Incendii stiri: 558
Criza energetică stiri: 1734

Cine totuși a aruncat în aer «Nord Stream-2»? Partea 2. Un joc de durată

25 oct. 2022,, 09:20 (reactualizat 25 oct. 2022,, 18:07)   Analitică
6780 0

În timp ce se desfășoară ancheta, comentatorii examinează diferite, chiar și cele mai exotice, versiuni ale exploziilor pe «Nord Stream», și găsesc în ele urma americană, rusă, poloneză, britanică, turcă, franceză. Fizicianul Boris Merținchevici, redactor-șef al revistei «Геоэнергетика» propune să privim diversiunea la o scară mai largă, istorică, și să cugetăm asupra urmărilor pe termen lung.

Cineva are pierderi, cineva - supraprofituri?

Încă în iulie, pe atunci nu se vredeau careva explozii la orizont, Boris Marținchevici prevenea că distrugerea industriei europene va fi o lovitură și pentru Rusia: «Reieșind din prăbușirea industriei europene, care deocamdată pare interminabilă, ”Газпром” poate să nu mai conteze pe profituri serioase în a. 2023. Experții ne dau asigurări că Rusia nu este capabilă să refacă operativ sistemul de transportare a gazelor în Europa, care a fost construit timp de decenii și distrus în jumătate de an, sau să-l reorienteze spre Est: pentru a finaliza construcția și depanarea celei de-a doua tranșe «Силa Сибири» și proiectul transportării gazelor în China prin Mongolia și Sakhalin va fi nevoie de ceva timp ».

Menționăm, că «Газпром», care este proprietarul pachetului de control de acțiuni, nu a declarat că va efectua lucrări de restaurare. Este clar: cele trei linii, de la locul exploziei -la țărmul Germaniei, vor trebui înlocuite. Lungimea totală – cca 500 km. Plus necesitatea lichidării consecințelor exploziei, va fi foarte costisitor.

Următoarea întrebare: cum «Газпром» își va putea restitui aceste investiții? «Nord Stream – 2» nu a fost certificat, și nu există garanții că va fi certificat după restabilire. Nu vor exista livrări, nu va exista rambursarea investițiilor.


Deocamdată nu există date exacte despre ce anume a fost asta și care este gradul distrugerilor pe fiecare dintre cele patru linii. În primele zile după diversiune redactorul-șef al revistei «Геоэнергетикa» a declarat: «Orice obiecții cu privire la participarea «Газпром», «Nord Stream 1» și «Nord Stream 2 AG» vor deveni o dovadă că UE și SUA vor depune efort maxim pentru ca nimeni să nu afle adevărul ». De fapt, așa a fost – partea rusă nu a fost admisă la anchetă.

Ca și majoritatea analiștilor ruși, Marținchevici este convins că versiunea «De vină este Rusia » este nejustificată. El își argumentează opinia în felul următor: «Patru linii înseamnă 20 mlrd. de euro, explodarea cărora, evident, nu este în interesul Rusiei ». Iar Rusia zice că beneficiarul principal al exploziilor este SUA. Maria Zaharova, reprezentat oficial al MAE al FR, a invocat amenințările lui Joe Biden, care au răsunat încă în lunile de iarnă, de a nimici «Nord Stream – 2». Zaharova și-a întemeiat presupunerile în felul următor: «Prin împiedicarea gazelor rusești să ajungă la consumatorii europeni, SUA au eliberat piața pentru propriile gaze lichefiate și obțin astfel supraprofituri nemaivăzute ».

