Cine se împotrivește păstrării limbii ruse în Moldova?

La 21 ianuarie, curent după examinarea adresării unui grup de deputați, judecătorii CC au declarat neconstituțională Legea privind funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova cu amendamentele introduse de parlament în ședința din 16 decembrie, 2020.

După care fracțiunea parlamentară a socialiștilor a declarat că va mai prezenta un proiect pe această temă – reieșind din recomandările structurilor internaționale. Pentru că, după ce CC a anulat legea dată, Republica Moldova a rămas fără nici o lege în această sferă. Iar ea, în opinia autorilor proiectului de lege, este necesară.

Însă împotriva acestei inițiative se pronunță nu numai unii deputați, dar și o parte a intelectualității moldovenești. O rezonanță enormă în societate au avut, spre exemplu, postările Corneliei Cozonac pe rețelele sociale – jurnalistă de profesie, ea ca nimeni altul trebuie să opereze cu fapte verificate și să contribuie la menținerea păcii interetnice.

Acest caz ne-a impus să revenim la întrebarea: de ce intelectualitatea moldovenească (cel puțin, o parte a ei) este împotrivă ca limba rusă să aibă statut de limbă de comunicare interetnică și să fie studiată în școli? S-ar părea, că anume intelectualitatea trebuie să aibă o cugetare largă și să fie deschisă dialogului intercultural. Să încercăm a ne dumeri.

Limba rusă ca «punct fără întoarcere»?

Cu solicitarea anulării legii privind limba de comunicare interetnică la CC s-au adresat deputații Partidului Platforma Demnitate și Adevăr Dinu Plîngău și Maria Ciobanu, dar și deputatul independent Octavian Țîcu, președintele Partidului unității naționale

Octavian Țîcu și-a explicat inițiativa prin faptul că «legea a fost adoptată fără respectarea procedurilor, contravine Declarației de independență a RM și multor prevederi din Constituție ».

«Deși Legea supremă recunoaște și protejează dreptul la păstrarea, dezvoltarea și funcționarea limbii ruse și a altor limbi, ea nu presupune că limbii ruse trebuie să i se confere un statut prioritar », - a spus adeptul unirii Moldovei cu România.

Cu trimitere la datele celui mai recent recensămînt al populației, Țăcu a menționat, că «în RM locuiesc 4,1% de etnici ruși, și identificarea limbii unei minorități naționale ca limbă de comunicare interetnică, încalcă principiul egalității, stipulat de Constituție ».

În opinia sa, posibilitatea de adresare către demnitari în limba rusă (drept asigurat de noua lege) «automat îi conferă acesteia statutul limbii de stat», ceea ce contravine Legii Supreme a RM.

La întrebarea dacă pluriculturalismul dăunează Moldovei, Țîcu a răspuns că «în spațiul conturat istoric minoritățile naționale » trebuie să se dezvolte în cadrul propriei culturi și istorii, da nu așa cum le obligă această lege: să accepte limba rusă și să o vorbească.

El mai consideră, că limba de comunicare între Chișinău și Tiraspol trebuie să fie româna (deputatul insistă pe această denumire a limbii de stat – n.r.) și la necesitate - găgăuza, și nu rusa, cum este în prezent.

«Dacă noi vom folosi limba rusă pentru relațiile interetnice, niciodată nu vom mai integra minoritățile naționale în designul politic moldovenesc. Aici întotdeauna va avea influență agenda geopolitică », — crede Țîcu.

În opinia sa, punerea limbii ruse pe aceeași treaptă cu cea de stat subminează bazele Constituției. «Este un punct fără întoarcere. Noi ori mergem spre independență, ori continuăm să fim o anexă», - a spus Țîcu.

Deputatul Dinu Plîngău a subliniat, că adresarea sa la Curtea Constituțională se bazează în exclusivitate pe aspectul juridic. «Este vorba nu despre politică, da despre aceea dacă a fost încălcată Constituția », - a explicat el. În opinia sa, la adoptarea acestei legi nu s-a respectat procedura.

Noi am încercat să clarificăm și poziția deputatei Maria Ciobanu, însă ea inițial a spus că este ocupată și a cerut să o contactăm ulterior, după care nu a mai răspuns la apelurile telefonice ale corespondentului Noi.md.

