Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Declararea calității de lider mondial? A devenit clar că lumea nu poate merge pe calea construirii unei economii, care funcționează în interesul unui milion de persoane, sau chiar a ”miliardului de aur”

3 feb. 2021,, 18:01   Analitică
6487 0

Discursul lui Vladimir Putin la forumul din Davos

Președintele Rusiei Vladimir Putina ținut un discurs în cadrul forumului online "Agenda Davos 2021", organizat de Forul economic mondial .

Tema principală a discuțiilor a fost "noua situație globală" în contextul pandemiei de coronavirus .

K.Schwab: Domnule președinte! Bine ați venit la "săptămîna Davosului". Rusia este o putere mondială importantă, care de mulți ani, tradițional, participă la Forumul economic mondial.

La momentul istoric dat, în fața lumii se deschide o nouă posibilitate de trecere de la epoca confruntării la epoca colaborării. Pentru noi, posibilitatea să auzim vocea Dumneavoastră, a Președintelui Federației Ruse, este foarte importantă, mai ales că există multe interpretări diferite, abordări diferite și avem nevoie de un dialog constructiv, onest pentru a rezolva problemele noastre comune, pentru a ieși din epoca polarizării și izolării.


Ieri ați vorbit la telefon cu Președintele Biden și V-ați înțeles să prelungiți tratatul privind armele strategice de afensivă, este un semn istoric foarte pozitiv.

COVID-19 ne-a arătat vulnerabilitatea și interdependența noastră. Ca și alte țări, Rusia nu a fost scutită de influența acestei pandemii. Desigur, apar noi posibilități de colaborare internațională, ceea ce ne interesează pe noi toți.

Domnule Președinte, vom asculta atent punctul Dvs. de vedere, punctul de vedere al Rusiei, asupra situației la zi, situația din sec.XXI . În opinia Dvs., ce trebuie să facem pentru ca oamenii să trăiască pretutindeni în pace și prosperare?

Domnule Președinte, lumea este în așteptarea discursului Dvs.

V.Putin: Stimate domnule Schwab, dragă Klaus! Dragi colegi!

Am fost de multe ori la Davos, la evenimentele organizate de dl Schwab, încă prin anii 90. Klaus și-a amintit adineauri, că noi ne-am cunoscut în a. 1992. În anii de asctivitate la Petersburg, eu am vizitat de multe ori acest forum reprezentativ. Vreau să Vă mulțumesc pentru posibilitatea de a comunica punctul meu de vedere comunității experților prezenți pe această platformă cu renume mondial datorită eforturilor domnului Schwab .

Doamnelor și domnilor, înainte de toate vreau să vă salut în cadrul Forumului economic mondial.

Mă bucur că anul acesta, în pofida pandemiei, în pofida tuturor restricțiilor, forumul își continuă lucrările. Fie și în format online, totuși lucrează și a oferit participanților posibilitatea de a face un schimb de aprecieri și pronosticuri în cadrul unei discuții libere, ceea ce parțial compensează deficitul comunicării directe între conducătorii țărilor, reprezentanții mediului global de afaceri și ai societății civile, acumulat în ultimele luni. Aceasta este foarte important acum, că avem în față numeroase întrebări serioase, care necesită un răspuns.

Actualul forum este primul în cel de-al treilea deceniu al sec. XXI, și majoritatea temelor abordate țin, bineînțeles, de transformările profunde care au loc pe planetă.

Desigur, este greu să nu observi transformările din economia globală, politică, viața socială, tehnologii. Pandemia coronavirusului, pe care Klaus a pomenit-o mai devreme și care a devenit o provocare serioasă pentru întreaga omenire, a grăbit, a accelerat schimbările structurale, premisele cărora erau deja demult formate. Pandemia a acutizat problemele și dezechilibrul, acumulate anterior în lume. Avem toate motivele să credem, că există riscuri de creștere continuă a contradicțiilor. Asemenea tendințe se pot manifesta practic în toate domeniile.

Desigur, istoria nu cunoaște paralele directe. Dar unii experți, - eu respect opinia lor, - compară situația actuală cu anii 30 ai secolului trecut. Putem fi de acord cu aceasta, sau nu. Însă, reieșind din mulți parametri, din proporțiile și caracterul complex, sistemic al provocărilor și pericolelor potențiale, se impun totuși anumite analogii.

