Astfel numesc politologii anul 2019. Și, într-adevăr, anul care pleacă s-a remarcat în politica moldovenească printr-o serie întreagă de evenimente, care încă la început de an păreau pur și simplu imposibile.
Șocul nr. 1 - Căderea „regimului”
Cine la începutul anului 2019 și chiar după alegerile parlamentare din 24 februarie, ar fi presupus că vor trece doar cîteva luni și Partidul Democrat va fi alungat de la guvernare, iar liderul său, Vladimir Plahotniuc, care în presa de peste hotare era numit „stăpînul Moldovei” și „oligarh-autocrat”, va fi nevoit să fugă din țară și să-și vîndă activele?
Pur teoretic, o astfel de posibilitate a existat, căci nu în zadar după alegeri, unii experți proeuropeni îndemnau în mod activ la crearea unei alianțe „anti-oligarhice” între PSRM și blocul ACUM. Potrivit fostului Reprezentant Permanent al Moldovei la ONU și la Consiliul Europei, Alexei Tulbure, nu poate fi vorba de nici o coaliție de guvernămînt formată din PSRM și ACUM - ar trebui formată o majoritate ad-hoc aritmetică parlamentară anti-oligarhică, a cărei sarcină să fie înlăturarea protejaților conducerii PDM, demiterea procurorului general, Consiliului Superior al Magistraturii, CEC, alegerea altor noi și „crearea unor condiții minime pentru desfășurarea unor alegeri democratice normale - toate acestea ar putea fi realizate într-o lună”.
Cu toate acestea, partidele PAS și Platforma DA, judecînd după acțiunile lor, nu doreau să iasă pe „baricade” și se pregăteau pentru rolul convenabil de opoziție parlamentară: inițial, candidații din blocul electoral ACUM au semnat un angajament colectiv de a nu crea în parlament coaliții cu PDM, partidul Șor, PSRM și alte „partide pro-oligarhice și anti-europene”. După alegeri, cînd Partidul Socialiștilor a invitat blocul ACUM la negocieri, PAS și DA au răspuns cu un „nu” categoric, declarînd că „nu intenționează să intre în jocul politic și să tîrguiască cu voturile primite la alegeri”.
Apoi, Andrei Năstase a spus că ACUM va fi o opoziție parlamentară cum încă n-a mai văzut Republica Moldova. „Vor sări scîntei din cei care vor abuza de drepturile oamenilor, de lege, de procedurile parlamentare”, a amenințat liderul platformei DA. Iar la sfîrșitul lunii martie, PAS și DA au înaintat condiții absolut imposibil de realizat în cadrul oricăror negocieri: Andrei Năstase să fie ales președinte a parlamentului, Maia Sandu – prim-ministru, aceste două partide își asumă întreaga responsabilitate pentru conducere și „vor salva țara”. În general, după cum glumeau atunci comentatorii, a venit momentul să redenumim blocul ACUM în blocul ATUNCI - partidele din componența sa nu aveau prea mare dorință să guverneze țara.
Partidul Socialiștilor, nici ei nu se străduiau să agraveze situația - PSRM era mai mult pentru organizarea alegerilor anticipate. Totul s-a schimbat la începutul lunii iunie, cînd în soluționarea crizei politice din Moldova s-au implicat SUA, Rusia și Uniunea Europeană.
Deși, încă în 2015, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, într-un articol pentru The New York Times a numit Republica Moldova „stat capturat”, care se află încă „în mîinile oligarhilor”, pe parcursul mai multor ani, principalul oligarh al țării, Vladimir Plahotniuc, a reușit să manevreze cu succes folosind contradicțiile jucătorilor geopolitici cu privire la problemele „ucrainene” și cele din „Crimeea”. Cu toate acestea, deja la sfîrșitul anului 2018, situația pentru conducerea PDM s-a schimbat cardinal.
