Anul Taurului Alb. Moldova și lumea în 2021. Partea a II-a

(Sfîrșit. Începutul citiți pe 04.01.2021)

Prima parte a articolului am încheiat-o cu întrebarea: ce s-a întîmplat de fapt în văile Carpaților la mijlocul secolului al XIV-lea? Doar răspunzînd la această întrebare, vom putea înțelege cine este întemeietorul pămîntului moldovenesc și, prin urmare, vom înțelege care este mitul moldovenesc de bază și care ar trebui să fie stema moldoveneasă.

Și istoricii greșesc

În secolul al XIV-lea, pe teritoriul Moldovei se adunaseră interesele mai multor imperii est-europene. Acestea sînt Polonia, Ungaria și hoarda tătară. După plecarea ultimei, a existat o șansă de renaștere a pămîntului antic. Localnicii au căutat un erou, un lider, capabil să vină în fruntea poporului și el a venit. Maghiarii au pus ochiul pe aceste păduri fertile de stejari. Astfel de gînduri aveau și polonezii, dar ei au intervenit în proces mai tîrziu. De aceea, originea noastă se află fie în noi înșine, fie în coroana maghiară. Cu alte cuvinte, originea Moldovei este fie în Bogdan, Lațco și urmașii lor, fie în Dragoș și faptele hoardei sale de vînătoare.

Ne amintim cu toții de istoria cum Dragoș, care se afla în serviciul regelui maghiar, a ieșit la vînătoarea de zimbri pe plaiurile noastre. Dar a fost oare această vînătoare rădăcina statalității noastre? Nu! Nu a fost, pentru că acel Dragoș a fost omul curții maghiare - al dinastiei Anjou, care domnea în Regatul maghiar. Dar care este atunci originea? Origini sînt două: în zimbru și în Bogdan. Pentru început, să ne amintim de întreaga această istorie; ea vorbește nu doar despre apariția statului Moldova, ci și despre rădăcinile dinastiei Mușatinilor. Mușatinii sînt dinastia domnitoare în Principatul Moldovei. Strămoșul dinastiei pe linia bărbătească a fost Mușat Costea, originar din Valahia care era căsătorit cu fiica lui Bogdan I Mușat. Primul domnitor al dinastiei Mușatinilor a fost fiul lor Petru I Mușat (1374-91).

Cu toate acestea, de fapt, întemeietorul dinastiei a fost eliberatorul țării Bogdan întemeietorul. Cei mai remarcabili domnitori ai dinastiei au fost Alexandru cel Bun (1400-32), Ștefan Cel Mare (1457-1504) și Petru Rareș (1527-1538, 1541-46). Ultimul domnitor al dinastiei Mușatinilor a fost Aron Tiranul (1592-95).


Uneori, această dinastie monarhică moldovenească este numită Bogdanovici, ridicindu-i originile la primul voievod independent al Moldovei. Moldova, apropo, uneori era numită Bogdania... Așadar, cum a apărut dinastia Mușatinilor-Bogdanovici și cum a fost creată Țara Moldovenească? Potrivit "mitului moldovenesc de bază versiunea Dragoș" (MMBD), istoricul rus Nicolae Karamzin a comunicat că în aceste locuri trăia o populație romană. Iată ce scrie el: "Dimitrie Cantemir în "Descrierea Moldovei", conform legendei, a declarat că, valahii, trăind cîteva secole în munți, împreună cu fiul voevodului lor, au ajuns în actuala Republica Moldova, au ucis acolo de bou sălbatic numit de moldoveni zimbru, într-un rîu pe care l-au numit Moldova, în cinstea cățelei iubite a lui Dragoș, Molda, care s-a înecat în el; că acest voevod, văzînd pe ținuturile învecinate cîmpuri roditoare și ape îmbelșugate, tîrguri, cetăți întărite, dar părăsite de locuitori, a pus stăpînire pe aceste ținuturi, a devenit cel dintîi domn al țării noi Moldova, a fondat localitatea Roman și luă ca stemă al noului său principat capul bourului". (N. Karamzin, t. 4, p. 331).

