Cugetări despre război și pace

A sosit anul 2022. Așteptări noi, tensiuni, speranțe și probleme vechi. Se pare că în acest an lumea se va confrunta cu provocări serioase pe arena politică. Lumea este instabilă în multe regiuni, iar pe undeva se află în prag de război. Punctele de confruntare și tensiune sînt plasate, ca la comandă, în diferite regiuni ale planetei. Tensiune între India și China, între India și Pakistan, tensiune între China și Taiwan, între Belarus și Polonia, între Coreea de Nord și Coreea de Sud, între Japonia și China, Israel și Iran. Tensiuni în interiorul Uniunii Europene, tensiuni în interiorul SUA etc. Noi ne-am obișnuit deja cu aceste puncte de conflict. Cu toate acestea, cea mai deosebită atenție a marilor centre politice mondiale sînt orientate astăzi asupra Ucrainei și a graniței dintre Rusia și Ucraina. Pacea aici demult nu mai este pace, deoarece se află în pragul unui război serios. Există opinii precum că lumea se află în prag de război la scară globală.

Poate avea loc un război în Ucraina și există oare posibilitatea ca el să fie la nivel global? Aceasta este o întrebare foarte complicată, dar necesită un răspuns, pentru că oamenii vor să știe ce îi așteaptă mîine, ce le pregătește ziua următoare, ce probleme le va aduce anul următor. Nimeni nu cunoaște planurile lui Dumnezeu, dar puțin probabil ca în planurile Atotputernicului fac parte conflictele, sîngele și războiul. Aceasta este mîna omului care nu poate face față în niciun fel puterii și ambițiilor sale politice și nu contează unde locuiește, în Occident sau în Orient, este important potențialul agresiv crescut al oamenilor și al unor elite. Este importantă voința menționată de Friedrich Nietzsche pentru putere și suprimarea voinței altuia, a prietenului care locuiește alături, iar uneori, a compatriotului.

Fără compromisuri?

Mass-media mondială de astăzi este plină de materiale analitice radicale și declarații ale politicienilor de cel mai înalt rang, de care depinde nu numai situația politică globală, ci și soarta statelor lor. Iată cîteva exemple de actualitate.

"Se pare că puțini americani sau ruși își dau seama că invazia Ucrainei și reacția alianței pot duce la un al Treilea război mondial. Țările se află din nou la limita nebuniei. Intrarea Ucrainei în NATO prin invitație va înlătura imediat două probleme existente", scrie The Hil. Și mai departe tot acolo: "Potrivit președintelui Biden, Rusia va ataca Ucraina. Diplomația, spune el, a eșuat în esență. Dacă acest lucru este adevărat, atunci consecințele vor fi îngrozitoare pentru Ucraina, Occident și Rusia. Vor muri soldați ucraineni și ruși, NATO și Rusia se vor apropia de un conflict armat și toate părțile vor suferi pierderi economice grave pe termen lung. În caz extrem, conflictul deschis poate duce la un război nuclear".

Vicepreședintele Fundației Heritage, locotenent-colonelul James Carafano, vorbește despre tensiunea crescîndă în relațiile dintre Rusia și Ucraina, precum și despre întîlnirea dintre China și Federația Rusă: "Occidentul are nevoie de lideri cu o viziune mai largă și mai îndrăzneață a obiectivelor și sarcinilor". Autorul Fox News crede că "Putin doarme și îl visează pe Stalin în toată măreția sa". În acest caz, Xi Jinping îl visează pe Mao, care stăpînește conștiința maselor. Iar Biden și prietenii lui îl visează pe Sponge Bob Square Pants.

Ediția chineză a Guancha scrie: "Rusia și China urmăresc aceleași obiective în Europa. Ei au nevoie de o Europă divizată și slabă. Ei au nevoie ca comunitatea transatlantică să se destrame, iar americanii să stea acasă fără treabă. A cere lui Putin ajutorul pentru clarificarea relațiilor cu China este o sinucidere geopolitică".