Cum Europa s-a opus SUA în lupta pentru gazele sovietice

Dar oare nimicirea «Nord Stream» chiar le rezolvă americanilor problema livrării GNL în Europa? Conform Agenției internaționale pentru energie, în a.2021țările UE au importat 388 mlrd. de metri cubi de gaze naturale, prin gazoducturi și în formă de GNL. Dintre acestea cota Rusiei – cca 160 mlrd. de metri cubi, dintre care 150 mlrd. – prin conducte. Tot în a. 2021 producătorii americani de GNL au expediat în Europa 18 mlrd. de metri cubi. Pentru a înlocui gazele rusești din conducte, SUA vor trebui în scurt timp să majoreze volumul livrărilor cu 15- mlrd. de metri cubi. Dar dacă calculăm toate proiectele anunțate de SUA, către a.2025 ele vor putea produce anual 190 mlrd. de metri cubi de GNL. Însă acest volum este posibil doar în anumite circumstanțe, inclusiv investiții în construcția noilor gazoducturi, lucru care în prezent nu se observă. Dar dacă chiar și se va investi, nu înseamnă că acest volum în întregime va merge spre țările UE. Căci în acest caz SUA vor foi nevoite să înceteze livrările pe termen lung în țările din Asia de Sud - Est și America Latină. Adică, nu va reuși totuși să ocupe în totalitate nișa Rusiei .

Așa că, în opinia lui Marținchevici, versiunea de a înlătura din UE gazele rusești pentru ca americanii să sporească livrările de GNL, este îndoielnică.

Toți și-au amintit fraza președintelui american cum că «Nord Stream -2» trebuie să fie nimicit. Însă Biden nu a spus nimic despre «Nord Stream – 1» . Dar în martie, curent, el a mers la Varșovia , unde a spus următoarele : «Europa trebuie să pună capăt dependenței de hidrocarburile rusești. În cadrul independenței energetice a Europei față de Rusia nu doar Nord Strel-2 nu trebuie să înceapă funcționarea, dar și prima linie Nord Stream, care deja funcționează, trebuie să înceteze activitatea. Nu va fi ușor, dar va trebui să plătim pentru asta ». Acestea au fost spuse deja după începutul OMS.

Marținchevici se întreabă: oare SUA doar acum a început să nu le placă că în Europa vin gaze rusești? Să ne amintim de a.1981, președinte SUA fiind Ronald Reagan. Imediat după alegere pe masa noului președinte a ajuns raportul CIA «URSS – Europa de Vest. Urmările gazoductului din Siberia spre Europa». În el se spunea: «Este mare probabilitatea că Sovietele vor încerca să exploateze fin dezvoltarea relațiilor de gaze cu Europa de Vest. Posibil că URSS să facă trimitere la afacerile cu gaze, amintind europenilor occidentali avantajele colaborării economice și necesitatea de a evita acțiunile antisovietice. Folosindu-se de diferențele dintre țările Europei de Vest și SUA, precum și între însăși aceste țări, Sovietele ar putea înrăutăți astfel climatul politic în Europa. La examinarea chestiunii privind sprijinirea actualelor și viitoarelor sancțiuni economice din partea SUA, europenii vor fi nevoiți să țină cont de existența livrărilor mari de gaze din Uniunea Sovietică. Plus la asta, odată cu dezvoltarea colaborării economice cu URSS, țările Europei de vest ar putea găsi inutile cheltuielile majore pentru proiectele NATO ».

În vara aceluiași an 1981, șeful CIA William Casey scrie în Memorandumul privind gazoductul siberian: «SUA trebuie să descurajeze europenii cu privire la finalizarea logică a acestui acord. Aliații trebuie cel puțin să lase luarea deciziei finale pentru perioada de după efectuarea unui studiu comun al securității lor energetice în schimbătoarea securitate politică și economică a anilor 80 ».

O retorică cunoscută și foarte modernă. Pe atunci în SUA ne se produceau GNL, cu excepția unui proiect experimental în Alaska, de aceea drept alternativă gazelor naturale sovietice, la summit-ul G7 Reagan a propus diverse variante. Livrări de cărbune din SUA și Australia, sporirea volumelor de gaze livrate din sectorul britanic al Mării Nordului, livrarea GNL din Algeria și Nigeria, construirea accelerată a centralelor nucleare în toată Europe de Vest, efectuată de companiile americane… Dar Reagan nu a reușit să convingă liderii europeni. La trei zile după summit, consorțiul băncilor germane a semnat cu URSS un acord-cadru privind creditarea construcției gazoductului «Urengoi-Pomarî-Ujgorod». Însă au fost nevoie și de ceva cedări în favoarea lui Reagan: europenii s-au angajat să limiteze cu 30% cota gazelor sovietice pe piața lor. În rezultat a fost stopată construcția celei de-a doua linii a gazoductului «Urengoi-Pomarî-Ujgorod».

