„Gazprom”-ul reziliază contractele cu Ucraina: ce va fi cu Moldova

„Gazprom”-ul reziliază contractele cu Ucraina: ce va fi cu Moldova

Xenia Florea

„Gazprom”-ul a inițiat procedura de reziliere a contractelor cu „Naftogaz”-ul ucrainean privind livrarea și tranzitul combustibilului albastru.  

„Ukrtransgaz”, operatorul sistemului transport de gaze al Ucrainei, a anunțat imediat Comisia de monitorizare a Comisiei Europene că „acțiunile iresponsabile ale companiei «Gazprom» creează riscuri considerabile pentru asigurarea transportului neîntrerupt al gazelor pentru consumatorii europeni, dar și pentru cei ucraineni”. Ce-i drept, chiar a doua zi liderul ucrainean, Petro Poroșenko a raportat că Ucraina a asigurat în deplină măsură transportarea gazelor în țările Uniunii Europene și și-a confirmat statutul de partener și țară de tranzit de încredere. 

În condițiile unei noi acutizări a situației dintre Ucraina și Rusia privind gazele naturale, cînd fiecare dintre părți încearcă să-și joace atuurile, pe noi nu ne poate lăsa rece întrebarea: cum va fi aprovizionată cu gaze Republica Moldova în timp ce Moscova și Kievul își clarifică relațiile?

Despre Curtea de Arbitraj de la Stockholm

Noul conflict al gazelor dintre Ucraina și Rusia a fost provocat de Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Aceasta este instituția de arbitraj a Camerei de Comerț din Stockholm, care în anul 1970 a fost recunoscută drept centru neutru de soluționare a litigiilor comerciale dintre țările occidentale și URSS, și de atunci examinează litigii internaționale de natură civilă.

Pe 28 februarie, Curtea de Arbitraj de la Stockholm a emis a doua decizie în litigiul dintre „Gazprom” și „Naftogaz”, prin care a obligat compania rusă să achite celei ucrainene 4,6 miliarde de dolari pentru tranzitarea insuficientă în anii 2009-2017. Dar întrucît, conform rezultatelor primei decizii a Curții, compania ucraineană a rămas datoare celei rusești cu 2 miliarde de dolari (pentru livrările de la începutul anului 2014), suma finală pe care urmează să o achite „Gazprom”-ul în favoarea „Naftogaz”-ului constituie 2,56 miliarde de dolari.  

Curtea de Arbitraj de la Stockholm a mai obligat concernul rus ca pînă la sfîrșitul Acordului de tranzit – în 2019 – să pompeze prin Ucraina 110 mld. metri cubi de gaze pe an sau să plătească pentru volumul nelivrat. Iar Ucraina, care din decembrie 2015 nu mai cumpără gaze rusești, deoarece a trecut la livrări reversibile din Polonia, Ungaria și Slovacia, a fost obligată să cumpere de la Rusia pînă la expirarea contractului 4-5 mld. metri cubi de gaze (anterior – 50 mld.). Dacă „Naftogaz”-ul nu o va face, conform deciziei Curții, în mod automat va fi aplicată formula ”ia și plătește” – adică Kievul va trebui să achite chiar și volumele pe care nu le-a cumpărat.

„Gazprom”-ul imediat și-a exprimat dezacordul față de decizia Curții de Arbitraj de la Stockholm: cei de la compania rusească vorbesc despre aceea că, în circumstanțe identice, Curtea a respins pretenția „Gazprom”-ului, iar pretenția „Naftogaz”-ului a fost parțial satisfăcută. Compania rusească și-a anunțat intenția de a ataca această decizie la Curtea de Apel, a refuzat să livreze Ucrainei gaze începînd cu 1 martie, rambursînd banii achitați de  „Naftogaz” pentru livrările din martie (în consecință, începînd cu 3 martie, Ucraina este nevoită să introducă un regim de consum econom și să caute urgent o alternativă gazelor rusești), a redus presiunea din conductă și a declarat rezilierea imediată a tuturor contractelor cu „Naftogaz”-ul. Președintele Consiliului director al companiei „Gazprom”, Alexei Miller, a declarat: „Arbitrii și-au argumentat decizia prin agravarea bruscă a situației economiei ucrainene, însă noi sîntem împotrivă ca problemele economice ale Ucrainei să fie soluționate din contul nostru.” 