Noi vedem criza modelelor și a instrumentelor de dezvoltare economică precedente. O intensificare a stratificării sociale: și la nivel global, și în țări luate aparte. Am vorbit despre aceste lucruri și mai înainte. Dar azi acest lucru provoacă o polarizare accentuată a opiniei publice, o sporire a populismului, a radicalismului de dreapta și de stînga, a altor extreme, acutizarea și exacerbarea proceselor politice interne, inclusiv în țările de frunte.

Toate acestea afectează caracterul relațiilor internaționale fără a le face mai stabile și mai previzibile. Instituțiile internaționale slăbesc, sporește numărul conflictelor regionale, degradează și sistemul securității globale.

Klaus a pomenit despre discuția mea de ieri cu Președintele Statelor Unite și despre prelungirea tratatului privind armele strategice de ofensivă. Este, desigur, un pas în direcția corectă. Totuși, contradicțiile se răsucesc în spirală. Știm, că în sec. XX incapacitatea și ne-dorința de a soluționa asemenea probleme în fond, s-a soldat cu catastrofa celui de-al Doilea Război Mondial.

Desigur, acum un asemenea conflict global ”fierbinte”, sper, este imposibil în principiu. Sper foarte mult. El ar însemna dispariția civilizației. Dar repet, situația poate lua o întorsătură imprevizibilă și necontrolată. Dacă, desigur, nu vom întreprinde nimic pentru ca așa ceva să nu aibă loc. Este posibilă o adevărată perturbare în dezvoltarea mondială, care ar însemna lupta tuturor împotriva tuturor, cu încercări de soluționare a contradicțiilor prin căutarea dușmanilor ”interni” și ”externi”, cu distrugerea unor așa valori tradiționale (în Rusia, noi le prețuim) ca familia, libertățile fundamentale, inclusiv dreptul de a alege și inviolabilitatea vieții private.

Voi menționa aici, că criza socială și cea a valorilor deja are urmări demografice negative, din cauza cărora omenirea riscă să piardă continente civilizaționale și culturale întregi.

Responsabilitatea noastră comună astăzi constă în evitarea unei acestor perspective, care seamănă cu o antiutopie obscură, în asigurarea dezvoltării conform unei traiectorii pozitive, armonioase și creative.

În acest context, mă voi referi mai detaliat la provocările majore, care în opinia mea stau în fața comunității mondiale.

Prima dintre acestea este provocarea social-economică

Dа, reieșind din datele statistice, în pofida crizelor profunde din anii 2008 și 2020, perioada ultimilor 40 de ani poate fi considerată de succes, sau chiar super-succes pentru economia globală. De la 1980 încoace, PIB-ul global, la paritatea puterii de cumpărare în termeni reali pe cap de locuitor, s-a dublat. Este, desigur, un indice pozitiv.

Globalizarea și creșterea internă au dus la creșteri majore în țările în curs de dezvoltare, au permis unui număr de peste un miliard de persoane să iasă din sărăcie. Dacă vom lua nivelul veniturilor de 5,5 dolari de persoană pe zi (conform parității capacității de cumpărare), apoi în conformitate cu aprecierile Băncii mondiale în China, spre exemplu, numărul oamenilor cu venituri mai mici s-a redus de la 1,1 miliarde în a. 1990 la mai puțin de 300 milioane în ultimii ani. Este, fără îndoială, un succes al Chinei. Iar în Rusia - de la 64 milioane de oameni în a. 1999 la cca 5 milioane în prezent. Noi credem că pentru țara noastră tot este un pas înainte în direcția cea mai importantă.

Și totuși principala întrebare, al cărei răspuns în mare măsură ne ajută să înțelegem problemele actuale, ține de caracterul acestei creșteri globale, cine este principalul beneficiar al ei?

Desigur, cum am mai spus, au beneficiat mult țările în curs de dezvoltare, care s-au folosit de cererea sporită pentru mărfurile lor tradiționale sau chiar noi. Rezultatul acestei intercalări în economia globală au fost nu doar noile locuri de muncă și veniturile din export, dar și cheltuielile sociale. Inclusiv decalajul semnificativ al veniturilor cetățenilor.

Dar cum stau lucrurile în economiile dezvoltate, unde nivelul mediu al bunăstării este mult mai înalt? Sună paradoxal, dar aici, în țările dezvoltate , problemele stratificării s-au dovedit a fi și mai profunde. Conform aprecierilor Băncii mondiale, dacă în a.2000 în SUA, spre exemplu, trăiau 3,6 milioane de oameni cu un venit mai mic de 5,5 dolari pe zi, apoi în a.2016 numărul lor era de 5,6 mln.

