COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

mai multeminimizează

Cum SUA riscă să obțină un „maidan” mexican

Pentru SUA, anul 2020 s-a dovedit a fi extrem de neliniștit. La început pandemia COVID-19, apoi asasinarea lui George Floyd și valul violențelor, lansat de activiștii mișcării Black Lives Matter, au zdruncinat definitiv ordinea de drept americană în ajunul alegerilor prezidențiale.

Mișcarea pentru combaterea discriminării rasiale a afroamericanilor BLM a căpătat o faimă mondială, fără a avea, barem, o structură clară, o organizație formală sau un program politic. Activiștii se bazează pe una dintre paginile dureroase din istoria americană – sclavagismul - și folosesc nu doar faptele istorice reale, dar și miturile care înconjoară sclavia americană. Cu ce s-a soldat asta pentru orașe ca Portland, Kenosha, Seattle ș.a. puteți afla dacă introduceți în motorul de căutare Twitter sau Instagram hashtagul #blacklivesmatter.

Însă pe teritoriul SUA există și alte grupuri etnice, care au nu mai puține, ba chiar și mai multe motive să fie nemulțumite de comportamentul ”stăpînilor albi”, și să revendice o parte din teritoriile americane.

Patria aztecilor, a lui Zorro și Batman

Numeroase legende spun că sud-vestul SUA ar putea fi baștina aztecilor antici. În prezent nu există dovezi că acest loc chiar a existat, dar însuși mitul despre Aztlan este un factor puternic care unește populația latinoamericană din SUA.


Mitul despre baștina natală a aztecilor (cu un trecut glorios) are ceva, ce îi conferă și romantism, și principialitate politică , și ceea ce în criminologia modernă se numește ”motiv”, - istoria cotropirii acestui teritoriu.

Aztlan este pomenit în mai multe surse din perioada colonială. Fiecare dintre acestea conține o listă a triburilor care au migrat din Aztlan spre Mexic. În opinia istoricilor, dacă Aztlan chiar a existat, el se afla sau în regiunile nord-vestice ale Mexicului de azi, sau în sud-vestul SUA.

În prezent, toponimul «Aztlan» unește teritoriile pierdute de Mexic în timpul războiului cu SUA din anii 1846-1848. Atunci, în a.1846, în temeiul acordului Guadelupa-Idalgo America a anexat California, Arizona, Texasul, New Mexico, Nevada, Utah, Wyoming, California și Oclahoma. Anume atunci fusese trasat hotarul de azi, pe care peste un secol și jumătate președintele Donald Trump continuă să construiască un zid de frontieră.

Dacă ținem cont de contextul istoric, prevederile acordului Guadelupa-Idalgo ne erau cele mai strașnice. Mexicul a primit chiar niște milioane de dolari – compensații pentru teritoriul pierdut.

Dar împreună cu teritoriile, cca 100 000 mexicani s-au pomenit transmiși SUA - și nu ca stăpîni și cetățeni cu dreptrui depline. În scurt timp, mulți dintre ai au rămas fără terenurile, care în rezultatul numeroaselor procese judiciare au trecut către SUA. Asta a contribuit la creșterea criminalității, apariția detașamentelor de partizani, membrii cărora aveau o aură eroică pentru că aruncaseră cotropitorilor mănușa...

Noul folclor americano-mexican reflecta ura față de ”gringo” și setea de răzbunare pentru dreptatea călcată în picioare. Anume atunci a devenit cel mai popular răzbunătorul cunoscut lumii întregi cu numele de Zorro.

Prin ce este interesant Zorro? Un asemenea erou era prezent în folclorul vorbitorilor limbii spaniole de pe continentul american mult mai înainte de aceste evenimente – încă în sec. XVII. Mitul presupune, că la nevoie orice om poate îmbrăca o mască neagră și face dreptate. Numeroși ”Zorro” jefuiau și ucideau, dar îi jefuiau și ucideau ori pe americanii -”gringo”, ori pe trădătorii poporului.

Legendele despre Zorro au pătruns și în mitul american urban și în cultura populară. E suficient să ne amintim că părinții micului Bruce Wyane, devenit ulterior Batman, au fost asasinați anume după premiera filmului ”Masca lui Zorro”. Batman este întruchiparea americană a lui Zorro, și are viziuni politice de dreapta.

