TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

mai multeminimizează

Impeachmentul președintelui SUA: o tentativă de lovitură de stat?

Impeachmentul președintelui SUA: o tentativă de lovitură de stat?

După lungi tergivesări, în SUA a început procesul de impeachment al președintelui Donald Tramp. Cine are nevoie de el și care ar putea fi consecințele?

”Nu a lăsat o altă alegere”

Atacuri politice în adresa lui Trump au avut loc și anterior. Scandalul cel mai răsunător din perioada guvernării administrației sale a fost raportul procurorului special Robert Muller privind investigarea ”implicării rusești” în alegerile din SUA în anul 2016. Atunci, comisia nu a depistat careva semne evidente că Trump s-ar fi înțeles cu autoritățile ruse, cu o rezervă, deoarece a considerat că Rusia a intervenit totuși în alegerile americane. Această judecată controversată a continuat apoi într-o nouă uneltire împotriva lui Trump și echipa sa. Este vorba despre impeachmentul inițiat de democrați.

Impeachmentul președintelui SUA este o chestiune rară și anevoioasă. În istorie, a avut loc doar de trei ori. Însă nici un președinte SUA nu a fost lipsit de fotoliul de președinte în procesul de impeachment. Unui impeachment au fost supuși Andrew Johnson în 1868 și Bill Clinton în 1998, dar senatul le-a luat apărarea și liderii și-au dus mandatele pînă la capăt. Richard Nixon, din cauza scandalului Watergate, a demisionat benevol înainte de finalizarea procesului de impeachment .

Dar se vede că pentru democrați este prea periculos prestigiul de businessman și politican de succes al lui Donald Trump. Procesul a fost declanșat, în pofida sărbătorilor de Crăciun. Camera reprezentanților, controlată de democrați, a votat pentru acuzarea președintelui. Nancy Pelosi, spicherul Camerei inferioare, în deschiderea audierilor, a spus că încălcarea constituției de către președintele Donald Trump este ”un fapt stabilit”. Pe un ton patetic, ea a conchis, că astfel el ”nu a lăsat o altă alegere”, doar impeachmentul. Congressmanul din Georgia Barry Laudermilk a comparat acuzarea președintelui cu ”răstignirea lui Hristos”, iar reprezentantul Pennsylvaniei, Mile Kelly, l-a numit ”noul Perl Harbor”.

Care-i esența acestor atacuri? Lui Trump i se impută două capete de acuzare: abuz de putere și obstrucționarea activității Congresului. Adversarii săi din Partidul Democrat susțin că el și-a folosit atribuțiile ”pentru a obține avantaje politice personale în detrimentul securității naționale”. În primul caz este vorba despre senzaționala discuție telefonică a lui Trump cu colegul său ucrainean Vladimir Zelenski, și alte contacte cu Kievul. În versiunea democraților, președintele Trump i-a cerut lui Zelenski să reia investigația împotriva companiei Burisma Holdings, în caz contrar a amenințat cu înghețarea ajutorului militar acordat structurilor de forță ale Ucrainei. Anume în această companie a activat Hunter Biden – fiul fostului vicepreședinte Joseph Biden, unul dintre cei mai probabili concurenți ai lui Trump la prezidențialele din 2020. Astfel, cred democrații, președintele a folosit politica externă pentru a obține materiale ce-l compromit pe oponentul său politic. Pentru acuzarea șefului Casei Albe de abuz în serviciu au votat 230 de legislatori, împotrivă - 197 (inclusiv doi democrați), unul s-a abținut.

