Cum unii funcționari găgăuzi încurcă interesul personal cu cel social

Cum unii funcționari găgăuzi încurcă interesul personal cu cel social

În ultimii ani, autonomia găgăuză a devenit un fel de exemplu de succes în republica noastră. Liderul autonomiei, Irina Vlah, aleasă recent pentru un al doilea mandat, face multe pentru dezvoltarea regiunii - atît în domeniul socio-economic, cît și în cel de administrare. Și este păcat că în spatele ei acționează niște funcționari necinstiți, care lovesc în autoritatea sa și discreditează toate eforturile conducerii Găgăuziei de a se conforma legii.

Nu s-au înțeles la preț

Această istorie a început încă în 2008, cînd consiliul municipal Comrat a decis să scoată la vînzare mai multe terenuri. Unul dintre terenuri, cu numărul cadastral 9601202316, cu o suprafață de 0,65 ha, pe adresa mun. Comrat, str. Lenin 13b, a fost cumpărat de compania DAAC Hermes. Aceasta a fost o licitație deschisă, cu respectarea tuturor procedurilor necesare, toate rezultatele au fost aprobate de către Comisie și întocmite oficial, inclusiv publicarea în „Monitorul Oficial”. Acordăm o atenție atît de mare acestor detalii procedurale dintr-un anumit motiv - ele sînt foarte importante în dezvoltarea ulterioară a evenimentelor.

La doi ani de la evenimentele descrise, adică în 2010, cîteva persoane fizice au depus la Curtea de Apel din Comrat o cerere de anulare a rezultatelor licitației și rezultatele acestei tranzacții pe motiv că pe acest teren s-ar fi aflat o pădure. Atunci, judecătoria din Comrat a studiat acest caz, dar a considerat că argumentele reclamanților nu sînt convingătoare și contractul de vînzare-cumpărare a rămas în vigoare.

Și un timp oarecare totul a fost liniștit. La început, compania plănuia să construiască acolo un centru auto. Însă criza economică din 2008-2009 le-a dat peste cap aceste planuri, iar în primăvara acestui an a fost luată decizia de a vinde acest teren.

Au existat și doritori de a-l cumpăra. Pe 8 mai a avut loc o întîlnire între conducerea DAAC Hermes și niște potențiali cumpărători. Unul dintre ei este Vitalie Vlah (cu același nume de familie ca și Irina Vlah), șeful Direcției principale pentru relații externe a UAT Găgăuzia, celălalt este omul de afaceri Vadim Anastasov. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un acord - prețul declarat nu le convenea cumpărătorilor, deoarece cineva le-a spus că acest teren costă mai puțin.

Ce se întîmplă, de obicei, dacă părțile nu ajung la un acord cu privire la preț? Cumpărătorul care nu a avut succes pleacă, iar proprietarul imobilului caută unul mai potrivit. S-ar părea că totul este simplu. Dar nu și în acest caz. Pentru că în continuare încep ciudățeniile.

După un timp oarecare de la această întîlnire, și anume pe 22 mai, conducerea DAAC Hermes a primit o scrisoare de la Biroul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat din Republica Moldova în care se spune că au o plîngere de la Direcția Generală a Complexului Agroindustrial din Găgăuzia. Și în baza acestei plîngeri, depusă pe 8 mai, adică în ziua întîlnirii cu potențialii cumpărători, Cancelaria de Stat din Comrat a inițiat o procedură administrativă. Iar în această plîngere se vorbește despre „vînzarea ilegală de către primăria municipiului Comrat către compania DAAC Hermes SA a unui teren în baza acordului din 22.04.2008, care se referă la terenurile din sfera publică - fondul forestier”.

Interesant: dacă acordul dintre DAAC Hermes, Vlah și Anastasov ar fi avut loc, iar acești doi ar fi obținut terenul, Cancelaria de stat din Comrat, de asemenea, ar fi considerat acea tranzacție ilegală? Complexului Agroindustrial din Găgăuzia i-ar fi păsat de prezența „zonei forestiere” pe teritoriu? DAAC Hermes este sigur că nu.