Însă e puțin probabil ca în rezultat URSS să fi avut pierderi mari. La acel moment, în Europa erau în desfășurarea programe de eficiență energetică și de conservare a energiei, era posibil ca pentru gazele din conducta a doua să nu existe cerere, ceea ce s-ar fi soldat cu reducerea prețurilor contractuale.

Marținchevici crede că la acel moment Europa avea lideri capabili să judece și să acționeze în interesele propriilor state, nu să îndeplinească tacit ordinele celor de peste ocean.

Dar aceștia nu doreau să se oprească. Toamna aceluiași an1981. Tulburări în Polonia, sindicatul «Solidaritate» cu Lech Valensa. SUA contau pe faptul, că URSS va introduce trupe și a pregătit din timp lista sancțiunilor. Însă Wojciech Jaruzelski a introdus legea marțială și în rezultat, în loc de invazia sovietică, ordinea constituțională a fost restabilită cu efortul guvernului ales în mod legal. Dar în ciuda acestui fapt, în decembrie,1981 împotriva URSS au fost introduse sancțiuni. Din lista lor făcea parte și interdicția totală de comercializare a echipamentelor pentru industria gazelor din URSS. Iar în iunie, 1982 în SUA a apărut interdicția asupra exporturilor și importurilor de mărfuri pentru sectorul gazelor produse dincolo de hotarele SUA de către companiile-fiice ale corporațiilor americane, pe teritoriul SUA de orice companii străine și în afara SUA în caz că echipamentele au fost produse în baza tehnologiilor americane brevetate.

După care s-a produs ceva de neimaginat astăzi. RFG, Franța, Italia și Marea Britanie au declarat ilegale sancțiunile americane. Margaret Tatcher, prim-ministra britanică de atunci, a declarat: «Eu niciodată nu am crezut în stabilizarea situației din Polonia cu ajutorul sancțiunilor. Dar cred în falimentarea rapidă a 4-5 companii britanice, dacă noi vom sprijini sancțiunile dlui Reagan ». Și SUA s-au văzut nevoite să-și anuleze sancțiunile !

În rezultat: gazoducturile european-sovietice au fost construite, URSS a devenit furnizorul principal de gaze pe piața europeană, în locul producătorilor americani profituri din livrarea echipamentelor și a tehnicii pentru gaze au obținut companiile europene și nipone.

Dar a mai fost un rezultat. Marținchevici crede, că anume atunci SUA au purces la reformatarea dură a elitei europene, căci așa stane, ca Schmidt, Mitterand, Tatcher nu se potriveau pentru rolul de subalterni docili. Anume atunci a fost dat startul programului degradării Europei politice.

Cum erau «distruse» elitele europene

De ce aveau nevoie SUA de această degradare europeană? Redactorul revistei «Геоэнергетикa» a amintit, că SUA s-au îmbogățit din rezultatele celui de-al doilea Război Mondial. După încheierea lui, a apărut planul Marshall – credite majore pentru refacerea Europei distruse. Dar în acele credite exista un șiretlic: țările europene erau nevoite să cumpere mărfuri americane cu dolari, după care decenii în șir să achite procentele bancare.

Apoi a început era celor «șapte surori petroliere». Cu efortul SUA, în Europa a început epoca motorizării, soldată cu creșterea bruscă a cererii pentru produsele petroliere. Șapte companii americane obținuseră atunci monopolul aproape total asupra extragerii de petrol în țările Orientului Apropiat. Tot aceste companii construiau în țările europene uzine de prelucrare a petrolului. Pe atunci pentru SUA erau de ajuns propriile zăcăminte.