Învingători și învinși

E prematur de spus cine este învingător și cine învins în această istorie. Kievul se consideră învingător. Mihail Bondar, membru al Comitetului pentru problemele complexului energetic, politică nucleară și securitate nucleară din Rada Supremă, a declarat că, grație poziției adoptate de „Gazprom”, Kievul a primit “încă un atu pentru a convinge Occidentul că vecinul din nord este inadecvat”. În plus, funcționarii ucraineni speră că o atare poziție ultimativă a Federației Ruse va deveni pentru Europa încă un semnal “ca ea să nu se lase provocată de Kremlin prin proiectul „Nord Stream-2” („Северный поток-2”). Iar președintele Petro Poroșenko a promis să obțină sechestrarea activelor „Gazprom”-ului dacă concernul rus nu va îndeplini decizia Curții de Arbitraj de la Stockholm și a cerut ca ministrul de externe, Pavel Klimkin, să pună problema dată în discuție cu Comisia Europeană în cadrul consultărilor tripartite.

Însă în istoria “disputei globale de gaze” (așa a numit mass-media ucraineană acest conflict) s-au iscat și unele momente neplăcute pentru Kievul oficial. Locuitorii statului vecin au descoperit că autoritățile i-au tot mințit timp de trei ani, în care au irosit banii publici. „Trei ani ne-au tot spus că nu mai depindem energetic de gazele rusești. Nouă ne era servită ca fiind o victorie, în timp ce gazele rusești erau cumpărate la prețuri exagerate de la slovaci. Iar acum înțelegem că vor să le procure de la agresor. Mincinoșii lideri ai regimului au înghețat și nici măcar nu încearcă să-și explice cumva minciunile”, îl citează presa pe unul dintre utilizatorii rețelelor de socializare.

Unii experți ucraineni consideră că pentru economia ucraineană ar fi mai bine ca ea să nu primească cei 2,56 miliarde de dolari atribuiți de arbitrajul Stockholm Companiei „Naftogaz”. Juristul Rostislav Kraveț a declarat că acești bani vor fi pur și simplu consumați, ceea ce se va solda cu o nouă rundă a inflației.

La rîndul lor, experții ruși recunosc că, deși decizia arbitrajului Stockholm pare ilogică și nemotivată, contestarea ei va fi extrem de complicată. Însă unii consideră că partea rusă poate întoarce această situație în favoarea sa. Igor Iușkov, conferențiar la Universitatea Financiară a Guvernului FR, a declarat că, dacă „Gazprom”-ul va trebui totuși să achite datoria de 2,56 miliarde de dolari în favoarea „Naftogaz”-ului, ca să evite acumularea penalităților pentru creanțele neplătite, structurile politice din Rusia ar putea folosi această posibilitate pentru a rambursa așa-numita „datorie a lui Ianukovici”, în sumă de 3 miliarde de dolari.

În martie 2017, Înalta Curte de la Londra a obligat Ucraina să achite Rusiei în totalitate datoria de 3 miliarde de dolari, plus penalitățile pentru întîrziere (zilnic, suma datoriei crește cu 670 de mii de dolari pentru despăgubiri). Kievul oficial a refuzat atunci să restituie acești bani, invocînd situația precară a bugetului. „Cînd «Gazprom»-ul va transfera banii companiei «Naftogaz», trebuie să activizăm lucrul de rambursare a datoriei de stat de 3 miliarde de dolari. Scuzele privind lipsa banilor nu vor mai funcționa – va fi suficient ca autoritățile să primească la buget banii plătiți de «Naftogaz» ca dividende și să-i ramburseze Moscovei”, a menționat Igor Iușkov în interviul pentru portalul „Economia astăzi” („Экономика сегодня”).