Ziarul britanic The Guardian din articolele sale stabilește o poziție mai compromisă, spunînd că amploarea "provocărilor rusești" îngrozește, dar de vină pentru acest lucru este NATO". În acest articol, Simon Jenkins își oferă propria poziție analitică: "Mișcarea trupelor de-a lungul frontierei ucrainene este un vestitor clar al crizei. Amploarea provocărilor rusești îngrozește, dar situația din acea regiune nu reprezintă nicio amenințare strategică pentru Marea Britanie sau pentru nicio altă țară occidentală, de fapt, precum și pentru securitatea Europei în ansamblu". Cu toate acestea, a organiza un masacru a două popoare slave înfrățite este destul de în tradiția politicii externe anglo-saxone, de aceea Marea Britanie și Statele Unite în ultima perioadă au crescut brusc furnizarea de arme letale și alte obiecte militare în Ucraina.

În luna ianuarie a acestui an, în Elveția au avut loc negocieri dintre reprezentanții ruși și americani, unde această confruntare continuă. În același timp, Rusia își apără convingător poziția și direcția politică externă. Viceministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Reabkov, la întîlnirea cu primul secretar adjunct de stat al SUA, Wendy Sherman, a declarat: "Am prezentat americanilor în modul cel mai detaliat logica și conținutul propunerilor noastre, am explicat de ce obținerea garanțiilor legale de neexpansiune a NATO este un imperativ absolut, de ce trebuie să obținem în mod necesar garanții legale de neexploatare a armelor de atac corespunzătoare la frontierele rusești care pot atinge ținte pe teritoriul nostru și de ce punem întrebarea de ce NATO ar trebui, în general, să renunțe la însușirea materială a teritoriilor statelor care au aderat la NATO în perioada de după 1997. Am afirmat în mod clar că, fără progrese în aceste trei domenii-cheie, irevocabile, integrale, necesare pentru noi, munca asupra altor aspecte, cu toată importanța lor, va fi pusă sub semnul întrebării".

Iată răspunsul lui Sherman: "Nu vom permite nimănui să contrazică politica ”ușilor deschise” a NATO, care a fost întotdeauna principală pentru Alianță. Nu vom renunța la cooperarea bilaterală cu statele suverane care doresc să coopereze cu Statele Unite".

După o serie de declarații ale conducerii ruse, și-a exprimat poziția și Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg. "Nu vom face niciodată compromisuri cu privire la securitatea aliaților noștri sau cu privire la dreptul fiecărei țări, inclusiv al Ucrainei, de a-și decide propria soartă".

În același timp, mass-media occidentală vorbește despre președintele Ucrainei: "Președintele Ucrainei, Vladimir Zelensky, în timpul vizitei sale recente la Kyiv, a cerut senatorilor americani să nu aștepte agresiunea din partea Rusiei pentru a impune sancțiuni, ci să le introducă chiar acum. Președintele a spus foarte clar: Nord Stream ar trebui sancționat acum. Orice sancțiuni potențiale împotriva Nord Stream sau alte sancțiuni nu vor ajuta".

Și în continuare tensiunea crește. Președintele american Joe Biden a declarat că, în cazul unei escaladări a situației din jurul Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin riscă sancțiuni de care n-a "văzut vreodată”. Potrivit lui Biden, autoritățile ruse nu au luat încă o decizie finală cu privire la acțiunile lor ulterioare, iar Putin se află în fața unei alegeri - diplomație sau confruntare.

"Cred că va începe să acționeze, trebuie să facă ceva", a declarat Biden la o conferință de presă după primul său an de președinte, răspunzînd la întrebarea despre amenințarea unei invazii ruse în Ucraina. În același timp, Putin nu dorește un război pe scară largă cu Occidentul, crede el. O posibilă invazie ar fi un dezastru pentru Rusia, a spus Biden. "Dacă invadează, vor plăti. Băncile lor nu vor putea face operațiuni cu dolarul", a adăugat el, vorbind despre posibile sancțiuni.