Focul a fost aprins intenționat

Ce anume impune o parte a societății, inclusiv intelectualitatea, să se împotrivească faptului ca limba rusă să aibă statut de limbă de comunicare interetnică? Deputatul PSRM Nicolae Pascaru găsește că această problemă este una complexă, care a apărut nu azi. În comentariul său pentru Noi.md el a menționat:

- Această problemă s-a format un timp îndelungat, noi acum vedem doar partea vizibilă a realizării ei – discuții, scandaluri, acuzații reciproce. Însă rădăcina problemei este mult mai profundă.

Există numeroși oameni care pe vremea sovietică s-au simțit jigniți, frustrați, nesiguri. Acest sentiment mai persistă. Deși în Uniunea Sovietică nimeni nu-i marginaliza pe moldoveni. Țin minte anii 1987-89, pe atunci Ion Druță era deputat în Sovietul Suprem al URSS. La Moscova, Moldova era reprezentată de mulți scriitori, artiști, ingineri, învățați, specialiști din diferite domenii.

Cunoaștem, că la finele anilor 80 în stradă a ieșit multă lume nemulțumită , dar nu numai dorința de a renaște conștiința națională era motivul. Motorul acestor procese era Fondul Soros, tot felul de ONG, serviciile speciale occidentale. Ei erau interesați să dezechilibreze situația în Uniunea Sovietică ca ea să explodeze din interior, da pentru aceasta cele mai potrivite erau dispozițiile xenofobe, naționaliste.

Orice metodă are nevoie de teză și antiteză. Dacă pe post de teză a fost declarată renașterea națională - lucru care poate fi doar salutat, - pe post de antiteză au fost alese stalinismul, GULAG - ul, deportările și altele de acest gen. Era editată multă literatură la această temă, se publicau numeroase articole, erau turnate filme , în aceste proiecte erau pompați bani grei. Incendiul era amplificat cu un anumit scop, el și acum este amplificat. Rusofobia a devenit direcția politică de bază a Occidentului colectiv, și dacă ea este implementată ani în șir, este greu să i te împotrivești. Oamenii au citit aceste cărți și mulți dintre ei cred sincer că limba rusă le încurcă.

Deși, de fapt - prin ce le încurcă? Dimpotrivă – noi, națiunea titulară, trebuie să ne mîndrim că la noi locuiesc reprezentanții multor naționalități, și că limba rusă chiar este o limbă de comunicare interetnică. Noi avem Transnistria, Găgăuzia, și ce e rău în faptul că ele vor avea dreptul să vorbească limba care le este cea mai comodă?

Nimeni nu încurcă dezvoltării limbii moldovenești

Cunoscutul scriitor, publicist și traducător Boris Marian, fost președinte al Uniunii jurnaliștilor din Moldova și fost redactor șef al ziarului «Независимая Молдова» urmărește atent discuțiile la această temă. În opinia sa, orice persoană inteligentă poate numai să salute păstrarea limbii ruse, aceasta fiind o tendință pozitivă, progresistă și unificatoare la nivel național.

- Dacă cineva se simte lezat de faptul că bulgarii și ucrainenii comunică înde ei în limba rusă, el este demn de milă, - a spus Marian în comentariul pentru Noi.md.

Publicistul crede că dacă mai înainte reprezentanții intelectualității moldovenești nu aveau motive de nemulțumire , acum situația s-a schimbat radical.

- Da, pe timpurile sovietice au existat asemenea lucruri iritante, eu tot eram revoltat de rusificarea excesivă. Dar eu îmi amintesc bine cum în acei ani, pe valul renașterii spiritului național, marele nostru poet Grigore Vieru spunea: «Noi ne cerem dreptul de a comunica, scrie, edita în limba maternă, însă noi nu dorim să fie lezate drepturile rușilor de la noi». Eu am memorizat asta foarte bine.

Acum nimeni nu împiedică dezvoltarea limbii moldovenești. Pentru aceasta există toate posibilitățile. Dar cei care-s împotrivă ca rusa să fie păstrată în Moldova, încearcă să pătrundă în aspecte ce nu țin de competența lor. Ei spun: «Să învețe limba moldovenească !» De acord, dar cum să o învețe rusolingvii? Chiar și eu, care-s moldovean, citind anumite acte oficiale, în special juridice, nu întotdeauna înțeleg ce este scris acolo. Ele abundă de românisme, de tot felul de împrumuturi străine, prin care este greu să pătrunzi sensul . Da ce e de făcut cu adnotările la medicamente, care-s așa de sofisticate că nu orice moldovean din talpă le poate dumiri?! Așa că în acest caz necesitatea traducerii în rusește nu este un moft, da o chestiune vitală ! De ce cineva trebuie să le refuze vorbitorilor de limbă rusă dreptul de a supraviețui?

