E posibilă oare o apocalipsă în sudul Asiei? Confruntarea istorică între India și Pakistan, între islam și hinduism

E posibilă oare o apocalipsă în sudul Asiei? Confruntarea istorică între India și Pakistan, între islam și hinduism

În ultimul timp, situația din sudul Asiei s-a acutizat. Doi dintre cei mai importanți actori politici din regiune iarăși au ajuns în pragul declanșării unui război de proporții.

Situația este alarmantă, căci și India, și Pakistan sînt țări care posedă arma nucleară. În toiul conflictului este binevenită o analiză a rădăcinilor, dar și a componentei lui istorice. Cine are dreptate? Și cine va obține victoria într-un posibil război? Și, la general vorbind, este oare posibil, la începutul sec.XXI, un învingător în confruntarea atomică dintre două cele mai mari state din Asia de Sud - statul islamic Pakistan și India, fortăreața istorică a hinduismului și a toleranței religioase?    

În apogeul bogăției și al măreției  

Conflictul dintre India și Pakistan are rădăcini istorice și religioase profunde. India, astăzi una dintre cele mai mari democrații din lume, secole în șir a fost țara hindușilor și a budiștilor. 

Pe timpul regelui Ashoka, adică în anii 268-232 î.e.n., India era văzută ca o civilizație budistă. Se întindea pe milioane de kilometri pătrați. Apoi aici a biruit tradiția vedică în forma brahmanismului reformat, numit hinduism. În sanscrită, denumirea istorică a hinduismului este sanātana dharma, în traducere  - ”religia veșnică”, ”calea veșnică” sau ”legea veșnică”. Cca 1 mlrd. de oameni confesează hinduismul  — în lume, este a treia religie după creștinism și islam. Hinduiștii formează majoritatea populației Indiei și a Nepalului. 

În jumătatea a doua a sec. XX, hinduismul a ieșit dincolo de hotarele Indiei, a trecut frontierele naționale și a căpătat numeroși urmași în toată lumea. În prezent, foarte mulți adepți ai hinduismului trăiesc în țări ca Bangladesh, Sri-Lanka, Pakistan, Indonezia, Malaiezia, Singapore, Mauritius, Fiji, Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Canada și SUA.   

Religia dată chiar a format civilizația hindusă, care în antichitate și în evul mediu avea un nivel de viață înalt, cultură, arhitectură, literatură și filozofie dezvoltată. În primul mileniu al erei noastre, civilizația hindusă, care a dezvoltat tradiția Vedelor antice (Rigveda, Atharvaveda, Samaveda, ulterior Ayurveda), a devenit cea mai dezvoltată în evul mediu. Orașele sale erau cunoscute pentru complexele religioase, palatele strălucite, iar aportul hindușilor la tezaurul cultural mondial necesită un studiu aparte. În primele secole ale erei noi, economia Indiei se evidenția prin nivelul înalt de dezvoltare a relațiilor de producere. Iată și o dovadă - progresul în sfera topirii și forjării fierului. Spre exemplu, două coloane din fier, rămase din sec. IV, impresionează și azi turiștii. Una stă la Delhi, sub cerul liber, de 15 secole fără vre-o urmă de coroziune. Și plugarii indieni aveau succese mari. Din vechime, ei cultivau culturi alimentare și tehnice productive. Despre forțele de producere din această țară ne vorbesc succesele obținute de locuitori în diverse meșteșuguri. Erau importante și succesele obținute în arta construcțiilor și a celei navale. În corăbiile indiene cu două catarge, făcute din cel mai tare lemn de tecny, încăpeau peste 15 oameni, ele navigau pînă la Marea Roșie în Occident și pînă în China în Orient. Era foarte dezvoltat meșteșugul: cel al bijuteriilor, tăierii în piatră, fildeș și lemn, cel de armurărie, de producere a vaselor din metale nobile, bronz și cupru, cel al olarilor și în special al țesătorilor. În Imperiul Roman, țesăturile indiene fine de mătase și bumbac erau plătite cu aur. La începutul erei noastre, porturile indiene erau pline de negustori din Roma și alte țări ale Mediteranei. Prin Iran, Kandahar, Cabul și valea Amu-Daria treceau căile comerciale terestre. Creșteau rapid orașele, care aveau deja un aparat administrativ mare. Uimește dezvoltarea producerii banilor și comerțul activ prin schimb natural și bănesc. Cum a fost dezvoltarea istorică a civilizației indiene?  

