Fără a te îndepărta de casierie. Cum este vînat buzunarul nostru

Fără a te îndepărta de casierie. Cum este vînat buzunarul nostru

Adesea, vizitatorii piețelor se plîng: cică, ne înșeală, ne amăgesc… Dar în supermarketuri, s-ar părea, este imposibilă orice înșelătorie: cîntarul electronic indică greutatea exactă a mărfii, aparatul de casă indică prețul exact al cumpărăturilor. Că doar e vorba despre tehnică – ce fel de înșelăciune mai poate fi? Însă cumpărătorii au început să observe că, adesea, suma achitată în unele supermarketuri este suspicios de mare. Obiecțiile de acest fel devin atît de frecvente, încît nu mai pot fi considerate bănuieli în exces sau o proastă cunoaștere a aritmeticii. 

Șase metode de a înșela cumpărătorii 

Pentru a comercializa produsele alimentare în termenii sanitari prevăzuți, unii ”specialiști” ai rețelelor comerciale născocesc numeroase metode de a lăsa cumpărătorii fără bani.  

Ne-o confirmă înșiși cumpărătorii, dar și controalele Agenției pentru protecția drepturilor consumatorilor și supravegherea pieței. Raportul pentru anul 2018 conține date despre numărul reclamațiilor adresate de consumatori privind diverse metode de înșelare aplicate în unitățile care comercializează produse alimentare. Documentul aduce și datele statistice ale Agenției Naționale pentru Securitatea Alimentelor (ANSA). În total, în 2018 ANSA a înregistrat 636 petiții, dintre care direct de la consumatori -210, de la diverse structuri de stat, care au readresat Agenției reclamațiile - 418. Astfel, anul trecut, cele mai frecvente motive de depunere a reclamațiilor au fost: comercializarea produselor alimentare cu termenul de valabilitate expirat, neconcordanța dintre calitatea și marcajul produsului, nerespectarea normelor de păstrare, lipsa actelor de origine a mărfii, schimbarea datei la care a fost produsă marfa, discrepanța dintre prețurile la raft și cele de la casă, dezinformarea consumatorului, ne-eliberarea bonului de casă, lipsa etichetei de preț, ignorarea plîngerilor, practicile comerciale frauduloase, lipsa sau refuzul de a prezenta condica de reclamații. 

Dar dacă ținem cont de faptul că majoritatea clienților înșelați nu se mai adresează în instanțe, atunci cele peste șase sute de reclamații înregistrate de ANSA nu-s decît o picătură în mare. 

Așadar, cum anume ne înșeală diverse rețele comerciale? Jurnalistul portalului Noi.md, autorul acestui material, adesea s-a convins personal de existența diverselor metode de înșelare a cumpărătorilor și a cunoscut numeroase istorii ale oamenilor care au avut de suferit în urma combinațiilor ingenioase ale supermarketurilor. Adesea este vorba despre ”găselnițe” așa de rafinate, că un cumpărător neinițiat poate lesne deveni victima înșelătoriei. Și-a închipuit, să zicem, cineva că în secția de legume, pe cîntarul electronic, unde-s programate codurile legumelor și fructelor comercializate, cu imaginea respectivă pe butonul respectiv, se poate strecura un produs din carne? Și nu unul ieftin – dintre cele mai scumpe. Ba da, se poate. Iată ce ne-a povestit Victoria D.    

”Într-o zi de martie, fiind în magazinul unei renumite rețele comerciale, am decis să cumpăr două avocado. Pentru a înțelege greutatea și prețul cumpărăturii, pe cîntarul electronic trebuia să butonez nr.1. Operațiunea a fost efectuată rapid, eticheta – lipită automat pe pachetul cu fructe. Costul întregului coș de cumpărături, anunțat la casă, m-a uimit, dar nu aveam timp să studiez bonul de casă și am lăsat acest lucru pentru altă dată. Și poate așa nu mai studiam detaliat acel bon, dacă ocazional nu-mi nimerea a doua zi în fața ochilor. Ce credeți – în lista produselor cumpărate de mine avocado lipsea, în schimb figurau 500 gr. de salam afumat, la prețul de peste 340 lei per kilogram. M-am mai confruntat cu cazuri de înșelăciune, dar cu unul așa de obraznic, cred, - pentru prima oară. Din fericire, avocado în ambalajul respectiv mai stătea neatins în frigider, iar bonul îl aveam la mine. Imediat am decis să lupt. Cei de la magazin nici măcar nu s-au împotrivit. Cum numai au auzit că a venit cumpărătorul cu bonul pentru avocado la prețul salamului scump, imediat au venit cu scuze și explicații, cică operatorul din sală din greșeală a introdus în cîntarul electronic date incorecte, de aceea magazinul a avut un profit nemeritat de 107 lei, asta doar în cazul meu. Da, mi-au restituit diferența și și-au tot cerut scuze, că doar capul plecat sabia nu-l taie…”. 