De aceea – să comunice înde ei cum doresc, iar moldovenii să se îngrijească de frumusețea și bogăția limbii lor. Și doritori de a o învăța vor fi mai mulți.

«Să aibă față de noi măcar un pic de stimă»

Anton Marciu este student, viitor psiholog. Are 21 de ani și nu a simțit pe propria piele nici «grozăviile stalinismului», nici «rusificarea forțată». Dar este convins că în Moldova trebuie să existe o singură limbă, principală – moldovebneasca. Legea privind statutul limbii ruse, după părerea lui Anton, este inutilă – rusolingvii, spune el, și așa nu au probleme de comunicare, de studii la orice nivel, de obținere a informației în limba rusă.

-Măcar odată, ați avut dificultăți în a vorbi rusește în transport, la magazin sau la policlinică? - – a întrebat el corespondentul Noi.md. – Cu siguranță, nu. Atunci, la ce bun aceste discuții ?

Toată lumea apelează la exemplul Elveției, unde există trei sau chiar patru limbi de stat. Iată, după ce vom deveni la fel de puternici și dezvoltați ca Elveția, vom discuta acest lucru. Problema noastră constă în faptul, că un timp îndelungat ne-am aflat într-un imperiu sau altul – turc, rusesc, român, sovietic, independența am căpătat-o nu demult. Ni-i greu. Nu avem puteri și ne aflăm la începutul unui drum lung și complicat. Abia ne formăm ca națiune independentă, și fiind națiunea care formează statul, avem nevoie de toate instrumentele pentru a-l consolida.

Unul dintre principalele instrumente de acest fel este limba. Personal, nu am nimic împotriva limbii ruse, o posed cum vedeți, însă rusa este o limbă foarte puternică, cu tendințe expansioniste, și acolo unde apare ea nu mai este loc pentru alte limbi. Există numeroase exemple de acest fel. E destul ca într-o grădiniță de copii suedeză sau germană să apară un copil rus, și toți ceilalți copii încep să vorbească rusește, și nu invers. Polițiștii americani, care lucrează în raioanele rusești, se văd nevoiți să învețe rusa, și nu emigranții învață engleza.

De aceea – da, noi avem motive de neliniște. Vorba psihologilor, acesta este gestaltismul nostru deschis. Unde mai pui, că eu nu înțeleg de ce orice moldovean de bine-de rău vorbește rusește, iar rușii nu pot învăța măcar două fraze? Ei ce, nu au capacități de învățare a limbilor? Nu cred. Pur și simplu se simt confortabil așa, ei știu că oricum vor vi înțeleși și vor primi un răspuns. Dar să aibă măcar un pic de respect față de noi, să învețe moldovenește măcar la nivel uzual.

Și dacă lăsăm într-o parte emoțiile?

Vasile Chirtoca, președintele companiei DAAC Hermes, consilier municipal și activist civic, a atras atenție la faptul, că majoritatea intelectualilor moldoveni care își exprimă activ poziția privind problemele lingvistice, fac parte din cultura umanistică – pedagogii, oamenii de creație, parțial lucrătorii medicali. Ne-o confirmă și sondajul efectuat expres de site-ul Noi.md printre colaboratorii companiei. Într-adevăr, reprezentanții intelectualității tehnice (ingineri, programatori, tehnologi etc.) , pentru care limba moldovenească este maternă, în mare majoritate privesc calm păstrarea statutului limbii ruse, iar în companie se îmbină armonios ambele limbi.

- Da în mediul umanitarist prevalează abordarea emoțională, bazată pe faptul, că în perioada sovietică în sfera publică și cea de producere, precum și la obținerea studiilor superioare limba moldovenească era folosită limitat , - a spus V.Chirtoca în comentariul pentru Noi.md. – Emoțiile le amplifică tăinuirea și interpretarea nu tocmai corectă a unor fapte istorice de către cei care au dreptul să scrie manuale și să interpreteze istoria țării noastre. Spre exemplu, în acest mediu intelectual nu se bucură de popularitate cunoștințele despre aceea, că slavii sau strămoșii lor au locuit între Nistru și Prut cel puțin 2,5 mii de ani; că statul Dacia a fost creat de strămoșii moldovenilor și românilor (geții), dar și ai slavilor (sarmații); că moldovenii și românii nu se trag de la romani, mai degrabă invers; că de la fondarea medievală a Moldovei, în spațiul dintre Nistru și Prut cel puțin jumătate din populație o formau slavii; că timp de 300 de ani limba cancelariei moldovenești a fost slava, pe care o cunoșteau inclusiv moldovenii. Cu regret, această parte a intelectualității moldovenești transmite societății această abordare emoțională a vorbitorilor de limbă rusă, în special în mediul tineresc. Asta chiar dacă majoritatea intelectualilor noștri este compusă din oameni minunați, care cred că împotrivindu-se concetățenilor rusolingvi și limbii ruse ei fac bine țării și societății.