Fenomenul răzbunătorilor a devenit și una dintre cauzele apariției stereotipului, cum că latinoamericanii ori ar fi predispuși să încalce legea, ori sunt imigranți ilegali și de aceea merită un tratament adecvat.

Cine este un chicano?

Ca mărime, mexicanii reprezintă al doilea grup etnic din SUA (peste 32 milioane din populația de 329 milioane ). În ultimul timp a devenit la modă utilizarea citatului distorsionat, atribuit politicianului palestinian Yasser Arafat: «Bomba noastră atomică este uterul femeii mexicane ».

În citatul original al lui Arafat, femeia era arabă. Dar pentru mexicanii născuți și crescuți în SUA nu mai contează dacă liderul palestinian chiar a spus ceva asemănător. În cazul mexicanilor acest program funcționează cu adevărat: an de an populația vorbitoare de limbă spaniolă sporește, mai ales în statele din preajma frontierei.

Ulterior, urmașii colonizatorilor spanioli ai statelor americane din sud-vest au început să fie numiți «chicano».Astăzi așa se numesc americanii de origine mexicană, metișii din familiile mixte, uneori – orice american cu rădăcini latinoamericane. Inițial însă termenul chicano însemna locuitor din sud-vestul SUA cu rădăcini spaniole sau indiene.

Chicano erau supuși diferitor forme de discriminare din partea populației anglosaxone a SUA – asta fără ca ei să aibă statut de sclavi și să trăiască în rezervații. Dar chicano, practic, nu puteau obține un loc de muncă decent, copiii lor învățau separat de americanii albi, iar clericii le puteau refuza oficierea unei slujbe de pomenire.

Una dintre formele cele mai dure de discriminare este considerată sterilizarea femeilor latinoamericane în statele sud-vestice, în anii 1960-1970. Legea acestor state a permis medicilor să decidă de sine stătător sterilizarea «în scopul controlului asupra situației demografice în regiune ». Adesea pacientele care nu posedau limba engleză nici nu erau informate cu privire la caracterul intervenției chirurgicale sau li se spunea, că efectul operației de sterilizare este unul temporar.

Această stare de lucruri a contribuit la formarea mișcării politice chicano, care în anii 1960-1970 a devenit un participant activ al protestelor și a luptei pentru drepturile civile, alături de studenți, afroamericani, feministe, reprezentanții comunităților LGBT.

Anume atunci activiștii chicano au alcătuit propriul manifest al libertăților politice.

Planul eliberării

Manifestul chicano a fost adoptat la Conferința de eliberare din Denver, statul Colorado, în a.1969. De fapt, erau formulate primele principii de autoidentificare națională chicano.

Chicano au declarat că în SUA Partidul democrat și cel republican «este același animal cu două capete care se hrănesc dintr-o singură troacă». De la ele nu era de așteptat nimic bun. Pentru a-și atinge scopul autodeterminării națiunii, chicano aveau nevoie de un partid nou. Partid de sorginte națională.

Manifestul chicano există și azi, se numește «Planul eliberării spirituale a Aztlanului ».

Planul eliberării spirituale prevede că noul popor înțelege propria moștenire istorică, dar și invazia brutală gringo în teritoriile lui. Oamenii trebuie să țină minte, că provin cu toții din Aztlan, că-s poporul Soarelui, iar chemarea sîngelui acestui popor este forța supremă, responsabilitatea colectivă și soarta inevitabilă.

«Poporul liber al Soarelui» este în drept să stabilească sarcinile necesare pentru a păstra casele și terenurile, «căpătate în sudoarea frunții și cu inimi fierbinți ». Aztlan aparține celor care seamănă culturile, irigă solul, culege roadele, da nu «europenilor străini». Chicano nu recunosc hotarele politice capricioase și schimbătoare pe continentul de bronz (n.a.. — prin «continentul de bronz» se subînțelege America de Nord ).

Reieșind din Manifest, a sosit timpul poporului chicano. Îl unește frăția și dragostea, dar și lupta cu străinii care exploatează bogățiile furate și distrug cultura latinoamericanilor.

