Coronavirus stiri: 8213
Obiectiv european stiri: 316
Criza energetică stiri: 929

Lupta continuă. Alegeri prezidențiale în Franța

14 apr. 10:00 (reactualizat 14 apr. 18:23)   Analitică
7555

Duminică, 10 aprilie, în Franța a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. În turul doi vor participa actualul șef al statului, Emmanuel Macron, și liderul "Asociației Naționale" de extremă dreaptă, Marine Le Pen. Victoria unuia dintre ei pe 24 aprilie va determina nu numai soarta Franței, ci și, probabil, a întregii Europe.

Evenimente care determină soarta

Franța este una dintre cele mai influente țări din lume. O țară cu cel mai vechi sistem de valori democratice din Europa. Membru Permanent al Consiliului de Securitate al ONU. O putere cu cea mai mare economie din Europa, o bază economică industrială și agrară dezvoltată, cu centrale nucleare și propriul program spațial. Țara cu cea mai mare și mai dezvoltată armată și potențial nuclear - de fapt al treile din lume.

Timp de mulți ani, Franța a menținut un curs politic independent. O astfel de politică a fost întotdeauna caracteristică democrației franceze. Palatul Elysee, chiar și în timpul Războiului Rece, în timpul domniei generalului De Gaulle, a partidului său "Uniunea Democraților pentru Republică" (UDR) și a succesorului acestuia - "Adunarea pentru Republică" (APR), a construit relații cu URSS și Statele Unite în baza priorităților politicii externe independente și a doctrinei politice interne. Cu toate acestea, astăzi nu putem să nu observăm că actuala elită franceză de la guvernare demonstrează în mare măsură dependența sa de Statele Unite și nu toate forțele politice din țară sînt de acord cu acest lucru.

Menționăm încă un moment. De la 1 ianuarie, Franța a devenit președintele Consiliului Uniunii Europene, adică țara care "conduce" UE. Chiar dacă numai șase luni, ca toate celelalte țări, dar autoritățile franceze au o mulțime de planuri, căci nu atît de des membrilor UE le revine o astfel de președinție: ultima dată Franța s-a aflat la conducerea UE acum treisprezece ani.


În acest sens există un fapt caracteristic. Liderul extremei dreapta, Marine Le Pen, a declarat că este "indignată de faptul că steagul francez a fost înlocuit cu steagul Uniunii Europene sub Arcul de Triumf, deasupra mormîntului Soldatului Necunoscut". Reprezentanta "Asociației Naționale" a amenințat că va depune o plîngere la Consiliul de Stat cerînd "suspendarea" deciziei de "înlocuire" a steagului. "Această decizie a președintelui... ignoră în mod clar articolul 2 din Constituție, potrivit căruia "simbolul național este tricolorul..."; articolul 3 privind suveranitatea națională... și principiul fundamental recunoscut de legile republicii, potrivit căruia steagul național trebuie să fie întotdeauna arborat pe clădirile publice".

Și această mare putere istorică a Europei în luna aprilie a acestui an își face alegerea socio-politică și geopolitică. Alegerile din Franța sînt unul dintre cele mai importante evenimente politice din lume în 2022. De direcția în care va merge Franța depinde soarta Europei și a restului lumii. Situația este complicată de faptul că alegerile din Franța au loc pe fondul escaladării tensiunilor geopolitice globale și a provocărilor colosale pentru întreaga umanitate civilizată.

Roadele politicii de substituție

Cu ce a intrat Franța în actualele alegeri? Pe fondul pandemiei și al evenimentelor sîngeroase din Europa de Est - cu o scădere puternică a creșterii economice și a dezvoltării economice. "Vestele galbene", confruntarea dintre migranți și adepții valorilor tradiționale. Închiderea și reducerea unui număr de producții. Șocuri puternice în sectorul agricol. Afluxul de emigranți din Africa, Maghreb și Orientul Mijlociu.

Guvernul președintelui Macron a reușit să reziste acestor provocări ale vremii, să mențină o anumită independență în politica externă, dar, în general, cadența sa nu poate fi numită de succes, deoarece în fiecare an țara își pierde greutatea în lume, atît în partea politică, cît și în cea economică. Țara, renumită pe parcursul a mai mulți ani drept o fortăreață a valorilor europene, se transformă astăzi din mîna ușoară a unui număr de lideri și politicieni influenți într-un complice al forțelor care distrug valorile tradiționale de pe bătrînul continent.

Acest lucru nu se referă la toți, există forțe conservatoare sănătoase, dar în mare măsură anume în Franța se observă "politica de înlocuire". O astfel de politică se numește astăzi înlocuirea populației europene tradiționale cu o populație străină și non-europeană.