În anul 320 al erei noastre, Chandragupta, conducătorul unui mic stat, a capturat Pataliputra - vechea capitală a Magadha și a făcut-o capitală. El s-a auto-proclamat maharadja-adhiradja, adică ”Regele regilor” și a unit sub sceptrul său întreaga vale a Gangului. Fiul său, Samudragupta, care nu se considera mai inferior șahenșahilor din Iran, a devenit stăpînul Indiei de Nord. La Decana, el a învins 12 regi și 18 ”regate silvice”. Urmașul lui Samudragupta, Chandragupta II, a format statul gigantic al Gupților, care dispuneau de o forță politică și militară enormă și de un aparat birocratic mare. Hunii și ephtaliții au încercat să distrugă imperiul indian medieval, dar nu au putut. Asta a durat pînă în anul 515 e.n., atunci imperiul s-a cutremurat sub loviturile căpeteniei ephtaliților Mihiracul. Pe Dechan creșteau cele mai mari state ale Indiei - Pandia, Chera. În sec.VI, s-au fortificat două state: regatul Gouda în Bengalul de Vest și Thanessar (sthaneșvar) în valea rîului Geamna, principalul afluent al Gangului. Ulterior, în nordul Indiei a început fragmentarea feudală. Dar și așa India era una dintre cele mai dezvoltate civilizații din Asia medievală.  

Sub jugul musulmanilor 

Un timp îndelungat India se dezvolta în cadrul tradiției brahmanice (vede) și era o citadelă puternică a vedismului. Dar toate, cel puțin în nordul Indiei, s-au terminat odată cu invazia musulmanilor. Islamul, o religie tînără, puternică, pasionară, lua amploare în lume. Musulmanii au distrus armatele șahenșahilor perși și cel mai mare imperiu iranian al Sasanizilor, care guvernau jumătate din Asia. Ei au surghiunit departe sub pămînt prima religie mondială zoroastrismul (de la care au provenit magii, conform prezicerilor legendarului profet al Iranului Zaratuștra, care l-au uns pe pruncul Hristos la domnie și sfințenie, la guvernarea lumii). Apoi armatele islamice au acaparat Egiptul, pe atunci provincie bizantină. Li s-a supus Magrebul și o parte din țările Africane de nord. Ulterior, ei au năvălit asupra regatului Vestgoților și l-au distrus. Aceștia erau arieni, dar nu le-a fost de folos lumea creștină europeană. Capitala lor, Stoledo, a căzut în anul 715e.n. și musulmanii au mers asupra regatului Francilor, dar au fost învinși în lupta de la Puatie. 

Musulmanii au cedat în fața lumii creștine, dar s-au întărit pe peninsula Iberică. Cealaltă parte a armatelor lor a distrus multe țări din Asia și a năvălit în valea Indusului. În anul 712, arabii au acaparat Sindul – regiunea din josul Indusului,- au format acolo primele state guvernate de musulmani. Cnejii indieni locali care trăiau în lux nu au putut organiza o ripostă. După ei au urmat regiunile Indiei de Nord, Punjab și Kashmir. Ulterior, a căzut și toată India de Nord. A început cea mai acerbă teroare împotriva hinduismului - vechea religie a arienilor orientali. Popoare întregi ale civilizației indiene treceau la islam. Dar hinduismul a supraviețuit totuși, el nu a împărtășit soarta zoroastrismului, care pentru secole în șir a devenit renegat în propria țară, în propria casă. Chiar și azi în Iran rămășițele acestor urmași ai lui Zaratustra se află sub jugul dur al șiiților musulmani și al regimului islamic.     