Pădure întunecată

Dar, așa sau altfel, zona forestieră care a apărut pe neașteptate pe adresa Lenin 13b, i-a  surprins pe proprietarii terenului, de aceea reprezentanții DAAC Hermes au mers imediat la Comrat pentru a clarifica toate circumstanțele. După ce au discutat cu angajații Administrației Complexului Agroindustrial din Găgăuzia, s-a dovedit că unicul argument pe care se bazează decizia lor este schema-plan, executată în 1995 la ordinul Ministerului Agriculturii și Alimentației din Republica Moldova, unde pe acest teren era indicată prezența arborilor - un document departamental intern. Și atît. Nu există documente oficiale care să confirme că lotul de pămînt este o zonă forestieră și are statutul de utilitate publică. Cu toate acestea, pe baza acestei scheme unice, administrația Complexului agroindustrial a depus o plîngere, iar biroul Cancelariei de Stat din Găgăuzia a dat în judecată. Și astfel ei solicită anularea a cinci documente, și anume: decizia de formare a acestui teren în 2007, decizia de scoatere la licitație în 2008, decizia de aprobare a rezultatelor de către comisia de licitație, protocolul comisiei de licitație și contractul de vînzare a acestuia.

Ce înseamnă asta pentru proprietarii terenului? Că acum, înainte de proces, ei nu pot vinde acest teren. Dacă, printr-o hotărîre judecătorească, tranzacția va fi declarată nevalabilă, terenul va reveni în proprietatea Primăriei Comrat, iar companiei DAAC Hermes îi vor fi restituiți banii plătiți în 2008 - mai puțin de 800 de mii de lei. Cu toate acestea, în toți acești zece ani și ceva, costul terenului a crescut semnificativ și acum acesta este estimat la cel puțin 2,2 milioane de lei, adică compania va fi semnificativ în pierdere. Dar și primăria va fi în pierdere, care ce va fi nevoită să returneze banii cumpărătorului, dar în schimb va rămîne cu „pădurea” - deoarece, dacă e să credem declarațiilor Cancelariei de Stat din Comrat, vînzarea sau construirea pe acest teren cu statut de „zonă forestieră” nu va fi posibilă.

Protecția plantațiilor forestiere este o cauză nobilă, dar numai dacă această pădure există cu adevărat. Și aici este un moment foarte important din punct de vedere juridic. Dacă lotul ar fi avut statut de pădure, atunci acest statut ar fi trebuit să fie indicat în Cadastrul fondului imobiliar. Aceasta este prima condiție obligatorie.

Avocații DAAC Hermes au contactat Cadastrul Republican și au primit de acolo un certificat în care se atestă că în registrele lor acest teren nu a figurat niciodată ca zonă forestieră. Ei au mai luat și un certificat de la agenția Moldsilva. La ei, de asemenea, nu există documente care să confirme faptul că terenul cu numărul cadastral 9601202316 are legătură sau a avut vreodată legătură cu terenurile fondului forestier.

Nu există nici o decizie a Consiliului municipal Comrat și înregistrarea corespunzătoare în Cadastrul fondului imobiliar local, potrivit cărora terenurile cumpărate de DAAC Hermes să aibă statut de fond forestier.

În ceea ce privește planul-schemă din 1995, la care se referă administrația Complexului agroindustrial din Găgăuzia, acesta a fost întocmit pentru utilizare internă pentru a ajuta structurile de nivel republican și local, care se ocupau cu agricultura. Acesta nu este nici măcar un proiect sau un document de lucru, pe baza căruia administrația locală să poată stabili pentru un teren statut de sferă publică.

Aici nu trebuie să fii nici măcar avocat sau mare specialist în domeniul înregistrării terenurilor pentru a înțelege că aceasta este o chestiune simplă și clară. Peste tot, începînd cu Codul funciar, Codul silvic, Legea privind autonomia publică locală și terminînd cu legile și deciziile guvernului privind administrarea Cadastrului de stat, este indicat foarte clar faptul că statutul terenurilor este stabilit de guvern dacă este vorba de terenuri de stat și de autoritățile locale dacă e vorba de terenuri locale. Astfel, pentru ca un teren să primească statut de fond forestier, trebuie să existe o decizie corespunzătoare din partea autorităților locale. Dar o astfel de decizie nu există și nu a existat vreodată.

De fapt, nici nu putea exista! Măcar din cauza că în limitele localității nu pot exista terenuri ale fondului forestier, prin definiție. Ele pot fi doar în afara localității. Iar în oraș pot exista „spații verzi urbane” - așa sînt desemnate parcurile. Dar nici măcar o zonă de parc, la o analiză mai atentă, nu a fost găsită acolo. Strada Lenin, pe care se află terenul „compromis”, este strada principală din Comrat, care străbate întregul oraș. Dacă e să ne uităm pe hartă, putem vedea că în dreapta lotului cumpărat de DAAC Hermes se află un masiv locativ, în stînga este o clădire oarecare, apoi o casă rezidențială, o altă construcție, apoi acest teren problematic și apoi din nou niște clădiri, magazine, un stadion... Dacă aceasta este într-adevăr o zonă forestieră, de unde au apărut toate aceste clădiri? Ele nu ar trebui să fie acolo, în principiu - decît numai coliba pădurarului. Mai mult decît atît, în 2008 au fost vîndute și alte loturi situate lîngă terenul de pe strada Lenin 13b, dar nimeni nu are nimic împotriva lor și nimeni nu încearcă să conteste vînzarea lor.