Pe 8 aprilie a acestui an, sub Catedrala din Toulouse a fost plasată o bombă. Cine a făcut acest lucru și de ce? Evident că niciun creștin nu va face așa ceva, niciun ateu, comunist sau chiar troțkist nu va face așa ceva, pentru că, chiar dacă o persoană nu crede în Dumnezeu, pentru ea aceasta este oricum o parte a istoriei europene. Dacă nu vom examina Catedrala din punct de vedere religios, atunci ea oricum reprezintă o valoare arhitecturală și culturală. Indiferent de opiniile europeanului, el nu va distruge niciodată o clădire istorică care face parte din patrimoniul cultural și istoric al țării sale natale.

Numai extremiștii religioși sînt capabili de astfel de lucruri, cărora le este străină identitatea istorică și religioasă europeană, le e străină țara și rădăcinile sale tradiționale, morala, obiceiurile. Le este străin trecutul și prezentul, pe care încearcă să le distrugă de dragul opiniilor lor fundamentaliste și radicale. Anume printre imigranți, oameni cărora le este străină cultura Franței și a Europei în ansamblu, pot apărea astfel de idei monstruoase. În multe privințe, aceasta este vina elitei politice, care înlocuiește vechile valori tradiționale și democratice cu un fel de surogat politic, înșelînd mințile populației simple.

Aceleași personaje într-un noudecor

Dar să revenim la alegerea președintelui celei de-a Cincea Republici. Rezultatele primului tur nu au fost o surpriză. De la bun început era clar că lupta se va da între cei doi concurenți principali. Ei vorba despre centristul, Emmanuel Macaron, și liderul de dreapta, Marine Le Pen.

Așadar, Macron. Al optulea președinte al celei de-a Cincea Republici, care a devenit cel mai tînăr șef de stat din istoria sa (acum el are 44 de ani). În 2017 a cîștigat alegeri care au schimbat peisajul politic din Franța, punînd capăt dominației a două partide — a celui de dreapta (Gaullist) și a socialiștilor. Noul partid centrist creat de Macron "La Republique en Marche!" a obținut majoritatea în Parlament. La alegerile prezidențiale din 2017, a trecut în al doilea tur, ocupînd primul loc (24%). A cîștigat-o pe Marine Le Pen în turul doi (66% față de 34%).

Iar adversarul său în turul doi este Marine Le Pen. Le Pen este liderul de 53 de ani al partidului de extremă dreapta Adunarea Națională (fostul Front Național) din 2011. Ea a redenumit partidul fondat de tatăl său, Jean-Marie Le Pen, s-a îndepărtat de politica sa radicală, a urmat o politică de reducere a radicalității asociației sale de extremă dreaptă. Politician și avocat, Marine Le Pen participă pentru a treia oară la alegerile prezidențiale din Franța. În 2012, a ocupat locul trei în primul tur cu 17,9% din voturi. În 2017 a ajuns în turul doi cu 21,3% din voturi. Ea a pierdut alegerile în fața lui Macron (34% față de 66%). Din 2017 este deputat al Adunării Naționale a Franței. Din 2004 pînă în 2017 - deputat în Parlamentul European. Liderul celor de extremă dreptă se declară pentru efectuarea unor schimbări dure în politica externă și internă a Franței și a UE. Planurile ei includ o înăsprire semnificativă a politicii de imigrare (a regulilor pentru obținerea cetățeniei, imigrația de familie, imigranții ilegali); plata indemnizațiilor familiale numai cetățenilor francezi, precum și prioritate pentru ei la alocarea de locuințe sociale; creșterea finanțării pentru Ministerul Afacerilor Interne și sistemul justiției, consolidarea rolului statului și consolidarea Armatei, Marinei și a valorilor tradiționale. Renașterea Franței ca o mare putere mondială, independentă din punct de vedere politic. Franța se va retrage din NATO dacă Marine Le Pen va fi aleasă în funcția de președinte. Despre acest lucru a declarat însăși candidata la președinție, vorbind la mitingul electoral din Reims. "Trebuie să ne apărăm liber interesele, să ieșim din logica blocurilor militare ... De aceea ne vom retrage din Blocul comun al NATO, astfel încît să nu mai putem fi atrași în conflicte străine", a declarat Le Pen, citată de presa internațională.

În urma numărării buletinelor de vot, 27,84% dintre alegători au votat pentru Macron. Rezultatul lui Le Pen este de 23,15%: este mai mult decît în primul tur al ultimelor alegeri.

