Cum pot alegerile intermediare din SUA influența perspectivele istorice ale civilizației americane

Cum pot alegerile intermediare din SUA influența perspectivele istorice ale civilizației americane

S-ar părea  – alegerile din SUA, și încă intermediare - un eveniment de însemnătate locală, care trebuie să-i intereseze doar  pe observatorii interni. 

Dar de facto ele reflectă confruntarea serioasă dintre două proiecte politice și ideologice de neîmpăcat. Și de faptul care dintre ele va predomina depinde  nu doar soarta Americii, ci și a lumii întregi.  

Imigranții au apărut la timp

În lume evenimentele se succed așa și de rapid, că cercetători se află mereu în tensiune. Îndeosebi se evidențiază două chestii.   

Prima – este vorba despre totalurile alegerilor intermediare din SUA, perspectivele și consecințele pentru sistemul economic și politic american.  Consecințe care, desigur, vor afecta întreaga imagine geopolitică a lumii. 

A doua -  este informația furnizată pe Twitter  de unul dintre cei mai importanți actori politici din SUA. Kelly Johnston, fost vicepreședinte în probleme guvernamentale al companiei Campbell, a anunțat că fondul lui George Soros    «Societatea deschisă» a organizat transport  și coridoare de migrație pentru a ajuta la transportarea caravanei imigranților. Firește, ieșirea nu i-a reușit. Fondul, filialele căruia promovează democrația în lume, a respins această declarație falsă.  Dar nu s-a terminat aici, căci în Joc erau alegerile, și deci era foarte importantă reacția electoratului la asemenea evenimente  importante și neordinare. Președintele Donald Trump a presupus că teoria, potrivit căreia miliardarul și sponsorul Partidului democrat George Soros finanțează caravana imigranților, ar putea fi adevărată. Despre asta scrie   The Washington Post . Trump le-a spus jurnaliștilor, că  el găsește ”foarte periculoase” aceste caravane. La întrebarea poate oare Soros să finanțeze  imigranții, el a spus: «Nu știu cine, dar nu m-aș mira. Multă lume zice că da».

Presupunerea cum că Soros a finanțat caravana imigranților a apărut la finele lunii martie, atunci primul val de imigranți a mers spre nord, spre hotarul dintre Mexic și SUA. Informații și zvonuri noi despre aceasta au apărut  în ultima perioadă, în ajun de alegeri. Republicanul Matt Goetz, congresman din Florida, a postat pe Twitter un video, în care cineva, chipurile, transmite bani imigranților, pentru ca aceștia să  «asalteze hotarul SUA», și a presupus că  aici este implicat Soros.  Este un lucru extrem de important pentru înțelegerea proceselor politice  din SUA. 

Desigur, puternica mișcare de migrație  din El Salvador, Guatemala și Honduras spre SUA avea scopul să tensioneze și mai mult spațiul electoral din SUA în ajunul alegerilor intermediare pentru Congres și Senat. Ea a reincarnat vechile probleme   de migrație din SUA și a sporit ura alegătorilor latinoamericani și afroamericani, pentru care nu este indiferentă soarta confraților lor, față de președintele Trump. În general, toate s-au produs exact la timp.     

Un test de rezistență

Dar provocarea organizată de susținătorii reformelor radicale de stînga, simpatizanți ai Partidului democrat, a eșuat.  Și chiar dacă datele oficiale încă nu au fost publicate,  rezultatele preliminare pot fi analizate deja. Pentru Partidul republican, alegerile intermediare din SUA  nu au fost chiar așa de proaste – el a pierdut majoritatea în Congres, dar și-a sporit resursele în Senat, și numărul guvernatorilor săi la fel.  În Camera inferioară a Congresului SUA  – Camera reprezentanților – majoritatea aparține Partidului democrat.  Din cele 435 fotolii ale Camerei reprezentanților democrații au ocupat  232, în schimb republicanii  – 198. Democrații au obținut victorie în 26 de state, care anterior erau ale republicanilor.  În același timp, în Camera superioară a Congresului SUA – Senat – majoritatea va fi și în continuare a adepților lui Trump, republicanii au doar 52 locuri. Democrații ocupă doar 48 locuri din 100. Alte două locuri aparțin candidaților  care se autodefinesc ca politicieni independenți – unul dintre aceștia, Bernie Sanders, a candidat la prezidențialele din a.2016. Iar în urma alegerilor guvernatorilor democrații au acum 23 , republicanii — 26.

