CEDO ca oglindă a revoluției judiciare internaționale

Este promovată priorității dreptului internațional față de legile și constituțiile statelor

Observarea evoluției atitudinii mass-mediei față de diferite ramuri ale puterii denotă faptul că mass-media globală critică concertat ba unele ramuri ale puterii, ba altele. Astfel, în prezent obiectul principalelor critici (mai exact, al discreditării) este puterea executivă. Ne referim la puterea executivă în sine, nu neapărat dintr-un stat anume. În această situație nu războiul total contra puterii executive este principal (deseori critica este întemeiată ), da interdicția totală a criticii unei alte ramuri a puterii (evident, neîntemeiată).

Pe fondalul criticii acerbe în adresa executivului nu poți trece cu vederea lipsa totală a criticii în adresa puterii judecătorești. În spațiul informațional, încercările de a face acest gen de critică se ciocnesc de o respingere acută, iar cei care o fac primesc calificativul de participant la un « atac asupra justiției». Acesta este total lipsit de sens, dat fiind că critica din careva motive guvernelor nu este apreciată ca «atac asupra administrării».

Nu putem evita întrebarea de ce mass-media globală discreditează puterea administrativă și formează statutul ”sacru” al celei judecătorești. Încep să apară niște încercări timide încă de elucidare a acestei probleme. Astfel, în august curent a fost publicat raportul deputaților Adunării Naționale a Franței «Franca nesupusă», în care a fost pusă la îndoială obiectivitatea Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Raportul arată, că cca 30% din foștii sau actualii judecători au legături cu așa numitele organizații neguvernamentale (ONG), în special cu fondurile Soros.

Cu doi-trei ani în urmă asemenea critici la adresa organului judiciar internațional era imposibilă. Potențialii critici s-ar fi abținut de la asemenea încercări, căci înțelegeau că vor fi nimiciți ca profesioniști și aruncați într-un spațiu marginal. Dar situația începe să se schimbe. Apar noi rapoarte, care nu doar critică puterea judiciară internațională, dar îi descoperă adevărata față.

Îndeosebi merită atenție raportul Centrului european al legii și justiției. El este întitulat «Organizațiile neguvernamentale și judecătorii Curții Europene pentru Drepturile Omului» și este consacrat urmăririi relațiilor dintre judecătorii CEDO și un cerc foarte îngust de ONG-uri, precum și promovării de către acești judecători a intereselor organizațiilor în cauză.

Dintre cei peste 100 de judecători CEDO, care și-au ocupat funcțiile în ultimul deceniu, peste 20 au avut relații cu 7 ONG-uri, care formează acel «cerc îngust». Dintre acestea se evidențiază patru. Primul loc îl deține Оpen Society al lui Soros, care în Rusia este declarat nedorit, urmează Amnesty International, Human Rights Watch și Grupul Helsinky.

Unu - o cincime dintre judecătorii CEDO au primit granturi, fiind membri activi sau conducători ai numitelor ONG-uri. Doi – se observă practica examinării dosarelor cu participarea ONG de către judecători «de-ai noștri» .

Într-un șir de cazuri acest fapt devine cunoscut și judecătorii declară autorecuzare la examinarea acestor dosare. Însă în ciuda faptului că judecătorul nu poate, ci este obligat să o facă în situațiile în care poate apărea suspiciunea că ar fi părtinitor, judecătorii CEDO și-au îndeplinit aceste obligații doar în 12 cazuri !

Printre exemplele cele mai grăitoare în care ONG încercau să soluționeze problemele cu ajutorul judecătorilor ”noștri” se află judecătorul de tristă faimă Ianco Grozev (Bulgaria), care a rămas în componența completului de judecători deși în dosar figura Оpen Society și grupul Helsinky, din conducerea cărora a făcut parte altă dată. Judecătorul Darian Pavli (Albania) a fost colaborator și director de programe pentru Albania timp de 15 ani, precum și ”anchetator” Human Rights Watch. Însă Pavli nu s-a autorecuzat în niciunul dintre dosarele în care ambele ONG-uri erau parte. La fel ca și zeci de alți judecători.

Raportul (pe 216 pagini) arată că judecătorii CEDO care au fost angajați direct de ONG, participă la examinarea dosarelor promovate de aceste ONG. Această informație aduce dovezi directe ale lipsei de scrupule din partea judecătorilor.

Însă raportul nu a spus principalul lucru. Este de înțeles de ce. Publicarea acestei informații a provocat o adevărată isterie în blogosfera juridică internațională, care a primit însărcinarea să discrediteze raportul și autorii lui, iar mass-media a tăcut demonstrativ în acest caz. Totuși, raportul Centrului european al legii și justiției ne oferă tot necesarul pentru a face anumite concluzii.

Credem că acestea ar fi următoarele:

1. A fost făcut public mecanismul transformării puterii judiciare, inclusiv a celei internaționale;

2. Au devenit clare motivele «sacralizării» puterii judiciare (inclusiv internaționale) și scopurile reale ale acestei «sacralizări».

În ciuda numărului mare de probleme sistemice în activitatea instanțelor statale și internaționale, în spațiul informațional global a fost tabuizată critica puterii judecătorești. Avem temei să credem că forțele administrării globale au mizat pe controlul mondial total prin controlul asupra puterii judecătorești.

Anterior,un asemenea scenariu era elaborat prin controlul asupra ramurii legislative a puterii, spre exemplu la adoptarea, în unele sau alte țări, a legilor care creau regimuri preferențiale pentru corporațiile transnaționale. Însă «capturarea» puterii judiciare este mai simplă și mai eficientă. Mai ales dacă este vorba despre instanțele internaționale. În paralel, este promovată ideea priorității dreptului internațional nu doar față de legile statelor, dar și față de constituțiile lor. Precum și ideea formării dreptului «judiciar» adică a dreptului creat nu de parlamente, ci de judecători (uneori de doi-trei sau chiar de unul singur!)

* * *

Desigur, mecanismele ascunse de formare și activitatea a CEDO arată doar una dintre părțile întunecate ale justiției mondiale. Subiecții globali, care acționează prin ONG-uri, se ciocnesc de împotrivirea subiecților statali.«Capturarea» puterii judecătorești internaționale este un proces continuu, desfășurat cu succes variat. De aici - diferite decizii luate pe marginea aceluiași dosar de complete de judecată diferite. Se referă și la CEDO, și la alte instanțe ( în special, Curtea penală internațională).Vom menționa, că majoritatea judecătorilor din partea numitelor ONG a fost trimisă la CEDO de șase țări ale Europei de Est : Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația; Ungaria, Letonia și România. Toate – cu un grad specific al suveranității de stat. ONG activează și în țările Europei de Vest, dar acolo – cu mult mai puțin succes.