Cel de-al doilea capăt de acuzare îl învinuiește pe Trump că ar fi împiedicat investigațiile. Pentru impeachment au votat 229 legislatori, împotrivă -198 (inclusiv trei democrați), un deputat s-a abținut. Drept rezultat, încă în decembrie 2019, Camera reprezentanților i-a înaintat lui Trump două capete de acuzare: abuzul de putere și obstrucționarea senatului. Pentru impeachment au votat doar democrații, în timp ce republicanii, care au majoritatea în senat, intenționează să-l achite pe președinte. Principala acuzație a democraților este, desigur, o mișcare preelectorală și constă în următoarele. Democrații îl învinuiesc pe Trump că ar fi pretins niște servicii politice de la președintele Ucrainei Vladimir Zelenski în schimbul ajutorului militar alocat deja de Congres.

Șeful Casei Albe respinge categoric acuzațiile, numind aceste pretenții ”vînătoare de vrăjitoare” și ”tentativă de lovitură de stat”. La începerea audierilor, el a reacționat, tradițional, pe Twitter, unde a scris cu majuscule și numeroase semne de exclamare: ”O minciună monstruoasă a radicalilor de stînga, a democraților leneși! Este un atac asupra Americii și asupra Partidului republican!”. Plus la aceasta, ca răspuns la acuzațiile camerei inferioare, Trump i-a scris o scrisoare lui Nency Pelosi.

În ea președintele SUA a declarat că cele două capete de acuzare înaintate – abuz de putere și împiedicarea investigațiilor congresului - nu se încadrează în vre-o normă constituțională și de drept. Președintele american a menționat că articolele nu conțin infracțiuni, încălcări. „Ați devalorizat importanța acestui cuvînt - impeachment!”, a subliniat Trump. Și a mai declarat că prin această procedură Pelosi ”a declarat război deschis democrației americane”.

Dezbateri în plină desfășurare

Acum chestiunea acuzării urmează să fie soluționată de Senatul SUA. Procesul de impeachment este asemănător celui judiciar: senatul va acționa pe post de jurați, camera reprezentanților – pe post de acuzator. Pentru a-l lipsi pe Trump de funcție va fi nevoie de voturile a două treimi dintre senatori (67 persoane).

Senatul SUA constă din 100 persoane: 53 republicani, 45 democrați și doi independenți. Pentru înlăturarea lui Trump din funcție va fi nevoie de acordul tuturor democraților și a senatorilor independenți, dar și a minim 20 de republicani.

De ce anume acum a fost declanșat acest proces? Anul aceste este unul preelectoral pentru SUA. Anul pasiunilor fierbinți și a bătăliilor politice. Trump trebuie discreditat cu orice preț, altfel candidații democrați nu au șanse. Camera inferioară a congresului american și-a anunțat verdictul. Urmează să o facă și Senatul. Anume acolo continuă de ceva zile dezbaterile privind înlăturarea lui Tramp de la președinție. Fiecare dintre părți are la dispoziție 24 ore pentru a se expune în cadrul dezbaterilor. Este vorba despre patru zile lucrătoare și 12 ore de discursuri pe zi.

Se știe că în Senat republicanii au majoritatea și puțin probabil ca ei să permită minorității democrate să-l distrugă pe liderul și președintele lor. În fruntea acestei minorități stă senatorul Adam Schiff, reprezentant al unei familii americane influente, pomenite adeseori ca fiind implicată în finanțarea revoluțiilor din Rusia de la începutul sec.XX (și în 1905, și în 1917).

În alocuțiunea sa în fața Senatului, el a declarat fără drept de apel: ”Comportamentul său (a lui Trump) încalcă jurămîntul și datoria constituțională de a respecta fidel legea… Nu există un alt remediu împotriva acestui pericol, doar înlăturarea din funcția de președinte al Statelor Unite. Dacă impeachmentul și înlăturarea nu-l vor putea responsabiliza, înseamnă că el chiar stă deasupra legii”.

Liderul democraților în Senat, Chuck Schumer, insistă asupra necesității de a invita noi martori la procesul de impeachment al lui Trump și de a oferi administrației președintelui toată documentația necesară.