Astfel Trump a reușit să mențină încrederea unei mari părți a alegătorilor. În ajunul viitoarelor sale acțiuni politice interne decisive, el a obținut un credit de încredere.    Însă Senatul este important în plan extern, și acolo republicanii dețin majoritatea. Iar Congresul este important pe plan intern, căci majoritatea  legilor și bilurilor adoptate de Congres se adresează nemijlocit utilizatorului american. Ce înseamnă asta? Înseamnă că noi trebuie să ne așteptăm la o sporire a acțiunilor externe ale SUA. Unde anume? Probabil, în Orientul Apropiat, Iran, China, Europa de Est.    

 Însă democrații nu intenționează să cedeze, cu fiecare zi partidul lor se mută spre stînga și degrabă se va transforma în fortăreața politicienilor cu rațiune revoluționară. 

Ce putem constata după alegerile intermediare americane?  Evident, aceste alegeri au fost o încercare grea pentru echipa lui Trump.  El însuși a recunoscut într-un interviu recent, că pentru republicani și întreaga politică a actualului președinte ele au fost un examen. Fără îndoială, ele s-au desfășurat într-o perioadă  foarte complicată. Administrația americană luptă serios cu oponenții interni și externi. Trump a reușit să facă multe în plan intern, dar și în politica externă. El s-a înțeles cu conducătorii Coreei de Nord.  A putut restabili industria și producerea americană, fapt care va oferi numeroase locuri de muncă și va diminua tensiunile sociale. Are loc o luptă aprigă cu imigranții ilegali, și acestor gloate  necontrolate din America Centrală  Trump a știut să le contrapună  resurse serioase ale statului. Au scăzut impozitele, ceea ce este un stimulent suplimentar  pentru proiectele de afaceri și antreprenorii cu rațiune independentă. Nu-i chiar așa de rău. Însă din partea liderilor opoziției  din Partidul democrat nu contenesc atacurile asupra administrației republicane.

E greu să ne închipuim că marele partid din sud, care altă dată era fortăreața  conservatorilor de dreapta, partidul descendenților confederaților s-a transformat într-o filială a Internaționalei Socialiste. Nimicind ultimii congresmeni de dreapta din sud, democrații  au început să distrugă toate tradițiile americane și să transforme țara în una asemănătoare cu URSS a lui Gorbaciov și perestrioca eșuată.  În rezultat, pe timpul lui Obama a început apusul miracolului american industrial, militar și de stat, astăzi Trump este nevoit să rezolve problemele lăsate de administrația precedentă. 

Сu ochire lungă   

S-ar părea: alegeri ca alegerile, nimic deosebit.  Dar nu-i chiar așa de simplu. De facto, pe parcursul unui deceniu în statele din nord are loc o confruntare  acerbă, pe care puțină lume ar numi-o război civil. Dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Da, confruntarea în SUA a atins  cote care amintesc de un război civil lent. Masacrul politic și luptă acerbă  - iată realitatea  politică din America, care de altfel este concentrată în special în eșaloanele superioare ale ierarhiei sociale și de stat.  Anume acolo s-au încăierat mai multe clanuri gata să se nimicească reciproc, deoarece proiectele lor politice  diametral opuse  sunt incompatibile istoric și ideologic.   

Astăzi aceste clanuri s-au polarizat în două blocuri radicale. Fiecare cu propriul proiect și propria viziune asupra viitorului, iar confruntarea este așa de înverșunată, că exclude orice compromis.  Este vorba despre supraviețuirea unei singure forțe.  În SUA a trecut timpul compromiselor, care erau posibile pe timpul lui Clinton și Bush-seniorul.    

Marele partid din Nord – republicanii stau ferm pe principiile lor tradiționale și conservatoare.  Chiar dacă din acest partid au făcut parte liberali și radicali de vază.  Să-l pomenim aici doar pe Avraam Lincoln, care a anulat sclavia în SUA, fapt care a dus la răscoala statelor din sud și vest, și la formarea Confederației. După acest război civil Partidul democrat reformat a devenit fortăreața diverselor forțe de dreapta din sud, inclusiv acel Ku Klux Klan radical de dreapta, care promova idei ca  supremația rasei albe, etc. Pe atunci partidul era porta-voce a foștilor latifundiari și proprietari de sclavi. Dar timpul lor s-a terminat și azi democrații au devenit fortăreața  globalismului anglo-saxon și a oligarhiei financiare, a ideilor socialiste, a minorităților rasiale și sexuale, azi el nu mai este un partid liberal, ci unul cu adevărat libertarian.  