India s-a dovedit a fi mai tare. Ostașii indieni, kșhatriyas, rajputa și alții, au știut să apere sudul peninsulei Decan și au format acolo state hinduse puternice. Năvala musulmanilor a fost oprită de rajputieni. Este un popor indian temerar, care provine de la kșhatrienii antici și respectă o veche tradiție militară sacră. Unul dintre învățătorii autorului acestui text, orientalistul, profesorul sovietic și rus, Natalia Romanovna Guseva, care a parcurs desculță întregul Rajputan și a scris despre el o minunată monografie, era entuziasmată de acești titani ai Asiei de Sud. Au fost oameni pe care era imposibil să-i subjuge cineva, ostași care milenii în șir au păstrat tradițiile arienilor vedici, tradițiile gloriei militare și ale bărbăției personale. Natalia Romanovna vorbea cu entuziasm despre soțiile lor, - femei curajoase care după moartea soțului-ostaș se auto-incendiau. Ei bine, rajpuții, kshatrienii și cnejii nu au fost pe puterile cotropitorilor musulmani. Nu e de mirare, căci un rajput, chiar ostaș simplu fiind, deja era un radja, adică – un rege. Grație împotrivirii lor, sudul Decanului a rămas al regilor și cnejilor indieni. Și Ceylonul budist a supraviețuit sub acoperirea lor.   

Dar în nordul Indiei începuse teroarea masivă a populației hinduse. Obiceiurile și credințele vechi erau persecutate aspru, căci, spre deosebire de creștini și iudei, hindușii  nu erau oamenii cărții, ei nu aveau, în viziunea musulmanilor, careva drepturi religioase sau laice. Viața lor s-a transformat în iad. 

Mureau, dar nu se predau

Cum s-a format harta politică a Indiei în acea epocă? India de Nord era divizată în mai multe state, dintre care cel mai mare un timp îndelungat a fost cnezatul rajput. Acolo guverna dinastia puternică Gahadaval. Dar divizarea politică a Indiei de Nord distrugea puterea acestei civilizații. De asta s-au folosit vecinii din nord-vest - statele situate pe teritoriul Afganistanului de azi. În anul, 1175 armata comandantului Șihab ad-din Muhammed Gury a năvălit în Punjab și a acaparat această regiune a Indiei. După care au mers asupra văii Gangului. Indienii au încercat să se împotrivească, au creat o armată enormă, au luptat cu cotropitorii afgani, dar au fost învinși. Afganii l-au făcut guvernator al Indiei de Nord pe Qutb al-Din Aibak, conducător turc de oști provenit din robi. El a continuat acapararea Indiei de Nord și în 1193 a intrat în or. Delhi, pe care l-a declarat capitală. Ulterior a ocupat Bengalul și Biharul. Cnezatele existente acolo au fost nimicite.     

După moartea guvernatorului musulman, au început luptele feudale. De aceasta s-au folosit cnejii hinduși, care treptat își restabileau independența. Și musulmanii s-au unit în jurul sultanului Qutb al-Din Aibak din Delhi. Astfel, în 1206 a apărut statul numit Sultanatul Delhi. Era guvernat de feudali de proveniență ne-hindusă: turci, tadjici, afgani de etnie și musulmani de confesie. Feudalii musulmani exploatau cu cruzime populația locală. Ei au creat păturilor de jos condiții insuportabile de viață și au distrus, practic, elita feudală hindusă. Musulmanii au luat în posesie domeniile, ale căror deținători erau obligați să facă serviciul militar. Și clerul musulman a primit terenuri acaparate de la feudalii hinduși, care au fost puși în situația unor tributari sau colectori ai birurilor stabilite de stat pentru terenurile care le-au fost luate cu forța. Renta de pe celelalte terenuri confiscate de la hinduși ajungea direct în haznaua sultanului. În plus, hindușii aveau de achitat numeroase impozite. 

Sub jugul cotropitorilor, hindușii erau robi, lucru care mereu se solda cu răscoale. Poporul indian nu s-a predat cotropitorilor, nu a recunoscut puterea despoților. Aceste circumstanțe i-au făcut pe feudalii musulmani să-și unească forțele. Fiind înconjurați de străini, ei înțelegeau necesitatea concentrării forțelor. Treptat, cu toții s-au unit în jurul sultanatului din Delhi. Dar acum la pericolele interne, care cereau de la feudalii musulmani crearea unei puteri centralizate, s-au adăugat și factorii externi. 