Ca răspuns, liderul republicanilor Mitch McConnell a refuzat categoric și și-a argumentat poziția așa: ”Noi nu creăm acuzații, noi le judecăm… datoria camerei reprezentanților este să investigheze, noi nu trebuie să căutăm orice metode de a-l declara ”vinovat”. O asemenea abordare nu poate fi numită justiție imparțială”. Senatorul cu care, potrivit surselor de la Casa albă, Trump vorbește la telefon aproape în fiecare seară, a declarat că ”faptul că democrații vor să invite în Senat noi martori vorbește despre aceea că Camera reprezentanților și-a făcut treaba neglijent”.

Așadar, în senatul SUA dezbaterile-s în toi. Însuși Trump le-a ignorat și a plecat la Davos (Elveția) pentru a participa la Forumul Economic Mondial. În general, Trump este într-o situație complicată și scandaloasă. În caz că este înlăturat, noul președinte al SUA poate deveni vicepreședintele Michael Pence, care recent a fost în Israel, la forumul comemorativ consacrat Holocaustului. Acolo Pence a declarat că lumea trebuie să se opună vehement ”valului odios de antisemitism”, învinuind în special Iranul în această problemă. ”Noi trebuie să fim gata să ne confruntăm cu valul odios de antisemitism, care aprinde ura și violența în lume, să depistăm această problemă și să fim uniți... Noi trebuie să ne împotrivim ferm statului care proliferează antisemitismul, unicul guvern din lume care neagă Holocaustul la nivel de politică a statului și amenință să șteargă Israelul de pe fața pămîntului. Lumea trebuie să se opună ferm Republicii Islamice Iran”, a subliniat vicepreședintele.

Iranul a fost pomenit nu întîmplător. Președintele Trump are azi două provocări istorice. Prima – impeachmentul, a doua – confruntarea cu Iranul islamic. Putem presupune că tensiunea în jurul situației din Orientul Apropiat și confruntarea cu Iranul într-o nouă rundă a istoriei a fost modelată și motivată de oponenții săi politici. Revoluția din Iran în 1979, au făcut-o oamenii asociați unor familii oligarhice din Londra. Concret – dinastia Rothschild, care a jucat reușit contra intereselor SUA în regiune și l-a eliminat pe șahul Reza Pahlavi, omul clanului Rockefeller și a altor elite americane.

La fel și azi. Cu o concretizare: acest conflict lovește grav Israelul și securitatea acestuia, distrage echipa lui, îi îndreaptă atenția asupra circumstanțelor externe.

Se știe că, pe plan extern, Trump și echipa sa nu este la fel de tare ca pe cel intern, pentru acești oameni actualele evenimente prezintă un impediment serios în ajunul viitoarei confruntări politice și sociale interne.

La finele săptămînii trecute, Trump a promis să prezinte planul de reglementare în Orientul Apropiat înainte de întrevederea, la 28 ianuarie, cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. Este un plan minunat. Un plan care chiar va funcționa”, a declarat el. Dar în ce măsură îl va ajuta el pe președintele american, e greu de spus.

Cine, așadar, conduce America?

Desigur, democrații minoritari în senat nu vor putea obține înlăturarea lui Trump, dar ei îi discreditează grav numele și imaginea. Pentru Trump, acesta este un test de rezistență, care spune tuturor că oponenții nu-l vor menaja. Fluxul informațiilor defăimătoare abia începe.

Ce înseamnă evenimentele din SUA? Doar confruntări preelectorale, care au început foarte devreme, sau ceva mai mult și mai semnificativ? Însuși Trump declara recent că toate aceste acțiuni au fost stimulate de așa-numitul ”stat profund” în frunte cu echipa lui Hillary Clinton și oamenii ex-președintelui democrat Barack Obama. Se știe că familiile Clinton și Obama au relații apropiate cu familia Rothschild, fapt foarte important. Să încercăm a înțelege ce anume a avut în vedere Trump și ce fel de ”stat profund” a aruncat mănușa și l-a provocat pe președintele american și echipa sa?

