Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Cum un simplu american a accesat secretele Pentagonului? O versiune

29 mai. 2023,, 10:00 (reactualizat 29 mai. 2023,, 18:04)   Analitică
5883 0

Unde este hotarul dintre eșec și un joc psihologic fin, o manipulare pentru a-i insufla inamicului ideea utilă lui, că tocmai acest inamic este un idiot slab de minte? Această întrebare și-a pus-o jurnalistul Ilia Titov după ce a analizat așa zisa scurgere de documente secrete ale Pentagonului, care a zguduit spațiul mediatic cu ceva timp în urmă. .

Scurgeri, scandaluri, intrigi, investigații

«Istoria nouă cunoaște exemple minunate de muncă simultană și destul de elegantă a mașinii, greoaie la prima vedere, puterii asupra minților – sindicatul mass-mediei globale, a organizațiilor supranaționale, ONG și organele de stat», - scrie I. Titov. El propune să ne amintim cum reflecta presa mare ”super-scurgerile” de informații de la începutul anilor 2010, făcute de Julian Assange și Edward Snowden. El atrage atenția, că cele mai vizibile lucruri, care nu puteau fi omise, erau descrise ca particularități, iar tabloul general era ignorat în mod deliberat. Jurnalistul a amintit și de felul în care presa britanică distrugea discurile hard cu documentele pe care grupul din interiorul ASN (Agenția securitate națională), care stătea în spatele lui Snowden, a dorit să le deschidă lumii în speranța naivă că jurnaliștii doresc adevărul.

«Dacă ați urmărit știrile din ultimele zile, trebuie să înțelegeți de ce mi-am amintit de aceste evenimente de acum un deceniu, și de ”neînțelegerea” esenței cazului de către presa mondială. Da, acum aceeași presă povestește fără încetare despre scurgerile datelor secrete ale Pentagonului – acea scurgere, care ne-a spus despre vulnerabilitățile de coșmar ale FAU și curatorii americani ai proiectului «Ucraina». Încă nu demult nu avea sens să se vorbească despre această ”scurgere”: părea o operațiune psihologică ieftină și proastă, un truc simplu, o încercare neîndemînatecă de a duce în eroare și a provoca Rusia la acțiuni necugetate. De atunci ceva s-a schimbat: istoria a căpătat amănunte, care au făcut-o să semene cu o operațiune psihologică foarte scumpă și proastă, scopul final al acestui ”Balet Merlezon” fiind nu Rusia », - povestește I.Titov.

Ei bine, să ni le amintim și noi.


”Scurgerile” de documentele au început încă din aprilie — un erou necunoscut a plasat pe o rețea socială un pachet de materiale secrete. Nimic concret: nici tu cont, de unde venea publicația inițială, nici data exactă, nici măcar denumirea rețelei sociale mass-media mare n-a amintit – poate, de vină era imposibilitatea de a urmări scurgerea de la prima ei apariție, da poate acesta a fost făcută simultan în mai multe direcții, - amintește jurnalistul acele evenimente.

Așa sau altfel, conținutul documentelor a trezit un viu interes. «Pe scurt: contraofensiva Ucrainei a eșuat înainte de a începe. Total. Erau pomenite probleme ale tehnicii, lipsa efectivului, lipsa celor care cunosc din care parte a țevii iese glontele, apărarea puternică a FA ale FR pe toate direcțiile ofensivei, și cifrele mici (în raport cu cele evident reale) ale pierderilor FAU – 71 mii de persoane. Adică, motivul pentru care în Rusia imediat a fost perceput ca un truc nu prea iscusit, este clar: genul «totul e pierdut» este popular nu numai pe «Telegram-ul» rusesc, dar și în marea presă occidentală, așa că trecerea acestei creații cerute de propaganda rusească la nivelul briefing-urilor în cabinete înalte era doar o chestiune de timp», - concluzionează Titov.

Potrivit lui, «scurgerea» a provocat în presa și publicistica rusă o indiferență precaută: mulți și-au amintit cum la finele verii trecute jurnaliștii americani scriau despre problemele FAU, în timp ce Ucraina pregătea un pumn de forță pentru ofensiva reușită spre regiunea Harkiv «Adică, - continuă el, - aceste fotografii boțite ale paginilor galbene de la «briefingul Pentagonului» așa și ar fi dispărut, dacă tema nu ar fi fost mulsă de jurnaliștii occidentali. Peste două zile ei au mai descoperit o ”scurgere” – de această dată o grămadă de foi de la cercetași privind diverse direcții ale politicii din umbră a americanilor: de la Ucraina la Orientul Apropiat și China. După care au zburat interviurile diverșilor consilieri, adjuncți și alți președinți – ei își smulgeau demonstrativ părul, boceau soarta securității de stat americane și chiar o numeau «un coșmar pentru «Cinci ochi» (Five Eyes – alianța serviciilor de informații ale SUA, Britaniei, Noii Zeelande, Australiei și Canadei – nota red.). Însă rușii tot nu s-au lăsat cumpărați. Atunci la dezvoltarea scandalului s-au conectat forțele americane interne: republicanii spuneau răutăți și îi aminteau lui John Biden eșecurile trecute cu documente secrete (pe care acesta le păstra în garajul casei sale), au mai ciripit ceva Donald Trump și Marjorie Taylor Green – adică, nimic interesant. Faptul scurgerii unor informații veridice încă mai era îndoielnic, dar schimbarea treptată a accentelor spre agenda internă a făcut din această istorie ceva mai mult ca o simplă încercare de a duce în eroare autoritățile ruse», - își expune Titov viziunea.