MMBD are o altă versiune, dar face parte din aceeași tradiție. Ea, la fel, este descrisă de Karamzin: "Iar în cronicile noastre există următoarea istorie: "a doi frați, Roman și Vlahata, care au fugit de prigoana ereticilor (catolici - ed. autor) împotriva creștinilor, au plecat din Veneția într-un loc numit Roma Veche, și au întemeiat orașul Roman, în care și a trăit în liniște pînă la retragerea Papei Formosus din Ortodoxie (la sfârșitul sec al IX-a). Atunci ereticii latini au întemeiat Roma Nouă, și au început să lupte cu Vechii Romani, care a durat pînă în perioada lui Vladislav, regele Ungariei, care a fost botezat pe ascuns de Părintele Savvaal Serbiei, unchiul său, după ritualurile bisericii grecești... Regele i-a învins pe mongoli pe rîul Tisa...destrugînd pînă la temelie orașul Roman. Atunci vechii romani, dorind să respecte credința părinților săi, au cerut de la Vladislav teritoriul în Maramureș, între rîurile Maroș și Tisa; și-au luat neveste din Ungaria și i-au îndemnat să accepte credința grecească. Unul dintre acești oameni, renumit pentru mintea și curajul său, pe nume Dragoș, la o vînătoare, armărind un taur, a trecut cu tovarășii săi prinre niște planini înalți sau munți, și a văzut un taur pe care l-a împușcat pe malul rîului. Locul le-a plăcut; întorcîndu-se acasă, el a lăudat prietenilor frumusețea acelor pajiști, rîuri curate și crinițele sau cheile. Mulți au vrut să locuiască acolo, au cerut îngăduința regelui Vladislav și cu toți s-au mutat peste munți, în locul în care Dragoș a ucis taurul, numindu-l pe acesta domnitor au voievod. Astfel a fost întemeiat Țara Moldovei în țara în care mai devreme trăiau tătarii nomazi… Dragoș a întemeiat primul oraș de pe rîul Moldova, iar al doilea a fost Baia". (N. Karamzin, T. 4, p. 332).

Este prezentată la Karamzin și a doua tradiție - "mitul moldovenesc de bază versiunea Bogdan" (MMBB). Astfel, potrivit lui Karamzin, cronica Turoțov (Chron.hung. partea III. XXXVII) spune următoarele: ”În perioada domniei sale, Ludovic Bogdan, voievodul valahilor din Maramureș, adunîndu-i în taină a trecut în țara Moldova, care era supusă coroanei Ungare și demult timp pustiită din cauza vecinătății tătarilor. Deși Ludovic trimisese de mai multe ori trupe într-acolo, numărul valahilor s-a mărit într-atît pe acele pămînturi, încît locuitorii din acea țară s-a dezvoltat ca stat".

Desigur, Karamzin, la fel ca mulți istoriografi și istorici, confundă faptele. Astfel, acesta confundă legăturile de rudenie ale domnitorilor, considerîndu-l pe Bogdan fiu al lui Dragoș. Cronica moldo-polonă stabilește în mod clar că Dragoș a fost omul maghiarilor, descriindu-l diferit pe Bogdan: "Dragoș a venit din Ungaria, din orașul și de pe rîul Maramureș ca vînător al unui zimbru, pe care l-a ucis pe rîul Moldova și tot acolo a și rămas, aducînd să locuiască pe acele pămînturi pe aceiași moldoveni-maghiari, fiind voievod doi ani". Numai după aceasta vine Bogdan.

Vedem clar că acestea au fost două dinastii absolut diferite. Una a adus cu sine oameni dintre cetățenii maghiari, iar celălalt a eliberat acest pămînt de ei. Dacă Dragoș a fost un invadator și un acolit al Ungariei, atunci Bogdan e eliberatorul. Alții erau și valahi care au venit cu Bogdan. În armata sa erau și valahi, și slavi, și ruși. Dar cel mai important lucru este că el a venit pe acest pămînt ca eliberator de maghiari și de Dragoș, de aceea el era legat de populația care trăia aici mai devreme. Căci aici Dragoș a găsit cetăți abandonate și orașe. De aceea putem presupune că Bogdan a fost fie un descendent, fie o rudă a acelor dinastii care au domnit aici pînă la Dragoș. De ce?