Este vorba, desigur, de un termen abstract. El este caracteristic celor care se tem că spună lucrurilor pe nume. De facto, este vorba despre forțele care lucrează împotriva vechii Americi și a valorilor ei conservative, create altădată de fondatorii ei și de reprezentanții acelui ”proiect puritan”, care stau în spatele adevăratelor norme conservatoare și a postulatelor patriotice care au permis SUA să se elibereze de influența coroanei britanice și a Londrei.

Putem declara că există vechea Americă creștină cu un singur etaj și acele centre, care-s guvernate de oligarhia transnațională, crescută din elitele supranaționale din Manhattan și ideile trans-umaniste ale Hollywoodului. Lor le este indiferent de interesele SUA ca stat național și suveran. Expansioniști, intervenționiști, multi-culturiști și globaliști. Ei au nevoie de America doar ca temelie, ca centru de dirijare a lumii. Valorile vechii Americi și ale ”americanilor simpli” le sunt străine total. De aceea nu-i îngrijorează nici economia, nici CMI, nici complexul industrial, nici infrastructura americană învechită, nici fluxul de imigranți, nici eroziunea rămășițelor națiunii americane albe protestante (mai extins – creștine). Anume de aceea ei îl urăsc pe naționalistul Trump, care a venit să reinstaleze vechile valori și să salveze statalitatea americană de războiul civil și viitorul declin iminent.

În acest context, Cris Roman, politolog belgian și președinte al organizației ”Euro-Rus”, declara încă la începutul anului 2019, că ”America este guvernată de un stat profund”. Anume acestui stat, potrivit lui, îi aparține puterea reală în SUA. El este format din structuri private de cercetași, ”mafia” de pe Wall Street, mass-media liberală americană. În timpul ultimilor prezidențiale din SUA, reprezentanții acestui stat profund intenționau să o facă președinte pe Hillary Clinton, să lipsească Rusia de influența asupra Orientului Apropiat, să înceapă războiul cu Iranul, apoi cu Siria, după care și cu Rusia – de fapt, să dezlănțuie al treilea război mondial

Deși oponentul istoric real al SUA este China continentală, naționalistă, a lui Mao. Anume China este periculoasă pentru Washington, în special în perioada creșterii sale militare și industriale necontrolate. Totuși, statul profund se încăpățînează să vadă dușmanul în Rusia și instigă SUA, poporul american împotriva celui mai puternic stat conservativ din Eurasia, fără a permite formarea axei unui Nord alb, bogat și unic.

Să trecem Rubiconul

Desigur, impeachmentul președintelui Trump va suferi eșec și francmasonul de gradul 32, Barack Obama, membru al lojei ”Prince Hall” și Hillary Clinton, vor pierde lupta, dar altceva contează. Impeachmentul a demonstrat că pasiunile fierbinți din SUA nu-s o simplă confruntare preelectorală. SUA trece printr-o situație mai gravă. Țara este politizată la maxim, polarizată radical. Azi în SUA nu există simpli observatori a celor ce se petrec în cercurile de elită americană. Țara se mișcă, lin și planificat, spre o confruntare civilă, care ar putea trece limitele accesibilului și cele mai îndrăznețe ipoteze ne vor părea fantezii nevinovate. Azi în SUA cei care văd o dezvoltare normală a țării în viitor, se confruntă cu cei care tind spre haosul civil și social. Spre escaladarea conflictului, cu orice preț. Iată pericolul istoric al situației actuale. Va reuși elita profundă să nimicească echipa președintelui Trump sau va triumfa bunul simț și elitele patriotice, ne va arăta timpul. Dar acest timp deja a început, iar anul 2020 va deveni un Rubicon istoric în istoria acestui mare stat. Dar poate în istoria întregii lumi.

Veaceslav Matveev

Urmărește-ne pe Odnoklassniki, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Mai multe

Sondaj Toate

load