În aceiași perioadă, globalizarea a dus la majorarea semnificativă a profitului companiilor transnaționale, americane în special, dar și europene.

Apropo, în economiile dezvoltate ale Europei tendința este aceeași ca și în SUA.

Și dacă vorbim despre profitul companiilor, cine-s beneficiarii? Răspunsul este știut, evident – un procent din populație.

Da restul oamenilor? În ultimii 30 de ani într-un șir de țări dezvoltate mai bine de jumătate dintre cetățeni, în termeni reali au stagnat, nu au crescut. Dar costurile serviciilor educaționale, de sănătate s-au majorat. Cunoașteți în ce măsură? De trei ori.

Adică, milioane de oameni, chiar și în țările bogate, nu au mai văzut perspectiva sporirii veniturilor lor. Asta în timp ce au în față problema păstrării sănătății lor și a părinților lor, a asigurării unei educații de calitate pentru copiii lor.

Se acumulează un număr enorm de oameni, care de facto devin inutili. Astfel, conform aprecierilor Organizației internaționale a muncii, în a. 2019 în lume erau 267 mln. de tineri (21%) care nu învățau și nu munceau nicăieri. Iar printre cei care munceau ( iată niște cifre interesante, un indice interesant) 30% trăiesc cu un venit mai mic de 3,2 dolari SUA pe zi, conform parității capacității de cumpărare. Asemenea dezechilibre în dezvoltarea social-economică globală au survenit în rezultatul direct al politicii din anii 890 ai secolului trecut, care deseori era efectuată vulgar și dogmatic. La baza ei se afla așa zisul «consens de la Washington». Cu regulile-i nescrise, conform cărora prioritate are creșterea economiei bazate pe datoria privată, în condițiile dereglementării și a impozitelor joase pentru cei bogați și pentru corporații.

Cum am mai spus, pandemia coronavirusului a acutizat aceste probleme. Anul trecut, s-a produs cea mai mare cădere a economiei globale de la al doilea Război Mondial încoace. Către luna iulie, pierderile pieței muncii au constituit cca 500 milioane locuri de muncă. Da, spre finele anului s-a reușit restabilirea unei jumătăți din acest număr. Totuși, avem 250 milioane de locuri de muncă pierdute. Este o cifră mare și foarte alarmantă. Numai în primele nouă luni ale anului trecut pierderile venitului de muncă au constituit 3,5 trilioane de dolari. Și cifra este în continuă creștere. Deci, este în creștere și tensiunea socială.

Nici recuperarea post-criză nu este ușoară. Dacă acum 20–30 de ani problema putea fi rezolvată din contul politicii macroeconomice de stimulare (cum se face, apropo, și în prezent) , azi aceste mecanisme nu mai funcționează. Ele, practic, s-au epuizat. Nu-s niște afirmații ale mele, nefondate.

Conform aprecierilor FMI, nivelul total al datoriei publice și celei din sectorul privat s-a apropiat de 200 % din PIB-ul global. Iar în unele economii a depășit 300% din PIB-ul național. Asta în timp ce în țările dezvoltate rata veniturilor stă, practic, la indicatorul zero. Iar în principalele țări în curs de dezvoltare – la niveluri istorice minime.

Toate acestea fac imposibilă stimularea economică prin instrumente tradiționale, din contul sporirii creditării private. Așa numita relaxare cantitativă, care doar majorează, umflă ”balonul” valorii activelor financiare , duce la stratificarea continuă a societății. Iar decalajul tot mai mare dintre economia ”reală” și cea ”virtuală” (apropo, despre aceasta îmi vorbesc foarte des reprezentanții sectorului real al economiei din multe țări ale lumii, și cred că businessmenii care participă la discuția de azi vor fi de acord cu mine) este un pericol real și se poate solda cu zguduiri serioase, imprevizibile.

Dezvoltarea tehnologică furtunoasă ne dă careva speranțe că vom reuși ”resetarea” modelului precedent de creștere . Într-adevăr, ultimele două decenii au pus temelia celei de-a patra așa zise revoluții industriale, bazate pe utilizarea pe larg a inteligenței artificiale și a soluțiilor automatizate, robotizate. Pandemia coronavirusului a accelerat aceste elaborări și implementarea lor.