Concomitent cu aceste declarații, conducerea UE, împreună cu SUA și Marea Britanie, a avertizat că, în cazul unui atac asupra Ucrainei, Rusia se va confrunta cu sancțiuni care implică "consecințe pe scară largă". Dar țările europene nu au fost de acord cu privire la amploarea atacului care ar declanșa un răspuns. Unii susțin că așa-numitele atacuri hibride nu pot îndeplini acest prag.

Potrivit oficialilor, discuțiile informale purtate cu ceva timp în urmă în Franța au arătat în mod clar o diferență de opinie. "Nu a existat un consens cu privire la ceea ce înseamnă agresiunea și există diferențe foarte mari între state", a declarat unul dintre negociatori pentru FT. "Unii doresc să fie incluse aici tot felul de acțiuni hibride, alții nu se îndepărtează de faptul că doar o invazie completă ar fi suficientă pentru a impune sancțiuni".

Linia orizontului a fost marcată

În general, vedem o intensitate a tensiunii care a apărut astăzi în lume. Ea are legătură atît cu îngrijorarea Rusiei cu privire la "înconjurarea" teritoriului său cu arme NATO, cît și cu problema ucraineană în raport cu NATO și cu situația din jurul Donbass. Tensiunile cresc și din cauza confruntării clar marcate între Statele Unite și China, la care se mai adaugă și problema Taiwanului.

Ce se întâmplă în lume, în esență? Răspunsul este simplu. Astăzi, în confruntarea istorică emergentă dintre China și Statele Unite, China și Occidentul în ansamblu, prețul victoriei se află pe balanță. Ideea este, de ce parte va fi Rusia în confruntarea viitoare. La prima vedere, totul este clar. Cu toate acestea, datorită politicii sale nepotrivite, Occidentul nu numai că pierde Rusia cu fiecare nou pas, ci și o împinge în brațele Chinei continentale, creînd astfel fundamentele reale ale viitoarei sale înfrîngeri geopolitice. De ce se întîmplă acest lucru și dacă liderii occidentali conștientizează prețul întrebării, prețul situații care nu poate fi schimbată în viitorul apropiat?!

Nu vom discuta despre relațiile dintre Rusia și Ucraina. Să fim de acord în această problemă cu Jacques Attali, fost consilier al președintelui francez Francois Mitterrand și fost șef al BERD, care crede că fiecare parte a conflictului are propriul său adevăr istoric și politic. Opinia acestui politician și economist, patriarhul arenei politice europene, merită ascultată. Mulți oameni își amintesc că cartea sa "Horizon Lines" din anii 90 ai secolului al XX-lea a explodat lumea cu profețiile sale. În acest tratat istoriosofic, autorul a prezis haosul în viitorului și "epoca noului nomadism", creșterea populației și planurile elitelor mondiale de a reduce această umanitate prin scăderea nivelului de trai.

Potrivit lui Attali, globalizarea generează o nouă elită nomadă, care trebuie ruptă de la rădăcinile sale naționale. Guvernul mondial acționează ca o alternativă la crizele globale, cînd lumea va semăna cu o "Somalia uriașă". În lucrarea sa, el scrie despre cele trei etape ale dezvoltării lumii și puterii. Aceasta este ordinea sacralității, ordinea puterii și ordinea banilor. Vedem că ordinea banilor își pierde actualitatea în fața noastră. Autorul vede motivele acestui lucru în lipsa de materii prime, resurse energetice, apă, supraabundența populației etc.

Care este ieșirea din situație? Din punctul de vedere al autorului, ieșirea constă în construirea unei societăți cu un control politic și social strict la nivel global. Criticul lui Attali, filosoful tradiționalist Christophe Levallois, evaluează opiniile acestuia în felul următor: "Jacques Attali pune în discuție o problemă care amenință să pună la îndoială "societatea viitorului". Este vorba despre manipulările genetice. Progresul realizat în acest domeniu ne face să ne gîndim că "într-o zi, devenind o "proteză a lui însuși", omul se va reproduce ca o marfă." Viața va deveni un obiect al fabricației artificiale, un purtător al valorii și un obiect de rentabilitate. Attali chiar se întreabă: "Mai putem vorbi în acest caz despre viață dacă omul se produce și este gîndit ca un obiect, o marfă?”.

