidării căreia s-a produs degradarea statelor naționale europene, a tradițiilor elitelor acestora, iar Europa s-a dezis, de fapt, de esența sa istorică. Britania și elitele ei au subminat tradiționalul spirit național al vechii Europe, apoi au părăsit Uniunea Europeană și au decis să navigheze de sine stătător. Și aici apare cel mai interesant lucru. Studiind evenimentele care au loc în lume, vedem că Britania nu numai că se închide în fața Uniunii Europene, ea începe să reproducă, în baza Comunității Britanice, propriul imperiu mondial, care a existat în epoca victoriană - timp în care economia britanică și forța ei militară au prosperat maxim.

Așa sau altfel, Britania redevine o supraputere mondială, centrul lumii, elementul geopolitic de bază, și viitorul civilizației, Noua Ordine Mondială a fost construit de Britania, este construit de Britania și va fi construit de Britania și pentru britanici. În același timp, ca participant al clubului nuclear și țară-învingătoare în Războiul doi Mondial, Britania este membru permanent al Consiliului de securitate ONU, și influențează activ politica Organizației Națiunilor Unite. Este încă o direcție importantă, în care Britania va avea pe viitor pozițiile-cheie.

Dar vreau să menționez în final și unele momente pozitive în caracterul acestui stat mare. Britanicii chiar au o istorie bogată. Cultura, filozofia, politologia lor a devenit carcasa de bază în formarea civilizației europene și a realității europene. Experiența ei de comuniune între cei de sus și cei de jos este trăsătura principală a vieții sociale britanice. Raționalismul și pozitivismul britanicilor a permis acestei țări să depășească multe coliziuni istorice și probleme, și ar fi regretabil dacă acum ei s-ar prăvăli în prăpastia apocaliptică, împreună cu planurile lor de aventură. Noua lor cale este foarte șubredă și periculoasă. În opinia noastră, britanicii trebuie să renunțe la toate bolile copilăriei și să treacă la un trai post-imperial normal, într-o țară confortabilă, prosperă, în care există unitatea celor de sus cu cei de jos, în care vechile contradicții au fost nivelate. O țară, care își respectă colosalul potențial uman și istoria bogată, nobilă.

Veaceslav Matveev

6
0
1
0
3

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?