Dar acest proces naște și schimbări structurale noi, în special mă refer la piața muncii. Deci, fără acțiunile eficiente ale statului numeroși oameni riscă să devină șomeri. De cele mai multe ori, este vorba despre așa numita clasă de mijloc. Care este baza oricărei societăți moderne.

Și în acest context – despre a doua provocare fundamentală a deceniului imediat următor – cea social-politică. Creșterea problemelor economice și a inegalității scizionează societatea, naște intoleranța socială, rasială, națională , și această tensiune răbufnește chiar și în țările cu instituții cetățenești și democratice stabile, s-ar părea, menite să aplaneze, să stingă asemenea fenomene și excese.

Problemele social-economice sistemice creează o nemulțumire socială, care necesită atenție sporită, pentru ca aceste probleme să fie soluționate în esența lor. Iluzia periculoasă că ele pot fi ignorate, omise, împinse într-un ungher, poate avea urmări grave. Societatea oricum va fi divizată și politic, și social. Pentru că de fapt nemulțumirea oamenilor poate consta nu în niște lucruri abstracte, da în probleme reale, care îl privesc pe fiecare, indiferent de viziunile, inclusiv politice, pe care le împărtășește. Sau crede că le împărtășește. Iar problemele reale provoacă nemulțumirea.

Voi evidenția încă un moment principial. În viața societății un rol tot mai mare îl joacă giganții tehnologici moderni, în special cei digitali. Se vorbește mult despre aceasta, mai ales în raport cu evenimentele campaniei electorale din SUA. Nu mai este vorba despre niște simpli giganți economici, în unele ramuri ei de facto concurează cu statele. Auditoriul lor numără miliarde de utilizatori, care își petrec o mare parte din viață în cadrul acestor ecosisteme.

Din punctul de vedere al acestor companii, monopolismul lor este optim pentru organizarea proceselor tehnologice și de afaceri. Poate că e așa, dar societatea se întreabă: în ce măsură acest monopolism corespunde intereselor societății? Unde este hotarul dintre afacerile globale de succes , serviciile cerute, consolidarea unor date enorme și încercările de a dirija societatea grosolan, la bunul plac, a înlocui instituțiile democratice legitime, în fond – a uzurpa sau a limita dreptul firesc al omului să decidă de sine stătător cum să trăiască, ce să aleagă, ce poziție să exprime liber? Cu toții am văzut aceasta recent în SUA, și toți înțeleg despre ce vorbesc eu acum. Cu siguranță, majoritatea oamenilor împărtășesc această poziție, inclusiv cei care participă cu noi la acest eveniment.

Și cea de-a treia provocare, mai exact – amenințarea nucleară evidentă, cu care ne putem confrunta în acest deceniu, – acutizarea continuă a întregului complex de probleme internaționale. Problemele social-economice interne, nesoluționate și mereu în creștere, se pot solda cu căutarea celui care poate fi învinuit de tot și toate, și spre care să fie redirecționată iritarea și nemulțămirea cetățenilor proprii. Noi deja vedem, simțim cum crește temperatura ritoricii propagandiste în politica externă. Ne putem aștepta să devină mai agresiv și caracterul acțiunilor practice , inclusiv presiunea pe țările care nu-s de acord cu rolul de sateliți docili, controlați, cu folosirea barierelor comerciale, cu sancțiunile nelegitime, cu restricționarea sferelor financiară, tehnologică, informațională.

Un asemenea joc fără reguli sporește amenințător riscurile aplicării unilaterale a forței militare – iată care este pericolul, aplicarea forței sub acoperirea unui pretext născocit. Asta sporește probabilitatea apariției unor noi ”puncte fierbinți” pe planeta noastră. Și acest lucru nu poate să nu ne alarmeze.

În același timp, stimați participanți ai forumului, în pofida acestui ghem de contradicții și provocări, noi trebuie să nu pierdem perspectiva pozitivă asupra viitorului, să fim în continuare dedicați unei agende constructive. Ar fi naiv să propunem niște rețete universale miraculoase de soluționare a problemelor date. Totuși, trebuie să încercăm să găsim niște abordări comune, să apropiem maxim pozițiile noastre, să identificăm sursele care provoacă tensiuni globale.

