Clădirile de patrimoniu din Chișinău, într-o stare dezastruoasă (FOTO)

Chiar dacă au o istorie bogată în spate, astăzi clădirile de patrimoniu din capitală sînt într-o stare deplorabilă. Ruinate, abandanonate și în stare avansată de degradare, majoritatea dintre aceste clădiri sînt practic pe cale de dispariție.

Vă prezentăm o listă a clădirilor din patrimoniul arhitectural din Chișinău, care-și așteaptă sentința în tăcere, sperînd, totuși, că vor fi readuse la viață în viitorul apropiat.

Topul îl deschide Conacul familiei Nazarov, amplasat pe strada Columna 110, chiar în inima capitalei. Acesta este un monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit, probabil, prin anii 80, în stil eclectic cu elemente rococo.

Potrivit directorului Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din Republica Moldova, Ion Ștefăniță, acest conac are statut de proprietate privata, avînd doi coproprietari.

„Acum cinci ani, clădirea era în vanzare, are o istorie, dar este abandonată cu situație avansată de ruinare. A intrat în Lista monumentelor ruinate”, spune Ștefăniță.

O altă proprietate privată abandonată este fostul Conac Urban, situat pe strada Mazililor 34 din Chișinău, care, potrivit lui Ion Ștefăniță, de la independență, a cazut în degradare. Iată o imagine comparativa - ce a fost și ce avem acum.

După cel de-al Doilea Război Mondial această clădire a găzduit un spital militar. După declararea independenţei Republicii Moldova, conacul a fost abandonat si a devenit adăpost pentru oamenii străzii.

Directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor spune că mulţi cetăţeni dar şi autorităţi nu cunosc valoarea acestui patrimoniu cultural. Sînt puţine şanse ca acest conac, dar şi alte monumente istorice importante din oraş să fie reconstruite.

Un alt monument de arhitectură de însemnătate locală este Casă de raport din strada 31 August 1989, 157. Acesta este introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe. Datează din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În 1940 aparţinea lui Pavel şi Lidia Zelenin.

Este o clădire amplasată la colţul străzii, alcătuită dintr-un parter, cu planul rectangular, alungit de-a lungul străzii Toma Ciorbă, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor.

„La moment avem un șantier reușit de reconstituire, restaurare, autorii proiectului fiind arhitecții Homa, iar lucrările sînt executate de același agent economic care a restaurat Muzeul Național de Arte. Am speranța că în 2021 monumentul va fi la finalul lucrărilor de conservare - restaurare. Beneficiar - Spitalul Municipal de Urgență”, a declarat directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor.

Pe strada Rabbi Ţirilson 2, găsim un alt Conac urban - monument de arhitectură de valoare locală, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. A fost construit în al doilea deceniu al secolului al XX-lea, construit în stil eclectic, stilizare istorică.

Este un complex alcătuit din două clădiri – o sinagogă şi un azil pentru bătrâni, unite printr-o anexă, construite concomitent. Complexul de clădiri se află într-o stare avansată de deteriorare.

Potrivit lui Ion Ștefăniță, proprietar este comunitatea evreiasca din R. Moldova. Arhitectul Evghenii Smolin a reușit să elaboreze un document de proiect. La moment, comunitatea evreieasca este în căutarea celor 60 milioane de lei pentru executarea lucrărilor de reconstituire, conservare-restaurare.

Tot în centrul capitalei, și anume pe strada București 62, se găsește Conacul urban Rîşcanu-Derojinschi, care, de 30 de ani este abandonat. Este un monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Casă cu două etaje, cu subsol, a fost construită în anii 70 ai secolului al XIX-lea., după proiectul lui A.I. Bernardazzi. A aparţinut nobilei Ecaterina Alexandrovna Râşcanu-Derojinsky.

În anii 50 ai secolului ai XX-lea, la această casă a fost adosată o aripă cu o sală de amfiteatru, unde aveau loc şedinţele Sovietului suprem al RSSM, mai târziu – societatea republicană "Ştiinţa". Din dependinţele gospodăreşti a supraveţuit poarta de acces.

