Cine și de ce va cîștiga războiul economic mondial? Partea 2

(Sfîrșit. Începutul citiți pe 12.05.2022)

Spre deosebire de conflictele armate, războiul economic nu s-a terminat niciodată și nu se va termina niciodată, iar acum lumea se află în faza acută a războiului economic. Care este cauza acestei faze acute și este posibil de ieșit din ea cu pierderi minime?

Șoc istoric

Președintele Băncii Angliei, Andrew Bailey, a avertizat despre o criză a combustibilului și o creștere accentuată a costului vieții din cauza sancțiunilor împotriva Rusiei. "Acesta este într-adevăr un șoc istoric pentru veniturile reale. Șocul din cauza prețurilor la energie din acest an va fi mai puternic decît cel din 1970", a declarat el pentru The Telegraph.

Și ce s-a întîmplat în anii 1970? Atunci, cu 40 de ani în urmă, lumea arabă a crescut semnificativ prețul la petrolului, ceea ce a dus la creșterea inflației, scăderea economiei și scăderea nivelului de trai al oamenilor.

Dar, în afară de criza energetică, criza alimentară, criza industrială, în țările europene se observă deja o inflație record. În Germania aceasta este de aproximativ 6%, în Italia - de 8%, în Spania se apropie de 10%. În ciuda faptului că oamenii s-au obișnuit cu o inflație de cel mult 2%. Dar totul încă abia urmează…

Agustin Carstens, președintele Băncii Reglementelor Internaționale din Basel (numită și Banca Centrală a băncilor centrale, care unește băncile centrale din întreaga lume) a declarat că economia globală se poate confrunta cu o inflație ridicată, prelungită și imprevizibilă.

Care este motivul? Sancțiunile impuse de Statele Unite împotriva Chinei și Rusiei duc la faptul că în economia globală se desfășoară procesul în care lanțurile complexe încep să se prăbușească. Aceste lanțuri au fost împrăștiate în diferite colțuri ale lumii, deoarece acest lucru a oferit o economie mai bună. Iar acum în economie încep să aibă loc astfel de schimbări structurale, sistemice, care nu pot fi stinse rapid. Lumea intră într-o perioadă lungă în care toate procesele din economie încep să fie redistribuite. În același timp, consideră șeful Băncii de la Basel, ratele vor trebui în continuare ridicate pentru a lupta cumva împotriva inflației. Dar ce înseamnă creșterea ratei în astfel de condiții? Înseamnă cu siguranță încetinirea economiei.

Mai mult, autoritățile economice ale lumii încep să înțeleagă că aceasta nu este o recesiune ciclică, nu sînt unele agravări locale, dar totul începe să se schimbe structural și la modul cel mai serios.

Cea mai importantă componentă a crizei economice globale, împreună cu cea energetică, alimentară, industrială și logistică, este criza dolarului american ca monedă mondială. După cum am menționat deja, scăderea poziției dolarului a început chiar mai devreme, în ultimii ani ponderea sa în rezerve a scăzut, deși a rămas foarte mare în decontări.

Unul dintre simptomele viitoarei crize a dolarului a fost că, în luna august a anului trecut, FMI a emis Drepturi speciale de tragere, fapt care nu s-a întîmplat de foarte mult timp. Adică procesele au început chiar mai devreme. Nu numai că yuanul s-a consolidat, dar a fost realizată o problemă suplimentară ca alternativă la dolar. Iar procesele de astăzi au catalizat brusc criza dolarului ca monedă mondială.

După ce conturile băncilor rusești au fost înghețate, alte țări au început să se gîndească: deci, acest lucru ni se poate întîmpla și nouă, dar atunci merită să păstrăm rezervele în dolari?

Se scufundă Titanicul?

Conform estimărilor Bloomberg, numai în acest an europenii vor pierde 230 miliarde de euro din cauza faptului că a devenit mai scumpă benzina și facturile la energie electrică. Acești bani îi vor plăti oamenii simpli din propriile buzunare. Cu 70 de miliarde de euro au scăzut deja economiile europenilor. Adică 300 de miliarde de cheltuieli directe. Și ținînd cont de inflație și de criza alimentară, care "mănîncă" nivelul bunăstării, precum și de faptul că în același timp va începe stagflația (adică atunci cînd concomitent scade producția, ceea ce duce la un șomaj ridicat și crește inflația), tabloul nu este în culori roz.