Înainte de alegerile parlamentare, liderul Partidului Democrat a primit mai multe semnale îngrijorătoare de peste hotare. De exemplu, o serie de articole critice în presa occidentală. Astfel, la 20 februarie, influenta publicație americană The Washington Times a publicat articolul „Ce să așteptăm de la viitoarele alegeri parlamentare din Moldova”, în care se vorbea despre oligarhul care a capturat țara, care a „fermecat politicienii americani” cu ajutorul companiei de lobby, inexistentă în prezent, Podesta Group, despre furtul miliardului și jocul său „de pe ambele părți ale gardului”. Unii experți autohtoni după această publicație au presupus că curatorii americani vor să-l „înlăture” pe liderul PDM.
Trei luni mai tîrziu, aceste presupuneri s-au adeverit. Pe 3 iunie, la Chișinău au venit directorul oficiului pentru Europa de Est al Departamentului de Stat al SUA, Brad Freden, comisarul UE pentru politica de vecinătate și extindere, Johannes Khan, și vicepremierul Federației Ruse, reprezentant special al președintelui Rusiei pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Moldova, Dmitri Kozak. Rezultatul „vizitei curatorilor” a fost formarea coaliției „anti-oligarhice”, PSRM- blocul ACUM, care a trimis PDM-ul în opoziție.
Democrații, care nu se așteptau la o astfel de dezvoltare a evenimentelor, au încercat să folosească toate pîrghiile și mijloacele de presiune posibile pentru a recăpăta pozițiile pierdute - de la ștampilarea deciziilor necesare de către Curtea Constituțională pînă la blocarea instituțiilor statului de către susținătorii lor. În țară a fost instituită, timp de aproape o săptămînă, o guvernare dublă: doi președinți (Curtea Constituțională a stabilit preluarea funcției de șef al statului de către fostului premier Pavel Filip), doi prim-miniștri, 18 miniștri în loc de 9. Comentatorii politici au prezis o agravare a situației.
Însă totul s-a schimbat brusc - după vizita de 15 minute a ambasadorului SUA, Derek Hogan, la biroul Partidului Democrat, pe 14 iunie. Despre ce anume a discutat diplomatul american cu Vladimir Plahotniuc și tovarășii săi este greu de spus, însă după această discuție, PDM a acceptat să cedeze pașnic puterea noii coaliții, „regimul Plahotniuc”, care părea de neclintit, s-a destrămat, iar pe aeroportul din Chișinău, după cum au scris comentatorii, s-a observat o concentrare fără precedent de avioane private și pasageri VIP. Însă Vladimir Plahotniuc, după cum s-a menționat, a părăsit țara cu mașina prin Transnistria, iar apoi prin Odessa și Kiev a zburat la Londra. Iar deja peste o lună, fostul lider al PDM a fost văzut împreună cu familia sa în Miami.
În ciuda asigurărilor noii guvernări „că-l va găsi, îl va aduce și-l va închide pe Plahotniuc”, oligarhul fugar a fost dat în căutare internațională abia la sfîrșitul lunii octombrie. Iar nu demult a apărut informația precum că Vladimir Plahotniuc, care se află în SUA, ar fi cerut azil politic în Ucraina, pentru a nu fi extrădat nici în Moldova, nici în Rusia, unde, de asemenea, este dat în căutare.
Unii experți consideră că fostul lider PDM are și acum o anumită influență asupra Partidului Democrat, este dornic de răzbunare, intenționează să revină în politica moldovenească și încă nu și-a spus ultimul cuvînt.
Șocul nr. 2 - Coaliția de stînga-dreapta PSRM-blocul ACUM
Partidele de dreapta și de stânga în Moldova sînt precum două universuri care nu se intersectează. În R. Moldova, „de dreapta” sînt cei care sînt pentru Occident, iar „de stînga” sînt cei care sînt pentru Rusia.
Încă nu demult, o alianță între astfel de partide părea imposibilă. Desigur, putem aduce ca exemplul PDM, care din 2009 pînă în 2017 s-a aflat în coaliții doar cu partidele de dreapta și care, potrivit documentelor sale statutare, este „un partid modern, progresiv, european, DE CENTRU-STÎNGA, care activează în baza Constituţiei, legislaţiei Republicii Moldova şi a Statutului PDM”.