Vreau să mai subliniez odată teza mea: cauza fundamentală a instabilității dezvoltării globale în mare parte o constituie problemele social-economice acumulate. Iată de ce azi întrebarea-cheie este cum să construim logica acțiunilor pentru ca nu doar să restabilim economia globală și pe cele naționale, ramurile care au avut de suferit în urma pandemiei, dar să facem așa ca această restabilire să fie stabilă într-o perspectivă de durată, să aibă o structură de calitate și să contribuie la depășirea poverii dezechilibrelor sociale. Reieșind din restricțiile deja pomenite și din politica macroeconomică, dezvoltarea de mai departe a economiei se va baza în mare măsură pe stimularea bugetară, iar rolul principal îl vor juca bugetele publice și băncile centrale.

De facto, în țările dezvoltate, dar și în cele în curs de dezvoltare, noi urmărim aceste tendințe. Creșterea rolului statelor în sfera social-economică la nivel național necesită, probabil, mai multă responsabilitate, o intensă colaborare interstatală și în problemele agendei globale. În cadrul diferitor forumuri internaționale mereu răsună chemări la o creștere incluzivă, la crearea condițiilor pentru atingerea unui nivel de trai demn al fiecărei persoane. Este foarte corect, această activitate comună a noastră este îndreptată în direcția corectă.

Este clar, că lumea nu poate merge pe calea construirii unei economii, care funcționează în interesul unui milion de persoane, sau chiar în interesul ”miliardului de aur”. Este o poziție total destructivă. Acest model este instabil prin definiție. Evenimentele recente, inclusiv crizele migrației, au confirmat acest lucru încă odată.

Acum este important să trecem de la constatări la fapte, să îndreptăm eforturi și resurse reale pentru a reduce inegalitatea socială din interiorul unor țări, dar și pentru apropierea treptată a nivelului de dezvoltare economică a diferitor țări și regiuni ale planetei. Atunci și crizele migrației nu vor mai exista.

Este evident sensul, accentele unei atare politici, menite să asigure dezvoltarea stabilă și armonioasă. Ce-i asta? Este crearea de noi posibilități pentru fiecare, a condițiilor de dezvoltare și realizare a potențialului persoanei, indiferent unde s-a născut și unde trăiește ea.

Voi identifica aici patru priorități de bază. Cum le văd eu, ca priorități. Poate că nu voi spune nimic original. Totuși, dat fiind că Klaus mi-a permis să expun poziția Rusiei, o voi face, fără îndoială.

Prima. Omul trebuie să aibă un mediu de trai confortabil. O locuință și o infrastructură accesibilă: de transport, energetică, comunală. Bineînțeles, bunăstarea ecologică, despre care nu trebuie să uităm niciodată.

A doua. Omul trebuie să fie sigur că va avea un loc de muncă, care îi va aduce un venit stabil în creștere, respectiv – un nivel de trai decent. El trebuie să aibă acces la mecanismele eficiente de educație pe parcursul întregii sale vieți, astăzi acest lucru este foarte necesar pentru a se dezvolta și pentru a construi o carieră, iar după încheierea acesteia – să primească o pensie decentă, și un pachet social la fel.

A treia. Omul trebuie să fie sigur, că la nevoie va beneficia de asistență medicală de calitate, eficientă, că sistemul de sănătate publică îi va garanta accesul la servicii medicale moderne în orice situație.

A patra. Indiferent de veniturile familiei, copii trebuie să poată beneficia de o educație bună și să-și realizeze potențialul. Fiecare copil are un asemenea potențial.

Doar așa putem garanta dezvoltarea eficientă a economiei moderne. A unei economii, în care oamenii reprezintă nu un mijloc, da un scop. Și doar acele țări, care vor putea obține progrese în cele patru direcții menționate (ele nu-s exhaustive, eu am menționat doar principalul), dar numai acele țări care vor putea obține progrese în cele patru direcții menționate își vor asigura o dezvoltare stabilă și incluzivă.

Anume aceste abordări stau la baza strategiei pe care o realizează țara mea, Rusia. Prioritățile noastre se axează în jurul omului, a familiei sale, au ca scop dezvoltarea demografică și păstrarea poporului, sporirea bunăstării oamenilor, protejarea sănătății lor. Noi muncim la crearea condițiilor pentru o activitate demnă și eficientă, pentru un antreprenoriat de succes, pentru a asigura transformarea digitală ca bază a formației tehnologice a întregii țări, nu a unui grup mic de companii.

