Criza civilizației umane. Partea 1

Astăzi asistăm la o criză a civilizației lumii moderne. Nu încă o dezordine în sistem - cea mai mare criză din ultimele două mii de ani. La baza ei stau mai mulți factori decisivi.

Cu boii nu poți zbura în spațiu

Aici teza de bază este confruntarea dintre sistemul societății umane și tehnosferă. Se crede, că anterior omul trăia și crea în armonie cu natura. Focul viu, resursele energetice naturale, munca oamenilor, tracțiunea animală. Ni se spune, că acesta este modul firesc de viață al omului. Dar scuzați, oare munca robilor din antichitate sau cea a șerbilor în evul mediu, este un mod de viață normal? Nu, deloc. Deci, criticăm prezentul, dar nu putem apela la aceste realități din trecut, deoarece cu întreaga lor puritate ecologică ele nu aveau puritatea morală, și acea societate era profund inechitabilă. Încercați să ieșiți în spațiu cu un asemenea model economic!

Deci, caracterul ecologic al civilizației, naturalețea ei, lipsa confruntării dintre tehnosferă și natură încă nu este totul, căci prioritară e fața morală a oricărei civilizații. Cu toată măreția culturii și religiei antice, ele cedează în fața învățăturii lui Hristos și a legilor lui morale.

Toate trosnesc din încheieturi

Mai departe. Secole în șir, civilizația noastră a fost edificată pe anumite valori de temelie. Prioritară este morala creștină și identitatea. Apoi – cultura antică, care în epoca renașterii s-a transformat în realitatea contemporană. Apoi – sistemul financiar și modelul economic, burghez al capitalismului contemporan. Și toți acești piloni ai civilizației contemporane se năruiesc! Conform unor politologi, economiști și specialiști în finanțe, acest sistem s-a epuizat. Noi nu credem așa, căci vedem că această decădere și degradare este artificială, provocată de om. Vedem acest proces ca pe un plan al anumitor cercuri financiare de a distruge sistemul stabil al conviețuirii umane în interes propriu. Însă bazele firești ale acestui proces nu le vedem.

Cea mai mare parte a savanților vede la temelia civilizațiilor baza sau modelul economic. În opinia noastră, la bază stă suprastructura sau temelia cultural-filozofică a existenței societății date, care îi determină scopurile și prioritățile morale. Odată cu prăbușirea acestei suprastructuri este distrus întregul sistem.

Un sistem neviabil ?

Drept exemplu servește destrămarea (sau năruirea) Uniunii Sovietice. În opinia unor istorici, acest eveniment a fost rezultatul degradării sistemului sovietic neviabil. Chipurile, în interiorul lui existau modele greșite de modele economice și relații social-politice. Însă nu este așa.

În plan economic, modelul sovietic era pe deplin viabil. Ca eficiență, el era superior celui occidental de consum și piață liberă, deoarece era format în baza mobilizării masive a resurselor întregii societăți. Economia socialistă planificată a permis înapoiatului Imperiu Rus agrar , al cărei PIB abia îl depășea pe cel al Belgiei, să devină al doua putere din lume și să reziste confruntării militare și economice cu Occidentul. Toți critică economia statului sovietic, dar uită că el împreună cu aliații nu era mult inferior , ca mărime și resurse, lumii capitaliste, și către anii 60 ai secolului ХХ se apropia real, pe toate direcțiile, de pozițiile democrațiilor occidentale.

De ce a fost nevoie de URSS?

Așa dar, ce s-a întîmplat? Există versiunea că URSS din start a fost creată ca un protectorat direct al guvernării mondiale secrete. Ea a fost creată pe banii grangurilor din New York și Londra pentru a testa un anumit model de management uman. Despre această turmă umană a vorbit încă Felix Edmundovici Dzerjinschii, primul comisar norodnic al afacerilor interne, președintele VCK și GPU de la NKVD.

Dar pe măsură ce în Europa, America, Britania se formau mișcări fasciste, prioritățile s-au schimbat. URSS era necesară Occidentului, lumii capitaliste pe post de titan real, care se confruntă cu fascismul, dat fiind că aceste mișcări puneau la baza ideologiilor lor lupta cu lumea capitalului și doreau să exproprieze proprietatea dinastiilor occidentale aristocratice și burgheze. Mai pe scurt, URSS era necesară ca unic ostaș și truditor, capabil să învingă fascismul. După ce în lupta aprigă și mare a popoarelor URSS, și parțial a Europei, contra fascismului milioane de ruși, evrei, ucraineni, polonezi, belaruși, tătari au căzut în lupte și cu prețul vieții lor au obținut victoria, cei din spatele cortinei mondiale nu au mai avut nevoie de URSS și au condamnat-o la destrămare. În a. 1946 în SUA, la Fulton, atotputernicul «cucernic» Winston Churchill a îndemnat la un război împotriva «imperiului răului» - la doar un an după încheierea celui de-al doilea Război Mondial !

Planul războiului contra URSS, elaborat de SUA și aliații lor și întitulat « Dropshot » (a.n. Operation Dropshot) avea ca scop nimicirea a peste 50% din populația orașelor mari din URSS, capitalele republicilor de la frontieră urmau să fie nimicite definitiv. Dar mareșalii, amiralii și generalii care s-au ridicat în anii marelui război, au apărat țara.

…Și de ce nu a mai fost nevoie de ea?

Către începutul anilor 70 ai secolului ХХ această țară devenise o mare putere a lumii. De ce atunci ea s-a destrămat? Pentru că au destrămat-o forțele externe și interne. Criminalitatea clandestină, coloana a cincea, mafia speculanților, deciziile agramate în domeniul economiei, circulația ilegală a tot și toate au subminat economia URSS.

În toată țara se forma artificial piața neagră, depozitele erau pline cu mărfuri de calitate, dar inaccesibile, și prețurile lor erau acceptabile pentru cumpărători, dar inaccesibile, căci numai cel care făcea parte din această rețea criminală avea acces la toate. Întreprinderi enorme produceau tot ce era necesar unui stat mare, care se pregătea să schimbe lumea și a ieșit în spațiu, valorifica fundul oceanelor, Arctica și Antarctica. La finele a. 1982 în țară existau 22 mii de sovhozuri și 25 mii de colhozuri, fără a le lua în calcul pe cele de pescuit. Suprafețele agricole constituiau 214,3 mln. de hectare.

În RSSM într-un singur an, între 1981 și 1982, industria a crescut cu 109,0 %. În a.1982 venitul național al URSS, folosit pentru consum și acumulare, s-a majorat cu 16 mlrd. de ruble și a trecut de 512 de mlrd. ruble. Într-un an, comparativ cu 1981, industria a sporit cu 21 mlrd. de ruble și a ajuns la 724 mlrd. de ruble.

O situație analogică era și în alte țări ale lagărului socialist. La începutul anilor 70 Polonia era a zecea economie mondială. Iugoslavia și Cehoslovacia creaseră sisteme economice enorme, nivelul asistenței medicale în Cuba era superior celui din SUA. Iar în avangarda acestui proces, desigur, mergea URSS.

O asemenea creștere nu a mai cunoscut altă putere din lume. Dar mărfuri oricum nu erau îndeajuns. Însă acestea erau destule la depozite și în încăperi speciale, unde mafia directorilor depozita totul «pentru vremuri mai bune», și astfel crea artificial un deficit în societate. Structurile de forță au încercat să combată această lume paralelă societății socialiste, însă li se opuneau oficialii corupți, care în mod deliberat goneau țara spre o fundătură.

La ce bun? A fost pusă sarcina predării țării, căci unei părți a elitei sovietice i-au fost promise cote părți în sistemul capitalist mondial. În acest scop a fost adus la putere Iurii Vladimirovici Andropov, apoi și Mihail Gorbaciov, care au distrus cu brio tot și toate. Dar a existat și împotrivire: generalul Sciolokov, mareșalul Ogarkov și a.n. Ordin al Polarilor, care de pe atunci pregăteau noul model al viitorului stat.

În august, 1991 a avut loc tentativa loviturii de stat cu forțele GKCP, pentru două zile magazinele au fost doldora de produse, tricotaje și tehnică. De-a lungul drumurilor erau aruncate tone de mărfuri neînregistrate. Pește, carne, conserve erau aruncate la gunoiște de frica arestărilor. Mafia ceda pozițiile, dar îl mai avea pe Boris Elțin, și lucrurile s-au aranjat benefic pentru ea. Pentru un deceniu țara s-a cufundat în haos și banditism.

Așa a fost distrusă URSS, așa a fost distrusă economia ei, care era una dintre cele mai de perspectivă sisteme economice. Desigur, în această țară existau probleme. Ele aveau rădăcini în ideologie și relațiile sociale. Trebuiau doar introduse libertăți, religia, libertatea de exprimare, nu și distrus marele stat , căci distrugerea lui este începutul distrugerii lumii occidentale, destrămarea bogatului Nord unit și transferarea întregii forțe economice în lumea a treia.

Lupta pentru resurse

Vedem că destrămarea URSS a fost prima etapă în nimicirea modelului economic al progresului industrial intens și a creșterii omului. Noi am arătat prima etapă a subminării. Cea de-a doua este nimicirea modelului economic al Occidentului. Ni se spune că întreaga economie, întreaga tehnosferă creată de noi se opune naturii. Dar ce este în realitate?

La început, Occidentului i se insufla, că el trebuie să transfere toată industria în lumea a treia și să treacă la economia serviciilor și a tehnologiilor avansate. Mulți analiști de pe atunci prognozau, că asta va provoca o criză economică și-i va lipsi pe oameni de posibilitatea de a avea un loc de muncă. Economistul și bancherul francez Jacques Attali și filozoful politic austro-britanic Friedrich von Hayek îndemnau spre o piață haotică și spre era pribegiei economice. De fapt, ei subminau lumea occidentală, la fel ca școala din Frankfurt a lui Adorno și Horheimer.

Azi are loc o nouă fază de nimicire a occidentului. Chipurile, economia lui distruge natura. Cea chineză nu distruge, da cea occidentală – distruge? La ce bun toate acestea? Răspunsul e simplu. Criza ecologică are menirea să devină primul acuzator în instanța istoriei, căci noi, cică, nu mai trăim în armonie cu natura, și resursele ei se epuizează. Într-adevăr, în lume începe lupta pentru resursele naturale, anume ea va deveni centrul confruntărilor în acest secol.

În principiu, omul prin firea sa întotdeauna s-a opus naturii. Natura și omul reprezintă diferiți poli ai universului, al universului sacru. Ei se află la poli diferiți ai existenței. Ei niciodată nu se vor contopi, deoarece omul încearcă să umanizeze natura, să omoare tot ce-i elementar, instinctul animalic, iar natura dansează în fața lui dansul nebuniei și al spontaneității. Omul este fermecat de acest dans, de aceea se întruchipează în roata samsarei, dar el este mereu departe de natură și încearcă să o cultive, să o adapteze, dat fiind că nu este gata să trăiască în regnul animal.

Să vorbim despre confruntarea noastră cu natura înseamnă să vorbim despre supraviețuirea noastră în această lume, căci orice viitor este imposibil fără a supune natura omului. Imposibilitatea valorificării oceanelor, a mărilor, a munților, a pădurilor tropicale, a Siberiei, Amazonului, a preriilor Canadei, a pampasului Argentinian, și desigur, a cosmosului, a Lunii, a lui Marte și a altor planete. Iată esența confruntării dintre tehnosfera umană și lumea naturală. Iată esența fuziunii lor și a creării noosferei, despre care a scris marele Vernadschii. De aceea despre conviețuirea noastră cu natura, despre confruntarea naturii cu tehnosfera omului, despre formarea noosferei existenței umane vom vorbi în următoarea parte a studiului nostru.

Veaceslav Matveev

(va urma)