Transnistria stiri: 1364
Eurovision stiri: 499

Cinci stadii ale unui război nedeclarat

23 mar. 2022,, 10:00 (reactualizat 23 mar. 2022,, 18:01)   Analitică
10236 0

Cu adevărat, este un război nedeclarat – nici Moscova, nici Kievul nu au declarat război țării vecine, nu au anunțat ONU că s-ar afla în stare de război reciproc, și ONU însăși a îndemnat să nu numim război evenimentele din Ucraina. Nu o vom face nici noi.

Noi nu putem ști exact cum se desfășoară operațiunea militară specială a Rusei în Ucraina – putem judeca doar din rapoartele ambelor părți, reieșind din faptul că ambele părți ceva ascund, ceva distorsionează, ceva exagerează. Totuși, putem urmări anumite tendințe.

Primul stadiu. «Și unde-s florile?»

Nu este clar cine, cum și de ce le--a insuflat comandantului suprem rus, ministrului apărării și membrilor Statului major, că poporul ucrainean așteaptă armata rusă ca pe o eliberatoare, dar anume acest mesaj a stat la baza întregii campanii. Reieșind din faptul, că pe 24 februarie aeroporturile din regiunile sudice ale Rusiei au fost închise pînă la 4 martie, conducerea militară și politică a țării credea că în decursul acestor 7-8 zile operațiunea va fi finalizată.

Se presupunea, că din primele ore, cu lovituri de înaltă precizie, instalațiile de infrastructură militară vor fi distruse, apoi trupele ruse vor intra pe teritoriul Ucrainei, de dorit fără o singură împușcătură, acolo oamenii le vor ieși în cale cu flori , pîine și sare, așa cum a fost în Crimeea. Militarilor ruși li s-a ordonat să acționeze uman și precaut, să protejeze maxim viețile populației civile, dar și a militarilor ucraineni. Reportajele televizate din primele zile ale operației speciale arătau cum ostașii ucraineni, care s-au predat, sunt hrăniți, tratați, cu ei se vorbește frumos și, - culmea naivității! – ei semnează că nu vor mai participa la acțiuni militare, după care pot pleca «acasă, la familii».


Dar străduințele corespondenților militari de a găsi imagini televizate în care locuitorii satelor și orașelor ucrainene ies în calea eliberatorilor cu flori, nu au avut succes. Nimeni nu venea cu flori. Chiar și în localitățile în care trupele ruse nu se confruntau cu rezistența armată, locuitorii îi priveau cu răceală. Unii se ciondăneau cu militarii, numindu-i agresori și ocupanți, ceea ce desigur nu le sporea spiritul de luptă.

În primele zile, instrucțiunile «încercați să păstrați viețile militarilor ucraineni» s-au soldat cu pierderi importante pentru efectivul militarilor ruși – au fost nevoiți să recunoască asta chiar și experții și observatorii ruși.

Dar comandamentul rus miza în continuare pe umanism, și pe perioada primelor negocieri au fost stopate total acțiunile armate. Negocierile nu s-au soldat cu nimic, iar încetarea focului a oferit armatei ucrainene un respiro pentru a se redisloca, a-și mobiliza rezervele și a-și îmbunătăți pozițiile.

Asta a fost ultima picătură, care a destrămat definitiv iluziile și a impus necesitatea evidentă de a schimba strategia trupelor rusești.

Stadiul al doilea. «Toate merg conform planului»

Așa dar, blitzkrieg-ul nu a ieșit, nici entuziasmul masiv. În schimb, trupele rusești s-au confruntat cu împotrivirea suficient de dură a forțelor armate ucrainene, și a așa numitelor «batalioane naționale». Deosebit de acerbă a fost confruntarea anume pe «linia de contact», adică acolo unde subdiviziunile a.n. RPD și RPL încercau să recapete teritoriile pierdute în a. 2014 și să ajungă în hotarele regiunilor Donețc și Lugansc. Cu fiece zi, înaintarea trupelor rusești era mai înceată și mai dificilă.