Taurul și Dragonul

Deoarece mitul moldovenesc de bază (MMB) este o istorie mistică, care povestește despre luptele pentru putere, dinastiile secrete, ale căror nume, din anumite motive nu trebuiau să fie destăinuite. De fapt, Dragoș nu a ucis un zimbru, acesta a fost un cod secret, el a ucis reprezentantul unei dinastii, care purta pe haina sa simbolul Bourului și cotropindu-i pămînturile le-a transformat în proprietatea sa. Cine era acest reprezentant al dinastiei? Cine putea în acea perioadă să poarte pe stemă simbolul Bourului? Și nu pur și simplu, dar al Zeului-Taur?

Să ne reamintim de Sir Walter Scott și celebrul său roman "Ivanhoe", să ne amintim de cavalerii de origine normandă și stemele lor. Să ne amintim de bătălia pentru vechiul castel sas: "Sașii strigau: "Sfîntul Gheorghe pentru Anglia veselă", iar normanzii exclamau:"En avant De Bracy Beau-seant! Beau-seant! Front-de-Boeuf a la rescousse!" ("Înainte De Bracy! Beau-sean, beau-seant Front-de-Boeuf întru ajutorare”), în dependență de comandantul în slujba căruia se aflau". În roman a fost întruchipat contextul de bază al mitului, care ne interesează. Anume în acest roman s-au întîlnit, pe de o parte, anglo-saxonii cu îndemnul la luptă "Sf. Gheorghe, pentru Anglia!" și "Dragonul Alb", cu cîntecele antice saxonice de genul "Ridicați-vă, copii ai Dragonului!" Iar pe de altă parte: normanzii și francezii. Brian de Bois-Guilbert, Front-de-Boeuf, De Bracy.

Așadar, în romanul "Ivanhoe", evenimentele au loc în anul 1194, templierul Brian de Bois-Guilbert, cavaler al Templului Sion, așa cum l-a numit W. Scott, și tovarășul său Front-de-Boeuf, care pe blazonul său avea capul de Bouru, se întîlnesc cu Richard Inimă de Leu, adică cu Cavalerul Negru și cu Robin Hood. Strigătul celor din urmă este Dragonul Alb! O relicvă a păgînismului din cele mai vechi timpuri. Iar inamicul lor are un cap de bour reprezentat pe scut. Iar atitudinea bună față de el este arătată în cuvintele pline de respect ale lui De Bracy, cavalerul ioanit, asociat al templierilor și al lui Front de Boeuf. Francezul spune clar că, dacă prietenul său ar fi avut capul ca la bourul de pe stema sa, el ar fi fost mai puternic. Atitudinea este evidentă. Este reflectat pe deplin mitul de bază, care ne interesează pe noi.

Aceeași stemă tipic franceză ar putea avea dinastul care s-a confruntat cu Dragoș, căci Dragoș este același Dragon, iar numele său vorbește despre orientarea sa heraldică.

Deci, Dragoș, venind în Moldova cu valahii, ar fi trebuit să-i găsească aici pe cei care au trăit și au domnit înaintea sa. Aceștia, desigur, erau acei valahi care nu au plecat cu Vladislav după bătălia de pe Tisa, precum și rămășițe de slavi, rusini, ceea ce și se vede din această legendă veche, din MMB.

Se pare că aici nu a avut loc pur și simplu o confruntare inițiatică, a avut loc o ciocnire între purtătorul ideilor de inițierii draconică și cei care-l aveau pe Taur drept Zeu al lor. Ultimii puteau fi doar templieri. Numai ei puteau aici, departe de centrele culturale ale lumii latine, să-și formeze noul bastion. Numai ei se închinau lui Bafomet, care, în ciuda tuturor tipurilor de născociri, era un simbol al Zeului-Taur, prima linie, aproape prometică, de inițiere a omului.

