Cînd nu vor mai exista bărbați

Ca și 8 Мartie, ziua de 23 februarie s-a transformat dintr-o sărbătoare pur politică în una pur socială, ca să spunem așa, umanizată. Nu mai este sărbătoarea armatei inexistente a unei țări inexistente, ci ziua în care avem ocazia să le spunem bărbaților niște vorbe bune, plăcute, să le facem cadouri, să invităm niște prieteni, iar înșiși reprezentanții jumătății puternice a omenirii își pot aminti cine-s ei și care-i menirea lor. Desigur, nu este obligatoriu să o facem la o anumită dată, însă nici în faptul că o asemenea zi există, nu este nimic rău.

Iar motive să mai cugetăm asupra rolului bărbaților în societatea contemporană avem foarte multe.

”Bărbăție veninoasă”

Să fii bărbat azi e mai greu ca niciodată. În sec. ХХI anume bărbatul alb heterosexual creștin a devenit cea mai vulnerabilă și lipsită de apărare parte a populației de pe planetă. El, care în secolele trecute descoperea noi insule și continente, cucerea noi teritorii și își apăra hotarele, scria romane și simfonii geniale, elabora concepte filozofice și stabilea recorduri sportive, el, care întotdeauna primul care suporta lovitura, el, care era capul și sprijinul familiei, coloana vertebrală și forța motrice a civilizației, - la un moment dat s-a pomenit că este un paria, o ființă gonită și discriminată.

A apărut chiar și un termen special – ”masculinitate toxică”, cu care, evident, omenirea avansată trebuie să lupte. Expresia este atribuită publicistei australiene de stînga și cercetătoarei de gen Ravin Connel (înainte de operația de schimbare a sexului – Robert Connel). Această bărbăție ”veninoasă” se caracterizează prin: curaj, cumpătare, lupta pentru statutul social, agresivitate și competitivitate, precum și sexualitate.

În prezent, în țările avansate această ”masculinitate toxică” este considerată una dintre sursele principale ale tuturor relelor — de la persecutarea minorităților la inegalitatea socială.

”Teoretic, în ideologia avansată modernă bărbăția ”veninoasă” trebuie să fie combătută printr-o bărbăție bună, corectă. Practic, ideologii contemporani nu descriu clar bărbăția, care nu ar fi ”toxică”. În prezentarea modernă, curajul nu este o virtute, dar o înclinație spre risc, iresponsabilitate și agresivitate. Adică, curajul este toxic scrie Victor Marahovschii.

Și cumpătarea emoțională este toxică: din cauza ei bărbatul nu se poate plînge, jelui, nu-și poate exprima sentimentele, de aceea emoțiile lui se transformă în furie și agresivitate. Dorința de a avea un statut social înalt este deosebit de toxică: ea dă naștere competitivității, dominației, subjugării celor din jur și ierarhiei.

Sexualitatea agresivă (cu alte cuvinte, practic orice ”domnișoară, îmi dați numărul de telefon ?”) este de-a dreptul criminală, căci îi dă femeii de înțeles că pentru bărbat ea este un obiect sexual.

Mai simplu spus, toată bărbăția este toxică. Înseamnă că toată această agresivitate trebuie învinsă – să triumfe inofensivitatea militantă”.

Lupta cu ”masculinitatea toxică” face parte din noua ideologie globală, printre componentele de bază ale căreia este și promovarea homosexualității, și ideea impusă precum că omul însuși își poate alege sexul și că poate exista orice număr de aceste sexe, și mișcarea împotriva hărțuirii, și declarația precum că familia tradițională este învechită…

”Doar după dumneavoastră, doamnă!”

”Înainte de actul sexual, partenerii trebuie să discute și să se convingă de acceptarea benevolă, dar și mai bine – să fixeze cumva această acceptare pentru a evita acționarea în judecată”.

Veți spune, aiureli? O glumă proastă? Ba deloc! În ultimii ani deja zece țări europene au adoptat legea privind infracțiunile sexuale, conform căreia sexul fără un acord evident este considerat ilegal.

Anul trecut și în Codul de procedură penală a vecinei noastre, Ucraina, au fost introduse respectivele modificări. Legea a fost adoptată pentru a îndeplini convenția Consiliului Europei privind prevenirea violenței față de femei. Desigur, protejarea femeilor împotriva violenței este un lucru bun. Noi îl susținem! Însă important e ca împreună cu apa să nu aruncăm și pruncul din scăldătoare. Din aceste amendamente rezultă că acum este nevoie de acceptul preliminar al partenerei– și nu numai pentru sex, dar și pentru alte acțiuni ”cu caracter sexual”. Stipularea se referă și la soții căsătoriți.