Cu toate acestea, în primul rînd, PDM este de centru-stînga doar pe hîrtie, iar în realitate a fost un exemplu viu al așa-numitului partid „universal” sau al partidului-vinegretă, care a activat în cele mai bune tradiții ale dreptei moldovenești și unind o audiență politică în totalitate pestriță - de la ex-comuniști la cei de extremă dreapta (așa cum a fostul liberal-reformatorul, fostul ministru al Tineretului și Sportului, Octavian Bodișteanu, sau veterani ai războiului de pe Nistru). Iar în al doilea rînd, despre faptul că PDM este un partid de centru-stînga ar trebui să țină minte părinții-fondatori ai acestuia, însă conducerea recentă a formațiunii se pare că nici măcar nu a citit documentele statutare ale partidului pe care îl conduc. Căci, cum altfel poate fi explicat comentariul fostului președinte al Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc, cu privire la eșecul referendumului privind demisia primarului Chișinăului, Dorin Chirtoacă, în noiembrie 2017: „Boicotul anunțat de partidele de dreapta, inclusiv Partidul Democrat, a jucat un rol decisiv în rezultatul final...”.
În general, reieșind din noțiunile „stînga clasică moldovenească” și „dreapta clasică moldovenească”, alianța dintre acestea a arătat întotdeauna ca ceva din domeniul fantasticului. Singura dată cînd partidul de stînga PCRM și, la acel moment, partidul de centru-dreapta LDPM au încercat să-și unească eforturile, a fost în mai 2013 - atunci PLDM s-a certat foarte tare cu Partidul Democrat, guvernul Filat a fost demis „pentru corupție”, iar liberal-democrații erau hotărîți să meargă în alegeri anticipate, ceea ce a coincis în totalitate cu interesele comuniștilor. Cu toate acestea, această uniune a provocat o nemulțumire categorică atît din partea societății care a numit posibila coaliție LDPM-PCRM „un harbuz”, cît și din partea partenerilor din vest.
Comisarul european Stefan Fule, care a venit la Chișinău special pentru a rezolva criza politică, i-a interzis categoric lui Vladimir Filat să-și unească forțele cu comuniștii, l-a împăcat cu Vladimir Plahotniuc și i-a obligat să creeze o coaliție de guvernare pro-europeană. Și iată acum, peste șase ani, partenerii occidentali au intervenit din nou în situația politică din Moldova, dar deja cu un scop diametral opus - au insistat ca partidele de dreapta „sponsorizate” să creeze o coaliție temporară cu PSRM-ul de stînga pentru a-l înlătura pe Vladimir Plahotniuc de la guvernare.
Alianța situațională PSRM-blocul ACUM a durat 5 luni și 4 zile, iar majoritatea sarcinilor pe care și le-au stabilit „părinții fondatori” nu au fost îndeplinite. Iar PDM, care nu demult se afla în dizgrație, acum are din nou o „voce de aur” în parlament și din nou poate influența starea de lucruri în politica moldovenească.
Șocul nr. 3 - Curtea Constituțională a dat-o din nou în bară
Pe parcursul a zeci de ani de aflare la guvernare a diferitor configurații ale Alianței pentru Integrare Europeană și a componentelor sale individuale, cetățenii s-au obișnuit cu faptul că Curtea Constituțională a Republicii Moldova este departe de a fi o structură independentă, așa cum prevede Constituția și legislația în vigoare, și că aceasta se supune nu numai și nu atît Constituției. În această vară, Curtea Constituțională a Moldovei a dat-o din nou în bară.
După ce sîmbătă, 8 iunie, a fost formată ”coaliția situativă” PSRM-blocul ACUM, a fost numit un nou guvern, iar PDM s-a pomenit în opoziție, Curtea Constituțională părea că lucrează în regim non-stop: deciziile parlamentului și decretele prezidențiale au fost declarate neconstituționale, nereușind nici măcar să apară.