Asupra acestor sarcini intenționăm să concentrăm eforturile statului, a mediului de afaceri, a societății civile, pentru a construi în următorii ani o politică bugetară stimulativă.

În realizarea obiectivelor noastre naționale de dezvoltare suntem deschiși pentru cea mai largă colaborare internațională, și avem certitudinea că cooperarea în chestiunile agendei social-economice globale ar influența pozitiv atmosfera generală în afacerile mondiale, iar dependența reciprocă în soluționarea problemelor curente acute ar aduce un plus de încredere reciprocă, ceea ce în prezent este deosebit de important și actual .

Este evident, că epoca încercărilor de a construi o ordine mondială centralizată, unipolară, s-a încheiat. De fapt, ea nici nu a început. A fost făcută doar o încercare în acest sens. Dar ține deja de trecut. Un astfel de monopol prin însăși natura sa contravenea diversității culturale, istorice a civilizației noastre.

Realitatea este de așa natură, că în lume s-au format, s-au făcut cunoscute diferite centre de dezvoltare, cu propriile modele specifice, sisteme politice, instituții publice. Azi este foarte important să construim mecanisme de coordonare a intereselor, pentru ca diversitatea, concurența firească a polilor de dezvoltare să nu se transforme în anarhie, într-un șir de conflicte de lungă durată.

Pentru aceasta trebuie să ne preocupăm și de consolidarea și dezvoltarea instituțiilor universale, care poartă o responsabilitate deosebită în asigurarea stabilității și securității în lume, în elaborarea regulilor comportamentale în economia globală, în comerț.

Am mai menționat, că în prezent multe dintre aceste instituții o duc nu tocmai bine. În cadrul diverselor summit-uri, noi mereu vorbim despre aceasta. Aceste instituții au fost create în altă epocă, desigur. Și poate, obiectiv, le vine greu să răspundă provocărilor zilei. Dar – vreau să menționez – acesta nu este un motiv pentru a renunța la ele fără a propune ceva în loc. Mai ales că aceste structuri posedă o experiență unică și au un potențial enorm, nerealizat în multe privințe. care evident, trebuie adaptat cu grijă la realitățile zilei. Dar încă nu poate fi aruncat la gunoiștea istoriei. Trebuie să lucrăm cu el, să-l folosim.

În același timp, este necesar să folosim și formate noi, suplimentare, de interacțiune. Aici vorbesc despre fenomenul multilateralității. Desigur, el poate fi înțeles diferit. Sau ca promovare a propriilor interese, prin acțiuni unilaterale aparent legitime, în timp ce alții pot doar să aprobe tacit. Sau ca unificarea reală a eforturilor unor state suverane în vederea soluționării problemelor concrete spre binele tuturor. În acest caz poate fi vorba și despre aplanarea conflictelor regionale, și despre crearea alianțelor tehnologice, și despre multe alte direcții, inclusiv formarea coridoarelor transfrontaliere de transport, energetice, etc.

Stimați prieteni, doamnelor și domnilor !

Înțelegeți, că aici avem un domeniu foarte larg de colaborare. Asemenea abordări multilaterale chiar funcționează. Voi aminti, că în cadrul formatului Astana, spre exemplu, Rusia, Iran și Turcia fac multe pentru stabilizarea situației în Siria, contribuie la instituirea unui dialog politic în această țară. Desigur, împreună cu alte țări. Noi împreună facem acest lucru. Și obținem succese, la general vorbind.

Rusia, spre exemplu, a întreprins eforturi susținute de mediere în scopul stopării conflictului armat în regiunea Nagornîi Carabah, în care au fost implicate popoare și state apropiate nouă – Armenia și Azerbaidjan. Noi tindem să respectăm înțelegerile-cheie la care a ajuns grupul OSCE din Minsk, în particular - copreședinții lui – Rusia, SUA și Franța. Încă un bun exemplu de colaborare.

Se știe că în noiembrie a fost semnată Declarația trilaterală a Rusiei, Armeniei și Azerbaidjanului. Este important că aceasta, în linii mari, este tradusă în viață în mod consecvent. A fost oprită vărsarea de sînge. Asta-i principalul. Am reușit să stopăm luptele, schimbul de focuri și să începem procesul de stabilizare.

