Incendii stiri: 687
Cazul Șor stiri: 587
Preşedintele stiri: 3729

Convenția nr.109: «O lume a muncii fără violență»?

18 sep. 18:04   Analitică
2767 0

Unul dintre subiectele pe care legislatorii preconizează să le examineze în sesiunea de toamnă, se referă la combaterea diverselor forme de violență și hărțuire la locul de muncă.

Asupra ratificării respectivei convenții insistă Platforma femeilor-deputate în parlamentul Moldovei, conform căreia cu astfel de acțiuni se ciocnește fiecare al cincilea angajat. Deși nu există o statistică oficială, studiile sociologice vorbesc și ele despre actualitatea acestei probleme.

Pe de altă parte, în sondaje majoritatea respondenților cred că persoanele care declară că au fost hărțuite deseori exagerează și provoacă situațiile de acest fel prin propriul comportament. Criticii convenției atrag atenția asupra faptului, că multe dintre obligațiile, pe care aceasta le impune guvernelor, depășesc cadrul problematicii violenței și a hărțuirii la locul de muncă, iar autoritățile naționale au suficiente metode de a combate acest fenomen.

De la mobbing la violența economică

Convenția nr.190 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) , care cere dezrădăcinarea definitivă a violenței și hărțuirilor în domeniul muncii, a intrat în vigoare la 25 iunie, 2021. Este primul acord internațional ce vizează aceste probleme. La moment, 30 de țări au aderat la convenție. Recent, au ratificat-o Chile, Belgia, Australia și Germania. Obligația legală de a respecta stipulările convenției apare la un an după ratificare.


Cei de la OIM subliniază, că documentul «recunoaște dreptul fiecăruia la muncă fără violență și hărțuiri ». Convenția conține definiția internațională a violenței și hărțuirii la locul de muncă, inclusiv în bază de gen. Este vorba despre «forme inacceptabile de comportament și practici sau amenințări ale acestora», scopul sau consecința cărora este «prejudicierea fizică, psihologică, sexuală sau economică , inclusiv violența sau hărțuirea bazată pe gen».

Convenția se aplică în toate sectoarele, publice și private, din economia formală și informală în localitățile urbane și rurale. Noile standarde țintesc inclusiv protejarea muncitorilor și funcționarilor indiferent de situația deținută de ei conform contractului. La fel, ele se referă la persoanele care studiază, la stagiari, foști angajați, voluntari și solicitanți ai locurilor de muncă. Urmează să fie protejați și angajatorii care au devenit obiectul mobbing-ului - respingerea colectivă a lor de către subalterni.

Prin sfera muncii, convenția definește nu doar locul fizic de muncă, dar și locurile publice și încăperile private, dacă acolo este locul de muncă. Este vorba despre locurile în care angajații primesc salariul, se odihnesc în pauză, își schimbă hainele sau iau masa. Acțiunea convenției vizează grupurile sanitare, călătoriile de serviciu, drumul spre serviciu și de la serviciu, precum și spațiile locative oferite de angajatori.

Documentul acordă o atenție aparte unui șir de ramuri, profesii și condiții de muncă cu risc sporit – munca pe timp de noapte, în locuri retrase, precum și unor anumite sectoare – sănătate, servicii sociale, servicii de urgență, muncă casnică, transport, educație, divertisment, ospitalitate. Se impune respectarea celui de-al treilea factor în sfera muncii – clienții și prestatorii de servicii, care pot fi și obiect, dar și subiect al unor acțiuni violente.

Toleranța zero față de hărțuire

Țările care au ratificat convenția au obligația să interzică prin lege violența și hărțuirea la locul de muncă, să asigure monitorizarea acestei interdicții și accesul liber al angajaților la căile de atac în justiție. În opinia Organizației Internaționale a Muncii, aderarea la convenție va permite autorităților «să construiască, împreună cu angajații și angajatorii, dar și cu organizațiile lor, o viață profesională demnă, sigură și sănătoasă pentru toți».

Documentul indică legătura dintre violența domestică și cea din sfera muncii, și propune un set de măsuri practice pentru ameliorarea urmărilor acestor fenomene. Se așteaptă ca țările, care au ratificat convenția, să ofere victimelor concedii, să asigure condiții flexibile de muncă, protecția de concediere, sporirea gradului de informare a lor. Autoritățile poartă răspundere pentru promovarea «ideii comune de toleranță zero» față de hărțuirile în sfera muncii.

Va fi necesar ca legislația să conțină o tălmăcire mai clară a tot ce se subînțelege prin hărțuire și violență la locul de muncă, precum și să concretizeze gradul de responsabilitate pentru violență, în funcție de forma acesteia, inclusiv violența psihologică și economică. Despre noile drepturi angajații vor afla pe parcursul campaniilor de informare și a evenimentelor organizate la nivel de guvern, sindicate și întreprinderi aparte.

Noul instrument prevede participarea angajaților și a reprezentanților lor la elaborarea, realizarea și monitorizarea politicii companiilor, precum și în aprecierea riscurilor și depistarea factorilor de risc. Oamenii trebuie să fie informați despre toate riscurile și au dreptul să refuze munca care, în opinia lor, prezintă un pericol nemijlocit și grav pentru sănătate și viață din cauza violenței și hărțuirii.

În același timp, Convenția nr. 190 a fost criticată în mod repetat, dat fiind că în opinia reprezentanților unui șir de țări multe dintre obligațiile impuse participanților «depășesc cadrul problematicii violenței și hărțuirii la locul de muncă și domeniile conexe». În unele țări este foarte populară opinia, că este vorba despre violența în bază de gen, sau de cea sexuală, și că reprezentanții minorităților sexuale formează, în fond, grupele de risc ale celor care suportă această violență.