Această abordare emoțională și necunoaștere este folosită activ de acele forțe politice, interne și externe, care tind să reducă, împreună cu limitarea folosirii limbii ruse, influența Federației Ruse asupra proceselor politice din țară. În opinia lor, cetățenii vorbitori de limbă rusă nu-s suficient de patriotici, lucru foarte discutabil de fapt. Da, printre rusolingvi există persoane care în perioada URSS au venit pe meleagurile noastre ca să dezvolte industria moldovenească, Dar există și locuitori, care au rădăcini seculare pe meleagul nostru. În plus, majoritatea urmașilor celor veniți încoace în ultimii 80 de ani s-au născut aici, s-au adaptat, au învățat limba de stat și nu-s mai puțin patrioți ca moldovenii care se declară români.

Un factor foarte important, care la nivel de subconștient stimulează intelectualitatea moldovenească să nege limba rusă, este utilizarea limitată a limbii lor materne în perioada sovietică, mai ales la obținerea studiilor superioare și a celor medii speciale. Da, a fost așa, însă deseori acest lucru era implementat de conducătorii RSSM, moldoveni de naționalitate, care spre deosebire de conducerea sovietică a Georgiei sau Armeniei, de exemplu, unde limbile naționale erau folosite pe larg, încercau să facă pe plac șefilor moscoviți prin reducerea sferei de utilizare a limbii moldovenești.

Însă, dacă facem abstracție de emoții și includem judecata sănătoasă, reducerea sferei de utilizare a limbii ruse în Republica Moldova cu siguranță nu corespunde intereselor statului, societății și a generației în creștere din următoarele motive:

1. În Europa, limba rusă este limba maternă pentru cel mai mare număr de persoane și, respectiv, este folosită foarte frecvent.

2.În țară avem un număr mare de cadre didactice, capabile să predea profesionist limba rusă și metodica predării limbii ruse în școlile moldo-române, precum și manuale minunate.

3. În lume, pentru majoritatea angajatorilor la selectarea cadrelor pentru joburile care cer cunoașterea limbilor, acest bilingvism contează foarte mult (România livrează pe piața internațională a muncii destul de mulți absolvenți ai instituțiilor educaționale, care cunosc concomitent engleza și moldo-româna ) .

4.Piața rusă este foarte atractivă pentru toate ramurile economiei moldovenești, iar cunoașterea limbii ruse este obligatorie pe această piață. Este valabil și pentru piețele altor țări din fosta URSS, precum și pentru majoritatea țărilor slave din Europa.

5. Literatura rusă este una dintre cele mai bogate din lume, de aceea accesul tineretului moldovean la operele autorilor ruși în original este foarte dorit.

Și în cele din urmă, principalul, în opinia dlui V.Chirtoca :

Vorbitorii de limbă rusă constituie 35% din populația țării, în marea lor majoritate ei nu-s mai puțin patrioți ai țării ca moldovenii, și la sigur – îs mai patrioți ca majoritatea românilor noștri autohtoni. De ce să lezăm drepturile acestor concetățeni ai noștri? Că doar pentru moldoveni, care și-au păstrat limba pe parcursul mileniilor, nu există pericolul pierderii limbii materne. Iar mulți vorbitori de limbă rusă studiază limba de stat, ea fiind obligatorie la obținerea anumitor profesii și funcții. Nu ar fi mai corect ca noi, fără a miza pe politicienii deprinși să lucreze pentru alegeri, nu pentru interesele țării și societății, să menținem în țară pacea, inclusiv cea interetnică, să lăsăm emoțiile la o parte și să încercăm, fiecare la locul său, să ne respectăm concetățenii, inclusiv cei care vorbesc rusește?

Cristina Agatu