Experții militari ruși dădeau asigurări că «FAU practic nu mai există», că întreaga infrastructură militară este distrusă, că de la o zi la alta li se vor termina munițiile și carburanții, că Forțele armate ucrainene deja nici nu mai luptă, opun rezistență doar batalioanele «Azov», «Aidar» etc.

În paralel, spectatorilor ruși le erau demonstrate numeroase cadre cum spre «teritoriile eliberate» merg coloane interminabile încărcate cu ajutoare umanitare, iar militarii ruși îi ajută pe localnici să refacă viața pașnică. Se tot subliniază, că în localitățile în care autoritățile locale au permis calm trecerea tancurilor rusești continuă viața normală și toate structurile funcționează în regim obișnuit.

Adică, se menține conceptul: «noi luptăm nu cu poporul ucrainean, nici cu militarii ucraineni, ci efectuăm demilitarizarea și denazificarea , de aceea luptăm cu batalioanele naționaliste».

Dar s-a dovedit că «batalioanele naționaliste» nu-s concentrate în două-trei locuri, ci acționează peste tot, și peste tot dau dovadă de o rezistență acerbă. Continuă să bombardeze teritoriile regiunilor Donețc și Luganc, și nu li se mai termină nici munițiile, nici forța vie. Au apărut și primii partizani, care au provocat pierderi de efectiv și echipamente. Militarii ruși au început să fie mai precauți față de locuitorii pașnici și demonstrațiile pașnice din orașele «eliberate».

Și dacă anterior toți observatorii și comentatorii ruși vorbeau despre «zile numărate», în care vor fi cucerite Kiev, Mariupol, Harkov, Odesa, Nicolaev și eliberate deplin regiunile Donețc și Lugansc, ulterior au început să vorbească despre «săptămîni numărate». Iar comandamentul militar dădea în continuare asigurări că «operațiunea se desfășoară strict în conformitate cu planul». Militarii ruși s-au confruntat cu pierderi nejustificate în rezultatul desfășurării războiului conform regulilor liberale.

Stadiul al treilea. «Împărțiți cartușele

Între timp, conducerea ucraineană poartă pe de o parte negocieri cu Federația Rusă , pe de alta – cheamă țările NATO și Occidentul să introducă zona fără zboruri deasupra Ucrainei și să livreze Ucrainei tot mai mult armament.

Președintele Vladimir Zelenski a declarat că toți cetățenii care doresc «să-și apere țara», vor primi arme și muniții. Denis Monastryrsky, ministrul ucrainean al afacerilor interne, a anunțat că numai pe 26 februarie doritorilor le-au fost distribuite 25 mii de automate, 10 milioane de cartușe, lansatoare de grenade antitanc RPG și grenade manuale. Se formează detașamente de «apărare teritorială».

Acolo unde trupele «ocupanților» nu erau prin apropiere, unii dintre cetățenii înarmați făceau antrenamente pe vecini, trecători, colegi de serviciu, ne-prieteni mai vechi, negustori, chelneri – adică, pe orice ținte în mișcare.

Rușii în continuare dau asigurări că nu luptă cu poporul ucrainean, dar previn că orice persoană care are o armă este apreciată ca dușman și cu ea se vor comporta ca cu un dușman înarmat.

De altfel, această avertizare nu a oprit pe nimeni, armele erau distribuite în continuare. Convoaiele rusești, inclusiv cele de marfă, au început să fie atacate masiv din tufișuri, fiind supuse tirurilor și grenadelor. Și dacă anterior militarilor ruși li se spunea să cruțe viețile militarilor ucraineni, acum ei au renunțat la menajamente și au început să vadă un inamic în oricine.

Situația se mai complică și prin faptul, că militarii ucraineni nu ies la luptă cu inamicul în spațiu deschis, fiind dislocați în orașe ei, fără să dorească (sau cu rea-credință), supun loviturilor locuitorii pașnici.

În asemenea condiții, pierderile printre locuitorii pașnici, care urmau să fie eliberați de «naziști», devin inevitabile. Asta chiar dacă armata rusă încearcă să minimizeze aceste pierderi.

