Transnistria stiri: 1394
Eurovision stiri: 502

​Elena Voloșanca: Renașterea europeană și Moldova- 2

3 feb. 2019,, 08:30   Societate
8760 1

(Sfîrșit. Începutul la 31.01.2019)

În partea I am vorbit despre soarta Elenei Voloșanca, fiica marelui domnitor moldovean, care fiind, de facto, cocîrmuitoare a Moscoviei putea influența semnificativ viitorul Cnezatului Moscova și al Principatului Moldova, ba chiar şi istoria europeană în ansamblu. Continuăm să vorbim despre faptul că viața și activitatea ei a coincis cu epoca Sublimei Renașteri.

De la vest la est

Nu doar vestul continentului resimțea influența Renașterii. Și în estul Europei, la fel de intens, se dezvoltă știința, cultura, gîndirea mistică și chiar alchimia. În Ungaria ecourile Renașterii pătrund, mai ales, în arhitectură. În secolul al XV-lea palatele regale din Buda, Tate, Vişegrad, concepute în stil renascentist, erau edificate cu participarea activă a arhitecților italieni. Palatul Vişegrad număra 350 odăi. Palatul Huniadi din Vajdahunyad (actuala Hunedoara din Transilvania) demonstrează preluarea activă a ideilor Renașterii. Stilul Renașterii pătrunde chiar și în arhitectura bisericească (Capella Bakotsa, anul 1507).

Regele Matthias (Matia Corvin) încurajează aceste idei. Cu efortul umaniștilor italieni, la curtea lui a fost creată Biblioteca Corviniană cu 400-500 volume de manuscrise și tipărituri. În acele timpuri diplomații și clericii Janos Vitez de Zredna (1408-1472) și nepotul său Janus Vitez Pannonius (1434-1499) erau reprezentanți proeminenți ai Renașterii umaniste.


Ideile Renașterii au găsit sol fertil și în Polonia. Să ne amintim de Nicolai Copernic, care a schimbat întreaga viziune a lumii - din geocentrică în heliocentrică. Vom da doar unele nume, care au lăsat amprente eterne în istoria acelor timpuri. Maciej Miechowita, autor al „Tractatus de duabus Sarmatis” — cea mai modernă și exactă descriere geografică și etnografică a Europei de Est, cartograful Bernard Wapowski, hărțile regionale ale căruia au apărut în «Geografia» lui Ptolomeu, Marcin Cromer, care în lucrarea «De origine et rebus gestis Polonorum libri» a descris istoria și geografia Poloniei, filozoful Andrzej Fritz Modrzewski, Mikolaj Rey, care a popularizat utilizarea poeziei în limba poloneză și Jan Kochanowski, ale cărui versuri în poloneză l-au ridicat la rangul celor mai cunoscuți poeți slavi.

Aceleași lucruri au loc și în Cehia, unde ideile umanismului aveau afinități cu ideile reformelor religioase. Putem vorbi despre originalitatea cehă a ideilor Renașterii, despre profunzimea lor mistică. Că doar cu începere de la marele umanist, reformator și mistic Jan Hus motivele gnostice ale bogomililor și catarilor cuprind toate sferele vieții spirituale cehe. Jan Hus a fost precedat de umaniștii Stanislav din Zoino, Štěpán din Pálče, Ieronim din Praga și mulți alți magiștri și teologi. Husiții, urmașii lui Jan Hus, cu o cupă roșie pe steag - reformează toate laturile vieții spirituale din Praga. Aripa lor radicală, taboriții, înaintează cerințe sociale dure, fiind în continuare parte a tradiției mistice gnostice.

În Slovacia idei similare răsună din gura adepților lui Jan Iskra. În această țară ”frățiorii” slovaci au pus bazele dezvoltării noilor tradițiilor umaniste, diferite de ortodoxia radicală a prelaților catolici.

La intersecția tuturor drumurilor

În așa fel, vedem că ideile titanilor Renașterii au cuprins întregul continent european, au pătruns și în principatele dunărene. Chiar dacă și Moldova, și Valahia, și Transilvania trăiau vremuri grele, ideile Renașterii s-au făcut simțite și aici. În Moldova acestea pătrundeau, în special, prin Transilvania, Lituania și Polonia.

Menționăm că cneaghina Evdochia cunoștea, fără îndoială, noile tendințe spirituale din Europa. Curtea cneazului de Kiev, de unde își trăgea originea, deși în acele timpuri era vasală a marelui cneaz de Lituania și a regelui Poloniei, avea un statut monarhic și istoric aparte. Era o curte a monarhilor, urmași ai cnejilor Rusiei Kievene. Țara, care avea relații dinastice apropiate cu curțile regale ale Europei. Să ne amintim de regina Franței Yaroslavna, fiica marelui cneaz de Kiev Yaroslav cel Înțelept. Vreme îndelungată monarhii francezi depuneau jurămîntul pe Biblia, adusă în Regatul Francez de această cneaghină.