Încă o nenorocire  

Anul 1222. La Punjab apar mongolii, care-l urmăreau pe guvernatorul Horezm, fugit în India. El a cerut azil la Delhi, dar a fost refuzat și a mers în Iran. Armatele lui Genghis au năvălit asupra Punjabului și au devastat regiunea. În a. 1241, mongolii au revenit și au început să atace sultanatul Delhi. Plus la alte nenorociri ale populației autohtone hinduse, la teroarea feudalilor sultanatului Delhi s-a adăugat și teroarea cotropitorilor mongoli. În 1241, mongolii au acaparat Lahorul. Însă, spre finele sec.XIII, guvernatorul sultanatului Delhi Ala ad-Din a respins atacul mongolilor. Avea la dispoziție o armată puternică și cavaleria de 70 mii. A început o nouă etapă a ofensivei asupra cnezatelor hinduse din Decan, în sudul Indiei. Armatele lui Ala ad-Din au ajuns, în a 1308, la rîul Kavery, jefuind capitalele cnejilor și templele bogate ale hindușilor. Decanul de sud ardea, execuțiile în masă și teroarea cotropitorilor islamiști deveniră o veritabilă tragedie, descrisă în letopisețele hindușilor și în documentele epocii. Despre volumul capturilor militare putem judeca după faptul că numai partea sultanului a constituit 20 mii cai, 312 elefanți, 2750 funți de aur și numeroase pietre scumpe. În hotarele sultanatului Delhi a intrat întregul Decan, cu excepția Tamilului de sud. La dispoziția feudalilor islamiști s-a pomenit un fond enorm de terenuri, căci mii de proprietăți hinduse au fost acaparate de feudalii din India de Nord.   

Dar în anul 1398, s-a terminat viața lor de rai. În India de Nord a acces comandantul asiat Timur. El a devastat Delhi și a revenit în Asia Centrală. Calea pe care a mers Timur cu armata sa s-a transformat în pustiu. După această devastare, sultanatul Delhi a încetat să existe ca un stat mare și puternic.    

În India de Nord au apărut cnezate aparte, cele mai mari fiind Bengalul și Gujarati. Și India de Sud s-a divizat în două, una dintre părți era guvernată de dinastia Bahmani, a doua purta numele capitalei sale Vijayanagar. Aici dinastiile vechi ale aristocrației musulmane se confruntau cu nobilimea feudală ieșită ulterior din Asia Centrală și Iran.  

Cunoștințele noastre despre statul bahmanian i le datorăm negustorului rus Afanasii Nikitin. Acest cetățean al cnezatului Tver a vizitat în 1469- 1472 țările bahmaniene și ne-a lăsat descrierea călătoriei sale cu titlul «Хождениe за три моря (Călătoria peste mări și țări)».El a observat cu tristețe situația clasei de jos hinduse, exploatate de feudalii musulmani. 

Imperiul Marilor Moguli   

De confruntarea acerbă dintre musulmani și hinduși, precum și de fracționarea feudală în nordul Indiei, a profitat guvernatorul din Cabul, originar din Asia Mijlocie, sultanul Babur, care a năvălit în India în anul 1526. Inițial, Babur a intrat în Punjab, apoi a distrus armatele sultanului din Delhi Ibrahim Lody. Cnejii rajputieni au încercat să se împotrivească, dar Babur, care era avantajat de artilerie, a distrus și sultanatul, și Rajput kshatriyas. Statul pe care l-a creat s-a numit imperiul Marilor Moguli, căci Babur își trăgea originea de la Genghis Khan, iar în persană mongol înseamnă mogul. Pe atunci cu acest termen erau numiți musulmanii Indiei de Nord. 