Victoria este una dintre puținele persoane care a avut insistența să ducă la capăt cele începute, să-și apere dreptul și să-și restituie banii furați, în esență. Dar care-i numărul cumpărătorilor care nu au observat înșelăciunea – că doar nu toți studiază amănunțit bonurile. Mai există și oameni ocupați, care cumpără produsele cu rezervă, lista cumpărăturilor conține zeci de denumiri și ei nu au timp pentru a verifica totul. Anume pe asta contează cei care recurg la metoda ”codul de bare eronat”. Este prima dintre metodele de înșelare a cumpărătorilor.   

O altă variantă de înșelare cu ajutorul codului de bare este comercializarea mărfii cu greutatea de pîna la 1 kg la prețul unui kilogram. Spre exemplu, autorul acestui material, care după ce a suportat personal numeroase metode de înșelătorie, studiind minuțios toate prețurile și bonurile, a descoperit, vorba ceea – fără a se îndepărta de casă, că magazinul cere pentru pîinea coaptă în propria brutărie o sumă mai mare decît cea reală. Deși pe etichetă era indicat prețul mărfii cu greutatea de 400 gr., în timpul scanării casa a indicat prețul unui kilogram al acestui produs aromat. Vînzătoarea s-a declarat nevinovată și a demonstrat, pe marfa analogă a următorului cumpărător, că pe ecranul casei este indicat prețul introdus în program. Cei de la magazin, probabil, au contat pe aceea că un cumpărător înfometat, vrăjit de aroma prăjiturii, va achita în grabă produsul ca să rupă imediat o bucățică din el. Administrația rețelei a recunoscut fără vorbă înșelăciunea și a rambursat banii luați ilegal. 

A doua metodă de a intra în buzunarul consumatorului este minciuna despre reducerile din cadrul promoțiilor. Pe raftul unde este expusă marfa stau etichete care indică suma conform promoției, iar la casă este luat în calcul prețul inițial al ei. Și aici trebuie să fii foarte atent. Adesea magazinele parcă anunță reduceri, afișează prețuri mai mici, dar în bonul de casă – nimic asemănător! Începi să pui întrebări și ți se spune că promoția s-a încheiat, dar ”au uitat să schimbe eticheta de preț”. 

A treia metodă de sporire necinstită a profitului magazinelor este includerea unor mărfuri suplimentare în bonul de casă  - a relatat pentru NOI.md chișinăuianul Nicolae Munteanu. Potrivit lui, deja de trei ori el îi prinde pe comercianți asupra faptului. După ce face mai multe cumpărături, descoperă că a achitat ba o bere inexistentă, ba o lasagna, ba o cutie de bomboane. Consumatorul este revoltat de obrăznicia cu care se face aceasta. În opinia sa, cazurile de necorespundere a prețurilor la raft cu cele de la casă sau de programare eronată a prețurilor în cîntarele electronice au loc cu buna știință a administrației unităților de comerț, însă ”mărfurile în surplus” de la casă sau cele incluse în bon de două ori reprezintă inițiativa personală a casierului. Ne putem proteja de aceste încercări de a ne ușura buzunarul doar dacă vom fi atenți. Verificarea imediată a bonului sau observarea tuturor manipulărilor făcute de casierul care introduce informația despre marfă în aparatul de casă, va păstra banii consumatorului. Durează, e plictisitor, reții oamenii care așteaptă la coadă? Da, așa este. Dar dacă vom începe să verificăm bonurile odată, de două ori, de trei, de patru ori – poate că odată și odată vînzătorul nu va mai ”greși” în detrimentul cumpărătorului. 