În plus, experții ruși consideră că situația de conflict creată poate schimba spre bine atitudinea structurilor europene față de „Nord Stream-2” , deoarece posibilitatea rezilierii contractelor va reaminti Uniunii Europene despre instabilitatea tranzitului ucrainean și pericolul dependenței de el. „Europa vede că așteptările privind transformările în economia ucraineană și europenizarea generală nu s-au adeverit, UE își formează o viziune trează asupra situației și aceasta o va ajuta să înțeleagă importanța unui tranzit sigur”, a declarat într-un interviu pentru presa rusă Veaceslav Culaghin, directorul Centrului pentru studierea piețelor mondiale a energiei din cadrul Institutului de Cercetări în Domeniul Energetic al Academiei de Științe a Rusiei.   

La ce se poate aștepta Moldova în acest context 

După ce mass-media a publicat informația privind inițierea de către „Gazprom” a procedurii de reziliere imediată a contractelor de livrare și tranzitare a gazelor în/prin Ucraina, „Moldova-Gaz”S.A. a anunțat că livrările de gaze rusești în Moldova vor continua în același volum și că de la „Gazprom” nu au venit avertizări despre posibile întreruperi de livrări sau modificări ale contractului în vigoare. Asta deocamdată, dar ce se va întîmpla ulterior, pe măsură ce conflictul gazelor se va extinde?

Expertul în energetică Sergiu Tofilat vede două variante de evoluare a evenimentelor următoare. Varianta nr.1 – „Gazprom”-ul cu adevărat reziliază imediat contractele cu contragentul ucrainean și oprește tranzitul gazelor prin Ucraina. În acest caz, Moldova poate rămîne nu numai fără gaze, dar și parțial fără energie electrică, deoarece Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, situată în Transnistria (furnizorul de bază), funcționează pe gaze rusești.   

„Dacă lucrurile vor evolua în acest fel, Republica Moldova are posibilitatea să efectueze reversul gazelor din Europa prin conductele magistrale existente care traversează teritoriul țării, spune expertul. Reversul din România – prin trei conducte sudice (Șebelinca – Dnepropetrovsk – Krivoi Rog – Ismail, Ananiev- Tiraspol-Ismail și Razdelnaia-Ismail). Prin Ucraina  - prin conducta Ananiev-Cernăuți-Bogorodceanî. Aceste conducte magistrale permit livrarea în republica noastră și tranzitarea în alte țări a cca 44,5 miliarde de metri cubi pe an, iar Moldova de pe malul drept, împreună cu Transnistria, consumă anual doar 3 miliarde de metri cubi. În plus, prin conducta Ananiev-Cernăuți-Bogorodceanî, țara noastră poate primi gaze și din rezervoarele ucrainene, cum s-a întîmplat și în timpul crizei gazelor din 2009. E greu de spus însă, în măsură deplină sau nu, și pentru ce perioadă de timp poate acționa această metodă de restabilire a livrărilor de gaze în republică, căci Europa însăși depinde de gazele rusești în volum de cca 30%. 

Varianta nr.2. Rezilierea contractelor, de regulă, este o procedură îndelungată. Deși „Gazprom”-ul a anunțat că reziliază imediat contractele cu „Naftogaz”, procesul de reziliere se va întinde pentru o perioadă  – părțile trebuie să treacă prin procedura judiciară. Înclin anume către această variantă. Mai întîi, pentru că „Gazprom”-ul are un șir de contracte de livrare a gazelor în alte țări – Turcia, spre Balcani, a căror realizare este efectuată prin sistemul ucrainean de tranzitare a gazelor . Și dacă „Gazprom”-ul va înceta să-și onoreze angajamentele contractuale, îl așteaptă penalizări mari. De aceea, deocamdată, concernul rus a inițiat doar procedura de reziliere a contractelor în Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Tranzitul de gaze va continua și Moldova nu va avea probleme de livrare a combustibilului, consideră Sergiu Tofilat.

