COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 750 553 INFECTAȚI 280 175(+1042)   TRATAȚI 265 946     DECESE 6578(+9)   Mai multe detalii
Preşedintele stiri: 2907
Puterea stiri: 6728

Chișinăul - floarea din piatră, capitala și mica patrie pe care o putem pierde. Partea I

17 iul. 10:00 (reactualizat 17 iul. 10:00)   Analitică
5457 3

Chișinău... Acest oraș uimitor a fost numit în vremurile sovietice drept o floare albă din piatră și, într-adevăr, el a fost construit de fapt din piatră albă. Acest oraș a fost creat de mîinile muncitorilor sovietici, dar își avea originea nu numai în Imperiul Rus, cînd a fost dezvoltat proiectul părții superioare a orașului, dar a existat și de la mijlocul Evului Mediu.

Noi ne bucuram și eram mîndri de acest oraș. Iubeam străzile sale verzi luminoase, casele sale albe noi, cartierele sale vechi cu străzi umbrite liniștite, palatele luxoase din partea superioară a orașului, numită Mahalaua Rusă, și farmecul neobișnuit, pe jumătate uitat, al vechiului oraș turc. Astăzi toate acestea au rămas în trecut.

De ce există atît de multe clădiri noi?

Astăzi, orașul nostru devine eclectic, în care cresc tot mai multe clădiri primitive din sticlă și beton. El își pierde aspectul inițial, autenticitatea, unicitatea și individualitatea, experimentînd construirea unor clădiri noi americane. Acest oraș devine din ce în ce mai puțin verde, deoarece în ultimii ani a fost tăiată o parte considerabilă a spațiilor verzi. Dar cîndva orașul era considerat una dintre cele mai verzi capitale ale URSS, împreună cu vechiul Kiev și Tbilisi înecat în verdeață. În Moldova care se află într-o zonă de silvo-stepă, Chișinăul era un fel de oază, creat în mare parte nu de mama natură, ci de mîinile oamenilor noștri harnici. Era atît de plăcut să te plimbi pe străzile sale umbroase în serile calde sudice. Ele ne ascundeau de căldura verii și ne ofereau verdeață luxoasă vara, parfum de tei și de liliac, coroane de aur și covoare de frunze în toamna caldă moldovenească. Astăzi totul este diferit. Este tot mai greu să păstrăm parcurile noastre uimitoare, devine din ce în ce mai greu să luptăm împotriva acaparării lor atunci cînd în loc de alei umbroase acolo apar niște clădiri.

În ultimii 20 de ani, în orașul nostru a fost construite foarte multe complexe rezidențiale, centre de birouri, supermarketuri și complexe comerciale. De ce este nevoie de un număr atît de mare de clădiri noi construite artificial în peisajul istoric? Acestea aglomerează vechile străzi înguste ale Chișinăului și distrug armonia bulevardelor centrale. Orașul începe să se devoreze și să absoarbă vechile cartiere care sînt aproape de sufletul fiecărui locuitor al Chișinăului. El își distruge patrimoniul arhitectural și peisagistic istoric.


Nu vom fi temporari

În ultima perioadă, la problemele urbane de amenajare s-a adăugat și o serie de alte probleme. Este vorba despre monumentele de arhitectură din epoca sovietică, despre care putem spune orice, dar în care este imposibil să negăm realizările colosale în planificare urbană, arhitectură, construcția de noi cartiere și bulevarde, parcuri și lacuri uimitoare în Chișinău. Da, anume perioadei sovietice din istoria orașului nostru îi datorăm revoluția în dezvoltarea arhitecturii peisagistice a parcului. Parcurile noastre create artificial și artistic au devenit un simbol de zeci de ani al Orașului nostru Verde. Și acum vedem cum din aceste ansambluri de parc se mușcă încet bucată cu bucată, încălcînd integritatea planului de dragul intereselor de moment. Slavă Domnului, actuala conducere a orașului declară încetarea unei astfel de fărădelegi, dar nu există garanții că în politica urbanistică nu vor interveni instanțele, ca în cazul restaurantului Doina.

Același lucru se întîmplă și cu monumentele noastre arhitecturale. De pe străzile Chișinăului dispar capodoperele arhitecturale - atît din perioada Rusiei țariste, cît și din perioada sovietică. Orice s-ar fi întîmplat, dar ele au devenit o parte a orașului nostru, a memoriei noastre și a peisajului nostru urban.

Ca persoană care s-a născut și a crescut în acest oraș, cred că distrugerea unor astfel de clădiri este crudă și nedreaptă. Atît în raport cu cei care au depus muncă în el, cît și în raport cu sutele de mii de cetățeni și acei locuitori ai Chișinăului care trăiesc astăzi în diferite părți ale lumii, pe diferite continente din Canada și Australia, pînă în Italia și Israel. Căci, stimați domni, noii locuitori ai Chișinăului! Chișinăul nu este doar orașul vostru, și nu numai al meu, este orașul sutelor de mii de concetățeni care au trăit în el în a doua jumătate a secolului XX și care astăzi fie au emigrat, fie sînt într-o lume mai bună. Aceasta nu este doar moștenirea noastră. Aceasta este și moștenirea lor, iar adesea și a muncii lor de amenajare monumentală a capitalei noastre. Nu vom fi temporari, ne vom aminti acest lucru și vom onora munca celor care din cauza timpului sau din cauza vicisitudinilor sorții nu sînt cu noi astăzi.