Dar să privim spre Moldova. Principatul Moldovei avea pe atunci același rang cu cele mai înfloritoare state din Europa de est, dispunea de o armată puternică și o flotă dezvoltată. Porturile de bază ale acesteia erau Chilia și Belgorod-Dnestrovsk (Akkerman), numit de marele scriitor Alexandru Hajdeu a doua capitală a Moldovei. În poezia «Akkerman» poetul scria:

«Te salut, capitală a Moldovei!

În cimitirul distrugerilor, prin lavă,

am descoperit comoara gloriei tale antice:

primul dig, primele așezări».

Și structura breslelor era dezvoltată în Principatul Moldovei. Spre exemplu, Nicolae Iorga și E. Pavelescu au documentat dezvoltarea breslelor în Moldova și nivelul înalt al manufacturilor moldovenești în contextul general european. Ei au arătat legătura profundă dintre breslele moldovenești și cele germane, considerate pe atunci printre cele mai progresiste. Istoriografia sovietică moldovenească a oferit o analiză detaliată a dezvoltării breslelor moldovenești în acele timpuri îndepărtate. Nu vom analiza acum economia Moldovei din acele timpuri, îi vom consacra un studiu aparte, dar vom menționa următoarele. Conform științei academice și studiilor lui N. Mohov, P. Sovetov, P. Dmitriev și I. Șlaen, aici exista un nivel superior de dezvoltare a forțelor de producere, fapt care demonstrează nivelul înalt al economiei și culturii Patriei noastre în acea vreme. Important e că toate acestea erau rezultatul unei dezvoltări suficiente și independente a statului, comerțului și a economiei locale. Spre exemplu, I. Șlaen scrie: «apariția breslelor în Moldova, rezultatul dezvoltării forțelor de producere ale statutului feudal moldovenesc». Istoricul N. Mohov scria în acest context, că «reieșind din organizarea și nivelul de dezvoltare a forțelor de producere orașele Moldovei nu se prea deosebeau de orașele țărilor vecine».

Moldova avea relații deosebite cu Transilvania, pe atunci destul de cultă. Fiul cneaghinei Evdochia principele Alexandru a avut o viață scurtă. Dar și el prezintă interes pentru noi. Căci în anul 1489 Alexandru s-a căsătorit cu fiica lui Bartolomeu Dragffy, voievodul din Ardeal. El a fondat Biserica Adormirii Maicii Domnului din Bacău. A decedat la 32 de ani. Prin contactele dinastice cu Ardealul, în cercurile boierești din Moldova au început să pătrundă multe din tendințele proaspete, progresive din Europa.

Moldova era bine cunoscută de europeni în acele timpuri ca fiind una dintre cele mai bogate țări europene, prin care treceau multe căi comerciale. Moldova este pomenită în lucrarea lui Janos Turac «Cronica Ungariei». Ea era cunoscută și în Germania. Pe globul realizat de Martin Beheim din Nurnberg (1490,) este indicată țara Moldova. Pe harta lui Borgia din anul 1430 este indicată Marea Valahie, adică Moldova. Moldovenii călătoreau în Europa, cumpărau cărți, făceau comerț, comunicau cu reprezentanții comercianților europeni, diplomați și clerici. Mulți italieni și nemți au vizitat țara noastră. Spre exemplu, diplomatul italian Francesco Filelfo (1398-1481), în scrisorile sale descrie, în urma vizitei, Chilia, pe care o numește Licostomo. La fel, descrie și Asprocastrum (Cetatea Albă). Despre Moldova au scris la timpul lor istoricul din Veneția Natale Conti în lucrarea «Istoria», istoricul roman George Sfranji, polonezul Constantin din Ostrovița, care a descris importanța strategică a cetăților și porturilor moldovenești, printre care orașele Chilia și Belgorod, umanistul și reformatorul suedez Joachim Vadianus, istoricul Antoine Pinay.

Cancelarul Ungariei și Boemiei Feliks Petančić (1455-1517) ne oferă informații despre Marea Valahie și domnitorul moldovean Ștefan, care se opune turcilor cu mult curaj. Relații apropiate între Moldova și Europa au existat și în comerț. Anume prin Moldova, în sec. XIII- XIV, treceau căile comerciale și traseele păstorilor. Este cunoscută calea comercială din Moldova spre Lvov și Polonia, care începea la Suceava, capitala principatului, și mergea apoi spre Cracovia. Ea trecea prin Silezia, Cehia, Moravia și Germania. Prin Wroclaw, mărfurile moldovenești ajungeau în Europa de Vest.