"Sper din tot sufletul că pagina oficială a Curții Constituționale a fost spartă și nu am ajuns pînă acolo încît să vedem că Curtea Constituțională privește televizorul și declară neconstituționale Hotărîrile Parlamentului care din cîte înțeleg încă nu au fost întocmite în formă scrisă", a scris atunci pe rețelele de socializare secretarul de stat al Ministerului Justiției, Nicolae Eșanu.
În aceste zile (7 - 9 iunie), Curtea Constituțională a ștampilat o serie de decizii care au depășit clar cadrul său constituțional: noua coaliție a fost declarată nelegitimă, noul guvern – la fel, iar la cererea unui grup de deputați PDM, instanța a constatat întemeiate circumstanțele care justifică necesitatea dizolvării parlamentului și a organizării alegerilor parlamentare anticipate. Judecătorii Curții Constituționale l-au înlăturat temporar de la conducere pe președintele Igor Dodon și l-au numit în funcția de șef al statului pe fostul prim-ministru Pavel Filip, care a semnat imediat decretul privind dizolvarea organului legislativ.
Potrivit experților, această decizie a Curții Constituționale a fost în mod clar în contradicție cu principiului separării puterilor în stat, deoarece Pavel Filip, după decizia Curții Constituționale, activa și în calitate de deputat, și în calitate de prim-ministru interimar, și ca președinte interimar. În plus, prin deciziile sale, Curtea Constituțională, în esență, a interpretat Constituția, și-a însușit împuternicirile deputaților și a încercat să le limiteze mandatul.
După ce, pe 14 iunie, Partidul Democrat a predat de bunăvoie-forțat puterea, judecătorii Curții Constituționale au încercat să-și recapete bunul nume: chiar a doua zi, „cea mai cinstită, transparentă, independentă și imparțială” Curte Constituțională a Republicii Moldova a anulat toate deciziile din 7-9 iunie – privind dizolvarea parlamentului, alegerile anticipate și declararea nevalabilă a deciziei majorității parlamentare cu privire la alegerea speakerulul și numirea primului ministru. Această decizie a Curții Constituționale, așa cum s-a menționat în concluzie, urma să devină „o sursă de pace socială și menținere a unui stat de drept, a democrației și să garanteze un cadru adecvat pentru protecția drepturilor omului prin combaterea instabilității politice”!
Mulți comentatori au numit atunci componența de judecători a Curții Constituționale (ea a fost „actualizată” în decembrie 2018 și era formată pe jumătate din foști deputați ai PDM) cea mai rușinoasă din istoria Moldovei. Povestea acelei Curții Constituționale s-a încheiat cu faptul că pe 20 iunie, președintele acesteia, Mihai Poalelungi, a scris o cerere de demisie, iar după o săptămînă, și restul judecătorilor Curții Constituționale au demisionat.
Șocul nr. 4 - Primar general-socialist
Una dintre cele mai mari surprize a acestui an a fost rezultatul alegerilor locale generale din Chișinău. Pentru prima dată în perioada de independență în capitală a cîștigat un candidat de stînga - socialistul Ion Ceban.
De 28 de ani, toată lumea s-a obișnuit deja cu faptul că Chișinău este orașul de ”dreapta”. Partidele de stînga au avut întotdeauna un sprijin destul de impresionant în Chișinău, însă, datorită suburbiilor, alegerile locale din Capitală au fost mereu cîștigate de candidații de dreapta. De aceea, fiind sigur în victoria sa, în cadrul unei întîlniri cu alegătorii, candidatul „proeuropean” Andrei Năstase a declarat că este gata să plece din Moldova dacă în Chișinău alegerile voe fi cîștigate de candidatul PSRM, iar după primul tur a spus că nici nu ia în considerare ”ipoteza că Ion Ceban va cîștiga aceste alegeri".