Un simbol al dezvoltării înalte

De exemplu, același hotel "Național", fostul hotel sovietic "Inturist". Clădirea de dimensiuni colosale la acea vreme, construită cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Moscova în 1980, este abandonată de mulți ani. Și acum se pune problema distrugerii sale. Dar acesta nu este doar un monument al timpurilor sovietice, ci și o clădire construită în baza celor mai noi realizări și capacități tehnologice din acea perioadă, ținînd cont de situația noastră seismologică dificilă.

"Inturist", mai tîrziu cunoscut sub numele de "Național", este una dintre cele mai iconice și fundamentale capodopere arhitecturale de la sfîrșitul secolului al XX-lea. De fapt, aceasta este imaginea capitalei noastre sovietice. Un zgîrie-nori al timpurilor sovietice și un simbol al nivelului înalt de dezvoltare al acelei Moldove, acelei RSSM sovietice, care a fost una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale URSS, una dintre cele mai autosuficiente republici și care se dezvolta dinamic. "Inturist" și întregul complex, care includea și alte clădiri, era un fel de simbol al acestei republici avansate în dezvoltarea economică, culturală, științifică și socială. Nu trebuie să pierdem acest patrimoniu arhitectural, această capodoperă cunoscută întregii foste Uniuni Sovietice din ștampilele și cărțile poștale, din fotografiile turiștilor și cetățenilor noștri. Ce ar trebui să facem? Răspunsul este evident. Trebuie să luptăm pentru istoria noastră și pentru moștenirea strămoșilor noștri, a taților și mamelor, bunicilor și buneilor. Acestea sînt rădăcinile și memoria noastră. De aceea, eu cred că această clădire, care reprezintă clasicismul arhitectural sovietic, poate fi perfect reamenajat, în conformitate cu spiritul timpului. Chiar dacă acest hotel nu va fi de cinci stele, ci de patru sau trei, dar el trebuie să trăiască și să înfrumusețeze capitala.

Ce altceva vă pot spune despre acest zgîrie-nori din epoca sovietică? Hotelul Inturist și întregul complex au fost construite în 1978 de arhitecții V. Șalaghinov și A. Gorbunțov. Această clădire imensă de 17 etaje avea 312 camere pentru primirea turiștilor sovietici și străini. Primele două etaje erau spații comerciale și administrative. Acolo erau foarte multe chioșcuri, magazine de suveniruri și departamente ale Casei Presei. Erau frizerii și alte servicii. Hotelul avea mai multe restaurante și baruri.

La un moment dat, acest hotel a fost una dintre cele mai înalte clădiri din Chișinău și una dintre cele mai perfecte structuri înalte, din punct de vedere arhitectural și structural, ale Uniunii Sovietice. Mulți ingineri și designeri moldoveni au depus în această clădire o muncă grea, muncă creativă și intenție creativă. Această clădire a fost mîndria generației mele de chișinăuieni. Îmi amintesc cum îl admirau oaspeții străini din RDG, Polonia, Cehoslovacia, Franța și multe alte țări ale lumii. Îmi amintesc cum barurile și restaurantele acestei clădiri erau pline de tineri din diferite țări ale Europei și Asiei, iar noi eram mîndri de această clădire, pentru că eram mîndri de Chișinăul nostru înfloritor, modern și în curs de dezvoltare. Ne mîndream că avem astfel de clădiri, ne mîndream și cu arhitecții noștri.

Să renunțăm la memorie?

Astăzi ni se propune să uităm acest trecut nu atît de îndepărtat. Să renunțăm la memoria ontologică, să uităm și să renunțăm la ceea ce a fost construit de mîinile strămoșilor noștri, cei de care eram mîndri și pe care îi apreciam și respectam. Domnilor, care distorsionați aspectul capitalei noastre, al Orașului nostru Alb, al Chișinăului nostru verde, țineți minte, nouă ne va fi greu să uităm acest lucru…

Noi vom continua să explorăm patrimoniul istoric și arhitectural al capitalei noastre. Vom încerca să arătăm adevărata stare a monumentelor arhitecturale și peisagistice ale orașului nostru și să atragem atenția cetățenilor și cititorilor interesați, Patrioților orașului nostru, asupra problemelor care au apărut în ultimii 25 de ani, asupra problemelor rațiunii, memoriei și conștiinței civice. Asupra problemelor păstrării adevăratului aspect istoric, integral al capitalei noastre.

Veaceslav Matveev

(va urma)

Recomandă:

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Intrarea în cafenele și restaurante ar putea fi permisă doar pentru cei testați sau vaccinați anti COVID-19. Care vor fi consecințele?
🔽🔽