Cu Transilvania Moldova era legată prin căi comerciale, care serveau comerțului activ cu Europa de Est. Vom menționa aici așa-numita Cale a Brașovului prin Suceava - Bacău-Trotuș spre Brașov și Cluj, și Calea Bistriței: din Suceava prin Câmpulung, trecătoarea Suhard și Rodna. Unele surse vorbesc despre călătoriile regulate ale negustorilor polonezi în Imperiul Otoman, care treceau exclusiv prin Moldova. Se vorbește despre sosirea pe „pămîntul voloh”, cum era numită pe atunci Moldova, a negustorilor din Imperiul Persan și din Regatul Candia. De acolo porneau căile spre Ungaria și Polonia. Prin Moldova treceau drumurile negustorilor italieni, care veneau din Sicilia. Se vorbește despre mai multe căi comerciale, care duceau din Moldova în Italia și Dalmația.

Așadar, în acea perioadă Moldova era o importantă arteră comercială, fiind, de facto, un fel de pod între Est și Vest, un fel de Roma comercială, prin care treceau toate drumurile din lumea asiatică spre cea europeană.

Cum era comerțul în acele vremi? Din Moldova – piei, lînă, brînză, pește, miere, ceară, cai moldovenești de rasă, vite, arme. În Moldova – fier, oțel, textile și, desigur, cărți. Savantul moldovean Elena Podgradscaia, care a studiat relațiile economice ale Moldovei cu țările Europei Centrale și de Est, scria: «În perioada menționată Principatul Moldovei era în continuare o răscruce importantă de drumuri, prin care avea loc schimbul de mărfuri dintre diverse regiuni ale Europei și țările din Est. Teritoriul dat era traversat de căi comerciale din nord spre sud și din Vest spre Est. Din China, India, Persia prin Moldova treceau drumurile spre Sneatîn, Kameneţ-Podolsk, Lvov».

Să ne amintim, în acest context, că în Persia un timp îndelungat a existat proverbul cum că «nu e nimic mai minunat ca un persan tînăr pe un armăsar moldovenesc». Nu este exclus că ideile renașterii orientale (iraniene, indiene, arabe) au ajuns în Moldova chiar mai înainte ca în Europa. Vom spune altfel: după căderea Bizanțului anume prin Moldova mărfurile, banii, vitele, mirodeniile, cărțile, iar cu ele și idealurile Renașterii occidentale intrau în lumea europeană, care abia se deștepta din somnul medieval.

Pe atunci cărțile erau un mare lux. Multe dintre ele se opreau în bibliotecile boierilor moldoveni și, desigur, la curtea domnească. Iar cu cărțile veneau vizionarii, care erau purtătorii cunoașterii, și nu doar a celei profane, dar și a celei sacre, nu doar a celei raționale, dar și a celei mistice, cunoașterea bazelor spirituale ale lumii și naturii. Dacă la început erau lucrări orientale, scrise de cugetătorii iranieni și arabi, matematicieni și poeți, apoi spre sec. al XV-lea în Moldova au pătruns lucrările, cărțile și ideile titanilor Renașterii europene.

Moștenitoarea Renașterii

Toate aceste idei ale Renașterii orientale și occidentale pătrundeau în cercurile suspuse ale societății moldovenești. Ele au influențat și curtea domnitorului Ștefan Cel Mare, și desigur formarea viziunilor principesei moldovene Elena, pe care ulterior urmașii au numit-o Elena Voloșanca.

Anume aceste idei și opinii ale cugetătorilor și militanților Renașterii au educat-o pe Elena. Anume lor le datora ea propria formare, gîndirea liberă, umanismul și tratarea liberă a religiei. Anume aceste idei a încercat ea să le răsădească în solul ortodox al îndepărtatei Moscovii. A încercat, dar perfidia bizantină și întreaga forță a ortodoxiei reacționare s-a năpustit asupra ei și a curții sale. Fiind purtătoarea cunoștințelor și a dragostei de oameni, a luminii misteriilor tainice din orient și occident, înmulțite la cugetarea progresistă a titanilor Renașterii, principesa moldoveană a influențat creșterea și dezvoltarea spirituală a multor demnitari moscoviți. Ea a știut să unească în jurul său cele mai progresiste și liber-cugetătoare cercuri ale aristocrației moscovite, să-i apere pe acei, care căutau adevărul. Ani în șir principesa moldoveană a fost sprijinul a tot ce era mai luminos, mai spiritual în societatea înaltă a Moscovei. Datorită ei, Tver s-a transformat într-un centru de căutări mistice și spirituale. Creșteau noile generații, dar oamenii nu uitau aportul acestei cneaghine la viața spirituală a Moscoviei. Nu o uitau nici oamenii simpli, în așa măsură încît și secole de-a rîndul după moartea sa, ea a rămas în conștiința poporului drept Elena Preaînțeleapta, acea, căreia i-au fost consacrate zeci de povești populare, legende și mituri rusești.

Veaceslav Matveev

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?