Scenariul nu va fi unul rigid?

- Situația nu va evolua conform unui scenariu rigid, consideră expertul economic Victor Ciobanu. A fost inițiată procedura de reziliere. Pentru a rezilia contractele, este nevoie de un proces judiciar, el necesită timp. Dar toate declarațiile dure despre rezilierea imediată etc. constituie un element al unui anumit joc. De obicei cum se face? Situația se încordează, UE, îngrijorată că poate rămîne fără gaze, pornește ”misiunea de conciliere”, Rusia va încerca în această situație să-și promoveze interesele. Spre exemplu, „Nord Stream-2”, adică începe perioada luptelor poziționale. Așa că hai să nu intrăm în panică înainte de timp – deocamdată nu rămînem fără gaze.

Nici expertul în energetică Victor Parlicov nu vede riscuri pentru livrările de gaze în republică. „Bine, Moldova, cu un consum de un miliard de metri cubi anual, dar ce va zice Turcia, care consumă 11 miliarde? Dar Grecia? Dar Macedonia, care depinde în totalitate de gazele rusești ce tranzitează Ucraina și Moldova, și care, în cazul stopării livrărilor, poate îngheța? Conflictul gazelor cu Ucraina nu absolvă compania „Gazprom” de responsabilitate în cazul contractelor cu alte țări. Așa că livrările prin sistemul de tranzit ucrainean vor continua pînă cînd aceste contracte acționează și pînă cînd „Gazprom”-ul va avea o alternativă pentru livrarea gazelor spre Balcani. De aceea, pînă în 2019, noi putem dormi liniștiți”, se arată convins Victor Parlicov.

În zilele de odihnă trecute, și concernul rus și-a liniștit clienții. Reprezentantul oficial al companiei, Serghei Kuprianov, a declarat într-un interviu că, în pofida declarației de reziliere a tuturor contractelor cu Ucraina, „Gazprom-ul nu va sista în timpul apropiat tranzitul de gaze pe teritoriul acestei țări. „Nici contractul de tranzit cu «Naftogaz»-ul nu presupune oprirea imediată a tranzitului la rezilierea contractului, a subliniat el. Conform art. 8.2, dacă există contradicții pentru a rezilia contractul, ambele părți trebuie să apeleze la Curtea de Arbitraj de la Stockholm. Procedura judiciară necesită timp. Noi nu încetăm chiar acum pomparea gazelor prin Ucraina”, a menționat el.

Ce va fi după 2019

Actualele contracte dintre „Gazprom” și „Naftogaz” acționează pînă la sfîrșitul anului 2019. Pînă atunci se preconizează punerea în exploatare a gazoductului „Nord Stream-2”– o conductă nouă de export a gazelor din Rusia în Europa (Germania) prin Marea Baltică, precum și a doua tranșă a „Fluxului turcesc”, prin care concernul rus va transporta combustibil în țările Europei de Sud-Est. Adică, căile de livrare a gazelor în Europa, ocolind Ucraina, vor fi gata exact atunci cînd vor expira contractele dintre „Gazprom” și compania ucraineană „Naftogaz”.

Cei de la compania rusă au declarat încă în 2015 că, după anul 2019, contractul de tranzit cu Ucraina nu va mai fi prelungit ”sub nicio formă”. Acest fapt a fost remarcat, la o conferință de presă, de către șeful adjunct al concernului „Gazprom” Alexandr Medvedev. În 2020, „Gazprom”-ul intenționează să înlocuiască riscurile ucrainene de tranzit spre Turcia și Grecia (proiectul „Fluxul turcesc”) și Germania („Nord Stream-1 și 2”). Însă problema constă în faptul că, pe lîngă contractul de tranzit prin Ucraina, „Gazprom”-ul mai are contracte cu consumatori europeni, care astăzi primesc gaze prin sistemul de tranzit ucrainean. Termenele acestor contracte depășesc cu mult anii 2019-2020, unele dintre ele expiră tocmai în 2037. De aceea, „Gazprom”-ul a putut să se folosească de actuala decizie a Curții de Arbitraj de la Stockholm și de scandalul iscat inclusiv pentru a-și încuraja partenerii europeni să renegocieze contractele de lungă durată, spre a le redirecționa. Dacă aceasta nu se reușește pînă la finele anului 2019, în 2020 concernul rus va trebui să păstreze parțial tranzitul ucrainean.