Acum în fața comunității internaționale și, desigur, în fața țărilor care au participat la soluționarea conflictului stă sarcina de sprijinire a raioanelor afectate în soluționarea problemelor umanitare ce țin de revenirea refugiaților, restabilirea infrastructurii distruse, apărarea și restabilirea monumentelor de istorie, religie și cultură.

Sau un alt exemplu. Voi menționa rolul Rusiei, al Arabiei Saudite și al Statelor Unite ale Americii , al unui șir de alte țări, în stabilizarea pieței energetice mondiale. Acest format a devenit un exemplu productiv de interacțiune a statelor care dau proceselor globale aprecieri diferite, uneori total opuse, care au propriile poziții și viziuni asupra lumii.

În același timp, există desigur și probleme care le privesc pe absolut toate statele. Exemplu poate fi colaborarea în domeniul studierii infecției cu coronavirus și combaterea ei. În ultimul timp, au apărut mai multe tulpini ale acestui virus periculos. Comunitatea mondială trebuie să creeze condiții pentru activitatea în comun a savanților, specialiștilor, pentru a înțelege de ce și cum are loc mutația coronavirusului, prin ce diferă între ele tulpinile lui. Desigur, trebuie să coordonăm eforturile întregii lumi, la asta ne cheamă secretarul general ONU, despre asta am vorbit recent la summit-ul ”celor 20„ - trebuie să unim și să coordonăm eforturile întregii lumi în lupta cu extinderea maladiei și pentru sporirea accesibilității vaccinului contra coronavirusului. Trebuie să acordăm ajutor statelor care au nevoie de aceasta, inclusiv celor africane. Am în vedere extinderea volumelor de testări și vaccinarea. Vedem că azi vaccinarea în masă este accesibilă în special cetățenilor din țările dezvoltate. În timp ce sute de milioane de oameni pe planetă nu au speranța să beneficieze de o asemenea protecție. În fapt, această inegalitate poate însemna o amenințare comună, pentru că se știe, s-a vorbit mult despre aceea că epidemia se va extinde , se vor păstra focare necontrolate ale ei. Ea nu are hotare.

Nu există hotare pentru infecții și epidemii. De aceea trebuie să tragem învățăminte din situația actuală, să propunem măsuri în vederea sporirii eficienței sistemului de monitorizare a apariției unor asemenea boli în lume, a dezvoltării unor situații similare.

O altă direcție importantă, în care este necesară coordonarea eforturilor noastre, în esență – coordonarea activității întregii comunități mondiale – este păstrarea climatului și a naturii planetei noastre. Nu voi spune nimic nou în această ordine de idei.

Numai împreună vom putea obține progrese în soluționarea unor probleme grave ca încălzirea globală, reducerea fondului silvic, pierderea biodiversității , creșterea volumului de deșeuri, poluarea oceanului cu plastic etc., trebuie să găsim echilibrul optim între interesele dezvoltării economice și părtrarea mediului ambiant pentru generația de azi și pentru cele din viitor.

Stimați participanți ai forumului! Dragi prieteni!

Știm cu toții că în istoria mondială concurența, competitivitatea dintre țări nu a contenit , nu contenește și nu va conteni. Și contradicțiile, ciocnirea intereselor este la fel ceva firesc pentru un organism complicat cum este civilizația umană. Dar în momentele cruciale asta nu ne-a încurcat, din contra – ne-a făcut să ne unim eforturile în domeniile cele mai importante, fatidice. Am impresia că acum avem anume o astfel de perioadă.

Este important să apreciem situația cu sinceritate, să ne concentrăm nu pe problemele imaginare, da pe cele reale globale, pe înlăturarea dezechilibrelor, care au o importanță critică pentru întreaga comunitate mondială. Atunci, desigur, vom putea obține succese pentru a răspunde adecvat provocărilor deceniului trei al secolului XXI.

Cu aceasta îmi închei discursul și vă mulțumesc pentru răbdare și atenție.

Mulțumesc mult.

K.Schwab: Mulțumesc, domnule Președinte.

Multe dintre problemele despre care ați vorbit fac parte din discuția noastră din această săptămînă. Plus la discursuri, noi organizăm activitatea grupurilor-țintă. Nu uităm de țările în curs de dezvoltare, vorbim despre dezvoltarea aptitudinilor și capacităților viitoarelor generații.

