Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Franța la capătul erei mazochismului politic ?

28 mai. 2021,, 10:00 (reactualizat 28 mai. 2021,, 18:49)   Analitică
4439 2

Ani în șir ni s-a insuflat, că în Occident situația stă ferm pe pozițiile democrației și liberalismului. Ni se insufla că în Occident totul estre în regulă, că acolo toate valorile democratice îs de neclintit, sacre și că ele dezvoltă progresiv societatea de acolo.

În același timp, mass-media occidentală ne tot hrănea cu noutăți demografice, probleme ale mediului, ale industrializării, probleme ale drepturilor omului în Est și ne ascundea total starea de lucruri în Occidentul ”progresist”. S-a creat impresia, că acolo lumea a încremenit în armonie și liniște, că Occidentul are peisaje intelectuale strălucite și minunate, că totul e luminos, liber și frumos .

Nu totul este calm

Însă anii din urmă au arătat, că nu toate-s așa de luminoase în acel rai omenesc. Că și acolo există probleme, și destul de semnificative. Chiar mai mult ca semnificative, căci pot exploda lumea occidentului, care va trage după sine în prăpastia Apocalipsei întreaga omenire. În SUA, situația cu ex-președintele Trump și sprijinirea lui de către o mare parte a populației arată prăpastia dintre fluxurile de știri din mass-media și starea reală a lucrurilor.

Evenimente similare au loc și în Europa. Polonia, Ungaria, o parte din elitele italiene, într-o anumită măsură Slovacia și Austria încep să se distanțeze de politica libertariană a Bruxellesului. Dar o atenție sporită atrage Franța – cea mai democratică, mai prosperă, mai mare democrație europeană, căci Germania nu o putem numi pe deplin independentă, deoarece pe teritoriul ei se află contingente enorme de militari americani și canadieni. Da Franța este cu adevărat centrul civilizației europene. Centrul istoric al democrației, focarul eurocentrismului, a mișcărilor paneuropene, unul dintre principalii inițiatori ai creării Uniunii Europene.


Azi în Franța, care chipurile respinge ideile și doctrinele naționaliste de și extremă dreaptă, au loc lucruri foarte interesante. Recent, un grup de militari francezi și oficiali de forță a făcut declarații dure, care pot fi considerate un ultimatum președintelui celei de-a cincea Republici Franceze, dl Macron. Care este esența problemei? Să încercăm a ne dumeri. Încercăm să deschidem peisajul politico-social francez și rădăcinile evenimentelor de acolo, să evidențiem principalele forțe politice și principalii actori care se confruntă pe acest domeniu politic.

Urmașii lui de Gaulle

Așa dar, în Franța pare că lucrurile s-au mișcat din loc. Franța patriotică și cugetătoare se trezește, ceea ce se manifestă nu doar în fortificarea partidelor patriotice și de dreapta, dar și în conducerea armatei și marinei franceze față de politica Palatului Elisee. La finele lui aprilie, presa franceză a explodat prin scrisoarea deschisă, adresată lui Emmanuel Macron de 20 de ofițeri superiori pensionați. În această adresare publicată de hebdomadarul Valeurs Actuelles, militarii au prevenit despre pericolul destrămării Franței și au amenințat că vor sprijini politicienii gata să «lecuiască țara cu remedii puternice». Această scrisoare trebuie tratată cu seriozitate și responsabil, căci paginile istorice și tradițiile acestei țări țin minte timpuri în care militarii preluau puterea. Se are în vedere nu numai regimul de la Vichy în anii colaboraționismului și ai ocupației, condus de mareșalul Philippe Petain, eroul Primului război mondial, care a făcut spre finalul vieții o mare greșeală istorică – a colaborat cu ocupanții fasciști, - se are în vedere dubla venire la putere a mareșalului de Gaulle.

Prima dată – după Războiul doi mondial, a doua – la finele anilor 50, stabilind un regim dur de guvernare s-a confruntat cu radicalii de stînga, care au înfuriat Franța în a.1968. Desigur, regimul acestui general nu era asemănător cu cele ale unor dictatori latinoamericani, cu represiunile lor totale. A fost o guvernare măreață, în fruntea Franței se afla un general ai Războiului doi mondial, erou al Franței, liderul Rezistenței franceze, care a lăsat cea mai mare amprentă în istoria acestui stat european. Generalul Charles de Gaulle nu a permis ca țara să devină parte a Pactului Triplu și după război să fie condamnată de națiunile unite. Totuși, guvernarea-i dură a fost simțită, ne amintim de dispersarea demonstrațiilor, înăbușirea răscoalei colaboraționiștilor și a extremei drepte în Algeria, campaniile militare active în Vietnam și Laos. Ne amintim de rolul său în crearea armei nucleare și a celei mai mari flote, cu portavioane șu submarine atomice. Ne amintim de opoziția lui față de politica Washingtonului, de cererea rambursării aurului francez, păstrat în America. Ne amintim de tendința lui fermă de a crea Marea Europă, unită în jurul unor valori democratice și patriotice comune.