Pentru Ucraina, care, din cauza prăbușirii industriei sale, și-a pierdut statutul de partener comercial important și de cel mai mare consumator de gaze de la „Gazprom”, chiar și redresarea parțială a tranzitului de gaze este o lovitură puternică. Unu – pentru că se pierd veniturile din tranzit, și este vorba de 3-4 miliarde de dolari anual, în funcție de volume. Doi – se pierde statutul de țară de tranzitare. De aceea, ”în ceasul al doisprezecelea”, Kievul va folosi orice posibilitate ca să nu rămînă fără tranzitul gazelor rusești.

În toamna trecută, Ucraina și Polonia au adresat o scrisoare comună Bruxellesului privind inacceptabilitatea construirii conductei „Nord Stream 2” între Rusia și Germania și au îndemnat Letonia, Lituania, Estonia, România, Moldova și Georgia să se asocieze protestului lor. Moldova a făcut-o: la sfîrșitul săptămînii trecute, după forumul antirusesc desfășurat la Chișinău, președinții parlamentelor Moldovei, Andrian Candu, și Ucrainei, Andrii Parubîi, le-au adresat cu o scrisoare deschisă șefilor de parlamente din țările europene. „Deși formal «Nord Stream 2» este prezentat ca un proiect comercial, de facto el este un instrument al politicii de stat ruse. «Nord Stream- 2» nu este o diversificare a surselor de gaze, ci o aprofundare a dependenței energetice a UE, în special a țărilor din Europa Centrală și cea de Est, de Rusia și deci – de menținere a vulnerabilității lor. De aceea, chemăm țările europene să limiteze posibilitatea Rusiei de a efectua acțiuni agresive și să se asigure că exploatarea «Nord Stream- 2» este conformă legislației UE”, se spune în textul scrisorii.

Este evidentă cauza din care Chișinăul oficial s-a alăturat așa de ușor mesajului de condamnare a construirii gazoductului „Nord Stream- 2”: și „Nord Stream”, și „Fluxul turcesc” înconjoară Ucraina și Moldova. După ce Rusia va asigura diversificarea căilor de tranzit a gazelor în Europa și va renunța la tranzitul prin Ucraina, țara noastră poate să se pomenească într-o situație jenantă – sau să rămînă fără gaze în general, sau, în condițiile lipsei de alternative, „Gazprom”-ul să fie mai rigid la stabilirea prețului pentru combustibilul achiziționat.

Conducta de gaze Ungheni-Chișinău devine mai actuală

Deocamdată, Moldova nu are căi alternative de livrare a gazelor. Experții consideră că Chișinăul oficial trebuie să se concentreze asupra soluționării problemei date în următorul un an și jumătate.

„Pînă la finele anului 2019, adică pînă se va finaliza construcția căilor alternative de livrare a gazelor rusești spre Balcani, și noi trebuie să ne asigurăm căi alternative, consideră Victor Parlicov. Nu contează ale căror gaze vor curge prin această conductă – românești sau cel pe care Rusia le va furniza companiilor turcești prin „Fluxul turcesc”. După ce vor fi lansate „Fluxul turcesc” și „Nord Stream-2”, ne vom pomeni într-o situație vulnerabilă, de aceea, asigurarea căilor alternative este deja o chestiune de securitate, nu doar de fezabilitate economică. Ale cui vor fi gazele și la ce preț - aceasta e o altă chestiune. Da, astăzi gazele românești costă mai scump decît cele rusești: în România ele costă circa 200 de dolari, iar noi acum le cumpărăm de la „Gazprom” cu 180 de dolari. Dar să nu uităm că, atunci cînd există mai multe surse de livrare, negocierile privind prețul pot fi făcute de pe cu totul alte poziții”.