Preambulul Manifestului se încheie cu declararea independenței națiunii metișilor chicano, care se auto-întitulează «oameni de bronz cu o cultură de bronz». Și evident, în fața lumii întregi, a întregii Americi de Nord și a tuturor fraților de pe continentul de bronz, ei se declară o națiune aparte, uniune a popoarelor libere și un nou Aztlan.

Programul independenței

Filozofia Planului renașterii spirituale a Aztlanului se bazează pe naționalism. Anume el trebuie să devină cheia mobilizării și organizării tuturor resurselor poporului pentru combaterea opresiunii, a exploatării și a rasismului. Chicano trebuie să preia controlul asupra raioanelor, comunităților, municipalităților și terenurilor lor istorice.

Programul independenței prevede anumite scopuri organizatorice.

Unitate. Se are în vedere unitatea cugetului la toate nivelurile societății chicano. Toți reprezentanții «rasei de bronz» - de la bandiți la intelectualitatea de creație – trebuie să fie adepții ideilor de eliberare.

Economia. Principiul economic presupune controlul vieții comunităților chicano. Conform Planului, aceasta este posibil doar prin alungarea exploatatorilor. Planul mai presupune introducerea unui sistem nou de achiziționare și repartizare în comun a resurselor, în scopul formării bazei economice. Terenurile și imobilele vor aparține comunităților. Legăturile economice vor fi menținute de unitățile de apărare chicano.

Cel mai mare interes îl prezintă prevederile despre cum chicano își vor apăra teritoriile care le aparțin pe bună dreptate.

Educația. Sistemul educațional trebuie să corespundă poporului chicano, istoriei și culturii sale. Programul prevede implementarea studiilor bilingve și stabilirea unui control public asupra școlilor, învățătorilor și programelor de studii.

Sistemul instituțional. Scopul principal al instituțiilor este să servească poporul. Aici începe lucrul cel mai interesant. Se preconizează, că existența acestor instituții va fi asigurată din contul restituțiilor, nu a «pomenilor și rămășițelor pentru cerșetori ». Restituția trebuie să fie plata pentru robia economică, exploatarea politică, distrugerea etnică și culturală, numeroasele încălcări ale drepturilor civice ale populației vorbitoare de spaniolă din SUA.

Autoapărarea. Toate comunitățile chicano vor miza pe forța unită a membrilor lor. În prima linie se vor afla barrio, campos, pueblo și ranchito. Aceștia își supun viața și responsabilitatea bunăstării altor oameni. Chiar și cei mai mici membri ai comunităților pot lupta pentru cauza dreaptă și pot apăra propriul popor - faptele lor nu vor mai fi considerate infracțiuni, ci acțiuni revoluționare.

Cultura. Valorile poporului vor consolida identitatea și moralitatea mișcării. Scriitorii, poeții, artiștii și muzicienii vor crea arta care este pe placul poporului și ține de cultura revoluționară. Valorile familiale vor deveni o armă puternică în victoria asupra paradigmei gringo, bazate exclusiv pe dolari murdari.

Eliberarea politică. Eliberarea politică este posibilă doar prin acțiuni independente ale chicano. Se exclude încrederea față de sistemul bipartid.

Programul de restabilire a Aztlanului prevede două căi. Prima – restituirea teritoriilor anexate ale Mexicului. A doua – recunoașterea națiunii chicano și apariția unui nou stat suveran – Republica Nordică.

Varianta a doua era considerată mai preferabilă, dat fiind că chicano, în pofida originii mexicane, au reușit să formeze propria cultură, o componentă importantă a căreia este bilingvismul. Unii chicano se autoidentifică ca fiind californieni sau texani, în funcție de regiunea în care locuiesc, și se asociază cu triburile indiene native, care au locuit în aceste teritorii.

Dacă aceste planuri ar fi fost traduse în viață, SUA ar fi rămas fără orașe ca San Francisco, Oklahoma, Houston, Dallas, Denver și Los-Angeles.