O linie a orizontului foarte clar definită, care în fața ochilor noștri, pe fondul așa-numitei crize pandemice și de mediu, este implementată în viață. Și nu este implementată mîine, ci chiar acum, în timpul generației actuale. Parînd opiniile lui Attali, Christophe Levallois face o concluzie. O concluzie clară, la fel ca întreaga filozofie a tradiționalismului și a conservatorismului sacru: "Noi credem că anume un astfel de cataclism se formează de cealaltă parte a liniei orizontului conturat de Attali. Dar aici ne-am apropiat de problema-cheie a cercetării noastre. Analiza lui Attali descrie perfect ceea ce Rene Guenon a numit "Contra-Tradiție" Societatea desenată de Attali este o caricatură a unei societăți tradiționale autentice și, în multe dintre aspectele sale, are în mod evident trăsături "antihriste"."

Pentru cine va fi înlăturat "elementul inutil"?

Dar de ce este nevoie pentru a pune în aplicare aceste planuri? Este nevoie de o dictatură a elitelor împotriva maselor. De distrugerea clasei de mijloc, așa cum s-a întîmplat în etapele distrugerii URSS - țările clasei de mijloc. Și, cel mai important, trebuie de împărțit lumea în civilizații care se vor opune reciproc. Totul este destul de simplu.

Deci, Jacques Attali, ca un mare expert în tehnologiile construirii viitorului, în tehnologiile schimbării lumii și a omului, oferă definiții foarte importante a ceea ce se întîmplă în Ucraina și ce se întîmplă în relațiile dintre Occident și Rusia, Est și Vest. Jacques Attali consideră că toate părțile conflictului au propriul lor adevăr. El crede că europenii și americanii nu au multe șanse să împiedice Rusia dacă aceasta va încerca să întreprindă niște pași serioși. El scrie în ultimul său articol: "În primul rînd, rușii nu pot permite ca Ucraina, leagănul statului rus, să devină o democrație ostilă și un membru al tuturor alianțelor occidentale. Rușii înșiși de treizeci de ani au fost privați de orice perspectivă, chiar foarte îndepărtată, de a fi acceptați în clubul european. În același timp, președintele american George H. W. Bush a promis solemn în timpul prăbușirii Uniunii Sovietice că Ucraina nu va adera niciodată la o alianță ostilă Rusiei. Pe de altă parte, ucrainenii au, de asemenea, dreptate în a insista că nimeni nu poate decide soarta lor pentru ei. Ucrainenii au dreptate și atunci cînd spun că, dacă vor dori să adere la Uniunea Europeană și NATO, acest lucru ar trebui să depindă doar de ei și de viitorii lor parteneri. Ei au stabilit acest lucru în constituția lor. Un conflict între doi vecini înarmați pînă în dinți ar putea duce la consecințe dramatice în următoarele săptămîni sau luni".

Concluzia din articolul său este extrem de clară și aceasta este concluzia unui om care înseamnă ceva în clasamentul mondial al analiștilor și politehnologilor.

Rusia va juca în continuare un rol independent, iar criza gazelor doar îi consolidează poziția, mai ales dacă, după sancțiuni, Rusia va trece la tranzacții financiare în yuani chinezi. Cu toate acestea, concluzia sa aici este originală și nu foarte lipsită de ambiguitate. "De aceea, un război în Ucraina este puțin probabil. Și nu pentru că Rusia nu va face acest lucru, deși are toate motivele să invadeze Ucraina în următoarele săptămîni: geopolitica nu se supune rațiunii. Dar consecințele militare, economice și geopolitice ale unui astfel de conflict ar fi foarte semnificative, în special pentru Europa".