În mediul analitic au fost deja formate prognoze precum că o scădere fără precedent a nivelului economiei este inevitabilă. În special, Consiliul Economic pe lîngă Guvernul Germaniei a redus prognoza de creștere a economiei germane de trei ori! Și asta doar anul acesta.

Dar criza lovește nu numai Europa, ci și America. Un sondaj recent al CNN a arătat că 81% dintre americani consideră că o criză economică este inevitabilă, iar 61% consideră că actuala administrație a SUA nu va face față acestei crize. Prețurile benzinei au crescut deja pînă la un nivel record. Autoritățile au fost nevoite să folosească rezerva strategică de petrol, care a fost creată cu 40 de ani în urmă, după ce lumea arabă a crescut prețurile petrolului. Și din întreaga istorie a existenței acestei rezerve, acum are loc o utilizare record a acesteia. S-a decis scoaterea a un milion de barili pe zi timp de 180 de zile. Adică, America recurge la măsuri de urgență, dar, potrivit analiștilor Goldman Sachs, acest lucru nu va putea aduce rezultatele dorite. Principala concluzie din raportul Goldman Sachs este că utilizarea rezervei strategice nu va schimba structural situația. Mai mult, pe termen mediu, o va agrava.

Cînd vorbim despre piața mondială a petrolului, cel mai important, fundamental rol îl joacă poziția OPEC. OPEC, în ciuda presiunii din partea Occidentului, nu a fost de acord să crească planul de extragere și de livrare a petrolului. Faptul că lumea arabă, adică producătorii cheie de petrol, nu a sprijinit America în această situație, este, de asemenea, unul dintre factorii confruntării economice în desfășurare.

Mai mult decît atît, Arabia Saudită se află într-o etapă activă de negocieri cu China privind renunțarea la dolar și vînzarea petrolului Chinei pentru yuani. Aceasta va fi o altă lovitură pentru statutul dolarului ca monedă globală de rezervă și o scădere a cererii pentru dolari în economia globală.

Americanii se confruntă deja cu o criză energetică severă, cu necesitatea de a lua măsuri de urgență, utilizînd. Criza alimentară este, de asemenea, o realitate pentru Statele Unite, precum și inflația ridicată, deja record. Desigur, dacă e să luăm analiza indicatorilor direcți măsurabili, vom vedea că criza din Statele Unite, o țară care deține toate resursele, este mai mică decît în Europa, iar principalele lovituri au venit asupra Europei, dar ajung și în Statele Unite ca un bumerang.

Astfel, avem situația în care sistemul economic mondial se confruntă nu cu o criză ciclică, nici chiar cu una structurală, ci cu o criză doctrinară, cu elemente de criză structurală și ciclică. Adică, Titanicul se scufundă. Iar cei mai deștepți încearcă să părăsească acest "Titanic".

Poate Rusia să iasă din criză?

Alexandr Galușka, secretar adjunct al Camerei Publice a Federației Ruse, consideră că, în ciuda sancțiunilor fără precedent la care nici o țară din lume nu a fost supusă pînă acum, Rusia are șansa nu numai să-și salveze economia, dar și să o repornească, așa cum se spune, într-un mod nou. Pentru aceasta, în opinia sa, este nevoie de:

- Activitate organizațională a statului privind dezvoltarea economiei.

- Suveranitate financiară. Este necesar ca banii din economie să fie folosiți pentru crearea de noi industrii și noi infrastructuri și ca banii noi din economie să stimuleze creșterea și investițiile, dar nu speculațiile.

- Tehnologii. Potrivit lui Galușka, Rusia încă mai are propria școală științifică și tehnologică, deși este slăbită, și ea trebuie restabilită într-o calitate nouă, mai superioară.

- Reducerea cheltuielilor și, ca urmare, reducerea tarifelor, care, potrivit expertului, înăbușă acum și oamenii, și economia.

- Sprijin pentru antreprenoriat. Inclusiv prin eliminarea supraveghetorilor și controlorilor.

- Proiecte de substituție a importului.

- Finanțare îndelungată a proiectelor ieftine, atunci cînd pentru proiect este acordat un împrumut de 2-3% anual pentru pe o perioadă de 30-40-50 de ani.

- Venituri din furnizarea resurselor energetice și dezvoltarea propriei industrii chimice a gazelor.