Așa că noile alegeri au devenit un test de încredere pentru Trump și revoluționarii democrați ”arhiprogresivi”, care încearcă să  schimbe total modul american de viață, ordinea socială și temeliile industriale ale acestui mare stat. Administrația Obama a făcut multe în acest sens. Ca urmare – sporirea tensiunilor sociale, rasiale și de migrație. În așa măsură, că dacă nu venea la putere republicanul-populist Trump  țara putea ajunge în  criza confruntării civile.  Personalitatea ambiguă, dar puternică a lui Trump și acțiunile insistente ale aparatului său păstrează speranța că aceste perspective vor fi evitate și democrația americană va fi nu doar liberală, ci o democrație care păstrează valorile creștine și conservatoare tradiționale. Mai există și șansa  că America va reuși să stopeze creșterea nestăvilită a RPC și să-și păstreze rolul de primă putere mondială.    

De fapt, ceea ce se petrece azi pe arena geopolitică a lumii este lupta a două super-proiecte pentru viitor. Acesta va aparține sau Chinei național-comuniste și confucianiste, sau proiectului american.  Europa deocamdată nu poate propune propriul proiect original,  căci în interiorul ei continuă lupta a două sau trei proiecte. Și anume: cel al liberalilor, cel al troțchiștilor (revoluționar) și proiectul Europei națiunilor cu o pronunțată ideologie populistă și națională.  

Există tensiuni și în alte regiuni ale lumii, și alte proiecte importante. Dar menționăm, că nici Marele proiect indian, nici cel latinoamerican nu pretind la un rol universal, potrivit pentru întreaga omenire. Excepție face proiectul islamic,-  pasionat, cum ar spune istoricul și geograful rus Lev Gumiliov, fondatorul teoriei eurasianismului. Dar proiectul islamic este slăbit de confruntarea națiunilor   arabe și a puternicului Iran auto-suficient și șiit. Lupta dintre sunnism și șiism împiedică creșterea proiectului islamic. La fel ca și confruntarea dură dintre  elita turcă, care mizează pe  ideea pan-turcă, și puternica Arabie Saudită, care se bazează în mare parte pe direcțiile radicale Wahhabi din islam. Putem deci presupune, că în viitorul deceniu , înainte ca în luptă să se implice Europa, India sau America Latină catolică, confruntarea de bază va avea loc între cei care se blochează  în jurul Chinei comuniste continentale și cei care țin de proiectul puritan din America de Nord. O poziție aparte în acest șir ocupă Rusia, calea ei constituie tema unei discuții aparte.  

Care  proiect?

Care este acest proiect și în ce constă esența civilizației Nord-Americane?  Vom menționa din start, că nu este un proiect rasial  (spre deosebire, să zicem, de cel confucianist).  Un șir de țări, cum ar fi Japonia, Coreea de Sud, Taiwanul pe care mulți nu-l recunosc – fac parte din lumea Extremului Orient, dar se află în  arsenalul perspectivei politicii externe americane. Nu este un proiect doar creștin, deși anterior era.  Căci în cel mai mic dintre marile state  contemporane – Israel – religia de bază este iudaismul, însă el intră în orbita intereselor americane.  De facto, cu excepția epocii Obama,  care a stricat relațiile administrației sale cu conducerea Israelului, ultimul a fost mereu prietenul și aliatul SUA. La fel și Arabia Saudită, cumpărător fidel al armamentului american și furnizor de petrol pe piețele americane. Acest bloc era așa de puternic, încît a făcut ca elitele israeliene și cele ale monarhiei saudite să găsească  limbă comună, lucru  care acum cincizeci de ani părea o fantezie irealizabilă.   

Vedem confruntarea totală dintre proiectele american și confucianist-comunist.   Aici existau niște perspective controversate. Multe depindeau nu numai de faptul cît timp va progresa economia chineză, care în opinia unor observatori deja se sufocă, dar și de anumiți factori externi. Spre exemplu, de felul cum se va dezvolta proiectul ortodox-rusesc, slăbit acum de problema ucraineană și confruntarea cu patriarhia Constantinopolului. Multe depind de dezvoltarea ulterioară a acestui proiect, care potrivit filozofului și publicistului Vadim Cojevnicov are la bază modelul civilizațional rusesc,  întărit azi de ideile euroasianismului. Ca și de faptul, de partea cui se va afla  Rusia în cazul unei confruntări politice globale între SUA și RPC și sateliții lor, de rolul ei în viitor, iar Rusia la rîndul său depinde de soluționarea viitoare a problemei ucrainene. Aici toate se leagă într-un nod gordian.   