Deci, vedem că, din punctul de vedere al analistului și gînditorului european de frunte, un război global cel mai probabil nu va avea loc. Dar atunci ce ar putea fi? Pot exista conflicte regionale create în scopul dezvoltării ulterioare a unor confruntări tectonice și geopolitice. Scopul acestei confruntări și este esența principală a proceselor din regiune și scopul final al lumii de după culise în spațiul Nordului Alb Bogat, cîndva unit.

Pentru a construi o Nouă Ordine Mondială, este necesar de redus potențialul civilizațional al lumii albe. Este necesar de divizat civilizația cîndva unită, din care, cu o sută de ani în urmă, făcea parte, fără îndoială, și Rusia. Ea trebuie băgată în izolare, împărțind continentul european cu o nouă "linie Curzon".

În același timp, Europa se pregătește de varianta Africii de Sud, unde populația albă era locală mai bine de 500 de ani, venind în Africa de Sud chiar înainte de bushmeni și hotentoți. Astăzi în Africa de Sud populația albă este pe locul doi. În Europa, situația este mult mai bună și, probabil, nu va atinge niciodată punctul african de neîntoarcere, dar este un început prost.

Și bazele acestui început au fost plasate deja, deoarece subminarea identității civilizaționale a europenilor este obiectivul principal al lojelor și cluburilor transcontinentale subversive (adică distructive), al comunităților și fundațiilor intelectuale. Europa este privată de identitatea sa, atît creștină, cît și civilizațională. Ea este populată de recruți pregătiți pentru luptă din Africa, Maghreb, Orientul Apropiat și Mijlociu. Ea este privată de dreptul de a-și determina soarta, calea și viitorul. Ea este privată de dreptul de a alege cui să se roage și în ce să creadă.

Întreaga această situație se bazează pe faptul ca să nu permitem să aibă loc acel concept pe care remarcabilul filosof tradiționalist român Jan Pârvulescu l-a desemnat drept "Europa de la Vladivostok la Dublin". Gînduri similare au fost exprimate de generalul francez de Gaulle, afirmînd că scopul său este de a construi Europa de la Canalul Mînecii pînă la Ural. Acesta a fost așa-numitul "marele gaulism", care a desemnat axa continentală Paris-Berlin-Moscova-Delhi-Tokyo. Astăzi, această axă este distrusă de toate aceleași forțe care au ciocnit imperiile continentale și conservatoare în 1914. Acele forțe care au confruntat anterior catolicismul și ortodoxia și cei cărora le este convenabil conflictul din interiorul creștinismului ortodox de astăzi. Căci, potrivit lui Jan Pârvulescu, pînă de curînd era posibilă unitatea bisericilor din Est și Vest: "... un Regat restaurat, reînviat, Regnum Sanctum, Imperiul Eurasiatic al Sfîrșitului. Aceasta este principala și unica sarcină revoluționară a "timpurilor marii reveniri".

La toate acestea, Londra și Ankara pregătesc o cale paralelă în persoana Marelui Turan, care, conform planurilor lor, în mod ideal ar trebui să taie Rusia din interior pînă la Tatarstan și Bashkortostan. Marele Turan – iată pentru ce, prin otrăvirea popoarelor slave înfrățite, pregătește viitorul aristocrația neagră. Nici de ucraineni, nici de ruși nu este nevoie în acest paradis pămîntesc, ei trebuie distruși.

Prin urmare, putem face concluzia că toate părțile la conflict nu sînt implicate în mod egal în planurile lumii din culise, ele sunt conduse orbește pentru a împărți, a opune și a susține această confruntare pînă cînd aceste mari spații civilizaționale vor fi curățate de "elementul inutil". Astfel este mai ușor de controlat aceste teritorii și această populație, așa ea este mai ușor de suprimat și de redus, de umilit și demoralizat. Acesta a fost din cele mai vechi timpuri: a fost creat creștinismul, apoi a fost dezmembrat în ortodoxie și catolicism. Divide și cucerește. Au creat islamul și l-au împărțit în sunniți și șiiți. Divide și cucerește. Aceasta este esența și adevărul acestei întrebări și a acestei probleme!