"Pentru noi nu este important să facem parte din economia globală, ci să creștem veniturile oamenilor. Iar cu economia globală să interacționăm prin acele canale și în acele volume care sînt benefice oamenilor, din care țara va deveni mai bună", rezumă Alexandr Galușka.

Minuni există!

Dar dacă Statele Unite, Europa, Rusia și alte țări se vor confrunta cu o criză sistemică și o scădere accentuată a nivelului bunăstării, atunci reiese că lumea este sortită sărăciei? Deloc. Uneori se întîmplă lucruri care au primit conceptul de "miracol economic".

Dacă ne vom uita obiectiv la acele țări în care s-a întîmplat un miracol economic în secolul al XX-lea (și prin aceasta ne referim la o creștere de două cifre, adică 10% și nu pentru un an-doi, ci 20 de ani), acestea sînt economiile Japoniei, Coreei de Sud, Singapore, Chinei, vom vedea că fenomenul miracolului economic are multe proprietăți comune.

Nici o țară nu ar fi reușit fără rolul organizatoric al statului. Mai mult decît atît, fără rolurile de lider, pasionar, creativ. Nicăieri veniturile nu au fost canalizate în sectorul bancar, dar veniturile din emisii erau acordate oamenilor, economiei, iar acesta este un combustibil foarte puternic pentru creșterea economică.

Cîștigul din emisii, îndreptat nu către sectorul bancar, ci către oameni și economia reală, către producția reală, sub formă de rate scăzute a creditelor și împrumuturi pe termen lung, este, s-ar putea spune, energia nucleară a dezvoltării. Și cînd avea loc emiterea unei astfel de energii, atunci se întîmpla un miracol economic.

În aceeași SUA, puteți studia fenomenul ieșirii din Marea Depresie. Instituția cheie care a fost creată de președintele Herbert Hoover în 1932 și apoi susținută și dezvoltată de Roosevelt este Reconstruction Finance Corporation. De ce a fost creată? Deoarece economia eera în depresie, băncile nu funcționau, credite nu putea fi luate, riscurile erau mari, nu existau proiecte. Iar această corporație de stat și-a asumat rolul de creator sau organizator de proiecte, de structură care stimulează formarea și finanțează simultan aceste proiecte. Începîndu-și munca cu un capital de 500 de milioane USD, Corporația a început să ofere împrumuturi Căilor Ferate, companiilor de asigurări și băncilor la o rată a dobînzii fără precedent de scăzută, în baza teoriei că menținerea acestor instituții economice va stabiliza toate sectoarele economiei.

Drept urmare, instituția a devenit principalul creditor în economia SUA din perioada dinainte de război. Agricultura, comerțul, industria, întreprinderile mici, infrastructura, industriile concrete, dezvoltarea regiunilor în depresie – toate acestea au fost finanțate de corporație. Putem spune că ea a scos țara din criză.

Pe lîngă rolul organizatoric al statului și subordonarea sistemului financiar-creditar intereselor economiei reale, este necesară dezvoltarea tehnologiilor. Fără a le aduce la un nivel tehnologic ridicat, fără a miza pe sistemul lor național de educație și știință, nimeni nu ar fi reușit nimic.

Toți cei care au obținut un miracol economic au urmat aproximativ aceeași cale:

"Dacă în acest moment nu avem propriile tehnologii, atunci îi găsim pe cei care le au. Reieșind din realitățile prezentului, găsim acele căi prin intermediul cărora vom obține aceste tehnologii". Iar pentru aceasta, trebuie să lucrăm nu cu politicienii și ministerele, ci cu specialiștii și companii concrete.

În afară de problema tehnologiei, pe care toate țările le rezolvau prin găsirea propriului mod de a fi lider în domeniul tehnologic, exista și problema susținerii activității antreprenoriale în acele segmente în care dezvoltarea națională avea avantaje și probleme de eficiență. Unul dintre pilonii miracolului economic japonez este teoria producției de tip lean.

Astfel, o analiză imparțială a fenomenului miracolului economic din secolul al XX-lea arată proprietățile și semnele generale ale unui astfel de fenomen ca miracol economic.

Principalul lucru este să ne ghidăm întotdeauna de propriile noastre interese naționale și de cele mai bune teorii ale gîndirii economice mondiale.

Așteptăm din partea conducerii moldovenești anume o astfel de abordare.

Cristina Agatu