Potrivit reprezentanților companiei-proprietară a terenului, putem face o concluzie sigură: că aceasta este o acțiune țintită împotriva unui anumit teren, ai cărei participanți încearcă să se ocupe cu atacuri rider.

Avocații DAAC Hermes au prezentat toate aceste argumente, documente, scrisori și trimiteri Cancelariei de Stat din Comrat. Însă - inutil. Răspunsul a fost unul singur: anume planul din 1995 realizat de Ministerul Agriculturii este un document care confirmă statutul de fond forestier al terenului. În același timp, avocații companiei au avut impresia că în Cancelaria de Stat din Comrat lucrează persoane competente, care nu puteau să nu înțeleagă ce se întîmplă și care este esența problemei, dar care, din anumite motive, au ocupat o poziție clar greșită. De ce?

Totuși, acesta nu este unicul mister la care nu există încă un răspuns.

Lucrul merge repede

Prima ședință de judecată a fost programată pentru 3 septembrie. Și în legătură cu aceasta, apare întrebarea cu privire la viteza uimitoare a unei astfel de decizii. Judecați și singuri. Termenul de examinare a acestei proceduri administrative a fost stabilit pînă la 30 iulie inclusiv. Adică, înainte de 31 iulie, această cerere de chemare în judecată nu a putut ajunge în instanță, deoarece pînă la sfîrșitul zilei părțile interesate (Primăria Comrat, consiliul local și proprietarii terenului) au avut dreptul să-și prezinte argumentele - obiecții, comentarii, explicații.

Cu toate acestea, funcționarii Cancelariei de Stat din Comrat, pe data de 30, au depus deja o cerere. Ceea ce în sine este o încălcare. Se vede clar că s-au grăbit. De ce? Se poate presupune - pentru că, cu o săptămînă înainte, au apărut zvonuri precum că toți șefii birourilor teritoriale și adjuncții acestora urmau să fie demiși. Și aceasta înseamnă că ei trebuiau să facă acest lucru înainte de presupusa concediere. Dacă respectăm în totalitate litera legii, atunci pe 30 iulie, pînă la ora 24.00, avocatul companiei a avut dreptul să trimită prin poștă pachetul de documente care să ajungă la destinatar în două-trei zile. Și, de obicei, funcționarii lasă în rezervă cel puțin două sau trei zile lucrătoare. Adică, trebuia de așteptat acest termen și abia atunci, după examinarea materialelor adunate, de depus o cerere de chemare în judecată. Deci, cererea nu putea apărea în instanța de judecată înainte de 5 august.

Cu toate acestea, pe data de 30 există o cerere înregistrată, iar pe 2 august există deja și o ștampilă pe plicul cu scrisoarea trimisă de instanță proprietarului lotului în care se anunța data ședinței. Ceea ce după toate standardele este foarte repede. Codul de procedură civilă și documentele interne indică faptul că judecătorii, în trei zile lucrătoare, ar trebui să distribuie dosarul. Pentru cei care nu cunosc această procedură, vă explicăm cum se întîmplă totul din punct de vedere tehnic. Dvs. veniți și depuneți materialele în instanță. Pe parcursul aceleiași zile, cancelaria adună cereri. A doua zi, șeful cancelariei începe să introducă toate aceste dosare pe calculator, într-un program special, deoarece judecătorii sînt numiți nu de o persoană fizică, ci prin distribuirea aleatorie a programului și, în funcție de sarcină, munca poate fi terminată a doua sau chiar a treia zi.

După aceasta, apare un formular special de distribuție, care se coase pe fiecare dosar în parte. Și atunci cînd toate materialele sînt adunate, acestea sînt returnate în cancelarie, unde lucrătorii tehnici pe parcursul a încă una-două zile le împart judecătorilor. Apoi, judecătorii examinează aceste cazuri încă o zi-două... În realitate, trec două sau trei săptămîni pînă la apariția unor rezultate. Adică, o săptămînă pentru mișcări cancelarice este pur și simplu incredibil de repede. Pentru ca judecătorul să trimită dosarul, înregistrat la 30 iulie, proprietarului de teren deja la 2 august, acesta trebuia într-un timp record să primească dosarul, să studieze materialele, să ia decizia precum că aceste materiale sînt în conformitate cu legea și numai după aceasta să stabilească data primei ședințe. Interesant este și faptul că judecătorul care se ocupă de acest caz, ședințele pe alte dosare primite în aceeași perioadă le-a programat pentru octombrie și chiar noiembrie. Și doar acest dosar concret - la începutul lunii septembrie. De ce atîta atenție?