În afară de Rusia, confruntarea dintre SUA și RPC mai depinde și de viitorul Marii Indii, de civilizația antică Bharata, din sfera de influență a căreia face parte  întreaga Asie de Sud și bazinul Oceanului Indian.   Dacă India va beneficia de un impuls economic și politic ea își va putea păstra statutul de proiect civilizațional care reține China continentală. Aliatul ei politic evident este Japonia, care nu este foarte puternică din punct de vedere militar, dar este o țară democratică foarte dezvoltată . Puternica India împreună cu SUA și Japonia constituie un obstacol serios pentru cei care mizează pe uniunea dintre  China și lumea islamică.    

Cum au fost «săpate» Statele

Vedem că în SUA azi se rezolvă multe probleme și pentru locuitorii interni, și pentru observatorii externi, îngrijorați de soarta democrației americane. Este evident că confruntarea internă din SUA  în aceste alegeri, și confruntarea de lungă durată din SUA  în ultimii zece ani are motive nu numai  interne, ci și externe.    

Dezvoltarea proiectului chinez este sprijinită de forțe subversive, adică de masoneria destructivă, care spre deosebirea de Marea Lojă elvețiană  și ”Arca regală” engleză văd viitorul în dezvoltarea globalizării și a proiectelor revoluționare, precum și în liberalizarea radicală a lumii. Acesta le este planul, și ele tind să-l implementeze la nivel social, religios și umanitar. 

Alianța cercurilor oligarhice pro-Rothschild mizează pe civilizația chineză și treptat transferă în această regiune  principalele capacități economice și industriale. Da europenilor le-au propus să se ocupe  de sfera serviciilor, turismului și de comerț.  Aceste idei cu adevărat delirante au fost dezvoltate de adepții economistului austriac Friedrich August von Hayek și ai școlii din Frankfurt, care pregătea  noi generații de revoluționari în baza marginalizării Europei. În timp ce europenii făceau jocul liberalilor și se dădeau drept mari umaniști, China comunistă continentală și-a concentrat resurse economice suficiente pentru a arunca mănușa dominației SUA în lume. Dar nici toate resursele pompate din Europa, America de Nord și URSS-ul destrămat  nu au fost suficiente  pentru creșterea constantă și nestăvilită a mașinii de stat și a celei economice chineze. În anii din urmă potențialul eu a început să slăbească.     

Pentru cei care distrugeau lumea civilizației europene apăru o problemă istorică, - s-a dovedit, că civilizația americană este parte din ea. Dacă Europa era slăbită după două războaie mondiale, care au fost parte a unui complot geopolitic serios, apoi în America de Nord situația era perfectă. 

Subminarea din interior 

Un timp îndelungat elitele americane erau bine legate la nivel economic și politic. Dar și mai important este că ele erau legate la nivel inițiatic, mistic. De aceea SUA erau un bastion politic puternic, pe care nu-l puteau birui cei din spatele cortinei mondiale. În pofida crizei, America și-a păstrat statutul de  supraputere și a învins în cursa cu China, tot așa cum anterior a învins în cursa cu URSS. Atunci forțele masonice subversive, cele politice pro-Rothschild  și internaționala troțchistă libertariană mondială au decis să distrugă acest bastion din interior. 

În acest scop au fot aleși democrații și alte partide mai puțin importante din SUA.  S-a mizat pe distrugerea valorilor tradiționale americane prin plantarea liberalismului radical. Diverse fonduri Soros și Rothschild  făceau lobby în acest proces.  Marele Partid democrat, cel al lui Roosevelt și Kennedy, bastionul  patriotismului american, a format, cum ar fi spus istoricul și filozoful britanic Arnold Toynbee, o provocare politică pentru establishment-ul  conservator  din Washington. A început  subminarea din interior.  O parte din cercurile liberale și radicale vor fi instalate pe transformările revoluționare și chiar pe războiul civil în SUA, în care scop Obama a început dezarmarea națiunii americane. Prin America a început să hoinărească   «fantoma socialismului».