Stadiul al patrulea.Scopul scuză mijloacele

Occidentul îndeamnă mereu la pace, dar livrează activ Ucrainei armament și mercenari. Este ca și cum în încercarea de a stinge un rug, torni benzină peste el.

SUA, Canada, Japonia, Marea Britanie, alte țări NATO anunță cu regularitate că trimit în Ucraina ajutoare – sisteme antitanc și antiaeriene, muniții, instalații antiaeriene portabile și chiar avioane de vînătoare.

De fapt, în America nici nu se ține minte denumirea țării, pentru care se neliniștesc așa de mult – ba președintele Biden zice că «poți încercui Kievul, dar nu poți învinge sufletele poporului iranian », ba Nancy Pelosy, spicherul camerei reprezentanților Congresului exclamă «Slavă Wuhan!» în loc de «Slavă Ucrainei!» și povestește cum a discutat cu «președintele Kevensky». Se creează impresia, că nu se pune sarcina de a opri conflictul armat, ci de a-l prelungi tot mai mult și a crea un haos necontrolat.

Desigur, toți așteaptă cu nerăbdare ca negocierile să se soldeze cu rezultate reale. Dar nu va fi oare așa: chiar dacă odată și odată negocierile se vor încheia cu semnarea păcii, pacea oricum nu va fi instaurată? Deja încep să vină semnale, că conducerea militară și politică a Ucrainei nu controlează în măsură deplină acțiunile tuturor structurilor militare, în special a «batalioanelor naționale». Primind armament «de import», ele ar putea crea propriile detașamente conduse de diferiți «tătuci Îngeri» și să poarte propriul război de partizani – nu doar contra trupelor rusești, ci pentru resurse, pentru supraviețuire. Jefuiri, împușcături, explozii și acțiuni teroriste în cele mai neașteptate locuri – nu este scenariul unui film de acțiune. Această mișcare de partizani poate dura foarte mult timp!

În această situație militarii ruși, care au suferit pierderi mari, și nu doar din partea FAU și a batalioanelor naționale, ci și din partea populației civile, încep să vadă un inamic în fiecare persoană ”suspicioasă”. Ei nu se mai comportă îngăduitor și se văd nevoiți să nu țină cont de nimic pentru a-și atinge scopul. Astfel, sloganul «scopul scuză mijloacele» începe să acționeze din ambele părți.

Stadiul cinci. «Nu supărați niciodată o navă rusească»

Aceste condiții noi au dus la noi metode de desfășurare «operațiunii speciale», în care propriile pierderi nu erau prevăzute deloc, iar «forța vie» a inamicului este nimicită fără milă.

Zilele trecute pe contul oficial al Ministerului apărării al FR de pe Twitter a apărut inscripția «Niciodată nu supăra o navă militară rusă». Era o trimitere la istoria primelor zile ale conflictului armat, atunci grănicerii de pe insula Șerpilor au trimis «nava militară rusă» pe trei litere și au murit eroic. Și chiar dacă ulterior s-a dovedit că nimeni pe nimeni nicăieri nu a trimis, și grănicerii nu au pierit, frumoasa legendă a devenit populară. Și iată că Ministerul apărării și-a amintit răzbunător de ea.

Imediat după asta Rusia a schimbat total tactica și a început să folosească rachetele de croazieră «Калибр» și complexele supersonice «Кинжал» . Departamentul militar al Rusiei publică zilnic cadre cum este distrusă ba o coloană blindată, ba staff-ul în care se aflau mercenarii militari ucraineni și străini, ba un depozit de muniții… Rachetele lansate din teritorii aflate la sute și chiar mii de kilometri de țintă – în Crimeea sau în apele Mării Caspice ori Azov – parcurg această distanță în 10 minute.

Evident, asta se face nu pentru a-i învinge pe «neonaziștii ucraineni», cum îi numesc oficial reprezentanții ruși, ci pentru a demonstra Occidentului colectiv propriile posibilități.

Și aici războiul poate escalada, Doamne ferește, într-o cu totul altă fază…

Vladislav Bordeianu

19
1
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?