Nu m-aș mira dacă, în scurt timp, la cererea UE, o asemenea lege va fi adoptată și la noi.

La ce se poate ajunge? La faptul că bărbații se vor teme să se apropie de femei, să le facă complimente, să flirteze, să le curteze.

Sfera intimă este o materie foarte fină și complexă, relațiile dintre doi oameni uneori se dezvoltă incert și imprevizibil. Și acolo unde anterior totul era admis la nivel de fluizi, surîsuri, aluzii, ocheade, ni se propune să reducem totul la banala frază care ucide orice fler romantic ”Ești de acord să întreții relații sexuale cu mine?”, – ”Da, accept un contact sexual cu tine”.

Ar însemna să distrugem ritualul de curtoazie, stabilit de secole, să transferăm relațiile celor doi din sfera emoțională în cea pur fiziologică. Ar însemna să lipsim femeia de posibilitatea de a fi cochetă, capricioasă, tainică, timidă. Ar însemna să lipsim bărbatul de dreptul de a merita reciprocitatea și de a cuceri femeia iubită. Azi chiar și verbele ”a merita”, ”a cuceri” pot fi percepute drept un act de agresiune. O manifestare a acelei ”masculinități toxice”, care trebuie combătută.

Pentru un tablou complet, să adăugăm aici și mișcarea contra hărțuirii, conform căreia orice privire, orice vorbă, orice mișcare poate fi tratată drept ”hărțuire sexuală” și atrage cele mai groaznice urmări pentru nenorocitul de crai.

Astfel este dezbătută temelia pe care se ține instinctul de bază al bărbatului – cel de prelungire a neamului.

”Dacă am expune în muzeu un bărbat în lacrimi…”

O altă caracteristică foarte necesară reprezentanților sexului puternic – capacitatea de a-și apăra casa, familia, neamul și Patria.

Mai exact, nu o caracteristică – un complex întreg de calități, care le erau altoite băieților din copilărie. Curajul, fermitatea, rezistența, puterea de voință, capacitatea de a suporta durerea, de a riposta și a lupta: dacă reprezentanții unui trib/neam/popor nu aveau aceste calități, acel trib/neam/popor era sortit pieirii.

Acum ideologii avansați condamnă aceste calități, care s-au învechit și împiedică dezvoltarea. În unele țări ”combaterea agresivității” capătă forme total denaturate. Mass-media a tot scris despre faptul că bărbaților europeni le este interzis să-și apere soțiile și copiii de orice acțiuni ale imigranților – de la insulte și hărțuire la acte de violență directă. Nu știu dacă acolo bărbații își încleștează pumnii și la ce fenomene psihopatice ar putea duce aceste calități masculine declarate ilegale… Sau, poate, tratamentul psihologic de lungă durată deja dă roade și necesitatea de a fi apărător le-a fost exterminată definitiv.

Tratamentul într-adevăr se desfășoară în toate direcțiile. Psihologii ne conving că bărbatul are dreptul să plîngă, să se jeluie și să vorbească în public despre eșecurile sale. Dacă mai înainte i s-ar fi spus: ”Ce te smiorcăi ca o muiere?!”, acum pentru această frază poți fi chemat în judecată – pentru discriminare de gen și ofensă care a provocat o depresie sau o criză nervoasă.

Moda întotdeauna a fost indicatorul cel mai vizibil și mai spontan al actualelor tendințe globale. Și modelierii de azi demonstrează tendințe uimitoare: unul după altul ei scot pe podium tineri îmbrăcați în minunate rochițe dantelate, fuste elegante și pantofi de damă pe toc înalt. După cum se vede, nu este o simplă ironie sau o criză de idei – este încercarea de a-i obișnui pe oameni cu faptul, că un bărbat în haine de damă este un lucru normal. Că nu mai există hotar între bărbătesc și femeiesc, că toți au dreptul la fuste și pantofi-șpiț. Și chiar dacă deocamdată acest fel de vestimentație pare straniu și ridicol, în scurt timp efectul noului se va epuiza, și nu doar podiumurile, dar și străzile vor fi pline de bărbați în fuste.

”Tendințele progresiste au ajuns și în artă. Universitatea Yale își închide celebrul curs introductiv de istorie a artei vest-europene de la Renaștere la zilele noastre, - scrie ziarul universitar. Este răspunsul la neliniștea studenților privind idealizarea canoanelor occidentale – arta ca produs a majorității absolute a bărbaților europeni heterosexuali”… Reiese că marii maeștri din trecut se fac vinovați în fața omenirii pentru că au fost albi și heterosexuali. Și mai proslăveau în operele lor femeile (tot albe, ca regulă, și heterosexuale), și astfel le poziționau ca obiecte sexuale. Deci, ei trebuie demascații și ostracizați. Pentru ca și alții să învețe minte.