Jean-Luc Melenchon, liderul partidului de stînga ”Franța Nesupusă”, care a ocupat locul trei, a cerut populației ca în niciun caz să nu voteze pentru cei de extremă dreapta. Iată și "Franța Nesupusă", care se declară, de fapt, împotriva Franței, liberă și independentă de structurile guvernului mondial. În principiu, toți candidații care au participat în primul tur, cu excepția concurentului de dreapta, Eric Zemmour, care a acumulat 7% din voturi, au îndemnat cetățenii să-și dea voturile în favoarea lui Macron.

La prima vedere, se repetă situația alegerilor din 2002, cînd Jean Marie Le Pen a ajuns în turul doi împotriva republicanului Jacques Chirac. Atunci, Loja Marele Orient din Franța, Marea Lojă Națională și Marea Lojă a Franței au emis un decret comun: ca toți membrii săi, indiferent de credințele politice și religioase, să voteze pentru Jacques Chirac. Rezultatul ni-l amintim cu toții. Jacques Chirac a cîștigat cu o diferență mare. Așa se făcea politică ieri, așa se face și astăzi.

Dar, în ciuda asemănării aparente a situației, de fapt, a doua rundă va avea loc în realități economice și geopolitice complet diferite, de aceea rezultatul său nu este evident și e imprevizibil.

"Franța gulerelor albe și a pensionarilor împotriva Franței angajaților și muncitorilor, Franța marilor orașe împotriva Franței rurale, Franța europeană împotriva Franței suveranității naționale", astfel ziarul Le Monde definește scindarea în societatea franceză, determinată de rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale.

Așadar, al doilea tur promite să fie tensionat. Poate că rezultatele sale vor provoca proteste în masă care se vor transforma într-o confruntare dură a maselor. În orice caz, anumite forțe politice din spatele ecranului istoriei și a imaginii politice manifestată, demult își doresc haotizarea sistemului european.

Vedem că Franța se află în fața unei alegeri cardinale. Toate cărțile sînt pe față. Fie un centrist fără chip care nu se deosebește prin nici o poziție fermă, un fost consilier și susținător al lui Hugo Chavez, apoi un gaullist înflăcărat care a devenit nici de dreapta, nici de stînga, fie un reprezentant al elitei naționale.

Analizând declarațiile politice ale lui Macron, îmi vin în minte cuvintele satiristului și actorului canadiano-american Mort Sala despre Richard Nixon:"Ați mai cumpăra și o mașină uzată de la acest om"?. Asta spune totul, dar elita mondială decide în felul său, iar cînd toate mass-media sînt de partea ta, atunci rezultatul și numărarea rezultatelor vor avea loc în condiții de luptă acerbă.

Vedem și altceva: vechile categorii încetează să joace un rol. Nici gaulliștii, nici adepții celuilalt mare partid creat de Francois Mitterrand - socialiștii, nu mai au nicio semnificație. Timpul lor s-a dus. Lumea s-a schimbat, iar lumea franceză s-a schimbat și mai mult și foarte dramatic.

Urmează noi realități, ca o reflectare a resetării întregii lumi. Populiștii, cei de extrema dreaptă și extrema stîngă, protejații oligarhiei mondiale și pur și simplu mlaștina, decid astăzi soarta acestei țări. Lupta viitoare este o confruntare a forțelor conservatoare, tradiționaliste; conservatori și tradiționaliști împotriva forțelor guvernului mondial reprezentate de Macron. Lui i se opun tradiționaliștii și Marine Le Pen, aici este punctul de bifurcare. Aici este cumpăna lumii politice franceze. Chiar dacă astăzi cîștigă Macron, viitorul aparține în continuare forțelor rațiunii, tradiției, valorilor creștine, conștiinței intelectuale și justiției istorice. Viitorul îi aparține lui Marine Le Pen. Aceasta este concluzia mea. Indiferent care va fi rezultatul acestor alegeri, forțele nihilismului, distrugerii și haosului rămîn fără putere. Ele sînt în scădere astăzi, timpul lor trece. Vine epoca acelor oameni care sînt gata să apere cu orice preț valorile vieții, libertății, moralității și tradițiilor ancestrale. Lumea își așteaptă alegerea, iar alegerea care vine este foarte aproape. Lumea ar trebui să înțeleagă că viitorul constă în modul în care prețuim memoria, tradițiile strămoșilor noștri și conștiința erei noastre. Viitorul acestei lumi este alegerea pe care o facem astăzi, în baza stresului și șocurilor, tragediilor și durerii vieții noastre și a timpului nostru deloc ușor.

Veaceslav Matveev

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

[No canvas support]
  • Votat 0
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав