«Cremele cuantice» și «teleportarea ADN-ului»: Ce ascunde genetica undelor?

Genetica undelor, care în anii din urmă a provocat numeroase dispute, este contestată în continuare de comunitatea științifică, care este categoric împotriva acceptării unor asemenea idei.

În defavoarea acestei teorii, bazate pe aceea că ADN-ul poate ”auzi” sunetele, cuvintele și gîndurile, este și existența numeroaselor aparate, tehnologii, remedii cosmetice și alte ”invenții super-eficiente”, care chipurile pot trata aproape orice, de la arsuri fatale la boli oncologice. În rezultat, persoane grav bolnave renunță la asistența medicală specializată și cred în creme miraculoase contra cancerului și în unde contra SIDA, pentru care plătesc uneori ultimii bani.

În spatele acestei științe nerecunoscute oficial deseori se întrevede o activitate în exclusivitate de dragul obținerii unui profit prin oferirea unor servicii și produse «pentru sănătate și dezvoltarea energetică a omului», oricare ar fi boala care îl urmărește.

Genomul ca biocomputer

La baza geneticii - știința despre legile și mecanismele eredității și variabilității – stau cunoștințele despre ADN (acidul dezoxiribonucleic) din componența cromozomilor, al căror set complet formează genomul. Descifrarea structurii ADN în a.1953 a fost un moment crucial în istoria științei și o performanță intelectuală enormă. S-a aflat, că molecula răsucită în formă de spirală grație consecutivității sectoarelor – gene asigură realizarea programului de viață al organismului, prin păstrarea și transmiterea din generație în generație a informației privind structura fiecărei celule a corpului. În a.2001 comunitatea internațională a savanților a descifrat genomul omului, alcătuind harta detaliată a genelor.

Cu trecerea timpului, ipotezele privind variabilitatea aparatului genetic acumulau noi detalii. Genele formează baza bazelor, totuși știința modernă nu neagă posibilitatea modificării genomului în urma diverselor influențe externe. Tot mai des răsunau presupuneri, cum că genomul nostru este mult mai plastic decît se crede. În baza experimentelor proprii, savantul rus Piotr Gareaev a ajuns la concluzia, că ADN-ul emite unde de diferite lungimi, care programează anumite organe, și doar după aceasta începe dezvoltarea materială a embrionului. Principiul activității ADN-ului răsucit în spirală, în opinia sa, amintește acțiunea unui disc muzical – omul este influențat nu de discul în sine, ca structură materială, ci de înregistrarea undelor pe el.

Astfel, genomul poate fi prezentat ca un biocomputer, care la nivel de unde păstrează informația, gestionarea căreia poate fi însușită. «Toate acestea se află dincolo de sensibilitatea aparatelor, dar noi am creat echipamente-laser, care au confirmat presupunerile », - spune Gareaev. El vorbește despre crearea unei mostre-pilot a biocomputerului, pe care este înregistrată informația emanată de genele șobolanilor de laborator sănătoși. Înregistrarea conținea în sine unde luminoase și acustice, care în opinia autorilor aparatului apar în timpul oscilațiilor cromozomiale. Grupului experimental de rozătoare i-a fost injectată o substanță toxică, care provoacă distrugerea pancreasului. După care animalele bolnave au fost iradiate cu ajutorul biocomputerului, și ele au început să se însănătoșească. Rezultate analoage au fost obținute și în raport cu lumea vegetală: după iradierea cu un genom sănătos, semințele slăbite de radiație au căpătat vitalitate. Cercetătorii au concluzionat, că dacă cu ajutorul structurii duale a cîmpului genetic pot fi lecuite plantele și animalele, savanții și-ar putea subordona și bolile oamenilor.

«S-a stabilit, că organismele vii posedă un autocontrol, un fel de ”schemă” proprie, care se conține în aparatul genetic. Înregistrată prin unde electromagnetice și acustice. Celulele, țesuturile și organele încontinuu fac schimb de unde-informații privind starea lor. Organismul compară această informație cu schema și corectează cele mai mici devieri de la ea. Dar imediat ce aceste devieri depășesc posibilitățile organismului de a le corecta, apar bolile, are loc îmbătrînirea. Și aici organismul poate fi ajutat: cu ajutorul echipamentelor speciale, se copiază schema unui anumit organ al ființei sănătoase, și se transmite organului bolnav al altei ființe, care percepe această undă-informație ca pe un ordin de a acționa, și începe să-și corecteze munca în direcția indicată», - spune Piotr Gareaev.

Potrivit lui, «experimentele de transformare a ADN-ului în unde (conferind razei de laser structura de undă conform matricei ADN) au arătat, că genetica undelor are perspective enorme în medicină, ingineria genetică și alte ramuri practice și teoretice ». Ideile promovate de Gareaev au destui susținători. Adepții teoriei undelor genomului susțin că genetica undelor, chiar fiind doar la începutul drumului său, din punct de vedere al confirmării științifice, este un sprijin bun pentru păstrarea sănătății sufletului și a corpului. Unul dintre argumente este acela, că postulatele-cheie ale geneticii undelor se află în concordanță cu elementele de bază ale psihologiei și psihoterapiei.

Genetica undelor este o știință nerecunoscută oficial, propusă de Piotr Gareaev ca «genetică modernă, bazată pe teoria structurii de undă a ADN-ului și caracterul de undă al informației pe care o poartă cromozomii».Vom spune din start, că ea este considerată o pseudo-știință clasică. Asta în timp ce personalitatea lui Gareaev pune multe semne de întrebare. S-ar părea, că titlurile sale inspiră încredere: academician, președinte de institut, doctor în științe biologice. Toate acestea ne fac să presupunem, că el are o pondere științifică importantă.

Dar dacă încercăm să ne dumerim, aflăm că «Academia rusă de științe ale naturii » (РАЕН) – este o organizație obștească, o academie de științe obștească, care nu are nimic comun cu Academia de științe din Rusia (РАН). Ea este criticată de un șir de academicieni și colaboratori РАН pentru faptul, că are printre membri persoane departe de știință, fără studii și lucrări științifice de rigoare. În plus, Institutul de genetică, al cărui președinte este Gareaev, este o societate cu răspundere limitată, adică în esență – o organizație comercială. Iar «titlul de doctor în științe biologice » i-a fost conferit de Comisia superioară de atestare inter-academică (ВМАК), și nu de Comisia superioară de atestare din Rusia (ВАК).

De la biomatrice la capsulele informaționale

Ideile de bază ale geneticii undelor, conform teoriei lui Gareaev, pornesc de la faptul, că în ADN o mare parte din informație se conține în forma unei unde (ce fel de unde anume - în diferite texte autorul scrie diferit, de regulă insistă asupra celor acustice,dar amintește și de cele optice, de torsiune ș.a.). El mai crede, că ADN poate percepe informația, inclusiv emoțiile, din vorbirea orală. Prin unde, molecula ADN poate transmite informația (spre exemplu, despre celula sa) în raza laserului (sau alți ”purtători”, în lucrările sale Gareaev nu dezvăluie tehnica transmiterii) și poate percepe această informație, ceea ce poate provoca efecte morfogenetice și fiziologice, spre exemplu însănătoșirea.

În același timp, această știință nerecunoscută presupune că pe parcursul a 40 de zile după moartea ființelor vii, de la celulă și chiar de la un ADN aparte este păstrat fantomul lor, capabil să influențeze alte corpuri și cîmpuri. Printre altele, experimentul de bază al lui Gareaev, din spusele lui, a constat în faptul că spectrul de împrăștiere a ADN-ului s-a păstrat chiar șl după ce ADN-ul a fost înlăturat din aparat.

Una dintre ideile lui Gareaev este cunoscută cu denumirea ”telegonia” – impactul primului bărbat asupra tuturor copiilor născuți ulterior de această femeie. Se subînțelege, că copilul poate purta informația ereditară a bărbatului care nu este tatăl lui, dar care în trecut a fost partener sexual al mamei. Adică, primul partener sexual «transmite propriile semne » tuturor copiilor femeii, fie ei și de la alți bărbați. Prezintă interes speculațiile lui Gareaev privind națiunile și rasele: «dacă primul bărbat a fost negru, toți copiii următori vor avea semnele lui ». «Dacă a fost folosit un prezervativ, nu este exclusă ”imprimarea” genomului primului bărbat pe celulele germinale ale femeii, deoarece componenta spinor a radiației fotonice a spermatozoizilor are capacitatea de a fi omniprezentă » (informație de pe site-ul lui Gareaev ).

De altfel, savanții nu admit posibilitatea telegoniei, ea a fost respinsă demult deoarece lipseau dovezile existenței ei. Reproducerea experimentelor, care chipurile au arătat prezența telegoniei, nu a depistat nimic asemănător. Apropo, femeile pot «să se curețe» prin intermediul undelor fermecate și a sunetelor cu ajutorul serviciilor institutului lui Gareaev. În acest context, se impune paralela cu cei care spun că «nu ești curată» și se oferă să te scape de deochi pentru recompensa respectivă.

În lucrările sale și pe site, Piotr Gareaev operează insistent cu noțiuni foarte dubioase din punct de vedere al științei, ca «teleportarea ADN», «genomul ca laser multi-undă », «cod genetic de unde»,«capsulă informațională» și chiar «creme cu informații cuantice».

Toate acestea pot fi privite doar ca activități comerciale. Cu alte cuvinte, omul pur și simplu face bani. Pe site-ul lui este prezentat un șir de servicii, produse și tehnologii «de însănătoșire și dezvoltare energetică a omului », care chipurile pot trata orice, de la arsuri fatale la cancer. Aceste «biomatrice, modulatoare, matrice informaționale cuantice, capsule informaționale de unde» și alte «invenții» ale lui Gareaev promit minuni de însănătoșire, orice boală nu v-ar urmări, și se bazează pe aceea că ADN-ul poate «auzi» sunete, cuvinte, gînduri.

«Noi am ajuns la concluzia, că vorbirea orală influențează ADN. Undele ADN au ”urechi” special adaptate să perceapă vibrațiile vorbirii… Unele anunțuri îl însănătoșesc, altele – îl rănesc. Spre exemplu, blestemul distruge programele care asigură funcționarea normală a organismului », - spune Gareaev. Lecuirea constă în faptul, că «pacientul ascultă, într-o capsulă specială, programele acustice care poartă în sine informația codificată. Această informație poate fi captată de moleculele ADN ale neuronilor și astrocitelor (celulele creierului) cărora le este predestinată, ori de celulele și formațiunile intracelulare ale organelor corpului nostru » (informația de pe site-ul lui Gareaev ).

Nici genetică obișnuită, nici ”de undă”

Savanții menționează, că în teoriile lui Gareaev nu există genetică – nici obișnuită, nici de ”undă”, dat fiind că ele nu conțin date concrete despre gene. Aici nu există nimic concret și demonstrat cu privire la structura fină a genomului și la faptul cum această structură funcționează concret în cazul formării unui anumit semn. Dar există destule teze pseudo-științifice. Apreciați, să zicem, următoarea aserțiune: «Structura semnelor topologiilor cu cristale lichide ale continuumului cromozomial ca sistem de transformare a cîmpurilor endogene ale organismului, precum și a iradierilor externe, trebuie să fie mai vastă și să constituie un oarecare pluralism lingvistic, un fel de spațiu semantic multidimensional caracteristic fiecărui genotip ».

Numeroasele brevete, articole, monografii și cărți ale lui Piotr Gareaev au fost create pe bani proprii, în reviste ne-recenzate și ne-științifice. Drept bază de dovezi vedem concluzii dubioase în publicații dubioase, asta în timp ce mulți coautori ai articolelor nu-și confirmă participarea, studiile conțin formule eronate, iar experimentele nu-s reproduse nicăieri în altă parte – doar la Gareaev. În același timp, există un șir de studii, în care experimentele lui Gareaev au fost criticate și în care el este acuzat de ignorarea normelor științifice, acceptate la efectuarea experimentelor, și de necunoașterea bazelor respectivelor discipline.

Știința modernă, în special în domeniul științelor naturii, este formată astfel, că o opinie competentă despre o lucrare științifică o pot formula doar specialiștii în domeniu. Reieșind din aceasta, comunitatea științifică a elaborat sistemul revistelor recenzate de profil. Ca regulă, colegiul de redacție al revistelor internaționale notorii este format din specialiștii de vază din domeniul dat, de aceea opinia lor, ca și opinia recenzenților selectați de ei, este considerată cea mai competentă. Și invers, lipsa publicațiilor în revistele de profil respectate, este considerată dovadă a calității joase a lucrării, deoarece asta înseamnă că autorul nu poate sau nu dorește să treacă prin procesul recenzării anonime.

Revistele științifice recunoscute nu publică materiale la această temă, asta în timp ce anume faptul apariției lucrării științifice într-o sursă recunoscută este criteriul principal de recunoaștere a calității lucrării științifice și a rezultatelor obținute de ea. Însă în decursul multor ani de existență a teoriei geneticii undelor nu a fost publicat vre-un articol nu că într-o prestigioasă revistă de profil (în cazul dat – în domeniul geneticii și a biologiei moleculare) , dar nici măcar într-o revistă biologică decentă, evaluată de colegi. De aceea comunitatea mondială a biologilor nu cunoaște aceste lucrări și deci nu le poate estima .

Și aici logica comunității științifice este foarte simplă – dacă nu există publicații într-o revistă științifică decentă, aceste rezultate nu există pentru știință, și nu vor fi de folos nici ieșirile în mass-media, nici editarea cărțuliilor populare pentru public, nici organizarea comunităților virtuale și reale.

Victor Suruji