A patra metodă de a se pricopsi din contul nostru este discordanța dintre prețurile indicate pe etichetele de pe raft și mărfurile amplasate sub ele. Interlocutoarea NOI.md, Larisa Rusu, ne-a povestit revoltată că, adesea, în magazine domnește o adevărată dezordine în prețurile indicate și că e dificil să înțelegi care este prețul produsului. Larisa spune că a vrut să cumpere o pîine neagră. Știa că prețul pentru această marfă, produsă în brutăria rețelei de comerț, diferă de cel al producătorului de stat și a altor furnizori, de aceea a studiat etichetele. Prețul era acceptabil - 8 lei. La casă, a urmărit suma în timp ce casierul scana marfa. S-a dovedit că pentru pîinica în cauză trebuie să achite mai bine de 30 lei și a refuzat să o cumpere. ”La fel e și în cazul mărfurilor industriale. Spre exemplu, hîrtia de copt, folia de aluminiu, pelicula alimentară și alte mărunțișuri. Dacă sub ele stau agățate mai multe etichete, alegi varianta cea mai ieftină, dar la casă reiese că ai luat marfa cea mai scumpă”, spune Larisa.   

A cincea metodă, chiar dacă pare straniu, este amăgirea cumpărătorilor la cîntar, în supermarketuri. Este una dacă noi alegem și punem în pungă legumele sau fructele de sine stătător, și alta – dacă o fac din timp angajații magazinelor. Adesea verdeața, piperul, ghimbirul, pepenii, roșiile, produsele din carne și multe altele ni se oferă în substraturi sau recipiente din plastic, care au totuși o anumită greutate, fie și de doar 10 grame. Uneori sub ambalajul frumos vînzătorii reușesc să pună marfă alterată. Unde mai pui că legumele și fructele se pot deshidrata, în timp. Le ambalează, deci, în plase, le cîntăresc, le pun etichetele de preț și le comercializează la prețul inițial, chiar dacă ele au stat zile în șir pe raft și au scăzut în greutate. Iar cantitatea mare de lichid în recipientele în care este ambalată carnea sau peștele, din contra, le face mai grele și deci aduce rețelelor comerciale bani frumoși.   

Despre metoda nr. 6 auzim destul de des – falsificarea datelor de producere și a termenului de valabilitate a alimentelor. În cazul dat nu este vorba despre un simplu șiretlic, e mai degrabă o crimă, căci comercianții, chiar dacă știu ce pericole prezintă consumul alimentelor cu termenul de valabilitate expirat, le comercializează în mod conștient. Pentru ca marfa stătută să fie cumpărată, angajații magazinelor o plasează în locurile cele mai comode și accesibile cumpărătorilor. Produsele lactate stau pe raft în prim-plan, în speranța că fiind grăbit cumpărătorul nu va observa data producerii și va cumpăra marfa alterată. Altă metodă de a ascunde ”expirarea” este ambalarea în vid. Pelicula nu permite să miroși marfa. Iar dacă acasă cumpărătorul va fi nemulțămit, magazinul va da vina pe producător sau furnizor.  

Despre faptul cum încearcă rețelele comerciale să-i amăgească pe cumpărători, chișinăuenii relatează pe rețelele sociale. Pe Facebook, spre exemplu, există grupul Black list Chișinău (”Lista neagră a Chișinăului”), utilizatorii plasează aici imagini și descriu cazurile de înșelăciune, inclusiv în rețelele comerciale. De toate poți vedea acolo! Și date falsificate privind termenul de valabilitate a produsului, și debandada intenționată a etichetelor de preț, și înlocuirea mărfurilor. ”Nu vă leneviți, verificați bonurile și etichetele indicate sub marfă. Vă veți mira, vă asigur!”, - scrie utilizatoarea Anna Mazur.  

Posibil, odată și odată un asemenea control public va aduce rezultate și magazinele care țin la reputația lor nu vor dori să nimerească în lista neagră. 

Ne ajută legea

Veaceslav Ioniță, expert  IDIS Viitorul, își amintește că, deputat fiind, a încercat să lupte cu înșelătoriile rețelelor comerciale la nivel legislativ. 