Dar le încurca cărbunele din Ruhrul german și cel din Anglia. Și companiile americane au început să propună păcură cu 5-7% mai ieftină ca mărcile europene de cărbune. În rezultat, cărbunele european a început să cedeze pozițiile, iar în a.1974 a început criza mondială a petrolului. Europa a mers pe calea «gaze în schimbul conductelor cu perspectiva reducerii prețurilor la petrol și produsele petroliere în ramura energetică ». Și prețurile pentru păcură, pentru a nu admite gazele sovietice în Europa, nu mai puteau fi reduse: OPEC s-a consolidat. Petrolul a devenit o marfă scumpă.

Acum 40 de ani demersul liderilor europeni nu a putut fi oprit, SUA au fost nevoite să se împace cu independența acestora. A început un joc de durată. Inclusiv în spațiul total nou al unei direcții noi. De pe la mijlocul anilor ”70 SUA au introdus finanțarea bugetară a valorificării extragerii de hidrocarburi prin metoda fracturării hidraulice. La începutul acestui secol a apărut termenul «revoluția șisturilor». Dar de facto această «revoluție» are deja trei decenii.

În perioada mandatului lui Reagan a început ceea ce vedem noi în prezent. Cele mai mari companii americane au fost nevoite să se împace cu faptul, că politicienii pot lua decizii care afectează interesele lor economice. În urma încercărilor lui Reagan de a opri gazoducturile sovietice a avut de suferit nu numai Caterpillar, dar și General Motors, și încă o duzină de companii.

Jocul de durată în scopul reformatării elitei europene include și ușile universităților americane, deschise pentru studenții din Europa. Se face totul pentru a nu admite simbioza Europei cu URSS, a nu permite mișcarea în direcția «resurse energetice în schimbul tehnologiilor la prețuri reciproc avantajoase ».

Cum au încercat să scape de «veriga slabă»

După a.1991, adică după destrămarea URSS, în scurt timp a fost depistată o nouă «verigă slabă» pe nume Ucraina.Partenerii europeni cereau ca conductele să nu treacă prin RDG, și conducerea sovietică a fost de acord. Conductele treceau prin RSSU, Cehoslovacia și Austria. Dar după 1991 noua conducere a Rusiei a descoperit, că comercializarea gazelor în Europe depinde total de Ucraina. Capacitatea de tranzit a sistemului ucrainean de transportare a gazelor ajunsese deja la 140 mlrd. metri cubi. Ce face Rusia pentru a scăpa de această dependență? Marținchevici invocă următoarea cronologie.

Anul 1996. A început construcția gazoductului magistral Yamal – Europa, prima magistrală cu ocolirea teritoriului Ucrainei. Capacitatea anuală 33 mlrd. m.c.

Anul 2005. A început construcția gazoductului magistral «Голубой поток», a doua magistrală de gaze ocolind Ucraina. Încă mlrd. m.c. pe an - în Turcia.

Anul 2007. Decizia pricind construirea primei linii Nord Stream. Încă 55 mlrd. m.c. pe alături de Ucraina. Simultan, debitul South Stream cu capacitatea preconizată de tranzit de 63 mlrd. m.c.

Anul 2012. Apare proiectul Nord Stream 2 – alte 55 mlrd. m.c. În total, 220 mlrd. m.c. pe an, ceea ce depășește recordurile potențiale pe magistrala ucraineană. Și Ucraina nu mai este monopolist în tranzit, ci doar unul dintre transportatori.

Către a. 2014 SUA au finalizat reformatarea liderilor europeni, în componența UE au intrat Țările Baltice, Polonia și alte state orientate spre Washington. Al treilea pachet energetic a fost implementat în legislația țărilor-membre UE. Comisia Europeană a intentat un proces judiciar împotriva a 18 state, care împiedicau introducerea în legislație a Pachetului energetic-3. Directiva privind sursele regenerabile de energie, subsidiile de stat, înlesnirile fiscale și creditele subvenționate pentru construirea obiectelor alternative de generare intermitentă, trecerea la formarea de piață a prețurilor pentru gaze. Primul succes important – torpilarea de către Bulgaria a proiectului «South Stream» și înlocuirea lui cu «Turc Stream», cu o capacitatea de două ori mai mică.