Astfel, potrivit mitului, anume aici găsim confirmarea faptului că această regiune era deținută de anumite forțe care aveau simbolul taurului, adică, probabil templierii, pentru că numai ei aveau un cult special al capului de Taur.

Noul Graal al Europei

Deci, am urmărit că la baza heraldicii Moldovei moderne a fost pus greșit mitul indo-european de bază, în redacția sa carpatică, drept mit moldovenesc de bază - versiunea Dragoș. În realitate, mitologemele OMM-versiunea Bogdan, unde eroul cu simbolul taurului lupta cu Dragonul, pe care îl simboliza Dragoș, ofereau sens esenței, stemei și ideii Moldovei.

Deci, simbolul nostru este Taurul, iar eroul său este Bogdan. Despre aceste mistere ale pămîntului moldovenesc au scris și Dimitrie Cantemir și Mihail Sadoveanu. Esența lor este una: acest pămînt este al zeului-Taur, zeului titanilor, pe care acest Taurul îi simboliza. Astfel, redacția maghiară a întemeierii Moldovei pe paginile noastre se duce în uitare, pentru că pămîntul nostru este departe de simbolurile dragonice, pentru că este Templul Zeului-Taur. Al templului antic al Taurului, care își are rădăcinile în antichitatea tripolică și în vremurile geto-dacice. Acest templu a fost reînviat de Bogdan Întemeietorul sub forma statului moldovenesc. Astfel, Marele Bogdan a reînviat Templul Zeului-Taur, și l-au ajutat în aceasta izgoniții din Occident, Cavalerii Graalului, protectorii tainei Quinotaurului, ocrotitorul Merovingienilor, preoțiilor franci, regilor care au plecat spre est în țara Taurului Alb.

În toată această măreție a lui Bogdan, în suita, armata sa împotriva expansiunii dragonică maghiară a lui Dragoș, vedem protectorii tainelor lui Venus și a legendarului Perseu, în care se vede persanul Baal, Zeul-Taur, acel Jamshid care deținea cupa în care se reflecta lumea. Această cupă s-a încarnat deja de peste șapte secole în geomantia pămîntului, devenind Moldova, Sfîntul Graal al Europei. Devenind noul Iran și Noul Babilon, țara lui Ashshur-Osiris-Baal. Da, anume acel Babilon în care a venit cîndva Zarathustra. Acea cetate a Cupei lui Jamshid, care a fost formată de dinastia Mușatinilor - Bigdanivici, al cărui fondator Bogdan avea pe stema sa simbolul Taurului Sacru, stăpînul Codrilor noștri, al taurului, despre care a profețit geniul Mihail Sadoveanu în lucrările sale "Frații Jderi" și "Creanga de aur".

Astfel, eroismul lui Bogdan s-a întrupat în simbolismul și stema Moldovei, unde taurul a devenit principalul centru sacru, Graalul heraldicii noastre. Anume MMB în versiunea lui Bogdan a devenit sursa pentru o astfel de autoidentificare și bastionul acestei tradiții titanice.

Simbol străin

Și iată, anii trec, iar stema noastră își schimbă esența. Pe ea apare un vultur, simbolul romanilor și al muntenilor, valahilor de sud. Simbol absolut străin tuturor Mușatinilor și heraldicii vechii Moldove. El este străin și acelora care au format în secret față de regii carolingieni acest nou Graal al Europei, acest nou experiment al Minotaurului, această încercare de renaștere a ideilor dinastice ale Merovingienilor. Anume un astfel de proiect de renaștere a ideilor vechi și a familiilor dinastice antice a fost vechea Moldovă, principatul moldovenesc.

Dar cînd pe noua stemă, centrul devine un vultur, acest lucru schimbă întreaga esență a rădăcinilor Moldovei. Vulturul - simbolul tradiției perunice, olimpice, zeusiste - se opune întotdeauna taurului, la fel cum Roma Cartaginei, cum Scipion s-a opus lui Hannibal, cum Cezar lui Decebal. Asta e ideea. Acestea sînt două principii ale zeilor cerului și zeilor pămîntului. De-a lungul secolelor, ei se opun unii altora. Ei sînt două principii diferite ale puterii și nu pot fi unite.