Pe ce mizează Rusia?

Acum putem să ne gîndim ce încearcă să obțină Rusia înaintînd un ultimatum Occidentului. Pe ce mizează rușii în cazul unei confruntări globale? Dacă conflictul va merge prea departe, Rusia ar putea începe să formeze blocuri militare serioase. Cel mai extrem și mai impresionant este blocul cu RPC. O altă mișcare este desfășurarea bazelor militare și a centrelor de informații în America Latină: Venezuela, Cuba, Nicaragua. Aceștia sînt aliații cei mai probabili ai Rusiei, care au poziții antiamericane dure.

Un alt posibil bloc, ca răspuns militar-politic, este un bloc cu Iranul și RPDC. Aceste țări au forțe armate puternice. Iranul le-a testat pe cîmpurile de luptă. Iranul este aproape de a crea o armă nucleară, iar RPDC o are. Cu toate acestea, un bloc militar-politic cu China este cel mai probabil. Expertul militar Constantin Sivkov în această privință spune că Rusia, ca răspuns la politica agresivă a Occidentului, poate încheia o alianță puternică cu China.

Potrivit acestuia, Moscova și Beijingul pot face acest lucru pentru a contracara amenințarea din partea Occidentului. Expertul militar consideră că blocul militar-politic va contribui la crearea unei contra-amenințări. Sivkov nu exclude că la Alianță ar putea adera Coreea de Nord, care, în opinia sa, este pro-chineză și pro-rusă.

Expertul a subliniat că țările occidentale nu vor putea să se opună unui astfel de bloc militar. Sivkov este convins că se pot alătura blocului și țările din Asia Centrală. Sivkov a explicat pe degete că o astfel de alianță va conduce Statele Unite într-un punct mort și se va transforma într-o capcană pentru întregul Occident.

"În ceea ce privește Kazahstanul și alte țări, ele se vor afla într-o dilemă - fie izolarea, pentru că americanii au fost dați afară de acolo, fie aderarea la această uniune. Astfel, apare o putere eurasiatică extrem de mare", spune analistul.

Anterior, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că astăzi Moscova și Beijingul nu au planuri de a crea o alianță militară asemănătoare NATO. Șeful Ministerului de Externe a menționat că relațiile dintre țări sunt total diferite. Potrivit expertului Constantin Sivkov, negocierile privind securitatea dintre Rusia și NATO, în frunte cu Statele Unite nu au dus la niciun rezultat, de aceea Rusia trebuie să dezvolte trei componente necesare pentru a menține amenințarea din partea Occidentului. Occidentul înțelege "doar forța brută", atît militară, cît și economică. Și această forță Federația Rusă o poate demonstra prin desfășurarea trupelor ca răspuns la creșterea pericolului din partea Alianței Nord-Atlantice.

"În special, ar putea fi vorba despre înarmarea accelerată cu sisteme de apărare aeriană C-500 și C-550, lansarea producției în masă a tancurilor din seria T-14 Armata, a aeronavelor Су-57 , a sistemelor de rachete hipersonice. Și finalizarea creării sistemelor de mega-arme", a subliniat Sivkov.

Expertul a reamintit desper crearea torpilei Poseidon și a rachetei Sarmat. El a îndemnat militarii să efectueze cît mai multe teste ale acestor arme și să dezvolte pentru ele focoase nucleare multi-megatone care pot distruge inamicul.

Menționăm faptul că înainte de aceasta, analistul a menționat că Rusia are posibilitatea de a alege din mai multe scenarii pentru a exercita presiuni asupra Statelor Unite și a aliaților săi din alianță.