E de menționat, că unul dintre principalii ideologi ai renașterii Aztlanului în anii 1970, avocatul Oscar Zeta Acosta, prietenul jurnalistului Hunter Thompson și unul dintre eroii principali ai romanului «Spaimă și dezgust în Las-Vegas », a dispărut fără urmă în a. 1974 .

Viitorul Aztlanului

Oficial, Mexico City și liderii altor state latinoamericane nu au comentat și nu au sprijinit ideile renașterii Aztlanului sau cel puțin – a mișcării chicano în SUA.

Reieșind din raportul de forțe dintre Donal Trump și președintele Mexicului Lopes Obrador, însăși ideea aceasta pare fantastică.

Îndrăzneala maximă a președintelui mexican, sonorizată în a.2020, este reflecția cu privire la posibilele achiziționări de petrol de la Venezuela aflată sub sancțiuni. Care, de altfel, așa și nu s-a soldat cu nimic.

Germania s-a oferit să acorde Mexicului sprijin în vederea restituirii teritoriilor anexate (ce-i drept, era în îndepărtatul an 1916) . Atunci Imperiul German a cerut Republicii Mexicane să se confrunte cu armata SUA la hotarul sudic al Statelor și astfel să împiedice participarea ei în acțiunile militare din Europa.

Spionii britanici au adus oferta în cauză la cunoștința președintelui american Woodrow Wilson, care la 6 aprilie,2017 a intrat totuși în Primul război mondial. Dar și hotarul americano-mexican a fost prins în conflict, însoțit de arderea orașelor, linșaj și ocupație.

În a.2015, președintele parlamentului cecen Ducuhava Abdurahmanov a invocat această perioadă istorică în relațiile dintre SUA și State, și a promis că va «înarma Mexicul împotriva SUA».

Contextul corespundea tuturor legilor ironiei. Congresul SUA a adoptat rezoluția (care era una opțională) privind sprijinirea Kievului în conflictul din estul Ucrainei. Abdurahmanov a declarat că Statele Unite nu au dreptul să dicteze Rusiei cum să se comporte față de vecinii ei și a pus la îndoială statutul juridic al statelor California, New Mexico, Arizona, Nevada, Huto, Colorado și Wyoming. Mai mult, Abdurahmanov a amenințat că va livra Mexicului arme și va înarma toți ”partizanii” de la hotarul american.

Ulterior, Kremlinul oficial a declarat că asemenea inițiative nu corespund legislației rusești. Autoritățile americane nu s-au speriat foarte tare, iar reprezentanții mediului de afaceri în general au declarat că Mexic nu va dori «în actuala sa situație politică» să strice relațiile cu vecinul din nord.

Prezentul poporului chicano

În Mexic, nivelul de trai este într-adevăr mai jos ca în SUA. Este una dintre cauzele migrației masive și a creșterii numărului de chicano. Deja la începutul lui august, 2020 a devenit clar că spitalele orașelor de frontieră din Texas, Arizona și California s-au pomenit supraîncărcate cu mexicani infectați cu coronavirus.

Puțin probabil ca în viitorul apropiat lumea să fie zguduită de știrea despre reunirea fostelor teritorii ale aztecilor. Puțin probabil și faptul, că chicano vor forma un program politic clar, și că secesiunea statelor sud-vestice ale SUA va prezenta un program real.

Însă lozincile chicano – cu privire la egalitate, frăție și apărare a baștinei de ocupanții albi – sună nu mai rău ca lozincile Black Lives Matter. Și latinoamericanii suferă la fel de mult din cauza abuzurilor polițiștilor americani.

Dacă cineva va dori să provoace o nouă serie de pogromuri, în care rolul principal să-l joace segmentul vorbitorilor de spaniolă, acum este cel mai potrivit moment. În motorul de căutare Google numărul cererilor cu termenul Aztlan a crescut brusc imediat după ce au început protestele în Portland. Crearea unor forumuri noi (deșarte deocamdată) cu articole precaute despre esența mișcării politice chicano, istoria războiului americano-mexican și teze de genul «Imperiul aztec pentru începători» — înseamnă stivuirea unor crengi uscate. Ele așteaptă doar ca în imediata apropiere cineva imprudent să aprindă un chibrit.

Și atunci totul va exploda.

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
Mai multe

Sondaj Toate

load