Și toate – pentru ca China să aibă posibilitatea să-și termine uluitorul marș istoric și geopolitic din Evul Mediu și revoluția culturală a lui Mao Zedong, prin reformele lui Deng Xiaoping la societatea post-industrială și statutul de supraputere mondială.   

Procesul mai că a fost realizat, însă o parte din elitele americane  a renunțat  la conservatismul orb și a mizat pe ideile populismului de dreapta și a protejării statului. 

Așa a apărut fenomenul Trump și echipa sa. Menționăm, că dreapta americană nu prea avea  pe cine conta.  Imperiul Britanic, puternic altă dată,  s-a concentrat pe propriile probleme de ieșire din UE.  Unde mai pui că Britania are perspective serioase și propria viziune  asupra dezvoltării Canadei, - un teren de rezervă al elitelor britanice. Să mizezi pe salvarea cercurilor conservatoare de dreapta din SUA, pe salvarea modului de viață american și a economiei americane – înseamnă să distrugi proiectul canadian, care în cazul eșuării modelului american poate deveni un nou  centru al lumii atlantice. Acel centru, care va putea păstra pentru occident rolul de  lider geopolitic, dar fără proiectul puritan conservator de dreapta, proclamat altă dată de părinții-fondatori.  

Ar fi de menționat aici, că proiectul puritan, creat acum 200 de ani de către părinții-fondatori ai SUA, s-a cam învechit. În acest răstimp în lume s-au schimbat multe lucruri.  De aceea proiectul necesita modele inovaționale, și ideologia lui Trump s-a isprăvit cu această sarcină. 

Puțină istorie. Încă din timpurile în care guvernatorul Noii Olande Peter Minuit a răscumpărat de la tribul manahatta, în a.1626, insula Manhatten și a redenumit-o Noul Amsterdam, a început implementarea titanică a ideii americane , a început proiectul lumii noi. Ulterior Noul Amsterdam  a fost cumpărat de britanici, și pragmatismul scoțian puritan s-a contopit cu ideile misionarilor protestanți, care visau să construiască peste ocean un nou Sion. De pe timpurile primilor coloniști englezi, din a.1607, de la formarea coloniei  «Jamestown», acești misionari vedeau America ca pe un rai pentru cei care  fac afaceri și duc cu sine valorile biblice. Anume aceste valori împreună cu cunoștințele masonice aduse de coloniștii scoțieni pe continentul verde, cum era numită America, au stat la baza proiectului puritan în SUA. După Tratatul de la Utrecht  Olanda a fost legată de uscat și a încetat să mai fie o mare putere maritimă, iar coasta de est a Americii a fost controlată total de  coroana britanică.

    Și spaniolii aveau colonii, însă imperiul catolic măreț altă dată dispărea de pe harta istorică a lumii. Franța s-a împotrivit britanicilor, dar și-a pierdut coloniile din Canada, iar ulterior, pe vremea lui Napoleon, a cedat SUA Louisiana enormă, căci se concentrase pe problemele Europei.   

Pe continentul America de Nord a triumfat protestantismul.  După revoluția americană, în care un rol activ a aparținut  coloniștilor scoțieni și lojei Sf.Andrei, care se aduna în taverna "Dragonul Verde", proiectul puritan american a fost completat de cunoștințele masonice mistice din vremea templierilor. Acestea au fost cele două avanposturi ale civilizației americane și  esența investirii elitelor americane. Ulterior, odată cu industrializarea, s-a format încă un bastion fundamental. Este vorba despre capitalismul american,   construit  pe modelul fatalismului protestant și al providențialismului. Ele spuneau: cel care este bogat aici, în plan material,  este ales de sus și predestinat salvării și raiului în ceruri. Aceste inovații teologice au fost un impuls  pentru dezvoltarea economiei americane și a modului de viață american. În plus, libertatea activității economice, egalitatea posibilităților sociale, individualismul radical exprimat  de ideea   «individul ca măsură a lucrurilor», au stat la baza limitării rolului statului în viața socială și politică a SUA.  Din acest individualism a crescut pragmatismul american, căci pragmatic poate fi  doar un om absolut liber, care nu are ce aștepta de la stat, un om  care s-a format ” self-madе-man”, care se bazează pe propriile forțe.   