Pentru Republica Moldova “calea alternativă de livrare a gazelor” este gazoductul Ungheni-Chișinău cu lungimea de 120 km, care va deveni continuarea gazoductului Iași-Ungheni. Despre construcția lui se vorbește demult, teoretic el ar fi trebuit deja dat în exploatare, însă, la modul practic, ”șantierul secolului” nici nu a început de fapt.

„Logic vorbind, Guvernul trebuia să se îngrijească de construcția acestei conducte (elaborarea proiectului, determinarea traseului pe unde va trece conducta etc.) încă în 2014, cînd a fost dat în exploatare gazoductul Iași-Ungheni, și la 27 august doi prim-miniștri bine dispuși tăiau panglica. Cu atît mai mult că despre intenția concernului „Gazprom” de a renunța la tranzitul de gaze prin Ucraina după expirarea contractelor în 2019 se știa încă din 2015”, spune Victor Ciobanu.

În 2015, Guvernul RM a adoptat „Foaia de parcurs a sectorului gazelor naturale din Republica Moldova”, conform căreia gazoductul Ungheni-Chișinău urma să fie dat în exploatare în trimestrul IV al anului 2017. Dar în prezent situația este următoarea: gazoductul Ungheni-Chișinău este declarat proiect de importanță națională, există proiectul de construire și studiul de fezabilitate ale lui, Ministerul Economiei a eliberat autorizația de construcție, zilele trecute compania română „Transgaz” a fost declarată învingătoarea concursului de privatizare a Întreprinderii de Stat „Vestmoldtransgaz” (operatorul gazoductului Iași-Ungheni pe teritoriul Moldovei și operatorul viitorului gazoduct Ungheni-Chișinău). 

În martie 2017, la conferința de presă de după ședința comună a guvernelor celor două țări, prim-ministrul Moldovei și cel al României, Pavel Filip și Sorin Grindeanu, au declarat că finalizarea construcției gazoductului Ungheni-Chișinău este preconizată pentru sfîrșitul anului 2018 și nu pentru anul 2019, cum era planificat. Însă lucrările de construcție încă nu au început din mai multe motive – atît financiare, cît și de procedură. Guvernul și Parlamentul RM așa și nu au inclus în Legea privind declararea utilităţii publice de interes naţional a lucrărilor de construcţie a conductei de transport gaze pe direcţia Ungheni-Chișinău” lista localităților prin care va trece viitorul gazoduct și în care vor fi expropriate terenurile, indiferent de forma lor de proprietate – privată sau de stat. Ce-i drept, Guvernul promite că amendamentele în cauză vor fi examinate la cea mai apropiată ședință de guvern și imediat transmise spre examinare Parlamentului.

Totuși, chiar dacă gazoductul Ungheni-Chișinău va fi construit anul acesta, ar putea apărea probleme la livrarea prin el a unor volume mari de gaze. „Pentru ca noul gazoduct să fie pe deplin operațional, pe teritoriul României urmează a fi construite 160 km de conducte noi, precum și două stații de compresoare, menționează Sergiu Tofilat. Este vorba despre conductele Onești-Gherăești și Gherăești-Lețcani. Pentru construirea lor va fi nevoie de cca 130 de milioane de euro, iar partea română a prevăzut în buget doar 56 de milioane. Deci nu este clar ce va fi cu finanțarea. Posibil, vor ajuta structurile europene. Însă, în orice caz, noi trebuie să ne gîndim la căile alternative de livrare a gazelor pînă la sfîrșitul anului 2019, pentru a nu ne confrunta cu probleme majore”.

 

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load