{{347202​}}”Era una dintre problemele arzătoare, care mă preocupa în acea perioadă, - a spus V.Ioniță. – De aceea noi am înăsprit atunci legislația privind protecția drepturilor consumatorilor și am acordat agenției respective atribuții suplimentare, pentru ca ea să-i pedepsească drastic pe agenții economici care comercializează produse alimentare expirate. Legea a fost modificată și în sensul obligării rețelelor de comerț să indice pe etichetă nu numai costul produsului, dar și prețul per kilogram. Pe atunci se practica diminuarea greutății mărfii, pentru a minți cumpărătorul. Ne-am deprins să cumpărăm zahăr în pachete de 1kg, ulei sau lapte în recipiente de 1 l, smîntînă în pachete de 500 gr. etc.  Și producătorii au mers la următorul tertip: cu același preț, propuneau ambalaje în care volumul produselor era redus cu 50-100 grame sau miligrame.   

Expertul economic a mai spus că legislația renovată i-a obligat pe producători să indice pe ambalaje informația deplină și veridică privind componența produsului, ca cumpărătorul să poată citi ce anume i se propune să consume. V.Ioniță a recunoscut că înăsprirea legislației oricum nu a făcut ca rețelele comerciale să renunțe la practicile de înșelare, dar aici trebuie să se implice activ ANSA, căreia i-au fost transmise atribuțiile date.    

Recunoașterea nu presupune pedepsirea 

Potrivit lui Petru Guțul, președintele Organizației republicane ”Protecția consumatorului”, deși legislația moldovenească prevede sancțiuni pentru practicile neloiale, diverse înșelăciuni, comercializarea produselor alimentare cu termen de valabilitate expirat, de facto acestea  nu-s puse în practică, căci pedepsele se aplică foarte rar.

”Ca să pedepsești o rețea comercială pentru metodele de deposedare a cumpărătorilor de bani, trebuie să mergi în instanță, iar soluționarea problemei la nivelul magazinului și impunitatea stimulează proprietarii rețelelor comerciale să înșele în continuare. Așa că, prin practicile neloiale, administrația rețelei comerciale încalcă legea în speranța că omul nu va observa înșelăciunea. Dacă însă consumatorul înaintează pretenții, fără vorbă îi dau dreptate, pentru a preveni un litigiu în instanța judiciară. Asta fără a schimba ceva. Practicile neloiale continuă. Și nimănui nu-i pasă” spune P.Guțul.

Președintele ”Drepturilor consumatorilor” a relatat pentru Noi.md că în Codul Administrativ al RM există mai multe articole care prevăd sancțiuni. Art.269 prevede că scoaterea pe piață, comercializarea sau depozitarea produselor alimentare alterabile fără indicarea termenului de expirare a valabilității și după acest termen, se pedepsește cu o amendă de 24 - 36 unități convenționale pentru persoanele fizice, 120 - 180 u.c. pentru cele cu funcții de răspundere și 240 - 300 u.c. pentru cele juridice, în toate cazurile cu privarea sau fără privarea de dreptul de a desfășura un anumit gen de activitate pe un termen între 3 și 12 luni.  

Pentru utilizarea materiei prime cu termenul de valabilitate expirat la producerea (pregătirea) produselor alimentare, conform art. 270, poate fi aplicată o amendă de 30 - 42 u.c. persoanelor fizice, 150 - 210 u.c. celor cu funcții de răspundere și 240 - 300 u.c. celor juridice, în toate cazurile cu privarea sau fără privarea de dreptul de a desfășura un anumit gen de activitate pe un termen între 3 și 12 luni. Conform art. 273, pp.1), 2), 6), pentru diverse metode de înșelare a cumpărătorilor se aplică o amendă în mărime de 15 - 30 u.c.; pentru comercializarea mărfurilor fără a indica data producerii, termenul de valabilitate sau cu termenul expirat, la schimbarea termenului de valabilitate indicat pe marfă, pe etichetă, ambalaj sau în documentele de însoțire a mărfii, este prevăzută o amendă în mărime de 60 - 120 u.c. sau o amendă în mărimea valorii mărfii respective, dar nu mai puțin de 120 u.c.; în caz că lipsesc etichetele de preț sau meniul mărfurilor comercializate, ori acestea au fost perfectate cu încălcarea regulilor stabilite, precum și dacă nu-s indicate, într-un loc vizibil, clar și citeț, prețurile sau tarifele, se aplică o amendă în mărime de 12 - 18 u.c. (între 600 și 900 lei).