Așa a apărut cel mai mare stat musulman din India medievală. Chiar de la începuturi, teritoriul Marilor Moguli uimea prin întinderile sale de la Cabul, în vest, la hotarele Bengaleze în est. Babur era un veritabil politician și un mare comandant de armată. Era cunoscut și ca poet strălucit, care scria în limbile Chagatai și Tadjikă și a devenit faimos ca autor de memorii valoroase. În primii 100 ani de existență, imperiul Marilor Moguli, după numeroase campanii militare, s-a transformat dintr-un stat mic în unul dintre cele mai mari. El ocupa aproape întregul Hindustan, de la poalele munților Himalaya la nordul rîului Goodvary în sud, de la țărmul Gudjarat în vest la Golful Bengal în est. Puterea musulmanilor în India atinsese apogeul. În timpul guvernatorului Akbar, imperiul devenise superputerea evului mediu. Mogulii erau mai perspicace ca predecesorii lor din sultanatul Delhi și înțelegeau pericolul care venea de la europenii ce apăruseră în India, de aceea au început să se apropie de nobilimea hindusă. În timpul războiului cu Uday Singh, Akbar i-a atras de partea sa pe cnejii hinduși. A luat de soții, în harem, mai multe principese rajputiene, și așa s-a înrudit cu cnejii rajputieni. Noile rude ale lui Akbar au fost admise în nobilimea de la curte și au participat activ la campaniile militare. Ulterior, nobilimea rajputiană devenise ”sprijinul și podoaba” armatei mogulilor.

Cum am mai spus, pe atunci multe popoare hinduse se răsculau contra jugului musulman. În baza acestor răscoale, ca și a mișcărilor antifeudale și anti-musulmane, se formau noile teorii religioase: sikhismul, mahdismul, roshanismul. Sikhismul inițial (sikh = ucenic) a apărut în sec. XV- XVI ca teorie sectantă a hinduismului. Această religie a fost formată de reprezentanții castei avute a negustorilor-meșteșugari „khakti”- din nord-vestul Indiei. Fondatorul sectei guru Nanak (1469-1538 ) provenea tot din această castă, era fiul unui negustor și se afla în serviciul lui Daulat-han din Lahore. Sikhii au știut să creeze o organizație militară și politică puternică. Erau un fel de protestanți ai Orientului. Ei contrapuneau un monoteism strict, respectau simplitatea datinilor puritane, respingeau pelerinajele și negau autoritatea clerului. Este important, că ei negau cu vehemență virtuțile hinduse medievale (ascetismul, auto-mortificarea trupului) și promovau viața terestră, cu interesele ei. Idealul lor era chipul unui om sobru și prudent, care, cu ajutorul Domnului, își înmulțește averile. Spre deosebire de hinduși, ei respingeau sistemul de caste și-i considerau pe toți oamenii egali în fața lui Dumnezeu. Ei au reușit să formeze un sistem religios trainic, care-i ajuta să reziste dominației musulmane în țară.  Ulterior, din sikhi a început să se formeze nobilimea armată, căci ei erau ostași perfecți. Și alte mișcări - mahdismul care anunța venirea lui mahdi (mîntuitorul, messia) și roshanismul, care era împotriva conducerii feudale și a clerului, - au zdruncinat temeliile islamiste și hinduse ale țării. Ca răspuns la provocările timpului, feudalii musulmani au început să caute noi căi de consolidare a puterii lor. Elita Indiei musulmane a început să-și fortifice aparatul de stat, spre a nu admite distrugerea tradițiilor și a temeliilor societății. În India de Nord a început centralizarea puterii politice. Padișahul Akbar și urmașii săi au lichidat mai multe cnezate independente. Prin implementarea principiului ”un împărat – o religie”, în anul 1582, Akbar a proclamat credința dumnezeiască care a unit eclectic islamul cu elementele hinduismului. Reforma religioasă a consolidat puterea centrală și imperiul Marilor Moguli a intrat în perioada celei mai înalte dezvoltări.  