În plus, menționează adversarii ratificării convenției, autoritățile naționale din multe țări , inclusiv Moldova, au destule instrumente de combatere a acestui fenomen. Printre altele, angajatorii poartă răspundere în formă de amenzi, dacă nu previn, nu investighează și nu se implică în cazurile de hărțuire, sau împiedică angajații să declare aceste cazuri. Măsuri de protecție prevede Codul Muncii și un șir de legi.

Colegul pe post de agresor

Conform statisticii organelor de drept, pe parcursul ultimilor ani în Moldova anual se înregistrează cca 13 mii de cazuri de violență, dintre care 400 țin de categoria pericol pentru viața și sănătatea persoanei. Însă o statistică oficială a statului privind problemele violenței și hărțuirii la locul de muncă lipsește în Moldova.

În același timp, reieșind din studiul sociologic, prezentat recent de Centrul parteneriat pentru dezvoltare, 8,19% dintre respondenții angajați au fost supuși unei forme de hărțuire la locul de muncă. Sondajul s-a desfășurat la începutul a.2023 cu participarea a 1514 de respondenți angajați. Conform datelor acumulate, de regulă pe post de agresor este un coleg de serviciu, dar un comportament indecent poate fi demonstrat și de clienți sau persoane necunoscute.

Cristina Cojocaru, reprezentanta Centrului, a adus exemple de forme ușoare de hărțuire, care-s cele mai frecvente în Moldova. Conform studiului, 27% dintre cei care au fost supuși hărțuirii la locul de muncă s-au confruntat cu priviri inacceptabile 18,7% — cu gesturi indecente, 14,3% — cu glume și fraze cu tentă sexuală, 10,8% — cu îmbrățișări fără permisiune. Printre formele grele au fost numite propunerile de a face sex contra unei remunerări (1,9%), forțarea fizică de a face sex (0,9%) și amenințarea de determinare la sex (0,5%).

Majoritatea absolută a respondenților crede că hărțuirea sexuală trebuie pedepsită prin lege,căci are o influență negativă asupra victimei și activității profesionale a ei.

Dar la alte întrebări respondenții au răspuns diferit. Mai bine de 50% dintre ei cred, că cei care declară că au fost hărțuiți, exagerează. Două treimi au convingerea că victimele provoacă situațiile de acest fel prin propriul comportament. Mai mult de jumătate cred că hărțuirea poate fi curmată, dacă se dorește – e suficient un refuz clar și ferm. Un indicator similar a fost demonstrat și în cazul afirmației că multe persoane abuzează, învinuindu-i pe alții de hărțuire.

Un nou impuls pentru sindicate

Platforma femeilor-deputate din parlamentul Moldovei aduce următoarele cifre: în RM fiecare al cincilea angajat este supus unei sau altei forme de hărțuire la locul de muncă. «Tinerii și femeile trecute de 50 de ani formează grupele de risc pe piața muncii, și Convenția nr.190 va asigura baza comună pentru acțiunile de formare a relațiilor de muncă, bazate pe egalitate și echitate socială », - spune Angela Munteanu-Pojoga, deputată PAS.

Din spusele parlamentarei, Moldova poate adera la Convenție deja în această toamnă. Chiar și înainte ca aceasta să fie ratificată, reprezentantul RM raporta cu regularitate la OIM situația privind violența în sfera muncii și măsurile de îmbunătățire a ei. Ana Lipciu, coordonatorul de țară al OIM, menționează că la moment Moldova a ratificat 43 de convenții ale Organizației Internaționale a Muncii.

Cei de la OIM atrag atenția, că decalajul salarial între bărbați și femei este tot o formă de violență bazată pe gen la locul de muncă. În diferite țări acest decalaj constituie între 12 și 40%, și este prezent în toate sferele economiei. În Moldova, conform Biroului național de Statistică, în a. 2022 femeile au fost remunerate în medie cu 2 mii de lei mai puțin ca bărbații (9618 de lei și 11380 de lei respectiv).

Adepții ratificării convenției mai menționează, că este vorba despre componenta etică: pericolul pierderii locului de muncă în face pe mulți oameni să se împace cu limitarea drepturilor lor, și nu se referă doar la reducerea salariului sau înrăutățirea condițiilor de muncă, dar și la violența potențială. Convenția poate fi deosebit de actuală în ramurile în care numărul femeilor este minim, fapt care sporește riscurile de violență și hărțuire la locul de muncă.

În aspect important, în opinia parlamentarilor, este faptul că în document se vorbește nu numai despre amenințarea fizică sau sexuală, poate avea loc și violența economică sau psihologică. Și dacă în Moldova, comparativ cu alte țări, presiunea sexuală este totuși un caz rar, restul, în opinia Platformei femeilor-deputate, este mai mult ca actual pentru noi

Se mai menționează, că aderarea Moldovei la noua convenție va da un impuls nou dezvoltării sindicatelor. Guvernul va fi obligat să consulte partenerii sociali în procesul de elaborare a legilor, strategiilor și procedurilor care vizează problemele violenței și hărțuirii la locul de muncă. Autoritățile vor trebui să asigure sindicatele cu resurse și să organizeze instruirea lor, inclusiv în problemele violenței în bază de gen.

Documentele OIM recomandă negocierile colective la toate nivelurile, pentru a preveni și a dezrădăcina violența și hărțuirea și, în măsura posibilităților, minimizarea urmărilor violenței domestice în sfera muncii. În plus, sindicatele împreună cu guvernul și angajatorii vor trebui să identifice ramurile, profesiile și orele de muncă , care pot prezenta un risc sporit de violență și hărțuire, și să participe la elaborarea măsurilor de protejare a acestor angajați.

Ion Munteanu

1
0
0
0
2

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre decizia de a confisca mașina șoferilor care conduc în stare de ebrietate?