El a amintit că încă la 7 aprilie, imediat după primele documente publicate, Departamentul justiției a pornit o anchetă. În timp ce anchetatorii încercau să nu iasă la ei înșiși, se scurgeau documente noi – de această dată, care nu aveau nimic comun cu Rusia. Ele conțineau o revelație groaznică: SUA îi urmăresc pe șefii statelor aliate. Persoanele oficiale din Israel, Britania, Coreea de Sud, Ucraina s-au pomenit a fi obiecte de urmărire a serviciilor speciale americane. «Dacă vă amintiți, în iunie, 2021a apărut informația despre urmărirea liderilor europeni de către ASN – au spus-o sincer danezii, care au lucrat cu americanii. Presa a lăsat fără atenție istoria urmăririi conducătorilor aliaților pe continent, la fel cum cu șapte ani în urmă a ignorat istoria urmăririi Angelei Merkel. De această dată însă presa a început din nou să bocească, iar publiciștii importanți – să caute vinovații, în acest scop au fost numiți chinezii, rușii și evreii. Aceștia din urmă – ca răzbunare pentru sprijinirea protestelor contra lui Benjamin Netanyahu de către Departamentul de stat», - își dezvoltă poziția autorul.

Plus la informația despre urmărire, a mai apărut o sursă de scepticism privind contraofensiva FAU: Avril Haynes, director National Intelligence SUA, a spus că maximum la ce poate conta Ucraina este să recapete un mic teritoriu, adică despre un marș triumfal spre Crimeea și redenumirea Sevastopolului în «Obiectul nr. 6» se poate uita. Ce este și mai interesant: documentele chiar conțineau date secrete despre aceea că Egiptul loial SUA ar intenționa să trimită în Rusia 100 mii de obuze de artilerie. După care la 12 aprilie s-a mai scurs o porție de documente, care spuneau că nu numai țările occidentale au obosit de război, dar chiar și Ucraina agresivă și supărată, și că marginea crizei nu se întrevede, așa că oboseala va tot crește.

Cine avea nevoie de «super-scurgere»?

«Între timp, continuă jurnalistul, căutările sursei scurgerilor au adus rod. Se zvonea că în mod neînțeles un oarecare elev a căpătat acces la taina de stat. Apoi a apărut informația cum că în spatele scurgerilor se află a doua, după Vladimir Putin, sursă a tuturor relelor SUA – un creștin alb, radical de dreapta, fanatic al armelor. Apoi se spunea că documentele au fost scurse nu pe rețelele sociale, ci în Discord – un fel de Skype, orientat spre jucători, animatori, transsexuali și alții. Mai spuneau că documentele au fost publicate nu din răutate, ci în cadrul unei discuții aprinse online pentru a-și justifica argumentele. Se susținea chiar că nu este o găselniță pentru spioni – Jack the Dripper, care poate fi tradus ca Jack Spoilerul. Fiecare dintre versiuni părea prea absurdă și prostească, ca să fie adevărată. În rezultat, toate s-au adeverit: Jack Spoilerul s-a dovedit a fi Jack Teixeira de 21 de ani – ofițer în aripa de recunoaștere a Gărzii naționale de aviație Massachusetts . El a creat un grup pe Discord, focusat inițial pe video-uri hazlii. Apoi în acest grup, în urma discuțiilor cineva (deocamdată nu s-a confirmat dacă era Jack sau cineva dintre ”asociații ” săi) a plasat imaginile documentelor secrete . Cei din ANS au scris că eroul necunoscut al textului a fost un elev numit Lucca, care a dus documentul în alte grupuri Discord și pe rețelele sociale. După care el a fost vizitat de federali și arestat maxim spectaculos: un grup de capturi blindat și înarmat maxim l-a reținut aproape de casă. Unele mass-medii au scris că la reținere Jack povestea despre rasismul și antisemitismul său – cunoașteți, dacă ești prins de niște haidăi blindați și înarmați, nu poți face altceva – doar să strigi o vorbă care începe cu litera ”n”. În ziua reținerii Jack a reușit să devină încă un motiv de divergențe: gruparea pro-trump din interiorul Partidului democrat, aflat în creștere de ratinguri și donații, a anunțat prin gura reprezentanților săi că Jack este victima neglijenței și brutalității regimului. Probabil, dintr-un june frumușel va fi sculptat un erou în ciuda Casei Albe - ca dint-un om care a făcut scurgerile de documente nu din prosie, ci din convingerile proprii (care uimitor coincid cu cele ale trumpiștilor). Mai ales că o pedeapsă pentru acest om simplu ar fi mult mai mică ca cea care a fost iertată aristocraților Joseph Biden și Hillary Clinton. Acum pentru Jack victoria lui Trump în alegeri este unicul drum spre libertate – așa a fost cu informatorul WikiLeaks Bradley Manning, alt militar amnistiat de Barak Obama în baza schimbării sexului și a numelui din Braley în Chelsea ».