Totuși, de această dată, schema „clasică” de alegere a primarului Capitalei a eșuat: la fel ca în alegerile locale anticipate de anul trecut din Chișinău, diferența dintre Andrei Năstase și Ion Ceban în turul doi a fost de 5%, dar de data aceasta a fost în defavoarea lui Năstase. Ceea ce a devenit o surpriză totală pentru sediul electoral al candidatului „pro-european”. „Ceva nu este în regulă, poate a avut loc o falsificare. Conform calculelor noastre, nu poate fi un astfel de rezultat", a spus Andrei Năstase, aflînd primele rezultate ale votării. Cu toate acestea, el cu greu ar fi reușit să demonstreze falsificarea - diferența dintre contracandidați era prea mare.
O altă caracteristică distinctivă a acestor alegeri din Chișinău a fost faptul că, după aproape 15 ani, la conducerea orașului a venit nu un politician, ci un gospodar – anume așa, pe parcursul celor două campanii electorale, s-a poziționat Ion Ceban, care are mai multe studii de specialitate. Pînă acum, primul și ultimul primar-gospodar al Chișinăului modern a fost Serafim Urechean, care a ocupat funcția de primar al Capitalei în perioada 1994-2005.
Șocul nr. 5 - Demisia guvernului Maia Sandu
Guvernul Maia Sandu, precum și coaliția „anti-oligarhică” PSRM-blocul ACUM care l-a numit, a durat 5 luni și 4 zile. Pe 12 noiembrie 2019, cabinetul de miniștri condus de liderul Partidului Acțiune și Solidaritate a fost demis. Pentru această decizie au votat 63 de deputați.
Cu o săptămînă mai devreme, nimic nu prevestea o astfel de evoluție a evenimentelor. Partidele de guvernămînt făceau totalurile celui de-al doilea tur al alegerilor locale și creau coaliții în teritoriu, iar comentatorii politici declarau că coaliția PSRM-blocul ACUM va rezista încă mult timp înainte (cel puțin pînă în primăvara anului 2020). Cu toate acestea, pe 6 noiembrie, absolut pe neașteptate, nu numai pentru aliații socialiști, ci și pentru propriii deputați, guvernul Maia Sandu a anunțat că intenționează să folosească art. 106/1 din Constituție și să-și asume responsabilitatea pentru modificările la legea „Cu privire la Procuratură” fără a le supune dezbaterilor în parlament.
Modificările au fost scandaloase și au presupus, de fapt, deținerea controlului total al prim-ministrului asupra procurorului general. Conform proiectului, prim-ministrul urma să selecteze candidații pentru funcția de procuror general și să transmită lista persoanelor selectate Consiliului Superior al Procurorilor (conform Constituției, acum procurorul general este numit în funcție și demis de către președintele țării la indicația CSJ). În plus, prim-ministrul primea dreptul de a forma o comisie pentru a evalua activitatea procurorului general.
Faptul că Maia Sandu nu a discutat acest pas nu numai cu aliații din PSRM, încălcînd astfel acordul de coaliție, dar nici cu colegii din platforma DA, nici cu propriii deputați, guvernul condus de ea încălcînd astfel direct Constituția (Legea fundamentală a țării poate fi modificată doar de parlament, nicidecum de guvern, folosind un articol din Constituție pentru a schimba altul), i-a determinat pe experți să ajungă la concluzia că Sandu a provocat intenționat această criză politică, știind foarte bine că acest lucru va duce la demisia guvernului.
„Ea și-a dorit această demisie pentru că a înțeles că greutățile doar vor crește, că cu această echipă nu va putea schimba nimic, dar nici să schimbe echipa nu va reuși, deoarece acest lucru va duce la o criză gravă în blocul ACUM. Dar ea a avut nevoie să plece ca o eroină, de aceea guvernul s-a folosit de introducerea modificărilor la legii procuraturii: noi am vrut să luptăm cu corupția, dar nu ne-au permis acest lucru”, a spus politologul Vitalie Andrievschi.