Doar așa cum au făcut creatorii stemei Republicii Moldova, care simbolizează captivitatea taurului nostru de către vulturul român. Acest simbol și domină poporul nostru toți anii de "independență", tot mai mult întruchipînd adevărata victorie a ideii agresive romane (valahe) asupra ideii moldovenești pașnice, creatoare, aproape de planul Creatorului, simbol căreia este întruparea pămîntească a Zeului-creator – Bivol (Zimbrul, Taur...).

În general, istoria sacră nu cunoaște unirea opuselor, or vulturul și Taurul sînt opusuri mistice și heraldice. Ce este o stemă și te poți antrena cu ea la fel ca și cu o minge de fotbal? În opinia noastră, nu. Simbolul este țara într-o formă concentrată. Schimbînd simbolul, schimbi țara. Acest lucru e inacceptabil. Atît timp cît nu va fi restabilit simbolul originar al Moldovei, simbolul domnitorilor Mușatinilor, simbolul lui Bogdan, al vechii puternicei Moldove, porții Europei, țara-cheie nu va exista.

Trebuie să înțelegem esența mitului despre întoarcerea veșnică la izvoare și la originile vechi ale țării, pentru că ele sînt cheia, ele sînt Aura, ele sînt karma întruchipată a puterii noastre antice. Stema este o emblemă, un semn distinctiv transmis prin moștenire, care prezintă obiecte care simbolizează stăpînul stemei (o persoană, o societate, o familie, un oraș, o țară etc.). Cu studierea stemelor se ocupă heraldica. Heraldica spune: schimbarea simbolului înseamnă schimbarea stăpînului. Pentru puterile monarhice, acest lucru este inacceptabil. Pentru că țara nu este doar un teritoriu, este o dinastie, oamenii care întruchipează principiile superioare ale puterii. Astăzi, ei sînt în ceruri, dar ei și din ceruri ne păzesc plaiul binecuvîntat, și dacă s-a întîmplat ceva rău în el, înseamnă că voințele lor, sufletele lor sînt nemulțumite, înseamnă că noi nu ne supunem legilor și legămintelor lor. Dar cum putem păstra legămintele lor dacă noi nici măcar simbolurile nu le-am păstrat?

Țara după modelul monarhic sînt oamenii, este dinastia, voința cărei o întruchipează acest spațiu geopolitic. Țara într-o societate tradițională este puterea, iar puterea este voința monarhului. Noi am uitat de aceste taine, realizînd două voințe pe aceeași stemă. Dar, după cum s-a menționat mai sus, nu putem combina două origini într-o singură idee-mit, să structurăm acest mit cu două idei-constante care se exclud reciproc. Două motive din două tradiții diferite într-un singur scut al stemei este ridicol, este o greșeală în cel mai bun caz, iar în cel mai rău caz este o provocare și un motiv de război. Vulturul este un simbol perunic. Ocrotitorul său este Perun. Zeus grec și Jupiter roman. Chiar și o înțelepciune populară în zicale a obiectat față de ceea ce au făcut istoricii și heraldiștii noștri. Anticii spuneau: ceea ce i se cuvine lui Jupiter, nu i se permite Taurului. Ei știau despre esența acestor două tradiții diferite și despre faptul că nu puteau fi unite. Jupiter-Zeus sînt zeii cerului. Taurul este Kronos-Vaal-Apollo, un simbol titanic, un simbol al zeilor Pămîntului. Aceasta este esența tradiției noastre titanice, unde însuși Taurul este un simbol al coroanei monarhului. Este simbolul pămîntului care păstrează taina venirii acestui viitor monarh, taina lui Mesia de la zeii pămîntului.