„Prin 2014 a fost coordonat la Minister un proiect de restaurare, apoi prin 2016 au coordonat un alt proiect de execuție cu construcții în intercartier cu condiția restabilirii monumentului și a porților de acces”, mărturisește Ion Ștefăniță.

Tot prin această regiune, pe strada Alexei Mateevici 85, găsim clădirea fostului gimnaziului pentru fete fondat de baronesa Iulia A. von Gheiking.

Clădirea a fost construită în anii 90 ai secolului al XIX-lea. Din 1892 a fost sediul gimnaziului pentru fete fondat de baroana Iulia A. von Gheiking, din 1918 a funcţionat liceul A. Donici. La sfârşitul anilor 30 a fost o parte componentă a liceului industrial. În perioada postbelică aici s-a aflat sediul Sovetului Comisarilor Norodnici ai RSSM, apoi – şcoala medie nr. 5.

Potrivit directorului Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, clădirea aparține Ambasadei Germane, fiind vîndută în octombrie 2010 cu scopul de a fi restaurată.

„De atunci nu s-a făcut nimic, nici schițe, nici proiect tehnic. Am speranța că mesajul o să ajungă la misiunea diplomatică. Este un prost exemplu pe care misiunea diplomatică germană îl dă moldovenilor. Sper să se miște ceva pe această adresă în viitorul cel mai apropiat. A ramas 20 % din tot ce a fost cîndva”, a declarat Ștefăniță.

Încheiem cu Vila urbană situată pe strada Alexei Mateevici 73​, o proprietate privata, în 2010 fiind „salvată” de la demolare.

Clădirea, cu trei apartamente, a fost procurată în anul 2005 de preşedintele Academiei de Ştiinţe din Moldova (AŞM), Gheorghe Duca, de la trei persoane fizice diferite. Acestea susţin că au plecat de bună-voie, fiindu-le indiferent cui vând casa. La rândul său, preşedintele AŞM, a spus că a cumpărat imobilul pentru că a vrut să locuiască în faţa Universităţii. Nu se cunosc care au fost motivele, dar peste doi ani a vândut-o unui cetăţean italian. Potrivit datelor de la Cadastru, clădirea, ca şi terenul aparţin lui Romano Marco, conform contractului de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2007.

Casa este construită într-un etaj, cu o mansardă, orientată spre grădină, cu două odăi, rezultatul unor reconstrucţii structurale capitale. Este ridicată pe un plan rectangular, aliniat liniei roşii a străzii. Planimetria obişnuită caselor urbane din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu cinci odăi, legate în anfiladă circulară, cu o intrare secundară in curte, unde se afla şi scara care urca la mansardă. Faţada are o compoziţie asimetrică, cu cinci axe, dintre care patru sunt goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasată lateral spre dreapta (astupat). Decoraţia plastică este simplă: ferestrele, unite în partea inferioară prin plita de pervaz, sunt fără ancadramente, dominate de cornişe cu console cu multe muluri, amplasate pe suprafeţe conturate de lesene. Camera de la etaj, orientată lateral, are o ieşire la balcon, cu o îngrădire din fier.

„Prin 2013, am mai tras un semnal de alarmă privind lista roșie a patrimoniului cultural al R. Moldova. Iar din 17 ianuarie 2013, am dat start proiectului de informare, sensibilizare și educare în spiritul responsabilității cu genericul „Să salvăm mărturiile trecutului pentru a construi viitorul”. Am fost deschis mereu spre comunicare cu toți, de la stînga la dreapta, cu un singur scop - să educ, să culturalizez, să sensibilizez. În R. Moldova, e cam greu să ajungi în subconștientul moldoveanului, dar o schimbare este. Ritmul masiv de demolare a fost oprit și aceasta este cea mai mare realizare a Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Pînă în 2010, se demola cîte un monument pe lună, la moment, ultima tentativă de demolare a fost pe 27 august 2014 , de Ziua Independenței”, a mai spus Ion Ștefăniță.