Iar analistul politic Igor Volnițchi, într-un interviu pentru Sputnik, a declarat: „Imaginați-vă că doamna Sandu rămâne premier în perioada de iarnă, cînd cetățenii vor simți după buzunarul lor creșterea tarifelor și a prețurilor la produsele alimentare. După încheierea sezonului de încălzire, cu ce imagine va ieși guvernul Sandu? Dacă ei vor să aibă șanse reale la alegerile prezidențiale și la posibilele alegeri parlamentare anticipate, blocul ACUM ar trebui să plece de la guvernare”.
Acum, fostul premier critică activ actualul guvern pentru problemele cu care a trebuit să se confrunte cabinetul ei. De exemplu, pentru bugetul de stat pentru 2020, care, potrivit ei, ar putea reprezenta „prăbușirea” economiei Moldovei. Cu toate acestea, bugetul de stat nu este documentul care este elaborat în două săptămîni (guvernul Maia Sandu a fost demis la 12 noiembrie, iar guvernul Ion Chicu a aprobat proiectul bugetului pentru 2020 pe 27 noiembrie). Proiectul bugetului de stat este pregătit pe etape pe parcursul întregului an - Ministerul Finanțelor începe schema acestuia încă în primăvară. Respectiv, bugetul pentru 2020 este rodul muncii a trei guverne: Pavel Filip, Maia Sandu și Ion Chicu. Cu toate acestea, dacă la jumătatea lunii octombrie, Maia Sandu a numit documentul pregătit „buget solidarității și echității”, acum el este deja posibila sursă a prăbușirii economiei naționale.
Sau un alt exemplu: dacă în octombrie, prim-ministrul Maia Sandu declara că nu va exista o criză a gazelor naturale și Moldova nu va rămîne fără gaz după noul an, la mijlocul lunii decembrie, ea a acuzat deja guvernul actual că, începînd cu 2020, țara ar putea rămîne fără gaz și electricitate.
În general, așa cum presupuneau experții, confruntîndu-se cu mai multe greutăți și probleme, premierul Maia Sandu a ales să se retragă, pentru a nu ajunge pe agenda socio-economică, care va fi probabil criticată activ în primăvară și pentru a nu-și strica ratingurile și perspectiva politică în ajunul alegerilor prezidențiale. Și acest pas al ei este pe deplin justificat: după cum a declarat analistul politic transnistrean Andrei Mospanov în cadrul ședinței unui club de discuții, pînă în toamna anului 2020, cînd în Republica Moldova vor avea loc alegeri prezidențiale, toate greșelile guvernului Maia Sandu vor fi anulate, iar "blocului ACUM îi va rămîne inițiativa morală privind reforma justiției".
Șocul nr. 6 - Eliberarea înainte de termen a lui Vladimir Filat
Pe 3 decembrie, fostul premier Vladimir Filat, care a fost arestat în 2015 și condamnat pentru corupție și complicitate în furtul banilor din sistemul bancar din Moldova, a fost eliberat, după ce a ispășit 4 ani din 9. Fostul premier nu numai că a fost eliberat înainte de termen, dar nici nu i-a fost retras Ordinul Republicii, care i-a fost conferit cîndva de președintele Timofti „în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în promovarea valorilor democratice”, precum și dreptul de a ocupa orice funcție publică.
Eliberarea condiționată înainte de termen a lui Vladimir Filat a provocat un scandal politic: foștii aliați, în persoana PSRM și blocul ACUM, aproape două săptămîni au clarificat cine se fac vinovat de faptul că fostul premier, care trebuia să-și ispășească pedeapsa încă cel puțin 2-3 ani, a ieșit la libertate. Toți declarau că eliberarea lui Filat a fost o „surpriză” pentru ei și toți negau orice implicare în eliberarea înainte de termen a fostului lider PLDM.