Epoca colonizării europene

Tot pe atunci, adică spre finele sec. XV, în India au pătruns europenii. La început – reprezentanții companiilor comerciale. Portughezii au fost primii, pe atunci ei prezentau una dintre cele mai mari puteri maritime din Europa. Coloniile lor se întindeau din Brazilia pînă în Indonezia. Încă în anul 1510, portughezii au acaparat Goa și au început să caute unirea cu guvernanții și prinții hinduși. Puterea musulmanilor slăbea și guvernanții hinduși au creat state puternice, dintre care cel mai tare era Vijayanagar, unde domneau feudalii-hinduși. Portughezii au stabilit cu ei relații militare și politice bune.  Conform tratatului din 1547, ei s-au angajat să furnizeze pentru Vijayanagar arme, cai, cupru, cinabru, mercur, coral și mătase chinezească în schimbul fierului, selitrei și a țesăturilor indiene. De facto, ei și-au unit forțele cu feudalii hinduși împotriva guvernanților musulmani. Portughezii au pus monopol pe exporul mărfurilor indiene. Cu susținerea portughezilor, cnezii hinduși și-au extins hotarele spre nord, ceea ce i-a făcut pe musulmani să stopeze răfuielile feudale. În 1565, armatele unite ale musulmanilor au învins Vijayanagar . Ei au distrus capitala imperiului hindus în așa măsură, că noul maharadjah, întors la Vijayanagar, nici n-a încercat să restabilească orașul, ci a transferat capitala la Penukonda. .

Prezența portughezilor în India a deteriorat pozițiile negustorilor arabi și musulmani. Portughezii controlau, de facto, întregul comerț pe țărmul vestic al Indiei și ajutau cnejii hinduși. Guvernanții hinduși, care anterior guvernau doar sudul și raioanele montane ale Indiei, s-au unit și au afectat puterea sultanilor și a cnejilor musulmani.   

Iar europenii, cu sprijinul armatelor, și-au asigurat pentru mult timp monopolul comercial între India și Europa. Au încercat ei și activități misionare. Solii lor au mers de mai multe ori în capitala imperiului marilor Moguli pentru a-l converti pe padișah în religia catolică.  

Ulterior, în India au apărut olandezii, care i-au cam strîmtorat pe portughezi, - pe atunci flota lor era cea mai puternică. În anul 1600, în Anglia a fost creată prima uniune monopolistă de comerț - compania britanică Est-Indiană, apărută în urma contopirii mai multor organizații negustorești. Englezii au început comerțul activ în India, la început se mișcau doar grație mijloacelor economice și diplomatice. În 1615 ei au deschis o ambasadă la Jahangir în frunte cu ambasadorul Rou. Tot în acel timp a apărut și compania olandeză Est-Indiană –anul 1602. Către anul 1660, olandezii luaseră coloniile portughezilor din Ceylon. Apoi în țară au început să vină francezii, care în anul 1664 au creat propria companie Est-Indiană. În afară de comerț, toți europenii își consolidau activ  prezența militară în India. Se construiau avanposturi, cetăți și porturi. Către anul 1640, englezii au răscumpărat terenurile de coastă ale Indiei, unde apoi a apărut orașul Madras.  

Altfel erau relațiile dintre Rusia și India. Rușii nu și-au trimis ostașii în India, nu au deschis factorii acolo. În fond, făceau comerț negustorii indieni din Punjab, care în 1616 și-au fondat propria localitate comercială la Astrahan. Guvernul rus susținea aceste contacte și oferea indienilor înlesniri comerciale importante. În imperiul Mogulilor au fost trimise două solii rusești: Nikita Sîroiejkin și Vasilii Tușcanov în anul 1646 și Radion Mikitin în anul 1651. Dar ei nu au fost admiși în Persia. În pofida unor eșecuri de stabilire a relațiilor comerciale și diplomatice bune, comerțul dintre cele două țări se dezvolta activ. 

Iar europenii – aceștia s-au agățat bine pe țărmul Indiei. Ulterior, detașamentele englezilor și francezilor au început să pătrundă în țară, să creeze avanposturi militare și factorii. Mulți guvernanți din cnezatele hinduse și musulmane au început să stabilească cu europenii relații militare și economice. Treptat, ei deveneau tributari și ostatici ai politicii coloniale europene, ai armatelor și reprezentanțelor militare europene. Cei mai activi erau englezii și francezii. Ulterior, anume lor le-a revenit bătălia fără precedent pentru India. Epoca dominației musulmane apunea. Imperiul Marilor Moguli slăbea rapid, iar colonizatorii englezi și francezi acaparau India kilometru cu kilometru. Treptat, mulți guvernanți hinduși au devenit dependenți de colonizatorii europeni. În India începea epoca guvernării europenilor, care a durat pînă la mijlocul sec. ХХ.

Mai detaliat despre aceasta – în următoarea parte a studiului nostru.   

Veaceslav Matveev

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load