Triumful teoriei haosului controlat

În a. 2022 gazele nu au mers prin «Nord Stream – 2», nu au mai mers nici prin «Yamal-Europa», acum și prin «Nord Stream – 1». Din Rusia în Europa duc doar «Голубой поток», «Turc Stream», 15 mlrd. m.c., 31,5 mlrd. m.c., și în volume mult mai mici - prin sistemul ucrainean de tranzit a gazelor.

În Europa, prețul gazelor ajunsese deunăzi la cca 2 mii de dolari per mia de metri cubi. În SUA – 240 dolari pentru același volum. Fac reprezentanții americani GNL bani pe spatele europenilor? Fac. Există și victime. Acum un an, în America gazele costau mai puțin de 100 dolari per mia de metri cubi, adică s-au scumpit de două ori și jumătate. Dar industriașii europeni nu se alarmează: tot mai activ, ei își evacuează uzinele în SUA, ceea ce este logic. Gazele-s mai ieftine, dependența de livrările de import – zero, cărbunele e mai ieftin, dependența de livrările de import – zero. Produsele petroliere – mai ieftine și ele.

Așa că - concluzionează analistul rus – în toamnă SUA au căpătat tot de ce au avut nevoie. Energia în țara lor este mult mai ieftină ca în Europa. Fapt care asigură creșterea ratei de transfer a fabricilor și uzinelor în SUA , ceea ce va salva această țară de recesiune. În UE, prețul pentru gaze permite și producătorilor de GNL să obțină profituri. UE va înceta să mai fie un concurent economic, capitalurile fiind pompate în SUA. Rusia este nevoită să caute noi piețe de desfacere. «Drumul de mătase» chinez nu mai are perspective, căci în viitorul apropiat piața europeană se va reduce mult pentru mărfurile chineze. Rusia s-a împotmolit în OMS, ceea ce pentru SUA este la fel un rezultat bun. Iar Ucraina a obținut din nou șansa să devină importantă pentru căile ruso-europene de gaze.

Exploziile pe «Nord Stream» înseamnă triumful teoriei haosului controlat. Pentru a atenua cumva urmările retragerii gazelor rusești, Europa va trebui să caute cu ce le va înlocui. Să achiziționeze GNL scumpe de orice origine, să revină nu numai la generarea de cărbune, dar și la cea de păcură, să convingă SUA să influențeze autoritățile ucrainene pentru a obține șansa de sporire a livrărilor prin sistemul ucrainean de tranzit al gazelor.

Exploziile pe «Nord Stream»demonstrează că gazoducturile marine, care păreau a fi cele mai sigure, nu mai pot fi sigure. Anchetarea acestui incident extraordinar o efectuează de sine stătător Germania, Danemarca și Suedia, fără participarea Rusiei. Iată ce spune Marținchevici în acest context: «Nu exclud, că ancheta în cauză este efectuată de profesioniști, dar pot prezice rezultatele. Europenii înțeleg că pot găsi dovezi, că diversiunea a fost făcută de SUA sau un alt aliat. Și atunci? Nu vor face scandal. Vor născoci o poveste, dar nu vor merge împotriva suzeranului. Faptul că Rusia nu este admisă în anchetă garantează că «Газпром» nu va restabili conductele în cauză. Iar Rusia va trebui să caute noi piețe de desfacere a resurselor energetice, și să sporească volumul de procesare a lor la ea acasă.

Între timp, Rusia și Turcia negociază crearea unui hub internațional de gaze pentru livrările combustibilului albastru rusesc. Probabil, în speranța că forțele ruse și turce vor putea controla gazoducturile în acele locuri, unde ajung navele marinei americane.

Cristina Agatu

6
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ar trebui să demolăm monumentele din perioada sovietică?
Azi am văzut în vis un ARMISTIȚIU SLAVON!Сандуляк Владислав
Cartea neamuluiКатрук Валерий