Pe bază științifică

Lupta împotriva masculinității a fost fundamentată științific. Acum doi an, Asociația psihologilor americani a publicat un raport pe 36 pagini, care descria cum anume tradiționalele standarde ale bărbăției contravin actualei civilizații occidentale, - scrie paranormal-news.ru. Raportul concretiza, că ”cultura macho îi face pe bărbați mărginiți, contribuie la dezvoltarea homofobiei, sexismului, violenței sexuale și a agresivității în general”. Este primul document de acest gen, care menționează un șir de anumite principii, care țin de sănătatea psihologică a bărbaților (și băieților).

În raport, experții au expus opinia precum că cultura actuală a virilității (masculinității) împiedică bărbații în comunicare, le dictează să se simtă sau să se comporte agresiv față de grupurile care nu susțin aceste principii. În general, masculinitatea tradițională este declarată nocivă, în special pentru bărbații înșiși. Prin masculinitate tradițională se subînțeleg noțiunile de stoicism, competitivitate, dominare și agresiune.

Principiile tradiționale ale masculinității limitează dezvoltarea psihologică a bărbaților, le dirijează comportamentul și duce la deformarea rolurilor de gen. Și influențează negativ nu numai sănătatea psihică, dar și pe cea fizică, previne raportul. Ronald F.Levant, profesor emerit de psihologie la Universitatea Akron, care a participat la alcătuirea raportului, spune: ”Deși patriarhatul este favorabil pentru bărbați, tot el le încurcă foarte mult”.

Și bărbații cu adevărat se schimbă. O confirmă, spre exemplu, studiul privind canadienii din generația milenialilor (născuți după a.1981 ). S-a dovedit că trăsăturile de caracter tradițional masculine – cum ar fi accentul pe forța fizică, independență și competitivitate, - milenialii le-au apreciat ca mai puțin importante. În schimb, ei atrag atenție faptului că trebuie să fie mai deschiși, receptivi, sănătoși și generoși. La fel și bărbații americani. Un sondaj recent a arătat că ei nu par interesați de noțiunile tradiționale ale bărbăției, spre deosebire de tații și buneii lor. Doar 30% dintre respondenții între 18 și 29 ani se consideră curajoși cu adevărat, în timp ce printre bărbații între 45 și 64 ani aceștia au constituit 45%, iar printre cei de peste 65 de ani procentul a fost și mai mare - 65%.

Reieșind din faptul că omenirea progresistă luptă activ și înverșunat cu tradiționala bărbăție, putem presupune că printre băieței și adolescenți procentul celor care se consideră bărbați adevărați va fi și mai mic.

Omenirea fără bărbați

Cum va fi omenirea fără «bărbații adevărați »?

Încă acum o jumătate de secol scriitorul fantast Stanislav Lem în romanul ”Revenirea din stele” a descris fericita omenire a viitorului, care a renunțat benevol la această ”masculinitate toxică” - mai simplu spus, agresivitate.

Ei bine, această omenire, chiar dacă și-a păstrat capacitățile mintale, a încremenit în dezvoltarea sa și a renunțat la orice expansiune. Pentru că, odată cu trăsăturile respingătoare ale virilității (pofta de putere și supunere a celor mai slabi, furia și nesăbuința), ea a pierdut și instinctul înfruntării, visul de a face imposibilul.

Dintotdeauna, omenirea a mers înainte purtată anume de energia masculină. Setea de noi descoperiri și cuceriri, - fie explorarea Polului Nord sau cucerirea cosmosului, - dorința de a fi primul – în luptă, în ring, pe un pisc montan sau într-un laborator științific, i-a îndemnat să lupte și să fie eroi.

Probabil, acum omenirea a decis că nu mai are nevoie de energia masculină. Că în secolul tehnologiilor informaționale și a intelectului artificial bărbații și femeile trebuie să cedeze în fața roboților și deci această energie este nepotrivită și chiar dăunătoare.

Însă eu tare nu vreau să apuc timpurile în care nu vor mai exista bărbați adevărați. Și nu va mai avea cine să ne apere, să pună umărul, nu vom avea la cine spera și pe cine privi cu speranță și admirație. Iar planeta noastră va fi populată nu de două jumătăți - frumoasă și puternică - a omenirii, dar de ființe asexuate (ori pluri-sexuate). Cu care nu poți nici să flirtezi, nici copii să crești, nici o casă să construiești …

Și ce să vă spun, băieți? Vă este greu, înțeleg. Dar dacă vreți să supraviețuiți ca gen – luptați! De-a lungul istoriei ați susținut multe lupte, aceasta, cum se vede, va fi lupta cea din urmă. Și decisivă. Noi sîntem de partea voastră.

Svetlana Derevscicova