Ce semnifică simbolul moldovenesc din decorul exterior al Sălii cu Orgă

Ce semnifică simbolul moldovenesc din decorul exterior al Sălii cu Orgă

Recent, la Chișinău s-a încheiat reconstrucția Sălii cu Orgă. Reporterii portalului NOI.md au observat în decorul exterior al clădirii un simbol moldovenesc anterior rămas fără atenție.

E vorba despre capul de bour cu stea și semilună de deasupra intrării principale în clădire și pe lateral. Acesta vorbește despre multe.

Simbolul bourului a rămas intact

Astăzi clădirea Sălii cu Orgă este un monument arhitectonic de la începutul sec. XX. Se știe că a fost proiectată și edificată pentru a amplasa acolo Banca Orășenească (pe atunci bulevardul Ștefan Cel Mare se numea strada Alexandrovskaia). Așa a decis Duma orașului Chișinău (pe atunci, primar era Carol Schmidt).

În anul 1902, a fost organizat un concurs al proiectelor, cu un premiu solid pentru acele timpuri – 1500 de ruble. A învins proiectul inginerului Mihail Cekerul-Cuș, menționat și de către distinsul arhitect Alexandru Bernardazzi (cca 30 de ani a fost arhitect al orașului Chișinău). 

Stilul arhitectonic al clădirii este unul clasic, cu elemente de romantism. Construcția a început în 1903 și s-a terminat în 1911, adică pe cînd Basarabia făcea parte din Imperiul Rus. E de menționat că simbolurile moldovenești – capul de bour cu stea și semilună – au fost aprobate odată cu adoptarea proiectului de către comisie.

 

Ulterior, în perioada sovietică, ele s-au păstrat. Oficialii sovietici erau derutați doar de statuia nudă a zeului roman al comerțului, Mercur, instalată deasupra intrării centrale în Bancă. Sculpturii i-a fost dezbătut ”organul masculin”, în urma cărui fapt ea a început să degradeze și a fost demontată. 

În rest, finisajul exterior nu a fost modificat nici la renovarea majoră a clădirii în anii 1975-78, după ce Banca de Stat a URSS a trecut în clădirea construită expres pentru ea, iar aici s-a decis să fie amplasată Sala cu Orgă. Simbolurile naționale au rămas la locul lor, iar Sala cu Orgă a fost și este unul dintre cele mai frumoase edificii arhitecturale ale Chișinăului. Însă puțină lume cunoaște că simbolurile din decorul clădirii nu sînt simple ornamente, ele poartă în sine un sens sacru. Iată ce ne-a relatat istoricul religiei Veaceslav Matveev 

Sensul sacral

Vedem aici și basorelieful Zeului Mercur, și simbolul Moldovei – bourul sacru din Codri, păzitorul Patriei noastre. Ce încărcătură sacrală poartă el, despre ce ne vorbește acest vechi simbol al Moldovei ?

La baza oricărei tradiții naționale stau simbolurile care întruchipează esența țării. Principalul nostru simbol național este Bourul sau zimbrul, de o importanță profundă, ce urcă spre cultul Zeului Veles, Zeul veacului de aur și al bogăției. Acest simbol antic străbate întreaga istorie a omenirii, dar în prezent este legat nemijlocit doar de tradiția statală moldovenească. 

Statul nostru a fost, de facto, creat nu de Dragoș  I, ci de Bogdan I. Tot el a marcat pe stemă simbolul bourului, care era simbolul său de neam. Cultul Zeului-Bour are rădăcini vechi în regiunea noastră. El urcă nu doar spre legenda despre vînătoarea de zimbri. Și celții, și slavii, și tracii, și mai tîrziu valahii se închinau Zeului alb, luminos, simbolizat de Bourul Alb. Această tradiție este cunoscută în Midia, Asiria și Egiptul antic. Cultul antic al acestui zeu este cunoscut și în Scandinavia și Insulele Britanice.

Încă din timpurile tracilor antici, popoarele din Balcani și Carpați se închinau zimbrilor. În epoca romană partea de nord-est a peninsulei Balcanice se numea Tracia (inclusiv teritoriul de azi al Moldovei și României). Zimbrii trăiau în pădurile Traciei, dar nu erau considerați carnivori. Savantul roman Varron, care a trăit în sec. I î.e.n., scria: „Zimbri sălbatici se găsesc în număr mare în Dardania, Medic și Tracia.

Tracia, pămîntul tracilor, în antichitate se numea Bistonia. Despre aceasta scria istoricul și geograful din Grecia antică Strabon, care a trăit înainte de era noastră și la începutul erei noastre, în cunoscuta sa lucrare „Geografia”: „Bistonia – o regiune a Traciei”. În conștiința multor popoare aceasta era conceputa drept țara zimbrilor. E la fel de important ca și faptul că tracii înșiși se închinau Zeului lumii sepulcrale, al cărei simbol era bourul. Putem chiar presupune că anume în regiunea noastră se afla centrul de inițiere, centrul de cult al Zeului Alb și Bourului consacrat lui.

Deci, ce este Moldova?

Care este esența acestei denumiri și are ea vreo tangență cu tradiția Zeului-Bour? Moldova este Vltava. E același cuvînt, același hidronim și, în ultima variantă, denumirea Vela-Bela se identifică în mod clar. Dar ajungînd denumire de țară, Moldova s-a înălțat pe sine, a înălțat și hidronimul, iar noi urmează să explicăm asta.