Un ultimatul pentru Macron

Și iată că azi copiii și nepoții acelor generali, corpul de generali de top, într-un mod corect, dar dur se pronunță împotriva politicii președintelui Franței Macron. Împotriva campaniei sale imigrante, antipatriotice, globaliste și antireligioase, care destabilizează societatea franceză și Europa în întregime. Generalii și mai înainte ridicau vocea împotriva conducerii țării. Cunoaștem cazuri în care ei chiar au fost nimiciți fizic, în ciuda faptului că în spatele fiecăruia dintre ei stăteau structuri militare mari. Însă , reieșind din particularitățile timpurilor noastre complicate, acest caz este unul deosebit de important. Trebuie să înțelegem, că pe fondalul destabilizării mondiale totale, a balansării lumii la limita războiului și a pandemiei, un grup de conducători importanți ai armatei și flotei în mod holistic, motivat, obiectiv și convingător s-a opus politicii președintelui Macron.

În această scrisoare militarii francezi îl previn pe președintele Macron, că în țară se coace o lovitură militară de stat , de care el va fi vinovat de-facto. Propriu zis, lui Macron i-a fost înaintat un ultimatum fără termen, cu cererea unor măsuri imediate de salvare a țării. Esența ultimatumului constă în faptul, că în țara inundată de imigranți din Africa și țările din Maghreb activitatea islamiștilor radicali a căpătat proporții monstruoase. Militarii cred că acțiunile fundamentaliștilor, tolerate de Emmanuel Macron și conducerea republicii franceze, creează pericole pentru viața oamenilor simpli. Destabilizarea politică, socială și economică, provocată de acțiunile imigranților, distruge bazele statului. Distruge valorile naționale religioase și spirituale, duce la nimicirea Franței ca stat. Dacă președintele nu va lua măsuri urgente, țara va trebui salvată prin metode militare, iar aceasta înseamnă o lovitură de stat militară.

Iată ce scrie în acest context Hugh Scofield, corewspondent ВВС la Paris: «Ei mai acuză guvernul de tendința de a folosi poliția «pe post de persoane de încredere și țapi ispășitori», prin suprimarea brutală a popularelor «veste galbene», a protestelor din ultimii ani. «Nu mai avem timp să lăsăm lucrurile pe altă dată, în caz contrar războiul civil va pune capăt acestui haos în creștere și pierderii a mii de oameni - pentru care veți purta răspundere», - se spune în scrisoare.

Evident, analistul englez nu s-a putut elibera de cinismul Albionului Nebulos. Pentru el, situația chiar este fără pierderi: «cu cît e mai rău în Franța, cu atît e mai bine pentru noi». Dar să-și amintească de combatanții islamiști, de grupările fundamentaliste și de patrulele pe străzile din Londra și Liverpool, poate atunci va înțelege, că în scurt timp lui, rudelor și copiilor lui li se poate întîmpla orice.

E timpul terminăm cu mazohismul

Mulți dintre analiștii europeni de azi subliniază în acest context, că situația din Franța este critică, din care cauză Macron pierde din ratingul preelectoral. Întrebarea este: pentru voi contează ratingul, sau faptul că piere țara, care altă dată era fortăreața tradițiilor europene, a culturii europene și a identității europene? Nu se referă numai la Franța – este soarta întregii Europe, duse premeditat spre prăpastia unei catastrofe apocaliptice. Duse, se poate spune, la abator, fără a-și putea manifesta identitatea, spiritualitatea și valorile patriotice.

Așa că au dreptate militarii francezi! Trebuie să se decidă ceva cu toată această demență, și fiecare dintre noi, la locul său, trebuie să se opună forțelor diavolești care distrug lumea și societatea noastră. Nu ni-i în drum cu Europa care ne este propusă – acesta este drumul spre cimitir. Nouă ni-i în drum numai cu acea Europă, pe care o numim «Europa Națiunilor». Cu Europa de la Dublin la Vladivostok. Cu Europa în care vor fi păstrate tradițiile și obiceiurile strămoșilor, în care va exista stabilitate, liniște și ordine, în care se va forma o veritabilă fortăreață a umanismului, creștinismului, valorilor general umane, a drepturilor omului și a identității naționale. În care va exista familia și credința, și spiritul aristocratic al strămoșilor, nu cultul destrăbălării, a mazochismului paneuropean și haosul uitării naționale și spirituale.

Veaceslav Matveev

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?