Dacă însă litigiul cu rețeaua comercială ajunge în instanță, consumatorul este obligat să-și angajeze un avocat, căruia să-i achite serviciile. Legea nu ne mai permite să ne apărăm personal sau să apelăm la apărătorii drepturilor consumatorilor. De aceea de multe ori pretențiile cumpărătorilor se reduc la indignarea exprimată administrației magazinului, deoarece nimeni nu dorește să cheltuiască bani în plus pentru serviciile avocatului. 

A ține la control

De ce dar, în pofida legislației mai aspre, problema persistă în continuare? Expertul economic Galina Șelari crede că aceasta se explică prin atenția și controlul insuficient efectuat de ANSA asupra activității rețelelor comerciale.    

- Pe de o parte, ANSA nu-și îndeplinește pe deplin atribuțiile de monitorizare a tuturor rețelelor comerciale din țară, dar aici avem nevoie de un personal semnificativ, responsabil și integru. Iar oamenii să nu depindă de salarii, căci realitățile noastre demonstrează că majorările salariale nu rezolvă problema. Dacă omul primește mai mulți bani, el își dorește și mai mulți. Angajatul agenției trebuie să abordeze cu responsabilitate maximă aceste controale și depistarea fraudelor, știind că și el se poate pomeni printre victime. Pe de altă parte, oamenii nu prea informează ANSA, mulți trec indiferent pe alături. În 99% din cazuri, cumpărătorii discută la bucătărie metodele de înșelăciune folosite de comercianți, dar nu se grăbesc să exprime pretențiile lor administrației magazinelor și să anunțe organele de supraveghere”, consideră G. Șelari.

Galina Șelari crede că la soluționarea problemei ar putea participa și Agenția pentru securitatea alimentelor, căci este vorba despre calitatea produselor alimentare. În acest caz, efectivul inspectorilor-controlori s-ar dubla. Un al treilea ajutor în combaterea practicilor neloiale poate fi Centrul Național de sănătate publică, dat fiind că produsele alterate constituie sursa diverselor intoxicații și boli infecțioase ale tractului gastro-intestinal. Plus la instituțiile centrale, mai există subdiviziuni de profil în cadrul autorităților locale, care la fel trebuie să combată încălcarea legislației.  

Nu este vorba doar despre încălcarea drepturilor consumatorilor, dar și despre încălcarea regulilor de bază ale comerțului intern. De această problemă depinde sănătatea națiunii și eu cred că avem motive să ne ocupăm în serios de ea. Dacă ar fi să verificăm ce ni se propune spre consum, desigur că vor apărea întrebări și față de furnizorii, care admit produse sub-standard. Aici în mod obligator va apărea alt lanț și, respectiv, alte probleme, prin soluționarea cărora noi vom ameliora situația existentă”, spune expertul economic.  

Indiferența creează insensibilitate  

Și ce să facă un cumpărător ca să nu fie înșelat? Să fie extrem de atent atunci cînd face cumpărături. Dacă aveți dubii cu privire la prețul produsului, mai bine adresați o întrebare unui angajat al magazinului sau concretizați prețul la casier. Dacă nu ați reușit să clarificați situația, trebuie să fiți mai atent în timpul calculelor făcute la casă. Dacă vedeți că prețurile diferă, cereți să vi se ofere marfa la prețul declarat sau renunțați la ea. Întotdeauna verificați bonul de casă după ce ați făcut cumpărătura. Așa veți descoperi înșelăciunea sau frauda fără a vă îndepărta de casă. Citiți cu atenție informațiile despre produs, verificați termenele de valabilitate.    

Dacă ați fost amăgit, specialiștii în domeniul drepturilor consumatorului vă recomandă să încercați soluționarea amiabilă a problemei. În caz că nu se reușește, expediați o reclamația în adresa Agenției pentru protecția consumatorilor și supravegherea pieței. Să nu fim indiferenți, să nu trecem sub tăcere cazurile de fraudă și de înșelare a cumpărătorilor. În special, aceasta este deosebit de important pentru cazurile de comercializare a mărfurilor expirate, care pot avea urmări grave pentru un număr mare de adulți și copii. Căci, dacă nu batem alarma, marfa alterată sau cu termenul expirat va sta în continuare pe raft și va nimeri pe masa cuiva.   

Lidia Ceban

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load