Așadar, vedem că Rusia are multe opțiuni pentru a răspunde. Acest lucru ne vorbește despre faptul că războiul este imposibil. Pur și simplu lumea îi pune pe unii împotriva altora și unii jucători sînt împinși în ungher. Toate acestea sînt un spectacol, deoarece adevăratul dușman se află în spatele ecranului istoriei.

Astfel, vedem că "societatea spectacolului", despre care a vorbit gînditorul și scriitorul francez Guy Debord, continuă să existe, doar într-o formă mai monstruoasă și mai sofisticată. Astăzi ea este gata să pună în fața unui posibil război milioane de oameni. Cu toate acestea, acesta nu va fi un război total, deoarece acesta din urmă înseamnă sfîrșitul civilizației umane, el este posibil numai în cazul unei confruntări între Occident și China. Astăzi, mizele sînt puse pe conflicte limitate care vor alimenta confruntarea pe linia ciocnirii civilizațiilor și a spațiilor geopolitice mari.

De aceea, în primul rînd, conform planului lumii din culise, aceste linii de ciocnire a civilizațiilor și a divizării geopolitice ar trebui să devină granițe de netrecut între spațiile politice mari. În al doilea rînd, ele ar trebui să scindeze lumea nu numai în funcție de civilizație, ci și de religie. În al treilea rînd, ele trebuie alimentate de mituri moderne care ne insuflă faptul că omul de cealaltă parte a dealului este un barbar și un ticălos, un sălbatic și un bandit. Metode vechi - idei noi, metafore și clișeele și etichetele socio-politice sînt din nou folosite de puternicii acestei lumi. A patra sarcină este de a împărți Nordul Bogat Unit, împărțindu-l în mai multe spații mari, otrăvindu-i unul împotriva celuilalt.

Și, în sfîrșit, al cincilea. Elita mondială are nevoie să creeze baza unui astfel de haos, în care umanitatea, obosită de războaie și confruntări, va cere ea însăși puternicilor acestei lumi o dictatură mondială. Îngenunchind, ea va cere venirea Prințului acestei lumi, care întruchipează spiritul timpului apocaliptic, spiritul violenței, urîțenia morală, sărăcia, nedreptatea socială și suprimarea voinței omului. Întruchipînd în sine spiritul sfîrșitului, timpul celor patru călăreți ai apocalipsei. Primul dintre care a cucerit deja lumea noastră întristată, deoarece, așa cum scria marele tradiționalist Rene Guenon, "în ceea ce privește dublul sens al simbolurilor, trebuie remarcat faptul că numărul 666 are o semnificație nu numai sinistră; fiind "numărul fiarei", el este, totuși, în primul rînd, numărul solar al lui Hakatriil sau "Îngerul coroanei". Iată și primul înger al apocalipsei. Adevărat că el nu este la fel de însorit cum a presupus marele francez. Care va fi al doilea înger al apocalipsei - călărețul palid - va arăta un alt număr: 2022.

De asemenea, trebuie să ținem minte că războiul nu apare pe cîmpurile de luptă, ci în inimile și sufletele oamenilor. Războiul este o manifestare a lipsei de voință a oamenilor de a rezolva neînțelegerile prin mijloace pașnice. Este o manifestare a nebuniei lumii noastre, o manifestare a slăbiciunii rațiunii noastre și a principiilor noastre morale. Slăbiciunile viziunii noastre critice asupra lumii și asupra noastră în ea, deoarece realizînd că sursa problemei trebuie căutată în noi înșine, vom fi mai îngăduitori față de adversarii noștri, realizînd brusc că "dușmanul meu este prietenul meu", iar adevărata noastră origine este omul.

Veaceslav Matveev

P.S. Pe 26 ianuarie, ambasadorul SUA în Rusia, John Sullivan, a transmis Ministerului rus de Externe un răspuns scris din partea conducerii SUA pe problemele de securitate. Există speranța că aceste răspunsuri vor oferi o bază pentru o soluționare diplomatică a preocupărilor marilor puteri și blocuri militare cu privire la acțiunile celuilalt.