Dar imediat după asta autorul propune să uităm de Jack așa cum îl va uita și presa, și Casa Albă, și Trump cu adepții săi. El vede în această istorie o discordanță, subliniată în mod repetat: mass-media liberă și independentă care își sincronizează agenda cu instrucțiunile de la Washington, a participat prea activ la extinderea scandalului. «Anume de aceea – chiar dacă admitem că Jack chiar a publicat secretele patriei americane în grupul de amatori africani care dansează, e corect să spunem că această scurgere a fost necesară unchiului Sam», - c5rede Ilia Titov.

Pentru ce? Răspunsul ar fi fost dat încă la 13 aprilie. La briefingul privind scurgerile, reprezentanții Casei Albe și ai Pentagonului ai declarat că ar fi bine să fie puse restricții de cenzură online și în regim real să fie urmăriți toți jucătorii, animatorii și transsexualii din chat-urile închise. Și publicațiile mari au sprijinit-o – NBC News a publicat un material de genul «Demult trebuia!», iar agenția Bellingcat a declarat că colaboratorul lor împreună cu ziarul The New York Times a contribuit la depistarea criminalului.

«Băiatul a pus pe urechi întreaga Americă, așa că în discuțiile despre aceea că în chatul amatorilor de umor trebuie plasat un colaborator CIA. FBR, AEB, reprezentant al Biroului național de informații, Mossad, a dispărut principala problemă: cum putea un ofițer inferior din aripa de recunoaștere a Gărzii naționale de aviație Massachusetts să aibă acces la secretele briefingurilor Pentagonului ?», - se întreabă rezonabil jurnalistul.

Larry Johnson, fost analist CIA și a Departamentului de stat, actual blogger, a presupus că în spatele scurgerilor ar sta anume oficiul doamnei Haynes, directoarea National Intelligence SUA. În opinia lui, asta s-a făcut pentru a pregăti societatea de «abandonarea» Ucrainei. «Optimismul tovarășului Johnson nu prea are fapte confirmative, dar de opinie trebuie să se țină cont. Mult mai real arată contextul multașteptatei continuări a Actului patriotic. Legea adoptată după 11 septembrie, 2001 a legiferat, de facto, toate ieșirile serviciilor speciale, de la care am început acest text. Totuși, «teritoriul libertății» nu le interzice cetățenilor utilizarea numeroaselor mecanisme (imaginar, dar totuși) de plecare în umbră. În acest sens istoria lui Jack Spoilerul a avut loc la țanc: la finele lunii martie au apărut știrile despre aceea că în Senatul SUA a fost depus proiectul de lege conform căruia utilizarea VPN pentru a accesa servicii «periculoase» sau resurse ale statelor «ostile» va costa 20 de ani de pușcărie», - își argumentează Ilia Titov.

Despre ce se are în vedere prin serviciile «periculoase» făceau aluzii și alte știri de la finele lui martie – începutul lui aprilie, - explică el. «Prima – Senatul l-a apostrofat pe Show Tzu Chu, director executiv al rețelei sociale «TicToc». Asta deoarece copii privesc clipuri cu pisoi, iar printre ele - un conținut extremist. Chinezului nu i-au permis să riposteze, așa că de acum încolo acesta fapt este un adevăr în sine. A doua – în prima jumătate a lunii aprilie un șir se state au declarat că intenționează să închidă acel «TicToc». Despre aceea că posibilitatea tehnică de a face asta va necesita mult efort s-a discutat chiar din start. Și aici foarte la țanc a început istoria cu junele palid, care a plasat pe Discord o grămadă de date secrete, dar nu foarte sensibile ».

În opinia autorului, deocamdată totul pare a fi o operațiune psihologică, însă scopul ei ar fi nu noile reușite în războiul proxy cu Rusia, nu ameliorarea relațiilor cu aliații care au descoperit bug-uri americane în birourile lor, nu ajutorarea Ucrainei în acapararea Sahalinului, ci o banală înșurubare a piulițelor. Așa sau altfel, - concluzionează jurnalistul, - gălăgia în jurul semnificației geopolitice a scurgerilor de «documente secrete ale Pentagonului», cum se vede, a fost goală și zadarnică.

9
0
0
0
2

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?