Maia Sandu spunea că „justiția lui Dodon l-a eliberat pe Filat din închisoare”: guvernul ei deja de jumătate de lună nu mai era la guvernare, deci nu este implicată în asta. Președintele și socialiștii declarau că anume guvernul Sandu a fost implicat: cererea de eliberare înainte de termen a fostului șef de partid al Maiei Sandu a fost întocmită și transmisă pe 12 noiembrie, în ultima zi de activitate a Cabinetului de miniștri Sandu. În aceeași zi, fostul ministru al Justiției, Olesea Stamate, a numit-o șefă a Agenției Naționale a Penitenciarelor pe protejata ei, Liuba Jignea-Suveică, care a și organizat întreaga „operațiune” de eliberare condiționată a lui Vladimir Filat cu ajutorul unor judecători favorizați.
Însuși Vladimir Filat, care după eliberare a plecat imediat peste hotare pentru o săptămînă (se pare pentru a-și pune la punct finanțele personale și alte probleme), a spus că, în ceea ce privește eliberarea sa, „totul este conform legii”. Începînd cu 1 ianuarie 2019 în Moldova au intrat în vigoare modificări la Codul de procedură penală, potrivit cărora condițiile rele de detenție pot deveni baza pentru reducerea pedepsei, precum și pentru solicitarea despăgubirii pentru daune morale și materiale. Iar el a profitat de această normă legislativă pentru a-și reduce sentința: pe 30 iulie, Judecătoria sectorul Ciocana a redus pedeapsa pentru Filat cu 682 de zile, hotărînd că fostul prim-ministru a fost ținut în „condiții inumane și degradante”.
Dar mai departe este o chestiune de tehnică. Conform aceluiași Cod de procedură penală, eliberarea condiționată înainte de termen poate fi aplicată după executarea de către inculpat a cel puțin 2/3 din pedeapsa primită pentru săvîrșirea infracțiunii. Iar cînd Filat a fost eliberat, i-au fost socotite 2/3 deja din perioada redusă.
Acum se încearcă atacarea deciziei Judecătoriei Ciocana, cu privire la eliberarea înainte de termen a lui Vladimir Filat, la Curtea de Apel, fostul premier riscă un nou termen într-un alt dosar penal - pentru spălare de bani în proporții deosebit de mari. Dar este evident faptul că actuala eliberare condiționată a fostului prim-ministru a creat un precedent, iar acum va trebui de specificat în legislația în vigoare sau actele normative pe această temă „cum și de la ce termen ar trebui aplicată eliberarea condiționată a persoanelor deținute".
Dar poate ajunge atîta „terapie de șoc”?
În principiu, nu doar anul 2019 nu poate fi considerat „șocant”, în Moldova în fiecare an este an al șocurilor politice, iar anul 2020 în această privință nu promite nici el să fie unul calm. Experții vorbesc despre mai multe ramuri probabile-2020. De exemplu, actualul guvern minoritar Ion Chicu ar putea activa pînă la alegerile prezidențiale sau ar putea fi demis deja în primăvară - totul va depinde de poziția Partidului Democrat și a Statelor Unite, care, după cum se presupune, va insista pe crearea în primăvară a unei noi majorități de guvernare în Moldova: PDM-PAS-Platforma DA și, probabil partidul Șor. Nu este exclusă posibilitatea organizării alegerilor parlamentare anticipate în anul viitor - totul va depinde de „înțelegerea cu UE și SUA”. Și toamna promite să fie una fierbinte – este timpul pregătirii pentru alegerile prezidențiale, care, potrivit lui Igor Dodon, ar putea avea loc pe 8 noiembrie. Nu există nici o îndoială că toți participanții la viitoarele bătălii își vor pregăti pentru acesta întregul arsenal de arme pe care-l au la dispoziție pentru lupta politică.
Dar poate ajunge atîta „terapiei de șoc” aplicată poporului nostru? Poate a venit timpul să facem o pauză și să-i dăm ocazia să trăiască și să muncească în liniște? Sperăm că acum la guvernare se află politicieni care înțeleg acest lucru.
Adăuga comentariu