Savantul-etnograf și arheolog rus baronul D.O. Șepping, autorul multor lucrări minunate de mitologie, scria: „În semnificația Zeului Soarelui s-a reflectat Vaal în Apollonus, Belenus, Belinus sau Belis al celților... Astfel noi vom fi nevoiți să-l comparăm cu Bulun, Belom, Belbog, mai ales că explicația filologică a provenienței celtice a cuvîntului Belenus ne indică clar rădăcina slavă bel – alb, care există în denumirea acestei culori în toate limbile europene. Martin spune despre el următoarele: Belenus este cel mai vechi latinism în limba celților, care înseamnă „luminos, alb, galben”. Melen și Mеlin înseamnă tot asta. Transformarea lui "b" în "m" este urmarea unei legi care, după cum ne-am convins, adesea se întîlnește în graiurile slave, ca de exemplu denumirea Veneției la slavii sudici – Бенетки și Мелетки» (Д. Шеппинг. Мифы славянского язычества. Екатеринбург, 2007, с.101).  

Această sentință a reputatului cercetător al mitologiei, pe exemplul analogiilor slave, argumentează clar concluzia noastră. Această trecere reciprocă a unui cuvînt în altul este universală și constantă. În limbile orientale și în unele coduri sacre lipsesc vocalele. Asta înseamnă că, așa cum Melen este Belen, așa și Moldova este Voldova. Dava este un termen străvechi al tracilor, care înseamnă ”oraș, cetate, loc fortificat”. Deci, numele era pus de cei care posedau graiurile locale, ce mergeau prin carpi spre geto-daci.

Iar Mol este Vol sau Val, ceea ce înseamnă centrul fortificat al lui Vel, Veles. Dar Belenus – numele analogului celt Veles, înseamnă „luminos”. Este la fel de adevărat ca și faptul că Belen-Apollo este Zeul Luminii și al Soarelui. Belenus și Vaal-Vol e același lucru. Traducerea e simplă: „Luminos”. Dava – oraș. „Orașul Luminii” sau „Orașul Vaal”. Iată descifrarea. Mai exact: „Loc fortificat, cetatea Vaal”. Anume așa descifrez eu denumirea țării noastre.

Pe Pămînt – ca și în Ceruri. Este legea magiei și a tradiției, legea lui Thoth Hermes Trismegistus (grație lucrărilor lui, oamenii au aflat despre legile universale ce reflectă principiile fundamentale de organizare a Universului și a omului). În cer Vaal-Belen – soarele sistemului nostru de stele și planete, iar pe pămînt – reflecția lui. Soarele negru – Caravlahia - țara florii soarelui, analoaga Soarelui Negru. 

Astfel văd eu descifrarea, în cadrul tradiției lui Venus și Titan, a acestui termen. Așadar, Moldova este Vaaldava. „Fortificarea Vaal”, „bastionul Vaal”. Cel care la slavi este Zeul Alb, Zeul alb al bogomililor și bulgarilor-pomaci, analogul lui Veles. 

Aici trebuie menționat faptul că în limba moldovenească cuvîntul „bălan” este folosit pentru a indica culoarea albă a ființelor vii sau a părților corpului. 

Denumirea secretă a Chișinăului 

Acum, despre numele sacru al capitalei noastre. Pornind de la această tradiție permanentă, să ne îndreptăm privirile spre Chișinău. Acest oraș, ca toate orașele mari, are o denumire secretă și ascunsă. Denumirea secretă a Chișinăului ține de aceeași denumire ca și numele Veles-Belena, Zeul Alb, deoarece Chișinău înseamnă Albașev sau Acbașev Cheșenev. Așa suna ea în actele din anii 1436 și 1466 (Hrisovul lui Ștefan cel Mare).

Dar în traducere din turcă, Acbaș înseamnă „Cap alb”. Iar Capul Alb este epitetul lui Baala-Veles, zeul părului și al lui Phoebe-Apollo, care nu-și tundea părul. Și în final: „Capul alb”, conform cabalei, pe care o cunoșteau perfect templierii veniți în Carpați după înfrîngerea Ordinului în 1307, este „în ebraică Reșa Hivra, epitetul dat Sephirei, căpetenia sephiroților, al cărei craniu „elimină roua care va chema morții la viață” (Е.P. Blavatskaia „Dicționar teosofic” М., 2003, p. 94).

Conform cabalei, ea este și Capul tuturor Capilor. În craniul Capului alb, Reșa Hivra, „zilnic trăiesc 13.000 miriade de lumi care se odihnesc în El, se bazează pe El” (Zogar, III, «Idra Rabba»).

„În acest Attic nu se dezvăluie nimic, cu excepția capului, căci el este Capul tuturor Capilor” (Zpogar, III, vol., 289 а). Toate acestea se spun despre Zeul dezvăluit și păstrat doar în cap. El și este Capul, iar capul – fenomenul și baza lui. Posibil, tot ce a rămas din el. Despre Zeu ca despre principiul suprem, sursa viitorului. Despre cum el învie morții și renaște lumea. Pe scurt, Capul Alb este semnul sephirei supreme a pomului cabalistic, analogul Coroanei și Cununii, Reșa-Avur (ebr.), de unde vine prima lumină activă, care este manifestarea Zeului Alb.

Ultima profeție a oraculului Delphic a fost: „Într-o zi Apollo va reveni și asta va fi pentru totdeauna.” Templul lui Apollo era pe insula Șerpilor. Aici și în delta Dunării erau locurile lui sacre. Aici Vasile Lovinescu (în lucrarea „Dacia Hiperboreeană”, finalizată în 1936) amplasa începuturile Daciei Hiperboreene – a măreței țări, a cărei ultimă capitală a devenit Chișinăul, orașul Capului Alb, orașul lui Apollo-Belen, al cărui simbol întotdeauna a fost protectorul luminos al Moldovei – puternicul Zimbru-Bour.

Citește-ne pe Telegram, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Sondaj Toate

load