Nu uniți opusele

Deci, haideți să nu unim opusele și, mai ales, tradițiile sacre. Să nu-l unim pe Veles cu Perun, taurul și vulturul. Haideți să-i cinstim pe Decebal, Burebista și Decineu, haideți să cinstim strămoșii lor îndepărtați care au vărsat sînge, pentru ca vulturul Romei să nu strălucească niciodată deasupra Codrilor și Carpaților. Pentru ca taurul alb al Codrilor, stăpînul acestor ținuturi, după cum scria despre el Vasile Lovinescu (Geticus) și Mihail Sadoveanu, să fie simbolul libertății, voinței și puterii sufletești, neînvins de fierul invadatorilor peruni. Să ne amintim că taurul la pieptul vulturului înseamnă un taur mîncat, pentru că vulturul este o pasăre prădătoare, iar pe stema noastră există loc doar pentru un singur totem al poporului nostru și al pămîntului nostru. Haideți să respectăm ideile strămoșilor noștri și să cinstim simbolurile zeilor lor. Atunci multe lucruri se vor clarifica, pentru că o stemă clară înseamnă un simbol clar, iar un simbol clar este o idee fixă și clară.

Să ne amintim că domnitorii noștri nu erau cezari sau regi, la ce marele Ștefan a renunțat după o serie de victorii strălucite, devenind pentru totdeauna apărător al Europei de hoardele turcești și tătare. El nu avea nevoie de un simbol străin și de regalii suplimentare, pentru că le avea pe ale sale, străvechi, date de strămoși, pentru că titlul de Vodă este un titlu sacru pentru admiratorii lui Odin-Votan, al cărui fiu este Baldur, Baal-tur sau Belen-tur, care și este Taurul alb. Bogdan cunoștea secretele trecutului, Ștefan le-a cinstit. Strămoșul său Bogdan nu a venit pe un loc gol, el a venit pe pămîntul străvechi al Taurului Alb, pe pămîntul Titanilor și al Europei Vechi, patria revoluției neolitice și a marii culturi Cucuteni-Tripolie. Faptul că el a construit prima biserica din Moldova în Rădăuți și a numit-o biserica Sfîntul Nicolae, vorbește despre apartenența sa la tradiția Veles, tradiția Zeului-Taur, protectorul Carpaților, iar anterior — și a întregii Europe, pentru că Veles este Sfîntul Nicolae. Aceasta este ultima sa încarnare și adaptare la lumea creștină. Moș Crăciun, Santa Claus, Sinte Klaas, "Sfîntul Nicolae", modificările sale — în limba engleză Father Christmas — toate acestea vorbesc despre faptul că acest analog al lui Vaal și al lui Kronos îi era cunoscut și apropiat Marelui domnitor Bogdan. El știa în cinstea cui poartă numele biserica. El cunoștea tainele Zeului-Taur și ale Venerei. Căci după cum a spus poetul și gînditorul Dmitri Merejkovski în lucrarea sa "Tainele Occidentului. Atlantida-Europa": "Taurul este unul dintre fenomenele lui Poseidon ellin, al lui Velchan marin din Creta, al zeului Taurului de foc al adîncurilor mării subacvatice. Acțiunile acestui zeu este unirea focului cu apa, a incendiului cu potopul, adică explozia distrugătoare a Sfîrșitului. Răgetul de taur al zeului înseamnă răgetul Oceanului și al cutremurelor.

Nu treziți taurul așa cum vreți voi. Nu împreunați opusele și nu treziți furia taurului. Amintiți-vă că Dumnezeu este Taurul, amintiți-vă că pămîntul este tronul titanilor, al cărui simbol Marele Taur este simbolul naturii roditoare, simbolul puterii bune și voinței, simbolul celui care va veni în această lume s-o lumineze și s-o schimbe.

În următoarea parte vom analiza faptul cum simbolul zeului taur este autentic și arhetipic pentru țara noastră, pentru tradițiile și statalitatea sa, va evolua soarta poporului nostru, soarta țării noastre, pentru că, născuți sub semnul taurului, noi în anul Taurului ar trebui să facem ceea ce ne-a destinat soarta, pentru că taurul este protectorul nostru și ocrotitorul patriei noastre.

Veaceslav Matveev

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Mai multe

Sondaj Toate

load