Domnule Președinte, suntem gata pentru discuția ce va urma, dar am o întrebare scurtă. Este chestiunea pe care am discutat-o în cadrul întrevederii noastre din Sankt-Petersburg acum 14 luni. Cum vedeți Dvs. viitoarele relații dintre Rusia și Europa?

V.Putin: Cunoașteți că există lucruri absolut fundamentale, o cultură comună. În trecutul recent, figuri politice majore din Europa au vorbit despre necesitatea dezvoltării relațiilor dintre Europa și Rusia, au arătat că Rusia este parte a Europei. Și geografic, și din punct de vedere al culturii, este, în fond, aceeași civilizație. Liderii francezi au vorbit despre necesitatea creării unui spațiu unic de la Lisabona la Ural . Eu zic, și am mai spus-o, de ce pînă la Ural? Pînă la Vladivostok.

Personal, am auzit poziția eminentului politician, fostul cancelar Helmut Kohl, care spunea că dacă cultura europeană vrea să se păstreze și să fie pe viitor un centru al civilizației mondiale, atunci desigur Europa de Vest și Rusia trebuie să fie împreună. Ar fi greu să nu fim de acord cu aceasta. Noi avem exact același punct de vedere.

Situația actuală nu este normală. Trebuie să revenim la agenda pozitivă. Este și interesul Rusiei, dar și al țărilor europene. Clar că pandemia și-a jucat rolul nefast. Comerțul nostru cu UE s-a redus, deși este vorba unul dintre principalii noștri parteneri economici și comerciali. Avem în agenda zilei revenirea la tendințele pozitive și creșterea interacțiunii comercial-economice.

Europa și Rusia, din punct de vedere economic, sunt parteneri firești, ca și din punct de vedere al dezvoltării științei, tehnologiilor, al dezvoltării culturii europene în spațiu, reieșind din faptul că teritoriul Rusiei, care este o țară cu o cultură europeană, este ceva mai mare ca cel al Europei unite. Rusia are resurse colosale, un potențial uman colosal. Nu voi enumera acum tot ce are pozitiv Europa, și ce poate fi de folos Federație Ruse.

Aici este important un singur lucru: dialogul reciproc trebuie să fie unul sincer. Trebuie să ne debarasăm de fobiile trecutului, de implicarea tuturor problemelor moștenite din trecut în procesele politicii interne, și să privim în viitor. Dacă vom ști să ne ridicăm deasupra acestor probleme din trecut, să de debarasăm de aceste fobii, ne așteaptă, desigur, o etapă pozitivă în relațiile noastre.

Noi suntem gata și vom tinde spre aceasta. Dar dragostea este imposibilă, dacă este declarată doar de una dintre părți. Ea trebuie să fie reciprocă.

K.Schwab: Mulțumesc mult, domnule Președinte.

Postfață. Discursul președintelui Rusiei a provocat numeroase comentarii. Politologul Centrului de analiză sistemică și prognozare Rostislav Iscenco l-a numit ”mai ceva ca cel de la Munchen”. Potrivit expertului, în discursul lui Putin principală a fost declarația privind necesitatea confruntării cu capitalul transnațional. Iscenco subliniază, că în principiu liderul rus se pronunță nu împotriva sistemului creat, da împotriva tendinței de distrugere a sistemului clasic cu instaurarea totalitarismului global al corporațiilor. Din cauza principiilor de viață ale acestei formații și a resurselor limitate, «miliardul de aur» al Occidentului riscă să se reducă la «milionul de aur», care îi va jefui și pe ai săi, și pe străini.

«Tabăra tradiționalistă conservatoare din întreaga lume se opune acestui fapt. Nu pentru construirea unui stat socialist, da pentru sporirea rolului statului în economia curentă în vederea depășirii actualei crize și crearea unui sistem nou, echilibrat pe ruinele celui vechi », – a spus Iscenco.

Discursul lui Putin a fost o declarare a Rusiei ca lider mondial în lupta contra dictaturii corporatiste, care provoacă tot mai mari nemulțumiri pe întreaga planetă. Expertul compară acest efect cu o «răsturnare». În acest context, politologul crede, că discursul președintelui FR la Davos este mai important ca celebrul «discurs de la Munchen» în a.2007. Decizia lui Putin de a participa la forumul din Davos după o absență îndelungată Iscenco o explică prin schimbarea formatului acestui eveniment, care datorită pandemiei a încetat să mai fie o izolată « adunare a miliardarilor» .

0
1
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?