Doar coincidențe?

Să revenim din nou în anul 2010, cînd s-a încercat contestarea contractul de vînzare a acestui teren. Atunci cererea de chemare în judecată a fost respinsă din cauza expirării termenului de adresare. Dar dacă instanța ar fi considerat cerințele reclamantului justificate, atunci el ar fi avut toate motivele să restabilească termenul și să anuleze acordul de vânzare-cumpărare cu DAAC Hermes. Totuși, acest lucru nu s-a întîmplat.

Și încă un moment. Conform legii care era în vigoare în 2008, toate deciziile autorităților locale cu privire la imobile, adică în ceea ce privește înstrăinarea, chiria etc. erau verificate la Cancelaria de Stat. În 2008, Cancelaria de Stat nu a încercat să conteste legalitatea tranzacției, ceea ce înseamnă că au fost de acord cu rezultatele licitației.

Au trecut zece ani. În acești zece ani, terenul a continuat să fie deținut de proprietar, nimic nu s-a întîmplat acolo și nimeni nu a căutat acolo nici păduri, nici mări. Și abia după ce s-a încercat vînzarea acestuia sau, mai bine zis, la doar cîteva zile după întîlnirea dintre conducerea DAAC Hermes cu Vadim Anastasov și Vitalie Vlah, au început să se întîmple toate aceste lucruri stranii.

Este o coincidență faptul că toate nenorocirile proprietarilor terenului au început tocmai după întîlnirea cu aceste două persoane care doreau să cumpere lotul? În ciuda faptului că una dintre ele este un reprezentant al puterii, iar a doua este un om de afaceri, despre care, așa cum s-a dovedit mai tîrziu, locuitorii din Comrat și-au creat o impresie nu prea bună. După cum au povestit locuitorii, acest om de afaceri a efectuat în repetate rînduri astfel de operațiuni. Adică, atunci cînd vrea să cumpere ceva, dar nu este mulțumit de preț, el activează resursele administrative, creează probleme oamenilor, din cauza cărora costul obiectului scade, apoi îl cumpără în mod raider, la un preț scăzut.

Dacă acest om de afaceri cu reputație dubioasă acționează sistematic prin astfel de metode, atunci ce l-a împiedicat să recurgă la tactica sa preferată și de această dată?

Fiecare dintre aceste detalii, pornind de la apariția bruscă a zonei de pădure și terminînd cu viteza fantastică de desfășurare a dosarului, ar putea fi simple coincidențe, dar din toate acestea se creează o imagine comună, destul de urîtă. Iar această imagine vorbește despre abuzul evident de putere din partea funcționarilor cu scopul de a face presiune asupra agentului economic. Cu o pricepere adecvată în desfășurarea dosarului, deja acum este posibilă alcătuirea unei baze de dovezi pe toate faptele deținute pentru a iniția un dosar – iar de data aceasta nu administrativ, ci unul penal.

Deocamdată nu se știe ce decizie va lua DAAC Hermes, dar indignarea conducerii sale poate fi înțeleasă. Pe de o parte, ea este o companie care, pe parcursul a mai multor ani duce afaceri cu conștiinciozitate, își desfășoară toate tranzacțiile în mod transparent și legal, cu respectarea tuturor procedurilor cuvenite, inclusiv și în cazul cumpărării terenului din Comrat. Pe de altă parte, există funcționari de stat care, în loc să vegheze interesele publice, încearcă să aplice, în scopuri dubioase, astfel de metode în cazul uneia dintre cele mai mari companii din țară. În același timp, îndatoririle directe ale conducătorului acestor ilegalități birocratice, Vitalie Vlah, includ stabilirea unor relațiilor externe, inclusiv a celor economice. După cum arată practica, este greu pentru un funcționar cu reflexe de raider să facă ceva folositor pentru stat...

Țara a început acum să lupte activ împotriva abuzurilor birocratice și sperăm că această muncă va fi permanentă, însă, cu toate acestea, unii continuă să acționeze așa cum obișnuiau în vremurile mai puțin bune. Deși a venit momentul ca ei să înțeleagă că timpul lor a trecut deja.

Vladislav Bordeianu

 

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load