Așa a apărut una dintre principalele idei americane: «adevărat este doar ceea ce este util » (I.Berntham). De atunci în SUA a dominat pragmatismul și se considera că viața este reală doar în măsura în care  este utilă. 

Dar în aceste condiții omul se poate transforma într-un robot și un atom social, care se crede un suflet nemuritor, dar de fapt este  total lipsit de spirit. Era nevoie de un factor de reținere, care a fost religiozitatea puritană. Doar Biblia putea concura cu   capitalurile milionarilor americani.  Iată de ce în SUA rolul pastorului și al preotului este egalat cu statutul social al unui miliardar sau politician important.   

Egalitatea posibilităților de reper a devenit caracteristica principală a modului de viață american.  Drept că exista și o problemă, și nu una simplă. Numele ei – sclavia.  Oportunitățile de pornire erau egale pentru toți, cu excepția imigranților africani – reprezentanții altei rase.   

Dar marele politician și reformator american Avraam Lincoln a rezolvat-o, chiar dacă acest lucru a fost precedat de un război civil.  Din clipa în care afroamericanii au fost eliberați, a început înflorirea visului american, care a atras milioane de imigranți din diverse țări ale lumii.  După ce a renunțat la preferințele rasiale și de clasă, SUA au devenit un adevărat model pentru imitare.  Proclamarea individualismului și a egalității politice a creat o așa democrație, în care instituțiile puterii  se formează de jos în sus, de la individ spre structurile de stat. 

Toate acestea i-au permis marelui filozof francez Alexis de Tocgueville să constate:  «În prezent există două popoare mari... rușii și anglo-americanii… În America atingerea scopului se bazează pe interesul personal, iar puterea și rațiunea omului au libertate deplină.  Iar despre Rusia pot spune că acolo  toată forța societății este concentrată în mîinile unui singur om». Ultima aserțiune este controversată, dacă e să ne amintim de Reabușinskii, Morozov și Mamontov.

Dar să revenim la tema noastră de azi.  În continuarea celor spuse  vom menționa, că potrivit lui Tocgueville civilizația Occidentului își are propria coroană istorică, care este anume SUA – civilizația definitivată a titanilor.   

Raiul pierdut

Să tragem concluzii din prima parte a studiului nostru.  În esență, spre finele sec. XX SUA deveniseră  țara care a implementat ideile titanismului american.  Proiectul puritan, tainele masonice, lipsa diferențelor de clasă, oportunitățile de pornire egale au creat aici un mod de viață, care multor imigranți le părea un rai adevărat. Din punctul de vedere al fondatorilor acestui stat, restul omenirii se află doar în drum spre acest rai. 

URSS a fost o provocare pentru raiul american.  Ea aproape că a rezolvat problema la nivel economic,  la cel social chiar a făcut egalitate cu SUA: în Uniunea Sovietică și oportunitățile de pornire, și lifturile sociale practic erau analoge celor americane, iar în unele cazuri chiar le depășeau. Însă trădarea unei părți a elitelor de stat din URSS a exclus acest proiect de pe avanscena istorică. Și e păcat: țara avea nevoie de reforme, nu de destrămare.   

Și iată că acum China provoacă SUA! Ceea ce a fost imposibil în URSS a devenit posibil în RPC. Apărătorii occidentali ai democrației au închis ochii la toate problemele, chiar și ideologia comunistă oficială nu mai era o albeață pe ochi. Mai mult,  tot felul de capitaliști, inclusiv clanul Rothschild, au adus în această țară proiecte inovaționale. De ce? Occidentul este  divers și pluriform. Democrația americană, cea reală, a devenit periculoasă pentru unii.  Ea este prea conservatoare,    acolo postmodernismul, cu excepția Hollywood-ului și a lui Andy Warhol, n-a prins. Acolo prețuiesc în continuare familia, strămoșii, tradițiile umanistice și biblice, mintea, capacitățile omului.  Acolo există propriul proiect mesianic puritan. 

Ce-i de făcut cu această elită? Să o eliberăm.  Așa a apărut ideea prăbușirii civilizației americane, a distrugerii modului ei de viață, tradițiilor, moralei.  Ceea ce are loc în prezent, iar alegerile în SUA – un detaliu al unor procese destructive serioase, care se desfășoară în SUA și  despre care noi vom vorbi în alte materiale din ciclul de articole consacrate civilizației americane. 

Veaceslav Matveev

 

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load